Connect with us

Medicină

Era o injecție dureroasă, dar care reușea să ne ferească de infecții, gripă și întărea imunitatea. Vaccinul care a ținut România sănătoasă începând cu anii ’60

Published

on

În anii ’60, câțiva cercetători români au testat pe propriile corpuri un vaccin ce avea să ne protejeze pe noi toți de infecții decenii la rând. „Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 mililitri“, își amintește fosta șefă de producție a acestui vaccin, Sylvia Hoișie, acum nonagenară. Polidinul a fost injecția dureroasă pe care am făcut-o mulți dintre noi, dar care reușea să ne ferească de infecții, de gripă și ne întărea imunitatea.

În anii 60, țări europene precum Franța, Germania, Elveția și chiar Polonia foloseau deja preparate imunostimulatoare, gândite pentru ca organismul să poată lupta cu o gamă largă de infecții bacteriene. Importată din străini, ideea a prins puternic la Iași și București, unde o echipă de cercetători foarte tineri s-a apucat rapid de treabă.

„La Iaşi, din colectivul care a început cercetările făceau parte patru persoane, dar la Bucureşti erau mai mulţi. Eram cu toţii foarte tineri, media de vârstă fiind în jur de 25-26 de ani, şi plini de chef de lucru”, își amintește Sylvia Hoișie, citată de adevarul.ro.

Toate ingredientele folosite erau din România

S-a lucrat șase ani la aceste preparat, numit într-un final Polidin. S-au folosit numai și numai ingrediente românești pentru producerea vaccinului.

„Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franţa ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziţia produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu, dar putem spune că şi fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare. Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucureşti aveau o tematică, noi de la Iaşi, o altă tematică de investigat. Aşa am reuşit să observăm că preparatul poate să oprească o infecţie, mai ales infecţiile tractului respirator superior”, își amintește cercetătoarea.

Documentul prin care vaccinul era oficial recunoscut de autoritățile din România a venit în primăvara lui 1966, după o serie de teste efectuate pe animale. Dar urma testul de foc: testarea produsului pe om.

„L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate, dacă nu avea o acţiune toxică asupra fătului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunităţi, pentru a vedea dacă poate fi făcut anterior perioadelor de gripă, şi rezultatele au fost bune. Toată munca noastră era prezentată anual la sesiunile ştiinţifice ale Institutului Cantacuzino din Bucureşti, pentru că unitatea era şi de cercetare, şi de producţie”.

Producția a început la scurt timp după acest pas. Inițial, nu exista aparatură de producție, produsul era fiolat manual. Din anii ’70, însă, vaccinul a început să fie produs în număr mare de unități, cu ajutorul aparaturii moderne.

La sfârșitul anilor ’90, se produceau chiar și 15 milioane de fiole de Polidin pe an. Medicii îl prescriau pentru preîntâmpinarea infecţiilor respiratorii, mai ales iarna şi primăvara. Mulţi au folosit preparatul în infecţii ginecologice, şi chiar un specialist în oncologie îl prescria pentru a preîntâmpina metastazele în cancerul la sân.

Citește și:
Motivele pentru care copiii trebuie să stea cât mai mult afară, chiar şi iarna. Frigul nu face rău şi nu îmbolnăveşte

Succesul Polidinului a fost o mare victorie a Institutului Cantacuzino. Și asta s-a văzut imediat. „Colectivul s-a înmulţit, au venit medici tineri şi tehnicieni şi am reuşit să mai obţinem şi alte preparate: un ser specific pentru infecţiile căilor respiratorii superioare numit Bronhodin, în concentraţii diferite, sau Aerodin, care erau cu instilaţie nazală. Mai târziu, am creat un preparat care conţinea Candida şi care avea un rezultat foarte bun în alergii (IBC 10), apoi ne-am gândit să facem un produs de administrat pe cale orală, şi aşa a apărut Orostim. În anii ’70, la Iaşi, s-a produs şi vaccinul antiholeric. A fost nevoie de mare atenţie, căci era suficient să pătrundă în apa curentă doar câţiva microbi, mai ales că ţevile de apă sunt aproape de cele de la canalizare, şi s-ar fi declaşat o epidemie în oraş. Şi totuşi nu am avut niciun accident”, spune doamna Hoișie.

Anul 2000 a însemnat însă începutul sfârșitului pentru Polidin.

„În anul 2000 se ştia că România va intra în Uniunea Europeană şi ne pregăteam să facem o serie de schimbări. Una dintre ele se referea la trecerea a tot ce însemna producţie pe calculatoare. Am reuşit, dar s-a cerut ca circuitele de producţie să fie refăcute, pentru că circuitele produselor noastre se întretăiau. Un lucru care ne-a lovit puternic a fost acela că nu mai aveam voie să folosim la Polidin ingrediente româneşti, ci doar standardizate, aşa că am primit substanţe chimice standardizate, care însă nu s-au potrivit cu cele cu care lucram noi, de unde a rezultat mult rebut. […] Eu am ieşit la pensie în 2003, dar am urmărit evoluţia produsului. Cum vă spuneam, după cerinţele Uniunii Europene, producţia a început să scadă, iar, pe de altă parte, banii pe care i-a câştigat institutul din Iaşi nu au fost investiţi pe plan local, ci la Bucureşti, dar nu ştiu în ce condiţii, că nici ei nu au reuşit prea multe.

Update: Celebrul Polidin, din nou în farmacii, după 5 ani. Mai multe detalii aici 

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Diverse

Ce înseamnă, de fapt, să mănânci sănătos? Medicul care te învaţă cum să mănânci corect: „Greutatea normală este cel mai puternic atu al sănătăţii noastre“

Published

on

By

Medicul  Magdalena Moroşanu conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină din Galaţi şi directoarea unei clinici de nutriţie şi de diagnosticare a diabetului, a vorbit, într-un interviu acordat publicaţiei „Adevărul”, despre ceea ce înseamnă a mânca sănătos.

„Ideea de a mânca sănătos porneşte de la dorinţa de a atinge o greutate sănătoasă, spune Magdalena Moroşanu. Asta trebuie să aibă în minte fiecare dintre noi. Ceea ce înseamnă că, în funcţie de înălţimea cu care m-a lăsat Dumnezeu, să am o anumită greutate. Atunci organismul funcţionează aşa cum trebuie şi dă randament 100%. Când depăşim greutatea ideală pentru înălţimea noastră, corpul începe să se forţeze. Greutatea normală este cel mai puternic atu al sănătăţii noastre. Deci nu contează neapărat cât mănânci, ci acest raport înălţime-greutate de care vă vorbesc. Ca să mâncăm sănătos, este bine să începem cu baza, şi anume să mâncăm de trei ori pe zi – dimineaţa, la prânz şi seara. Mâncarea stă în stomac o oră şi jumătate, două ore. După ce stomacul se goleşte, fabrică acid gastric şi atunci este bine să luăm o gustare. Acesta este rolul gustărilor, să fie ceva în stomac. Prin urmare, o alimentaţie sănătoasă înseamnă să mâncăm de trei ori pe zi, iar între cele trei mese să luăm o mică gustare. Eu o numesc o amăgeală, adică să-i dai ceva stomacului.”

„Întrebarea cea mai importantă este: care e măsura în farfurie pentru a-mi păstra o anumită greutate?

Trebuie să ne luăm măsura între cantitatea de alimente pe care le consumăm şi numărul de calorii pe care acestea le conţin. Fiecare organism funcţionează după o lege fundamentală: fiecare plus de calorii de care organismul nu are nevoie îl transformă automat în grăsime. Caloria este măsura unei alimentaţii sănătoase pentru o greutate normală. Noi nu prea ne dăm seama de cât avem nevoie. Noi avem o programare, care este plăcerea de a mânca. Din acest motiv, această plăcere ne face să întrecem măsura când este vorba de calorii şi problema este că nu realizăm, nu conştientizăm. Suntem mereu pe fugă şi nu este bine să mâncăm aşa.”

Cum este bine să mâncăm?

„Când te aşezi la masă, nu te uiţi la televizor sau la calculator, nu citeşti şi nu faci nimic altceva, doar mănânci. Te gândeşti la faptul că mănânci. Bunicii noştri aveau o vorbă: «La masă nu se vorbeşte». Această expresie sintetizează practic ce înseamnă modul sănătos de a mânca. Întotdeauna am crezut că explicându-i omului cu creionul în mână ce are de mâncat în diabet, va înţelege mai bine. Ca să mă conving că a înţeles cum trebuie ce are de făcut, îi dădeam din prima zi un creion şi hârtie ca să scrie exact ce a înţeles, să văd cu ce a rămas după discuţia cu mine. Am constatat atunci cu bucurie că toată lumea era bucuroasă că ştie cum să mănânce şi ce să mănânce. În primii ani la secţia de diabet din spital, cred că aveam şi cinci come diabetice pe săptămână. Coma diabetică cere o mare dedicaţie, o atenţie deosebită. Trebuie să stai lângă pacient până când îl vezi că se dă jos din pat. După 20 de ani de explicaţii date fiecărui pacient şi după ce am instruit asistentele medicale ca să ştie şi ele să explice aceleaşi lucruri, nu am mai avut come diabetice ca să le arăt rezidenţilor care veneau pe secţie. Diabeticii au înţeles ce le făcea rău şi nu au mai făcut acele lucruri şi le-au transmis şi ei mai departe, iar lipsa comelor diabetice în spital a fost rezultatul. Nu este o laudă, ci efectul pe termen lung. Abia după 20 de ani vezi care sunt efectele muncii tale. De când am clinica de diabet şi nutriţie, m-am axat pe prevenţia complicaţiilor cronice la diabetici.”

„În privinţa acestor complicaţii, efectele sunt dezastruoase: paralizie, arterite, amputaţii de membre, neuropatii, gastropareze, tahicardii, chiar şi infarct. Din cinci internări, la două sau chiar trei cazuri am de intervenit. Din miile de pacienţi pe care îi avem, mulţi dintre ei vor avea mai puţine astfel de complicaţii în anii ce vin.”

Citeşte mai mult pe adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Descoperiri

S-a descoperit substanţa care împiedică formarea metastazelor! Un pas important în lupta cu cancerul făcut de cercetătorii elveţieni

Published

on

By

O echipă de cercetători de la Universitatea Basel din Elveția a descoperit o substanță care împiedică formarea de metastaze la pacienții cu cancer. 

Metastazele reprezintă cea mai periculoasă evoluție la pacienții cu cancer, mai ales în cazul cancerului de sân, deoarece înseamnă răspândirea cancerului în alte zone ale organismului.

Apariția metastazelor provoacă circa 90% dintre decesele din cauza cancerului, iar pacienții la care apar metastaze sunt considerați nevindecabili.

Echipa de cercetători elvețieni, condusă de Prof. Nicola Aceto de la departamentul de biomedicină a Universității din Basel,  a identificat un medicament care are proprietatea să blocheze extinderea celulelor canceroase în organism și abilitatea acestora de a crea metastaze.

Celulele tumorale circulante (CTC) sunt celule tumorale eliberate în sângele periferic dintr-o leziune primară sau metastatică, fie spontan, fie printr-o procedură chirurgicală. Acestea au abilitatea de a crea metastaze în alte părți ale organismului.

După ce ajung în sânge, CTC-urile ajung să se adune în clustere, care preced apariția metastazelor.

Echipa interdisciplinară de cercetători de la Basel a descoperit că aceste clustere de CTC generează schimbări epigenetice majore, care facilitează apariția metastazelor.

Aceste schimbări permit clusterelor de CTC să imite unele proprietăți ale celulelor stem, precum capacitatea de a prolifera menținându-și, totodată, capacitatea de a forma țesuturi, conform sciencedaily.com.

Totuși, cercetătorii au descoperit că aceste schimbări epigenetice sunt reversibile, în sensul că există posibilitatea dezagregării clusterelor de CTC.

Echipa de cercetători a testat 2.486 de substanțe aprobate de autoritățile de reglementare în domeniul medicamentelor și a descoperit un inhibitor care are ca efect deagregarea clusterelor de CTC, împiedicând dezvoltarea de metastaze.

„Ne-am gândit la o abordare diferită fată de cele clasice și am căutat să identificăm substanțe care nu ucid celulele canceroase, ci doar le disociază”, a declarat Nicola Aceto.

Cercetătorii intenționează să testeze noua descoperire în cadrul unui studiu clinic realizat cu pacienți cu cancer de sân.

Sursa: 360medical.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister