Connect with us

Istorie

Zodiacul Popii, manuscrisul românesc vechi de 4 secole care prevestește evenimentele politice și vremea până în anul 2048

Published

on

Începând cu secolul al XVI-lea, pe teritoriul actual al României au circulat, pe lângă scrierile eschatologice, nenumărate texte divinatorii si de prevestire, majoritatea în manuscris. Daca primele dintre acestea au fost tolerate de biserica, „Gromovnicul”, „Rojdanicul”, „Trepetnicul”, „Fulgeralnicul”, „Socotitorul de Vise” si „Cetitorul de Zodii” au fost catalogate de către preoți drept scrieri eretice, diavolesti.

Aceste carti proscrise, deslușitoare de zodii si de semne, considerate deosebit de periculoase de biserica, au fost vehement interzise in si anii comunismului. Chiar si in aceste condiții, ascunse in locuri tainice si descifrate doar de catre cei initiati, textele acestor carti nu s-au pierdut, ba dimpotrivă, au continuat sa incite si sa dezlege.

Acum 399 de ani, un preot brașovean copia de mână zeci de pagini dintr-o carte sârbească, spre folosul celor care n-aveau acces la scrieri tipărite. Nu era o carte bisericească, manuscrisul lui, denumit Codex Neagoeanus, reproducea texte populare, printre care şi un zodiac. Astfel, „Rujdeniţa“ Popii Ion Românul din Sînpetru a fost primul horoscop medieval al românilor şi a avut o circulație mai mare decât oricare altă carte a vremii.

În câțiva ani, lucrarea de astrologie a ajuns în tipografii şi a fost reeditată, îmbogățita secole de-a rândul şi răspândită sub numele de „Gromovnic“, pentru folosul oamenilor simpli, curioși de ceea ce le rezervă astrele la naștere. În aceste gromovnice găsim tabele în care se poate citi buletinul meteo până în anul 2045, scrie monitorulexpres.ro

În limbajul arhaic românesc, găsim previziuni legate de destinul fiecăruia, dar şi al ţării, anii rodnici şi cei cu molime şi „întâmplările omenești“. Uitat pe nedrept, Codex Neagoeanus al popii din Sînpetru vorbeşte şi despre vremurile de azi.

Textul „Rujdeniţei lui Ion Românul“ acoperă paginile 137-141 ale Codexului, şi începe, după normele calendarului bizantin, cu luna septembrie (Răpciune). Cuprinde doar patru luni, până în decembrie (Indrele), restul documentului s-a pierdut. „Textul este scris cu cerneală neagră spălăcită; numele lunilor cu cerneală roşie. În cuprinsul fiecărei luni, materia capitolului este grupată în 2 paragrafe distincte: primul, conținând prezicerile privitoare la soarta băieților; al doilea, prevederile privitoare la viitorul fetelor“, precizează N. Cartojan.

Conform filologului Gabriel Mihăilescu, copistul a avut de înfruntat interdicțiile Bisericii Ortodoxe, deoarece „cărţile populare care conțineau predicții erau considerate cărţi eretice sau vrăjitoreşti, purtând indice de cărţi oprite“. Din acest motiv, scrierile neagreate se perpetuau prin copiere de mâna. Prea multe astfel de cărți de prevestire nici nu s-au păstrat. Cu atât mai mult, „Rojdanicul“ de la Sînpetru (din slavonescul rozdenije sau rozdenica „naştere“) este un document valoros. Însuşi Ion Românul îşi dă seama că zodiacul lui nu e pe placul bisericii: „Printr-aceea, Dvs. încă vă rog, pre toată firea de om, cui Dumnezeu o va da această carte a ceti sau a scrie, socotiţi şi mai bine ce voi fi greşit sau cuvînt nesfîrşit, sau slovă neumplută, iar Dvs. să deregeţi şi să nu mă blestemaţi, ci să ziceţi: Dumnezeu ierte! Şi să vă ierte şi pre voi Dumnezeu la înfricatul judeţ cînd va zice veniţi, blagosloviţi de părintele meu de moşteniţi împărăţia ce am gătit vouă, din tocmeana lumii, ce Tu milostiv Domn Iisus Cristos aceea ne dă. Amin“.

Faptul că o faţă bisericească a copiat această lucrare de astrologie denotă că, în pofida interdicţiilor canonice, clericii din Ţările Române, recurgeau la prezicerile astrale pentru nevoile particulare. Sau cel puţin, acestea erau preocupările preotului din satul braşovean.

Şi domnitorii îşi citeau destinul

Astrologul Constantinescu Armand notează că însuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu consulta un calendar astrologic „şi făcea însemnări pe marginea filelor, aprobând sau infirmând prezicerile lui Ion Românul, întocmai ca ţarul Petru cel Mare al Rusiei, care avea preocupări similare“.

gromovnic1-2016

Gromovnicul are tot 12 zodii, câte una pentru fiecare lunã. Textul întregii carti poate fi descarcat de aici

Luna lui gerar (ianuarie) – zodia Þapului

Potrivit gromovnicului, cine se va naște sub aceastã zodie va fi dulce la vorbi, lungãreţ la obraz şi rumen. Frumos la cãutãturã, muncitor, viclean, lacom, gînditor, tãcut, iubitor de avuţie, mînios. Va fi om cu cãutãtura îndreptatã la pãmînt, cu nasul lat şi cãrnos, tare în genunchi şi care lesne se va îmbolnãvi. Va avea un semn în piept sau într-un genunchi ori pe obraz şi va fi înalt. Multe va fãgãdui şi puţin va da. Nãscocitor de pricini, mîhnit la faţã, nepãsãtor, nu aşa bun la negustorii dupã cum vrea sã se arate, fãţarnic şi îndemînatic la fapte rele.

Luna lui fãurar (februarie) – zodia Udãtorului

Cine se va naşte în aceastã lunã va fi minunat la obraz, vorbitor şi binepovãţuitor. Va fi blînd la vorbã, la trup drept, dar una va vorbi şi alta va face. Va fi cuminte, smerit, milostiv, credincios, gînditor la lucruri mari şi norocos. Îi va rãmîne mare moştenire de la rudenii. Frumos la trup, blînd, cu mintea înaltã şi bun chivernisitor. Copilul de parte bãrbãteascã va fi iubitor de învãţãturi, se va însura tînãr, iar dupã 30 de ani va petrece o viaţã mai bunã şi mai fericitã. Copila va fi veselã şi va trebuie sã se fereascã de apã, iar de bãrbatul cel dintîi se va lipsi. Cei nãscuţi în aceastã zodie vor fi gînditori, iubitori de învãţãturã, care le va aduce bogãţie.

Luna lui mãrţişor (martie) – zodia Peştilor

Cine se naşte sub acest semn al Peştilor nu va fi nici mare, nici mic, va fi scurt la grumaz, minunat la faţã, frumos la staturã, drept, bun, plãnuitor. Este mîndru şi îndrãzneţ, plecat cãtre învãţãturã. Va avea un semn la mînã sau la faţã, mare la chip, voinic şi viclean. Pe nimeni nu va crede, se va lãuda cu învãţãtura, din ţara lui va cãlãtori şi de la strãini multã bogaţie va cîştiga. Copilele ce se vor naşte în aceastã zodie vor fi mînioase şi iubitoare de pricini, înşelãtoare, iubite de oameni. De bãrbatul cel dintîi se vor despãrţi şi se vor însoţi cu altul, care li se va pãrea mai bun.

Luna lui prier (aprilie) – zodia Berbecului

Cei nãscuţi în aceastã lunã vor fi buni, sîrguitori, dar ciudaţi la fãpturã, lungãreţi la obraz, mînioşi, vorbitori de rãu asupra altora, nestatornici, îndrãzneţi. Vor fi bogaţi şi cinstea curînd o vor pierde, dar curînd o vor dobîndi. Cu oamenii cei buni nu se unesc, sînt arţãgoşi, biruitori la rãzboi, gata mereu de certuri şi bãtãi. Mulţi nãscuţi în aceastã zodie jurã lesne pe numele lui Dumnezeu şi al pãrinţilor, fãrã a se gîndi la cele ce vor urma.

Luna lui florar (mai) – zodia Taurului

Pruncii ce se vor naşte în aceastã lunã vor fi vrednici a semãna holde şi a chivernisi casa. Iubitori de jocuri, buni, îndrãzneţi, iubitori de adînci învãţãturi, veseli şi iubitori de muzicã. Cuvioşi, la staturã înalţi şi la faţã curaţi, cu ochii frumoşi, deschişi la minte. Cînd vor ajunge la anii cei desãvîrşiţi, se vor îmbogãţi, se vor pleca mai mult la chipul cel duhovnicesc. Vor cãuta sã aibã tot vorbe bune, dar nu vor mulţumi pe oameni cu faptele cele bune. Vor fi tãcuţi şi tainici. Pe nimeni nu vor asculta ce i-ar învãţa şi ar dori sã fie lãudaţi de toţi. Vor fi sîngeroşi şi foarte supãrãcioşi, iar mînia le va aduce mari pagube.

Luna lui cireşar (iunie) – zodia Gemenilor

Cel nãscut sub semnul Gemenilor va avea o fire nestatornicã, va fi dornic de învãţãtura lucrurilor celor adînci şi cu pricepere la toate. Va fi om glumeţ, va face multe şi lungi cãlãtorii, va fi îndrãzneţ la vorbã, dar rãu la minte. Mulţi nãscuţi sub aceastã zodie ajung domni mari. Aceastã zodie este de mijloc, face pe om ţiitor de minte, dar nu e bogat.

Luna lui cuptor (iulie) – zodia Cancerului

Cine se va naște în aceastã zodie va fi priceput de mari înţelegeri, iubitor de fapte bune, iar de meşteşuguri urător. Nu va iubi mâncarea şi mult bãuturã, va fi iute la mânie, înțelept, mândru şi îndrãzneţ. Va trãi mulţumit cu ceea ce are şi va fi mai mult sãrac. Va suferi multe boli, va fi pizmaş şi nu va bãga în seamã dreptatea. Omul nãscut în aceastã zodie se va veseli mai mult în lucruri slabe. Îi place somnul, e credincios, dar lesne se va îmbolnăvi.

Luna lui gustar (august) – zodia Leului

Copilul nãscut în aceastã zodie este frumos şi cãrnos, cu ochii mari, iubit de mai-marii lui, puţini la numãr ca dînsul. Aplecat la buna rînduialã, la adevãr şi dreptate, cu bunã înţelegere în viaţa sa. Pãrinţii nu-l vor iubi, de alţii va fi cãutat şi îngrijit, iar faptele lui nu vor aduce mulțumirea unora. Va avea mare mînie, va fi om vrednic şi va face lucrurile sale spornice, va avea mari norociri şi vrednicii. Va fi bun povãţuitor pentru alţii şi lucrãtor de multe lucruri bune, deştept, fãrã de nici un rãu. Îi va plãcea mult dreptatea, cinstea şi mîndria şi va fi om voinic.

Luna lui rãpciune (septembrie) – zodia Fecioarei

Omul ce se va naşte în zodia Fecioarei are firea nestatornicã, are pricepere la învãţãturi adînci şi la toate lucrurile şi meşteşugurile, dar mai ales la aritmeticã, adicã la socoteli cu numere, şi la lucruri de cancelarie. Cu mult noroc, va fi bun de fire, cinstit şi va vorbi minunat. Oamenii strãini vor ţine mai mult la dînsul decît ai sãi. Va avea dragoste mare la haine scumpe, va ajunge om mare. E om ţiitor de minte, drãgãlaş peste fire, înclinat spre trebile sufleteşti şi norocos.

Luna lui brumãrel (octombrie) – zodia Cumpenei

Cine se va naşte sub acest semn al Cumpenei va fi om de treabã, frumos, curat, iubitor de dreptate, grãitor de adevãr, dacã obiceiurile cele rele nu-i vor schimba firea. Milostiv, cu bunãcuviinţã, vesel şi iubitor de muzicã. Va fi curat la faţã, cu ochi frumoşi, staturã de mijloc, cînd tãcut, cînd prea vorbitor. Cu inima deschisã, sîngeros, iute la mînie, dar îndatã se întoarce şi îi pare rãu de vorbele sale rostite la iuţealã. Mînia lui îi aduce mare pagubã. Va trãi cinstit, va fi adesea şi mîndru şi va fi iubitor de înţelepciune. Oamenii nu vor prea îndrãzni a-i face vreun rãu pe faţã, dar în spate va avea mulţi duşmani.

Citește și:
Ioan de la Ierusalim, profeție din 1099 "... Femeile se vor culca cu femeile şi bărbaţii cu bărbaţii, bătrânii se vor culca cu copilele şi aceste cumplite fărădelegi se vor petrece în văzul întregii lumi şi vor fi considerate de toţi ca lucruri fireşti. Toate aceste spurcăciuni vor fi întărite prin legi "

Luna lui brumar (noiembrie) – zodia Scorpiei

Cel nãscut în zodia Scorpiei va fi mînios, ucigãtor, vãrsãtor de sînge, fãrã de ruşine, înşelãtor, mincinos, vorbitor de rãu, nestatornic. Va fi viclean şi iubitor de argint. Va gîndi pururea la armã şi va fi biruitor. Lucrãtor la toate, gata în tot ceasul la certuri şi bãtãi foarte rele. Iute la sînge, roşu la faţã şi cu pãrul aspru, în tot ceasul gîndeşte de rãu sã sfãtuiascã pe alţii şi sã cleveteascã pe vecinii sãi. N-are astîmpãr în a face rãu. Toate le vrea sã fie cum vrea el şi în nimenea nu se va încrede. Cu muierile lor va trãi necontenit în ceartã şi în bãtãi. Cu toate acestea vor avea şi oarecare nãrav bun.

Luna lui undrea (decembrie) – zodia Arcaşului

Copilul ce se va naşte sub acest semn al Arcaşului va fi cu minte bunã şi cu socotinţã, înţelept, cucernic, drept, smerit, milostiv, norocos, sfãtuitor bun, bine va grãi. De rãul altuia nu se va bucura. Frumos la stat, cu ochi negri, va fi tare în umeri, iar pãrul îl va avea neted. Va fi vesel, blînd, bun la minte, cu chivernisealã. Va suferi de durere de cap şi de junghiuri, va avea semn la piept sau în frunte.

Surse: ziarulevenimentul.ro – monitorulexpres.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Modernizarea României se datorează acestor oameni. Un grec, doi nemţi şi un român ne-au scos din Evul Mediu

Published

on

By

Obţinerea independenţei, unificarea teritorială şi constituirea României moderne se leagă de trei personaje-simbol pentru progresul înregistrat la acea vreme în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ajutaţi de mari personalităţi culturale şi politice autohtone, marii reformatori au fost în mare parte de alte naţionalităţi, dintre care, cel mai important, un neamţ get-beget, scrie „Adevărul”.

Principatele Române au cunoscut o evoluţie greoaie, cu un progres lent, de-a lungul istoriei. Învăţământul, legislaţia şi mentalităţile au rămas de tip medieval până aproape de secolul al XIX-lea, adică cu o întârziere de aproape un veac faţă de Occidentul european.

Lucrul este lesne de înţeles în contextul în care spaţiul carpato-danubiano-pontic a fost din cele mai vechi timpuri în calea invaziilor şi jafurilor, în vecinătatea unor mari imperii expansioniste, iar mai târziu între mari puteri medievale, precum Polonia, Ungaria sau Imperiul Otoman, care râvneau la teritoriul ocupat de români.

Totodată, sistemul succesiunii la tron în ambele Principate, un sistem păgubos care a aruncat ţările într-un aproape etern război civil, a dus la şubrezirea capacităţii de apărare a Principatelor, a frânat progresul. Desele jafuri, incursiuni armate, dar şi luptele pentru tron între diferitele facţiuni au făcut ca viaţa urbană să fie foarte slab dezvoltată. Cu toate acestea, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a început reformarea ţărilor române pe principii iluministe, moderne, stabilind premisele boom-ului din secolul al XIX-lea, veac în care, de fapt, s-a constituit statul modern român.

Au fost numeroşi factori responsabili pentru smulgerea Principatelor Române din bezna Evului Mediu şi constituirea statului modern român. Cu toate acestea au rămas cunoscute în special câteva personaje care au contribuit decisiv la realizarea acestui proces.

Grecul care a început modernizarea Principatelor

În general, când se vorbeşte despre perioada domniilor fanariote, există percepţia generală că au fost o piedică în calea dezvoltării statului român. În parte da, însă în timpul fanarioţilor au ajuns pe tronul Principatelor şi domnitori care au început procesul de modernizare al Moldovei şi Ţării Româneşti. De altfel, cel care a scos Principatele din bezna Evului Mediu a fost un grec şi se numea Constantin Mavrocordat. Era născut la Constantinopol în 1711 şi a ajuns pentru prima dată domn al Ţării Româneşti în 1730.

A fost domn de şase ori în Ţara Românească şi de patru ori în Moldova. A avut timp pentru a-şi propaga ideile iluministe, progresiste la aceea vreme în ambele Principate. Constantin era fiul lui Nicolae Mavrocordat, la rândul său domn în Principatele Române şi nepot al lui Alexandru Mavrocordat, ”Exaporitul”, mare dragoman al Porţii, un rang înalt în administraţia Imperiului Otoman, cu relaţii care i-au permis să-i obţină fiului tronul. Mavrocordaţi erau originari din insula Chios şi erau bine priviţi de sultanii otomani. De altfel datorită bogăţiei şi influenţei au obţinut tronul în Principate. Au fost credincioşi Înaltei Porţi, lucru care însă i-a permis lui Constantin Mavrocordat să desfăşoare o amplă activitate reformatoare. Deşi grec născut la Istambul, Constantin Mavrocordat era un erudit iluminist care a întreţinut strânse legături cu iluminiştii din Transilvania şi din Europa. Era un adept al sistemului austriac în administraţie şi pur şi simplu a revoluţionat societatea românească.

A găsit două ţări medievale, pline de cutume vechi, cu un învăţământ slab dezvoltat şi total aservit Bisericii. Totodată era o lume a marilor proprietari de pământuri care trăiau aproape autarhic, domnind peste domenii cu ţărani săraci şi analfabeţi. De altfel cea mai importantă reformă a lui Constantin Mavrocordat a fost desfinţarea iobăgiei. În 1746 în Ţara Românească şi 1749 în Moldova, ţăranii sunt eliberaţi de sub jugul boieresc. Totodată, deşi grec, a dat o importanţă cuvenită limbii române şi i-a obligat pe funcţionari şi preoţi să folosească doar limba română. Totodată Mavrocordat a investit în educaţie. A ridicat biblioteci, a făcut şcoli şi a instituit învăţământul obligatoriu în limba română. Totodată a contribuit la formarea unei elite intelectuale în administraţie, formată în şcoli din străinătate.
„Au dat de ştire tuturor mazililor în toată ţara, ca să-şi aducă copii la învăţătură, la şcoală, ca să înveţe orice limbă, ce i-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi şi în pământul nostru al Moldovei, precum sunt şi prin alte ţări“, scria cronicarul Ion Neculce. Totodată aşa cum arată istoricii a dat strălucire Academiei Domneşti de la Iaşi. A iniţiat alte zeci şi zeci de reforme administrative şi fiscale. De exemplu a eliminat toate taxele medievale şi le-a înlocuit cu un singur impozit. Pe scurt, Constantin Mavrocordat a pus bazele modernizării Principatelor Române încă din anii domniei sale.

„Domnul Unirii”, o nouă elită românească şi primii paşi

Un alt pas important a fost făcut în 1829 după Tratatul  de la Adrianopol prin care Principatele Române treceau sub protecţia Rusiei, sau mai precis în sfera de influenţă ţaristă ca urmare a victoriilor ruseşti contra otomanilor. În această perioadă au fost elaborate Regulamentele Organice, practic primele constituţii moderne ale Principatelor Române. De altfel pe baza acestor regulamente trebuiau conduse sub protectorat rusesc ţările române. Culmea, ele au deschis de fapt calea modernizării şi favorizarea unificării celor două Principate. Lucru pe care în mod sigur ruşii sau orice altă mare putere din zonă nu şi-ar fi închipuit-o.

”Regulamentele Organice au impus o serie de inovaţii esenţiale în administraţia publică. Un principiu călăuzitor era separarea puterilor executivă, legislativă şi judecătorească.(…) În ansamblu Regulamentele Organice au grăbit modernizarea principatelor. Au consolidat caracterul predictibil al guvernării, în special în chestiunile fiscale, oferind astfel garanţii mai solide pentru investiţii şi contracte, condiţii indispensabile progresului economic. De asemenea au încurajat unirea Moldovei cu Ţara Românească înzestrându-le cu instituţii politice aproape identice şi oferind locuitorilor lor cetăţenie comună”, scria Hitchins Keith, în ”Scurtă istorie a României”.

A urmat apoi momentul 1848, anul revoluţiei, an în care au fost elaborate mai multe programe dar şi proiecte de constituţie modernă a Principatelor Române. Totodată această revoluţie este creaţia unei noi elite româneşti, în special fii de boieri sau oameni cu stare, educată în ţările dezvoltate ale Occidentului şi care au adus în Principate suflul progresului.

Aceşti tineri intelectuali progresişti au fost de unul dintre cei mai importanţi piloni ai României moderne. Din sânul lor s-au ridicat oameni de cultură, oameni politici şi diplomaţi, care au contribuit rând pe rând la toate realizările istorice din a doua jumătate a secolului XIX. Ei au fost de fapt generaţia care a făurit România modernă. Momentul prielnic a fost anul 1859, atunci când Principatele Române au devenit un pion important în politica europeană. Erau statul tampon pe care mulţi şi-l doreau împotriva expansionismului rusesc. Această generaţie de intelectuali ”bonjurişti”, căliţi în focul revoluţiei de la 1848 au speculat contextul internaţional şi au realizat aproape imposibilul adică Unirea Principatelor Române, mai precis Ţara Românească şi Moldova. Domnul Unirii a fost Alexandru Ioan Cuza, fost revoluţionar de la 1848, din aceeaşi generaţie care credea în necesitatea modernizării României.

A fost unul dintre pilonii esenţiali ai recuperării handicapului faţă de lumea occidentală, prin reforme extraordinare. ”Domnia lui Cuza Vodă stă sub semnul acestei nerăbdătoare dorinţe de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întâmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; ţara a vrut domn străin, l-a acceptat, faute de mieux, pe cel autohton, dar n-a renunţat la vechea doleanţă; în aşteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat. Sub această sabie a lui Damocles, Cuza realizează, în şapte ani, performanţe ce fac din el un semănător — în sens evanghelic —al modernizării; nu există ogor al vieţii publice în care el să nu fi aruncat sămânţa înnoirii, doar că roadele nu vor fi întotdeauna însutite— ca în cunoscuta parabolă — şi ele vor fi culese târziu, de alţii”, scria istoricul Florin Constantiniu în ”O istorie sinceră a poporului român”. În timpul domniei lui Cuza au avut loc reforme fundamentale pentru modernizarea statului român. În primul rând au fost reorganizate toate domeniile vieţii publice.

Armata, administraţia publică, învăţământul au fost modernizate. Au fost introduse principii moderne precum egalitatea în faţa legii şi a impozitelor. Au fost secularizate averile mănăstireşti, a avut loc o reformă electorală prin acordarea dreptului de vot şi totodată o reformă agrară prin împroprietărirea unei părţi a ţărănimii. Totodată a fost decretat codul civil, au fost create camere de comerţ, Universităţi şi viitoarea Politehnică numită la aceea vreme Şcoala de Poduri şi Şosele. Nu în ultimul rând a fost promulgată legea instrucţiunii publice. Reforme uluitoare care au schimbat în doar câţiva ani chipul principatelor. Iar aceste reforme s-au datorat atât lui Cuza dar şi a colaboratorilor săi, în special Mihail Kogălniceanu. ” Cuza este una din cele mai de seamă personalităţi ale istoriei româneşti. Inteligent, voluntar, abil, hotărât să meargă până la capăt, Cuza a lăsat să-i fie umbrite calităţile de o viaţă privată dezordonată şi de o camarilă de joasă calitate”, preciza Florin Constantiniu.

Nemţii care a pus bazele României Mari

Citește și:
Dovada crucificării lui Iisus, descoperită în premieră după 2.000 de ani. „Această descoperire crudă şi înfricoșătoare rezolvă unul dintre marile mistere care au generat multe contradicții de ani de zile”

Domnia lui Cuza era însă ceva temporar. O soluţie de avarie pentru mulţi oameni politici şi intelecuali români care-şi doreau un prinţ străin, un arbitru al tumultoasei şi balcanicei vieţi politice româneşti. Totodată era nevoie de un prinţ străin pentru a conferi o stabilitate fragilei unităţi statale, mai ales printr-o influenţă sporită în faţa Marilor Puteri.

A fost ales din motive bine ştiute principele Carol de Hohenzollern, un prinţ prusac. Acesta a fost adus pe tronul Principatelor Române, după ce Cuza a fost înlăturat de ”monstruoasa coaliţie”. Principele Carol a fost înscăunat în anul 1866 şi a fost monarhul cu cea mai lungă domnie din istoria românească
Mai precis a domnit până în 1914. România a fost marcată de personalitatea acestui suveran, acceptat cu greutate dar care până la urmă a cucerit sufletul balcanic al românilor. În timpul domniei sale, propriu-zis s-a născut România modernă, încununarea eforturilor precedente. Sub sceptrul lui Carol I a fost obţinută confirmarea unirii celor două Principate, Moldova şi Ţara Românească, a fost mai apoi obţinută Independenţa în urma războiului ruso-turc din Bulgaria, conflict în care Principatele Unite au intervenit decisiv. Totodată, în 1881, România devenea regat, iar Carol I rege. Urmaşul său la tron şi nepotul lui Carol I, regele Ferdinand a desăvârşit ceea ce a început înaintaşul său. În urma Primului Război Mondial, regele Ferdinand I devine primul rege al României Mari. Totodată, este şi regele în timpul mandatului căruia a fost definitivată reforma agrară şi împroprietărirea ţăranilor în România.

Citeste mai mult: Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Istorie

Cum a devenit o biată potecă cea mai spectaculoasă șosea din România. Enigma Transfăgărășanului, drumul considerat moftul lui Ceaușescu

Published

on

“ Transfăgărăşanul este cel mai uimitor drum pe care l-am văzut vreodată! (…) Arată ca și cum fiecare curbă a fiecărei mari piste de curse din lume a fost înnodată pentru a crea o mare fundă a perfecțiunii automobilistice!”. Acestea sunt cuvintele folosite, în urmă cu noua ani, de celebrul Jeremy Clarkson, unul dintre realizatorii celei mai de succes emisiuni automobilistice de pe planetă, “Top Gear”, pentru a descrie Transfăgărășanul…

Considerat moftul antisovietic al lui Ceauşescu, spectaculosul drum a fost realizat în mai puţin de un cincinal, deși, spun specialiştii, în condiţii normale lucrările la Transfăgărăşan ar fi trebuit să dureze 20 de ani. Implicarea Armatei şi atacarea obiectivului în 100 de puncte de lucru au accelerat procesul, astfel încât lucrările au putut fi finalizate în septembrie 1974.

Transfăgărășanul are ca punct de pornire comuna Bascov, din județul Argeș, și se încheie la intersecția cu Drumul Național 1, în zona comunei Cârțișoara (județul Sibiu). Are aproape 152 de kilometri lungime și traversează Munții Făgăraș, cei mai înalți ai României. Șoseau care șerpuiește ca un circuit de Formula 1 prin inima coloșilor stâncoși atinge altitudinea maximă de 2.042 de metri, în zona tunelului de la Bâlea, fiind întrecută în România doar de “Transalpina”, care ne înalță până la 2.145 de metri.

Putină lume știe însă că șoseaua considerată de unii drept un capriciu al celui mai iubit fiu al poporului şi care, în realitate, a avut un scop strategic, de pregătire pentru o eventuală invazie a URSS, urma să poarte numele “Drumul Transfăgărăşan Nicolae Ceauşescu” şi că, mai mult, cel care a refuzat această denumire a fost însuşi Ceauşescu, semn că, în septembrie 1974, cultul personalităţii încă nu devenise literă de lege.

Faptul că Transfăgărăşanul a avut la bază calcule militare a fost un secret doar pentru marea masă a populației.

Nicolae Mazilu, fost ofițer in armată, comandantul unora din trupele care au participat la construirea Transfăgărăşanului, povestește cum i s-au comunicat aspectele legate de scopul obiectivului şi de necesitatea intervenției armatei. La vremea aceea, deja toate marile şantiere ale ţării erau împânzite cu zeci de mii de soldăți, ofițeri, maiștri şi subofițeri. Armata era implicată într-o serie de lucrări de anvergură ale economiei naţionale, unele dintre ele, lucrări strategice – drumuri, poduri, platforme industriale, sisteme de irigații, lucrări hidrotehnice.

Nicolae Ceauşescu trăia cu teama că România ar fi următoarea ţintă a URSS, după invazia sovieticilor în Cehoslovacia (în 1968), şi ținea să fie pregătit strategic pentru înaintarea rapidă a trupelor militare româneşti prin nord, fiindcă până la realizarea Transfăgărăşanului traversarea Făgăraşilor prin acea zonă nu se putea face nici măcar călare.

O biată potecă avea să devină peste numai patru ani drumul Transfăgărăşan. Strâmtul traseu pentru care se făcuseră planuri mari este descris de Nicolae Mazilu în volumul „Enigma Transfăgărăşanului”:

„Pe versantul vestic al văii Bâlei, o potecuţă, pe cât de discretă, pe atât de încăpățânată, urca uzând de tot felul de întortocheri şugubeţe spre Căldarea Bâlei (…). De pe această potecuţă discretă am putut urmări traseul drumului, marcat pe muntele de vizavi de către cei mai buni alpinişti ai vânătorilor de munte, cu dungi de vopsea roşie, din 50 în 50 de metri sau cu cearceafuri prinse de stânci cu pitoane (…). Dacă am lua în consideraţie numai această operaţiune de marcare a cotei drumului în punctele esenţiale şi tot ne-am face o idee despre marile sacrificii şi riscuri asumate de către proiectanţi şi constructori pentru realizarea acestei măreţe opere de artă!În acea zi de decembrie am înţeles că apasă pe umerii mei o răspundere uriaşă şi că trebuie să mă ţin bine”.

Potecuţa aceea avea să devină un drum spectaculos, săpat în stâncă în mai puţin de un cincinal, cu eforturi uriaşe, motivate de frică, disciplină şi distincţii socialiste. Cinci ministere şi un institut de cercetări şi proiectări s-au implicat în realizarea drumului, iar două regimente de genişti au fost executanţii cei care au dus, de fapt, greul.

„La începutul anului 1973 se execută o a doua mare manevră de forţe, primul regiment ce începuse lucrările în martie 1970 se retrage pe valea pârâului Capra, iar pe conturul lacului Vidraru e adusă o nouă unitate de geniu comandată de colonelul Gheorghe Buzatu (ulterior, în faza finală – 1974 de către locotenent-colonelul Mircea Dospinescu)”, mai scrie Nicolae Mazilu.

Uriaşele eforturi tehnice şi materiale făcute pe şantierele Transfăgărăşanului sunt greu de imaginat. Mai bine de jumătate din cei 100 de kilometri ai drumului au fost dăltuiţi în stâncă de militari, în buza prăpăstiilor, în condiţii cumplit de grele, pe arşiţă, ploaie, zăpadă, frig, viscol, viitură, avalanşe, după cum povesteşte Nicolae Mazilu, autorul „Enigmei Transfăgărăşanului”.

În primă fază, Transfăgărășanul ar fi trebuit să aibă o singură bandă de circulație, dar mai apoi, în anul 1971, s-a revenit asupra proiectului și s-a hotărât lărgirea sa. Proiectul în sine a fost unul extrem de dificil de executat, în condițiile în care, în mod normal, muncitorii și soldații mobilizați nu ar fi putut să lucreze mai mult de cinci luni pe an. Timpul scurt de execuție cerut de autorități a făcut ca normele de securitate să fie însă, adeseori, încălcate. Tocmai de aceea, construirea șoselei a implicat și pierderi de vieți omenești.

„Aproape 40 de morţi şi încă pe atâţia răniţi au constituit jertfa de sânge pentru îmblânzirea acestui balaur uriaş! (…) Pentru noi, constructorii, Transfăgărăşanul a însemnat, pe lângă afirmarea noastră ca specialişti, şi cea mai mare încleştare fizică şi nervoasă din viaţa noastră. Am fost ca în război!”, scrie Nicolae Mazilu în memoriile sale.

În memoria celor care au trudit construind Transfăgărășanul au fost ridicate două monumente: la cota 1.200 se află “Poarta Geniștilor”, în vreme ce la cota 1.600 se găsește „Poarta Întâlnirii”, denumită astfel după ce, în vara anului 1971, acolo s-au întâlnit două subunități de geniu care primiseră misiunea de a deschide șoseaua din sensuri opuse. În 1974 drumul a fost inaugurat cu fast, dar asfaltarea sa integrală avea să mai dureze încă șase ani.

Citește și:
Cum se tratau oamenii pe vremuri cu cele mai stranii leacuri băbești?

Dacă statisticile oficiale se rezumă la cei 40 de militari striviţi sub stânci, prăbuşiti în hăuri ori surprinşi de avalanşe, neoficial se spune că bilanţul ar fi fost de ordinul a sutelor de vieţi.

Cifrele legate de construirea Transfăgărășanului sunt impresionante și evocă dificultatea extremă a realizării unei șosele montane de o asemenea anvergură. În doar patru ani, constructorii au spart efectiv în stâncă 92 de kilometri de drum. Au fost deplasate nu mai puțin de 3 milioane de tone de rocă, geniștii folosind pe parcursul operațiunilor 6520 de tone de dinamită! Transfăgărășanul cuprinde încă cel mai lung tunel rutier din România. Este vorba despre Capra-Bâlea, cunoscut și ca “Pasul Bâlea”, care se întinde pe o distanță de 884 de metri și a fost construit în anul 1972. Pentru a fi executat, echipele care au lucrat acolo au dislocat peste 41.000 de metri cubi de stâncă, utilizând în acest sens 20 de tone de dinamită. Au mai fost utilizate pentru amenajarea sa, printre altele, 3.500 de tone de ciment, 130 de tone de plase sudate și 4.100 de tone de țeavă. Urmăriți mai jos un documentar de excepție pe marginea acestui subiect.

Surse: Adevarul.ro   crystalivc.wordpress.com

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister