Connect with us

Istorie

Ziua în care URSS a detonat „Bomba Țarului”, cea mai puternică din istorie, deasupra omenirii. „Părea că suge tot pământul de sub ea”

Published

on

I s-a spus „Proiectul 27000”, „Cod de Produs 202” sau „Mama lui Kuzma”, dar numele cu care a rămas în memoria tuturor este „Bomba Țarului”, cea mai mare bombă cu hidrogen produsă de heirupismul militar sovietic în secolul XX și cea mai puternică la scara istoriei.
TsarBomba1Big

„Bomba Țarului”

În 1961, lider al URSS era Nikita Hrușciov, un susținător frenetic al cursei înarmării nucleare. Războiul Rece era în plină desfășurare, iar presiunea devenise insuportabilă pe umerii cercetătorilor sovietici de a realiza o bombă care să ofere un spectacol de măreție atomică și să lase fără cuvinte Statele Unite.

Doleanța lui Hrușciov avea să fie materializată pe 30 octombrie 1961, când un bombardier Tu-95, un monstru cu aripi special modificat pentru a putea transporta o încărcătură de proporții alegorice (produsă într-un singur exemplar), a decolat de pe aeroportul Olenya al Peninsulei Kola, din nordul îndepărtat al Rusiei.

Avionul căra sub burtă „Bomba Țarului”, prea mare ca să poată încăpea pe platforma destinată detonării din interiorul aeronavei: 8 metri lungime; diametrul de 2,6 metri; greutatea – mai mare de 27 de tone.

„Bomba Țarului” nu trebuia să fie doar o monstruozitate de hidrogen capabilă să radă orașe întregi de pe fața pământului, ci avea și o altă întrebuințare: aceea de metaforă apocaliptică a prezenței Uniunii Sovietice în Istorie.

Tupolevul pilotat de maiorul Andrei Durnovțev avea să ajungă la următoarea destinație: arhipelagul cvasi-pustiu Novya Zemlya din Marea Barents, unde se afla un poligon de teste în Golful Mityushikha, la 55 de kilometri nord de localitatea Severny.

La 11:32 ora Moscovei, maiorul Durnovțev a detonat „Bomba Țarului”.

Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică, încât a fost zărită de la 1.000 kilometri distanță distanță, iar ciuperca atomică s-a ridicat la 64 kilometri înălțime, având un diametru de 30–40 kilometri.

Proiectul inițial prevedea o putere echivalentă de 100 megatone TNT, redusă mai apoi la 50 megatone, pentru limitarea contaminării radioactive. În urma exploziei a rezultat însă o putere de 57 de megatone.

Suflul a distrus toate clădirile din Serveny, iar la sute de kilometric distanță casele de lemn au fost spulberate și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda.

Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul planetei de trei ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 kilometri ar fi suferit arsuri de gradul 3. Șocul seismic a măsurat: 5-5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.

Recomandare:   Misterele și secretele din adâncul Pământului. 5 dintre cele mai ciudate cranii descoperite de arheologi

„Norii de sub avion și cei din depărtare s-au aprins în blițul puternic. Marea de lumină s-a împrăștiat sub trapă, iar norii au început să străluească, apoi au devenit transparenți. În acel moment, avionul nostru tocmai ce ieșea din două straturi de nori și, în jos, în golul creat, o minge portocalie și orbitoare se umfla, creștea, puternică și arogantă ca Jupiter. Urca încet, silențioasă… După ce a rupt stratul gros de nori, a continuat să se dezvolte. Părea că suge tot pământul de sub ea. Spectacolul a fost fantastic, ireal, supranatural”, avea să povestească peste ani unul dintre cameramanii din Tupolev care a suprins pe peliculă momentul, potrivit BBC.

sursa digi24.ro

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. mashu

    4 aprilie 2018 at 7:29 am

    A, nu știam. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Dovada torturii ce l-a ucis pe Iisus, descoperită în premieră după 2.000 de ani. „Această descoperire crudă şi înfricoşătoare rezolvă unul dintre marile mistere care au generat multe contradicţii de ani de zile”

Published

on

By

Un schelet roman vechi de 2.000 de ani, ce are o gaură în picior, reprezintă a doua dovadă fizică a tipului de „tortură ce l-ar fi ucis pe Iisus”.

Scheletul a fost descoperit în urma excavărilor realizate într-un mormânt din nordul Italiei, rămăşiţele având urme ale unei „leziuni particulare” pe călcăiul drept, aspect ce sugerează că bărbatul a fost crucificat. Conform Mail Online, în ciuda faptului că romanii au practicat crucificarea timp de aproape un mileniu pe mii de oameni, dovezile acestui ritual sunt rare.

Singurul exemplu al practicii este reprezentat de un cui de 19 centimetri descoperit în corpul unui evreu în 1968. Dovezile practicii sunt atât de rare deoarece crucile din lemn pe care le-au utilizat se dezintegrează rapid. De asemenea, piroanele ar fi avut proprietăţi magice, aşadar deseori erau furate de la victime. Oratorul roman Cicero scria că, „dintre toate metodele de pedeapsă, crucificarea era cea mai crudă şi înfricoşătoare”.

Scheletul în care a fost găsită a două dovadă a aceluiaşi ritual a fost descoperit la 60 de kilometri de Veneţia. „Importanţa descoperirii se află în faptul că este al doilea caz de crucificare documentat, din lume”, a declarat coautoarea Ursula Thun Hohenstein, din cadrul Universităţii din Ferrara.

Specialiştii au declarat că datarea cu radiocarbon a fost imposibilă din cauza stării alterate a scheletului. Specialiştii au descoperit, însă, alături de schelet şi cărămizi romane, fapt ce sugerează că rămăşiţele ar proveni din aceeaşi perioadă.

„Considerăm că crucificarea ar fi putut fi posibila cauză a leziunilor, însă interpretarea rezultatelor este dificilă din cauza stării în care se află oasele”, au notat specialiştii în cercetare. Bărbatul crucificat ar fi avut între 30 şi 34 de ani.

Sursa: descopera.ro

Citește mai departe>>

Istorie

Pedeapsa cu moartea în epoca lui Nicolae Ceauşescu: 104 persoane executate prin împuşcare. Cine a fost ultimul condamnat la moarte

Published

on

By

Regimul comunist instaurat în 1945 la Bucureşti a încercat să abolească toate formele de rezistenţă anticomunistă, modificând astfel legile penale şi reinstituind pedeapsa capitală. Pedeapsa cu moartea a fost reintrodusă în legislaţia penală din România printr-o serie de legi şi decrete, cele mai importante dintre acestea fiind Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 şi Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945. Existau din timpul celui de-al Doilea Război Mondial decrete speciale date de regimul mareșalului Antonescu pentru a reintroduce această pedeapsă, precum și în timpul lui Carol al II-lea.

Până la acest moment pedeapsa capitală fusese abolită în România încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza și singurii care mai puteau cădea sub incidența ei erau militarii trădători (dezertori). România este prima țară europeană care a abolit această pedeapsă,în 1865, din păcate nu definitiv, scrie „Historia”.

Regimul comunist nu s-a limitat doar la a da legi, ci pe lângă aceasta au fost create şi organismele necesare aplicării ei. Aşa au fost înfiinţate tribunalele militare, instanţe cu rol de eliminare a tuturor oponenţilor regimului.

Un tribunal militar era considerat „braţul înarmat al poporului”. Pedeapsa cu moartea se aplica în primul rând celor care se răzvrăteau împotriva regimului, deţinuţilor politici, dar şi celor de drept comun, în această categorie intrând criminalii deosebit de periculoşi, violatorii sau toţi cei care comiteau infracţiuni grave împotriva ordinei şi liniştii publice.

Imaginea „călăilor”

Potrivit legilor, executarea celor condamnaţi la pedeapsa capitală se efectua prin împuşcare, de către plutoanele de execuţie. Fiecare pluton era alcătuit din 12 membri, care primeau încărcătoare cu câte 5 cartuşe şi trăgeau foc după foc.

„Călăii” erau foarte atent selecţionaţi, pe baza unui profil psihologic foarte bine conturat. Mai mult, ei semnau declaraţii de confidenţialitate, iar dacă divulgau secrete de serviciu puteau fi arestaţi şi condamnaţi la rândul lor la pedeapsa cu moartea.

În perioada ceauşistă, execuţiile se realizau doar în cadrul închisorilor Jilava şi Rahova. În documentele de arhivă se păstrează încă informaţii despre temutul „Fort 13” de la Jilava, adică spaţiul special amenajat pentru executarea condamnaţilor la moarte. În prezent, aici se află groapa de gunoi a penitenciarului. La Rahova, execuţiile se petreceau într-un poligon subteran, care, după 1990, a fost dezafectat, în momentul în care a început renovarea puşcăriei.

Ceremonialul executării

Până la momentul executării efective, un întreg ceremonial trebuia desfăşurat. Astfel, potrivit legilor, condamnatul la moarte era legat de mâini şi de picioare şi ţinut câteva ore într-o cameră întunecată, fără niciun pic de lumină. În momentul în care era scos din respectivul spaţiu, el devenea extrem de bulversat din cauza luminii de afară.

Ultimul condamnat la moarte

În epoca Ceauşescu (1965 – 1989) în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun. De notorietate este cazul lui Ion Râmaru sau al lui Gheorghe Ştefănescu, botezat şi „Bachus”, afaceristul inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987.

Recomandare:   Secretele copilăriei lui Mihai Viteazul. Ce origine avea de fapt şi cine a fost omul-cheie al carierei sale

După căderea regimului comunist, pedeapsa cu moartea a fost abrogată prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990. Potrivit actualei legi penale din România, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, cea mai gravă pedeapsă care i se poate aplica unui inculpat este condamnarea la pedeapsa închisorii pe viaţă.

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister