Articole adăugate recent

Misiunea Artemis, care prevede revenirea omului pe Lună după 50 de ani, este explicată într-o animație realizată de NASA. Aceasta arată raportul dintre modulul dedicat echipajului şi celelalte componente ale navetei spaţiale, fiind vorba despre cea mai puternică rachetă construită vreodată.

În 18 mai 1969 era lansată naveta Apollo 10, considerată o „repetiţie” înainte de aselenizare. La 51 de ani de la acel eveniment, NASA arată în ce fel se va desfăşura următoarea misiune care va duce un om pe Lună. Agenţia Spaţială Americană a dat publicităţii o animaţie care explică în ce fel va avea loc prima revenire a omului pe Lună după jumătate de secol, potrivit MEDIAFAX.

Între 1968 şi 1972, au fost trimise nouă misiuni americane spre Lună. Dintre acestea, şase zboruri Apollo au reuşit să îi ducă pe oameni pe solul lunar.

Următoarea fază a explorării suprafeţei lunare se numeşte Artemis. Misiunea celor de la NASA are în vedere atât stabilirea unei prezenţe umane pe termen lung pe Lună şi în apropierea acesteia, cât şi pregătirea unor misiuni viitoare pentru planeta Marte.

Testele se fac ţinând cont de cel mai important element în minte: astronauţii.

„Ce urmează nu se poate opri. Toate cele patru motoare RS 25 şi ambele propulsoare intră în funcţiune ridicând echipajul de la Pământ. La două minute de la aprindere, propulsoarele se consumă şi se renunţă la ele. La 8 minute de la lansare modulul principal al navetei este separat de celelalte componente şi va fi plasat pe o orbită în jurul Pământului. Aici, echipajul verifică echipamentele şi va confirma dacă totul este pregătit pentru a continua călătoria mai departe în Spaţiu. După ce primeşte semnalul din partea Centrului de Comandă, echipajul porneşte motoarele modulului de explorare spaţială şi părăseşte complet orbita Pământului”, se explică în materialul prezentat de NASA.

„La capătul acestui drum, partea superioară a Sistemului de Lansare Spaţială este ejectată şi echipajul de la bordul modului Orion va pluti timp de câteva zile spre tot ceea ce îi aşteaptă pe Lună. Pe măsură ce misiunea se apropie de Lună, ne putem da seama de diferenţele fundamentale dintre misiunea Artemis şi zborurile Apollo. În loc să considere Orion doar ca pe un centru de comandă la care se poate renunţa sau ca pe un sistem de aselenizare cu posibilităţi limitate, misiunea Artemis va beneficia de o abordare diferită. Într-un stadiu anterior, tot ce este necesar pentru misiune va fi plasat pe Lună cu ajutorul unor parteneri comerciali din toată lumea. Este vorba despre vehicule, echipamente pentru experimente, sisteme de supravieţuire, dar şi despre o staţie de lucru dedicată misiunii, botezată Gateway”, se spune în material.

Citește și:
Omul n-a mai pus piciorul pe Lună de peste 40 de ani. De ce nu se mai fac expediții spațiale pe satelitul natural al Pământului?

Platforma Gateway poate fi extinsă pe măsură ce vor fi dezvoltate noi misiuni şi parteneriate şi va permite să aibă loc pe Lună mai multe activităţi în acelaşi timp.

Cea mai importantă etapă a proiectului Artemis este descrisă astfel: „Modulul Orion trebuie să intre pe orbita platformei Gateway pentru andocare. După ce ajung la bord, o parte dintre membrii echipajului sunt transferaţi în aparatul de aselenizare. Ceilalţi, care au misiune pe Gateway, rămân pe platforma spaţială. Aselenizarea va avea loc în trei etape. Coborârea de pe orbita platformei Gateway, până la o orbită lunară, de unde se va coborî pe Lună şi, imediat ce misiunea este completă, astronauţii vor porni de pe suprafaţa satelitului natural pentru a reveni pe platforma Gateway. Odată ajunşi pe platformă şi transferaţi în modulul Orion, membrii echipajului vor folosi motoarele navetei lor atât pentru a se desprinde de orbita platformei, cât şi pentru a orienta aparatul în jurul Lunii astfel încât să intre pe o traiectorie care va dura mai multe zile până la întoarcerea pe Pământ. La finalul acestei călătorii, modulul de serviciu este eliberat şi modulul care adăposteşte echipajul este orientat cu scuturile de protecţie împotriva căldurii spre Pământ. Intrând în atmosfera planetei la peste 40.000 de km/oră, forţa de frecare va diminua considerabil viteza modulului şi îl va supune unor temperaturi de 5.000 de grade. Când modulul ajunge la o viteză de mai puţin de 500 de km/oră, se declanşează mai multe paraşute realizate special pentru această misiune. Naveta va ajunge la numai 32 de km/oră în momentul amerizării”.

Sursa: mediafax.ro


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați !

Nu ratați !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here