Connect with us

Mistere

Afirmație năucitoare a unui cercetător rus: NASA deține imagini cu nave spațiale ascunse pe Lună, ba chiar un întreg oraș în care ar putea trăi ființe extraterestre

Published

on

Omul de știință rus, Valentin Degterev, afirmă că a avut acces la materiale foto și video pe care NASA le-a făcut pe Lună în timpul misiunilor Apollo. Materialele în cauză au fost realizate în șase misiuni reușite ale astronauților americani între 1969 și 1972 pe singurul satelit natural al Pământului.

În fotografii, cercetătorul rus susține că a identificat nave spațiale aparținând altor civilizații , ba chiar un întreg oraș, în care ar putea trăi ființe extraterestre.

El se întreabă de ce fotografiile nu au atras atenția nimănui înainte, cu toate că obiectele din imagini erau atât de evidente. Una dintre navele spațiale este văzută cum zboară în proximitatea navei spațiale americane Apollo.

Accesul la astfel de documente este foarte limitat, fiind ascunse publicului larg, spune omul de știință rus. Unele imagini sunt neclare, altele sunt clasificate.

Potrivit lui Degterev, un imens oraș construit sub forma unui disc este clar vizibil chiar pe unul dintre polii Lunii.

Sursa:digi24.ro

Recomandare:   Cea mai interesantă fotografie din lume făcută în 1969. Astronautul american Michael Collins a surprins în ea miliarde de oameni
Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. imelda jeni

    21 ianuarie 2018 at 8:03 pm

    Se pare ca nu suntem singuri in univers!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperiri

Stiință versus religie. Potopul lui Noe a avut loc la țărmul Mării Negre. Cercetătorii susțin că au găsit și rămășitele arcei

Published

on

Potrivit Vechiului Testament, în anul 600 al vieţii lui Noe, al zecelea patriarh biblic după Adam, Dumnezeu a decis că singura cale de a salva lumea pe care o crease era prin „curăţirea” ei de răutatea oamenilor. Dumnezeu a hotărât ca toate creaturile să dispară într-un uriaş potop biblic. Atunci, El i-a spus lui Noe sa construiască o arca si sa aducă pe ea cațe o pereche – mascul si femela – din fiecare specie de animale: „de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am făcut”.

«Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, şi s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară. Corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lățime şi treizeci de coţi în înălţime. Să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Căci după șapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopți şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut»“. (Biblia, Geneza, cap. 17)

Un articol publicat în Washington Post dezvăluie cercetarea exloratorului Robert Ballard (cel care a descoperit şi Titanicul) care a condus o echipă de cercetători, în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe. Cercetatorii conduși de acesta au obţinut date extrem de interesante care arată că, acum 7.000 de ani, Marea Neagră era cu peste 150 de metri mai jos decât acum. Creşterea nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.

După ce vreme de mii de ani potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmatică, iar inexistenţa dovezilor materiale a dus la o înverşunată negare, de către o parte a comunităţii ştiinţifice, a faptului că evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii lucrurile au luat o turnură neaşteptată, destul de mulţi savanţi descoperind dovezi directe şi indirecte că în perioada descrisă de Biblie a existat un cataclism de mari proporţi, scrie Adevarul.ro.

Însă cel mai mult a uimit această teorie a lui Robert  Ballard –a fost confirmată şi de dovezi materiale – lansată în urmă cu 5 ani , care împreună cu mai mulţi savanţi americani, a făcut cercetări în zona Meditarenei şi a Mării Negre. Practic, potrivit lui Ballard, potopul chiar a avut loc şi a produs o catastrofă în regiunea ţărmurilor Mării Negre, care aproape că şi-a dublat suprafaţa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a făcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pătraţi de uscat să fie inundați.

Interesant este că, de fapt, Ballard nu face altceva decât să preia informaţii din o serie de lucrări făcute publice, în perioada 1997-2001, de către hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însă nici cei doi nu-şi pot asuma integral paternitatea teoriei, căci, la rândul lor, s-au bazat pe lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari şi ruşi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetări marine de la Constanţa, Varna şi Sevastopol.

Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Interesant este, însă, că teoria a fost reconfirmată, dat fiind că în ambele cercetări vechimea cochiliilor respective a fost stabilită la circa 7.000 de ani. Cercetătorii români, bulgari, ruşi şi americani concluzionează că acum 7.000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puţin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinităţii), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post-glaciară prin fluviile ruseşti.

Cercetătorii presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 150 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber şi adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că SE Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Când nivelul apelor oceanice şi ale Mediteranei au depăşit altitudinea cea mai joasă a istmului Bosforului, apa marină a format o scurgere (actuala strâmtoare) care a umplut în mod catastrofal bazinul pontic, în câteva luni, printr-o cascadă gigantică, obligând agricultorii să-şi părăsească brusc aşezările. Ryan şi Pitman afirmă că aceste populaţii s-au răspândit, căutând alte câmpii de cultivat, în Anatolia şi în Mesopotamia, vehiculând astfel legenda Potopului.

„Marea Mediterană s-a format prin topirea gheţarilor. Nivelul acesteia a crescut atât de mult încât s-a revarsat în Marea Neagră, formând un baraj între cele două, actualul Bosfor, strâmtoarea care desparte cele două mări. Un potop apocaliptic a urmat, inundând barajul şi scufundând zeci de mii de kilometri pătraţi de uscat”, scriau Ryan şi Pitman în raportul publicat de Universitatea Columbia.

Recomandare:   Insula Șerpilor, stânca în formă de X din Marea Neagră, locul în vecinătatea căreia ar fi avut loc dispariții misterioase. Aici s-ar fi aflat un Triunghi al Bermudelor

Deşi nu au găsit Arca, cercetătorii au descoperit maluri străvechi despre care Ballard crede că ar reprezenta o dovadă că acest eveniment chiar a avut loc. Folosind mijloace de aflare a vechimii scoicilor de pe aceste maluri, arheologul estimează că potopul s-a petrecut în jurul anului 5000 î.H.

„A fost o zi proastă. Într-un moment magic, apele au inundat, în mod violent, acest teritoriu de 150.000 de kilometri păstraţi”, a mai declarat acesta.

Potrivit Bibliei, potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. După ce ploaia s-a oprit, corabia a rămas blocată „pe creasta muntelui Ararat”, care se află la extremitatea estică a Turciei, de-a lungul frontierelor cu Armenia şi Iran.

În vara anului 1916, un locotenent al aviației imperiale ruse, pe nume Roskovitki, zburând deasupra muntelui Ararat, a descoperit un lac semi-înghețat într-o crevasă, în care se afla o corabie mare, culcată pe o latură. În acelaşi an, 150 oameni au întreprins o ascensiune pe munte. Au descoperit vasul, au pătruns în interiorul său, au făcut fotografii şi au prelevat mostre de lemn şi răşină. Datele despre această extraordinară descoperire s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice.

În 1949, aviaţia americană a fotografiat un obiect care prezenta contururile unei nave. Aviaţia turcă a fotografiat acel obiect misterios în 1987. În total au fost peste 100 de expediţii pe Muntele Ararat. Printre căutătorii Arcei s-a numărat şi astronautul Jim Irwin, care, după ce a pus piciorul pe Lună, a devenit un creştin împătimit. El a cerut asistenţă tehnică de la CIA pentru a scana obiectele prinse în gheţar. CIA a refuzat să îl ajute, însă există dovezi că agenţia s-a ocupat multă vreme de acest subiect şi deţine imagini cu misteriosul obiect de pe munte.

În 1973, satelitul american Keyhole-9 a fotografiat un obiect straniu, cu o lungime de peste 100 de metri, pe partea nord-vestică a Muntelui Ararat, dar imaginea nu a fost făcută publică. Porcher Taylor a plătit o taxă exorbitantă societăţii Digital Globe din Colorado, pentru a localiza Arca lui Noe cu ajutorul satelitului comercial QuickBird. Până acum s-au obţinut mai multe imagini, neclare, în condiţii de vreme înnorată.

Daca e sa dam crezare unui grup de exploratori turci si chinezi, care au descoperit in 2010, ramasitele unei corabii vechi, chiar pe Muntele Ararat, din Turcia, atunci avem de-a face o descoperire extraordinară.

Relicvele, adica niste bucati de lemn au fost gasite ingropate intr-o zona situata la 4.000 de metri altitudine. Ca sa se convinga de autenticitatea lor, exploratorii au testat bucatile despre care spun ca sunt parte din Arca lui Noe, cu carbon 14. In urma analizelor de laborator s-a constatat ca vechimea lor este 4.800 de ani, ceea ce inseamna ca dateaza cam din aceeasi perioada cand ar fi avut loc evenimentele relatate in Biblie.

Despre Muntele Ararat s-a crezut mereu ca ar fi locul unde imensa nava si-ar fi gasit sfarsitul, iar credinciosii si literatii au sperat intotdeauna ca acolo sa se descopere dovezi ca povestirile biblice sunt adevarate.

“Nu suntem siguri 100% ca este vorba despre arca, insa suntem siguri 99,9%”, a declarat Yeung Wing-cheung, regizor de filme documentare chinez originar din Hong Kong si membru al echipei de exploratori numita Noah’s Ark Ministries International.

Ahmet Ertugrul, conducatorul echipei de cercetare, a fost primul care a aflat despre locul in care a fost gasita structura din lemn. Potrivit acestuia, in iunie 2008, o cunostinta i-a spus ca in zona s-ar afla un loc secret in care ar sta ascunse printre roci vulcanice si gheata, mai multe bucati din Arca lui Noe. Dupa ce s-a convins cu ochii lui ca s-ar putea ca amicul sau sa aiba dreptate, Ertugrul a chemat echipa de cercetatori. Dupa doi ani de sapaturi, arheologii au facut descoperirea.

De-a lungul timpului, au fost mai multe descoperiri legate de Arca lui Noe, cea mai importanta fiind cea a arhelogolui Ron Wyatt, din 1987. Atunci, Guvernul Turciei a declarat zona respectiva Parc National.

Recomandare:   In cazul unui cataclism nuclear, singurul loc din România unde se poate întreține viața este lângă Marea Neagră. Locul a fost luat în vizorul NASA încă din 1986

Si totusi, exploratorii de acum susțin ca actuala lor descoperire este mai aproape de adevar si ca sunt sanse mult mai mari ca bucatile din lemn chiar sa fie parte din Arca lui Noe. In acest sens, ei au apelat chiar si la un expert olandez, cunoscut pentru cercetarile sale legate de potopul biblic. Astfel, olandezul Gerrit Aalten a declarat ca “exista dovezi de netagaduit ca structura gasita pe Muntele Ararat, in estul Turciei este parte din legendara Arca a lui Noe”.

Exploratorii spun ca structura arcei descoperita acum implica mai multe compartimente, unele separate prin grinzi de lemn, despre care se presupune ca gazduiau animalele. Mai mult decat atat, echipa de arheologi a exclus ideea potrivit careia zona in care au gasit relicvele ar fi fost locuita, pentru ca nu s-au descoperit in regiune dovezi ale prezentei umane. Oficialitatile turce locale vor cere Guvernului de la Ankara sa solicite UNESCO sa acorde regiunii statutul de patrimoniu mondial, pentru ca situl arheologic sa fie protejat pe parcursul sapaturilor viitoare.

Surse: adevarul.ro; stirileprotv.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

In Tibet există o populație de oameni stranii, care nu poate fi încadrată în nicio rasă umană terestră. Ei fac parte din triburile Dropa şi Ham

Published

on

Este stiut ca in prezent pe planeta noastra exista patru rase principale: alba, galbena, rosie si neagra. Ceea ce este cunoscut mai putin sau chiar deloc, este faptul ca exista, totusi, unele mici grupuri umane, care nu pot fi încadrate in nici una din aceste mari grupe, deoarece caracteristicile specifice le deosebesc net de marea comunitate, care locuieste pe Terra.

Una dintre cele mai elocvente dovezi ale unui înalt nivel tehnologic ce a existat cândva pe Pământ o reprezintă existenţa triburilor Dropa şi Ham. În revistele rusești “Nauka i Religia” şi “Sputnik” din 1967 s-au publicat câteva articole foarte interesante cu privire la ori­gi­nea triburilor Dro­pa şi Ham din munţii Baian Kara Ulla din Tibet.

Datorită caracterelor so­matice şi genetice cu totul deosebite, aceşti omuleți stranii nu pot fi încadraţi în nicio rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depă­şeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele deli­cate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cu­tiei cra­niene superioară cu 100 cm cubi, mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3).

Ana­liza sangvină a relevat că gru­pa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Ciu­daţii omuleţi tibetani au fost descoperiri în anul 1935, dar din cauza războaielor ha­o­tice care bântuiau re­giunea, prima ex­pediţie arheo­lo­gică şi antropologică chi­nezească a fost organizată şi a ajuns la faţa locului abia în 1950.

În afară de studiul propriu-zis al mem­brilor celor două triburi, cerce­tă­torii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de pro­be materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populaţii nu ar avea “origine terestră”. Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, consi­derate sacre, în care nu a mai intrat niciun om de sute de generaţii. Ar­heo­lo­gii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor fiinţe humanoide care nu depăşeau un metru înălţime, având în schimb cranii uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează şi desenele care aco­peră pereţii grotelor şi redau, cu pre­cizie, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, pre­cum şi o frescă re­pre­zentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi din­tre membrii expediţiei au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost desco­pe­rite în total 716 discuri identice cu pri­mul, splendid executate şi finisate.

O parte dintre discuri au fost date Uniunii Sovietice, iar restul au fost duse la Beijing pentru a fi analizate. în urma analizelor efectuate s-a constatat că discurile au o vechime de 11-12.000 de ani, iar materialul din care sunt făcute nu este o simplă piatră, ci un fel de material electromagnetic, având în compoziție 40% cobalt şi 8% aluminiu. Puse în contact cu o sursă de energie electrică, ele intrau într-un ritm oscilatoriu surprinzător de mare. Chiar dacă lucrurile erau deja cu totul ieşite din comun, surpriza cea mai mare a venit abia după efortul laborios pe care un alt cercetător din Beijing, dr. Tum Um Nui, l-a depus pentru a traduce inscripțiile microscopice de pe discuri.

Timp de douăzeci de ani, cercetătorii chinezi au muncit la descifrarea ciudatelor sem­ne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimi­toa­re povestire a unor întâm­plări din trecut, din urmă cu 12.000 de ani, atunci când o navă spaţială de pe o planetă îndepărtată s-a prăbuşit în acea zonă şi nu a mai fost posibilă repararea ei. Ca urmare, fiinţele din spaţiu au ajuns să convieţuiască cu oamenii locului. Iată un extras din poveste care descrie un eveniment care ar fi avut loc acum 12.000 de ani.

Textul se referă la tribu­rile Dropa şi Ham, care există şi acum în munţii înalţi de la Baian Kara Ulla: Dropa au coborât din nori în na­vele lor aeriene. Şi de zece ori, până la răsăritul Soa­relui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până la sfârşit ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paş­nice…”.

În alte discuri ce se referă la populaţia Ham, se exprimă pur şi simplu regretul profund asupra pier­de­rii navelor aeriene proprii, care s-au stricat în urma aterizării în locurile mun­­toase atât de inac­ce­sibile; totodată, aceştia deplângeau şi faptul de a nu mai fi reuşit să-şi constru­ias­că alte nave de zbor.

Deşi rezultatele acestor cercetări erau foarte clare, Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea lor sub pretextul de a nu provoca un şoc în societate. Totul a fost trecut sub tăcere de către guvernul chinez, orice referiri sau probe materiale au dispărut pentru accesul public, iar astăzi nici măcar identităţile celor implicaţi direct în această descoperire nu mai pot fi verificate. în aceste condiţii, acum – din punct de vedere oficial – se consideră că toate acestea nu au fost de fapt decât o simplă ficţiune.

Recomandare:   Tragedia care a șocat Romania. Sute de morți în urma unui accident în care a fost implicat un tren de persoane: „Nimeni nu știe ce s-a întâmplat!”

În anul 1995 a mai apărut totuşi o ştire semnificativă şi anume aceea că autorităţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan la cateva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula. Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 1,15 metri. Accesul străinilor în zonă a fost însă complet interzis.

Chiar dacă rădăcinile concrete ale acestei descoperiri extraordinare au fost şterse, au rămas totuşi mai multe fotografii ale discurilor, precum şi mărturiile unor persoane care au avut contact cu aceste evenimente, totul fiind suficient de semnificativ atât pentru a indica autenticitatea faptelor descrise, cât şi pentru a indica maniera în care în unele cazuri – din nefericire – autorităţile doresc să ascundă adevărul.

Pentru a separa adevarul de ficțiune trebuie sa ascultam si parerile care vin sa infirme această descoperire.

Membrii triburilor Dropa si Ham nu au fost niciodata neobisnuiti fata de majoritatea populatiei tibetane, asa cum ar fi fost descrisi in unele scrieri, mici de statura si cu o forma a capului anormal de mare. Dimpotriva atat Dropa cat si Ham au furnizat armatei tibetane soldati foarte vigurosi si voinici, intrucat ocupatia lor principala este de pastori.

Nu exista inregistrat nicaieri in China un fost profesor pe numele de  Tsum Um Nui. De altfel nici macar numele nu este unul chinezesc ci pare mai degraba un nume japonez adaptat la pronuntia si scrierea chineza.

Discurile Dropa par sa fi disparut complet. Ele ar fi trebuit sa se regaseasca in muzeele din China, insa in prezent nicaieri in lume nu au fost descoperite aceste dovezi. Tot ceea ce se stie despre discuri sunt anumite fotografii facute de diverse persoane, precum si din descrierile autorilor care au abordat acest subiect.  Insa in timp ce discurile sunt descrise ca obiecte avand un diametru aproximativ de 30 de cm, in fotografii aceste discuri par a fi cu mult mai mari. Mai mult decat atat in nici o fotografie nu se pot vedea santurile spiralate formate de scrierea misterioasa.

Este greu de crezut ca un profesor, fie el si exceptional, ar fi reusit sa traduca un text scris intr-o limba cu totul necunoscuta, întrucât majoritatea scrierilor ce au putut fi descifrate s-au raportat la dialectul anumitor popoare, acestea pastrandu-se in anumite forme familiare (cum ar fi scrierile sumeriene, sau hieroglifele egiptene).

Recomandare:   Tehnologie NASA care ar putea crea nori artificiali ce pot aduce ploaia

Chiar si cu aceste contra-argumente sunt destule persoane ce nu renunta la ideea existentei discurilor Dropa, sustinand o teorie a conspiratiei prin care atat Rusia cat si China incearca in prezent stergerea oricaror dovezi cu privire la cercetarile efectuate pana in prezent, intrucat informatiile continute de catre aceste artefacte le pot aduce un imens avantaj tehnologic in fata unor puteri rivale cum ar fi S.U.A. Pana una alta subiectul Dropa s-a transformat intr-un fel de Roswell asiatic.

Surse: lovendal.ro, newsconspy.wordpress.com

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister