Connect with us

Published

on

În urmă cu 60 de ani o echipă de cercetători  a fost trimisă în județul Giurgiu de regimul comunist (condus pe atunci de Nicolae Ceaușescu). Aici, pe un câmp din apropierea așezării Argedava, au fost cercetate, în mare secret, niște rămășițele pământești dezgropate de un sătean. Dimensiunile oaselor i-a făcut pe cercetători să creadă că au aparținut unor oameni înalți de trei – patru metri, aparent toți bărbați, care fuseseră îngropați într-un mormânt comun.

Pentru a se ascunde orice urmă niște muncitori au astupat cu buldozerul situl arheologic, iar țăranul ce anunțase descoperirea le-a spus consătenilor că se mută în Ardeal la băiatul lui. De atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Dintre martorii „scăpați” de regimul comunist a rămas Ionel Florea, care avea atunci 18 ani și a ajutat la săpături.  Memoriile domnului Ionel confirmă dimensiunile rămășițelor însă mai mult nu își amintește „fiindcă eram, să mă ierte baba mea, toată ziua cu ochii și măciuca după o duduie de la București”.

S-a mai găsit și o fotografie de calitate medie în care este prezentat un cercetător lângă un craniu deosebit de mare. Aceasta a fost găsită la Băneasa.

Mai mulți istorici și cunoscători ai adevărurilor oculte au coroborat cercetarea cu pasajele din Sfânta Scriptură care amintesc de giganții de pe Pământ:

„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (Geneza 6:4)

Legendele bătrânilor spun că uriașii trăiau ca pustnici, în pădurile din Dobrogea, ieșind foarte rar pentru a lua pe nevăzute câte o vacă din sate.

Cercetări legate de existența uriașilor a făcut un savant pe nume Telică Diduleanu, profesor de istorie si academician recunoscut internațional. El a găsit în anul 2013 un os deosebit, de mărimea unui femur, însă de forma unui metacarpian (os din palmă):

„Am dus repede osul la nevasta mea care m-a ajutat să improvizez în bucătărie un aparat de radiodatare cu carbon. Osul are 2.900 de ani, aproximativ, nu pot spune mai exact fiindcă am numărat izotopii de carbon ochiometric. Eu cred că osul face parte din mormântul uriașilor, uitat probabil de comuniști la curățare”.

Citește și:
Cum au invadat italienii România în urma cu peste 7 decenii. Românii îi considerau infractori și abia ii stopau la graniță

Cercetătorul a mai găsit în apropierea locului (de unde luase acel os) prin săpături, 4 scheletele de femeie alături de bijuterii de bronz dacice.

„Erau domnițe dacice, după bijuterii și după vârsta de deces. Osemintele foarte prost prezervate, însă am observat ceva incredibil – pelvisului femeilor fusese fisurat de mai multe ori, între fisuri fiind vizibile urme de vindecare.”

Pentru istoricul veteran acesta era un semn clar: femeile dacice încercaseră de mai multe ori să se împerecheze cu uriașii.

„S-au iubit, asta este clar. Mormântul femeilor este ceremonios aranjat, în semn de mare respect. Însă nu după tradiția dacică. Uriașii le-au îngropat cu mare drag.”

Este foarte probabil ca dragostea dintre femeile dacice și uriași să fi dus la o dușmănie cu bărbații daci.

„Oh, da, erau geloși. Și s-au luptat. Probabil de-a lungul a mai multor generații. Un tumul funerar dacic din comuna Puieni conținea o sulița imensă. Arheologii au crezut mult timp că este vorba de o armă ceremonială, însă mie mi se pare clar trofeu de război”.

Istoricul Herodot relatează un detaliu despre daci când, referindu-se la galezi, spune că erau invidioși pe avuție „cum erau Dacii pe mărimea altora”.

Tartarii din Munţii Buzăului şi osemintele de la Scăieni

Legende despre uriaşi întâlnim şi în Munţii Buzăului, la Scăieni. Aici, în cel mai vechi sat din zona Boziorului, au fost descoperite schelete umanoide care măsurau peste 2,4 metri. Ceea ce a frapat în mod deosebit era dimensiunea craniilor, care erau cât „dovlecii de prăsilă”.

Descoperirea a fost făcută absolut întâmplător, când oamenii au vrut să planteze o livadă de meri pe o colină din zonă. Scheletele erau intacte, iar lângă ele au fost găsite mai multe fragmente de oale.

Oamenii au continuat să sape şi au dezgropat câteva schelete, dar apoi au decis să lase restul mormintelor intacte şi au încercat să sape printre ele. Ei sunt convinşi că scheletele descoperite aparţin uriaşilor despre care vorbeau legendele din bătrâni.
În vechime, cu mult înainte ca localitatea să fie atestată, se spune că zona Boziorului era locuită de uriaşi sau „tartari”. Legenda spune că aceştia ar fi construit două subterane sub nişte stânci enorme şi că tot ei ar fi sculptat Stâlpii Tainiţei, de pe muntele cu acelaşi nume, zonă în care nu poate ajunge picior de om în zilele noastre. De asemenea, pe muntele Tainiţa există un loc unde în stâncă sunt săpate “scaune” domneşti a căror origine este inexplicabilă pentru localnici, deoarece se află, de asemenea, la înălţimi foarte mari şi în zone inaccesibile.

Legenda tartarilor este susţinută şi de Herodot, care amintea despre ei ca despre un trib nobil şi glorios. Numiţi şi „teutari” sau „titani”, aceştia erau, relata Homer, „favoriţii zeilor”, deoarece „întreceau pe toţi oamenii în înălţime, forţă şi frumuseţe”. Ei au ridicat altare imense pe care aduceau ofrande zeilor, dar şi construcţii sub formă de turnuri şi fortificaţii ciclopice de apărare, după cum spunea Aristotel.

Uriaşii din Ţara Haţegului

Ţara Haţegului este şi ea plină de legende despre uriaşi. Se spune că în zonă două fete de uriaşi au ridicat cetăţi, una la Deva, una pe vârful muntelui Retezat. Cum cea de pe munte era mult mai frumoasă, cealalată fată de uriaş s-a supăart şi a aruncat cu un fier de plug, distrugând cetatea “rivalei” sale şi retezând, totodată, şi vârful muntelui despre care se spune că atunci şi-a primit şi numele.

La începutul secolului al XX-lea, în depresiunea dintre Petroşani şi Deva s-au găsit câteva schelete despre care s-a crezut că aparţineau uriaşilor. Baronul ungur Franz Nopcsa, care studiase ştiinţele naturale la Viena, a fost interesat de descoperiri şi a cercetat oasele găsite de ţărani, însă a stabilit că acestea aparţineau însă unor dinozauri pitici.

Secretul uriaşilor din Bucegi

După cum a reieşit şi din povestea scheletelor gigantice descoperite la Argedava, autorităţile au părut mai mereu secretoase în privinţa uriaşilor.

În 2009, echipa emisiunii „Acces Direct”, difuzată de Antena 1, a realizat o anchetă pe tema uriaşilor din Bucegi. După mai multe dezvăluiri privind o reţea de tunele subterane imense care s-ar regăsi în zonă, la redacţie s-ar fi primit un telefon de ameninţare, a cărui înregistrare a fost făcută publică în cadrul emisiunii. Un bărbat misterios le-a „recomandat” jurnaliştilor să sisteze dezvăluirile, deoarece au intrat „într-un joc periculos”. „Nu mai vorbiţi despre Bucegi.

Sunt informaţii care trebuie să rămână la nivelul unor structuri şi nu trebuie făcute publice. Să nu vă doriţi să ne cunoaşteţi, să daţi interviuri la noi. Atât am avut de spus”, a fost mesajul transmis jurnaliştilor. Dacă apelul a fost adevărat sau regizat, probabil nu vom afla niciodată.

Citește și:
In România se află numeroase locuri ciudate despre care nimeni nu are curajul să vorbească

În România, schelete de uriaşi au mai fost descoperite la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuşi o statură impunătoare şi că îşi ţinea consfătuirile cu căpitanii pe “scaunele” domneşti săpate în stâncă la Scăieni. Şi în Pantelimon – Lebăda, în octombrie 1989, au fost scoase din pământ 20 de schelete de uriaşi, dar în niciunul dintre cazuri cercetările nu au fost continuate.

Sursa: infoalert.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
3 Commentarii

3 Comments

  1. Valeriu

    6 ianuarie 2016 at 10:27 pm

    Eroare: In urma cu 60 de ani, ne aflam in anul 1956(sau 1955, depinde de anul in care este scris articolul), iar Ceausescu a ajuns primul om in stat in 1965. Deci, dumneata, care nu stii ce s-a intamplat in urma cu 60 de ani, ne insiri noua baliverne despre ce s-a intamplat in urma cu mii de ani? Scuza-ma, dar nu esti credibil.

  2. Geo

    15 iunie 2016 at 10:57 am

    „Am dus repede osul la nevasta mea care m-a ajutat să improvizez în bucătărie un aparat de radiodatare cu carbon. Osul are 2.900 de ani, aproximativ, nu pot spune mai exact fiindcă am numărat izotopii de carbon ochiometric.” ha ha ha ha ha ha ha

  3. Pingback: Băuturile răcoritoare ale unei copilării frumoase și sănătoase. Vă amintiți de Cico şi Brifcor din perioada comunistă? Ce ingrediente erau folosite pentru în prepararea lor? - Știința și mister

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Arta

Picturile lui Leonardo da Vinci sunt adevărate capodopere. Puţini ştiu însă că acurateţea acestora se datorează unei boli oftalmologice rare a artistului

Published

on

By

Geniu creator din perioada de apogeu a Renaşterii, Leonardo da Vinci a fost cu siguranţă una dintre personalităţile care au marcat istoria omenirii. Se pare însă că în spatele acestui geniu s-a aflat o problemă de vedere, care l-a ajutat să picteze cu acuratețea pentru care a rămas faimos.

În spatele acurateții cu care  Leonardo da Vinci reprezenta pe pânză lucrurile din realitate, ar fi stat un defect de vedere, conform unui studiu publicat în jurnalul JAMA Opthalmology.

Se crede că da Vinci ar fi suferit de exotropie intermitentă, o formă de strabsim divergent, în care ochiul tinde „să fugă” spre exterior. Doar 1% din populație suferă de această afecțiune, conform aceluiași jurnal medical, iar faptul că era intermitentă i-ar fi permis geniului renascentist să treacă de la folosirea ambilor ochi la a folosi doar unul (vedere monoculară), relatează Adevărul.

Christopher Tyler, autorul studiului, de la School of Health Sciences of City, University of London, a analizat șase creații de-ale pictorului – două portrete, două picturi în ulei și două sculpturi -, despre care acesta ar fi lăsat în scris că îi reflectă chipul. Astfel, Tyler a comparat aliniamentul ochilor în aceste opere, ajungând în cele din urmă la diagnosticul menționat mai sus.

Da Vinci nu este însă singurul dintre marii artiști care ar fi lăsat dovezi conform cărora ar fi suferit de afecțiuni ale ochilor, Rembdrandt, Picasso sau Degas aflându-se în aceeași situație.

„Prezența exotropiei, mai ales dacă era intermitentă, probabil a contribuit la abilitatea excepțională a lui da Vinci de a captura spațialitatea pe pânze”, scrie Tyler în studiul său.

Persoanele care prezintă strabism pot dezvolta o vedere monoculară, nu binoculară, ceea ce înseamnă că cei doi ochi sunt folosiți separat, efectul fiind creșterea câmpului vizual și percepția profunzimii.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Descoperiri

Misteriosul râu subacvatic din Marea Neagră. Aici pot fi întâlnite cascade asemănătoare celor terestre și chiar copaci. Viteza de curgere este de 6,5 km/ora

Published

on

Mama-natură nu încetează să ne uimească! O echipă de cercetători britanici de la Universitatea din Leeds. (Anglia) care studiază bazinul Mării Negre a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic activ, fiind primul din lume de acest gen. Descoperirea acestui râu a fost anunțată la 1 august 2010 si conform specialiştilor, acest „râu“ ar curge de-a lungul abisului marin al Mării Negre, modificându-i geografia prin formarea unor canale şi bazine. Este fascinant, cu copaci şi frunze ce cad pe fundul mării, are chiar şi cascade!

Acest râu este primul de acest gen din lume, fiind de 350 de ori mai mare ca Tamisa (râul care trece prin Londra). Râul subacvatic izvorăște în zona Strâmtorii Bosfor, acolo unde apa Mării Mediterane, mai densă şi mai sărată, se scurge în bazinul Mării Negre – un fost lac cu apă dulce ce are un conţinut de sare mult mai scăzut decât al Mediteranei.  Dacă ar fi fost descoperit pe uscat, oamenii de ştiinţă estimează că ar fi fost al șaselea râu ca mărime de pe Terra, din punct de vedere al debitului. „Apa acestui torent este mai densă decât apa din jur pentru că are o concentraţie mult mai ridicată de sare şi transportă foarte multe sedimente„, a spus Dan Parsons coordonatorul acestui proiect.

Torentul „curge printr-o albie formată pe platforma marină a Mării Negre, la fel cum un râu curge la suprafaţă. Câmpiile abisale ale oceanelor noastre sunt asemenea deşerturilor de la suprafaţă, în sensul în care este foarte puţin probabil să găsim forme de viaţă care să le populeze”. Astfel de torenţi pot transporta substanţe nutritive, practic viaţă într-o zonă care, în mod normal, nu este un mediu propice dezvoltării ei chiar şi la aceste adâncimi, făcând posibilă dezvoltarea unor forme de viaţă extremofile, explică cercetătorul britanic.

Albia astfel formata atinge in unele locuri o adancime de peste 35 metri si aproape un kilometru in latime. Cercetatorii britanici sustin ca raul are curenţi, vârtejuri chiar şi cascade, asemenea unui râu obișnuit, iar viteza de curgere este de 6,5 km/ora, având un debit de 22.000 metri cubi de apa pe secunda.

Cursul misteriosului rău are 60 km lungime, apoi dispare intr-o groapa abisala de pe fundul marii, in drumul lui, insa formează canale si aduna afluenți, la fel ca fratiii lui de la suprafață.

Curgerea raului este rezultatul activității forţei gravitaționale exercitate asupra diferenței de densitate, care poate fi produsă de concentrații mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenți de gaze care se mișca foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice – n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere. Acești curenţi care curg prin râurile subacvatice poartă forme de viaţă, precum şi nutrienţi, carbon şi oxigen în adâncurile mărilor. Este foarte probabil ca mediile acestea să poate găzdui viaţă, dar deocamdată se cunosc mult prea puţine lucruri (D.Parson).

Aceste râuri pot avea până la 4.000 de kilomtri lungime, cu maluri înalte de până la 800 de metri şi late de câţiva kilometri.  Pana in prezent, este singurul rau gasit pe fundul unei mari sau ocean. Au fost, in schimb, găsite canale asemănătoare, râurile care le-au format dispărând. Unul din cele mai mari astfel de canale se afla pe langa coasta Braziliei, unde Amazonul se varsa in Oceanul Atlantic.

Această descoperire ar putea oferi noi informaţii despre felul în care viaţa este prezentă chiar şi la adâncimi enorme în apa mărilor şi oceanelor, departe de nutrienţii– fitoplancton şi zooplancton- prezenţi în apele de suprafaţă. Sedimentele care trec prin aceste canale sunt depozitate în mătci formate în abisul mărilor, unde formează cele mai mari depozite de acest fel de pe glob. Aceste depozite sunt cheia schimbărilor climatice, a cutremurelor de mare magnitudine, a mişcărilor tectonice şi formează de asemenea unele dintre cele mai mari rezervoare de hidrocarburi din lume.

Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi.

Citește și:
O poartă către lumea dincolo de moarte la Marea Neagră, un oraș subteran ale cărui taine nu au fost încă descifrate

Râul de pe fundul Mării Negre nu este „singur pe lume”. În adâncul Mării Mexicului există un râu asemănător descoperit de fotograful „submarin” rus Anatoli Beloșchin. Acesta a realizat fotografii exceptionale a unui rau subacvatic, situat intr-o caverna subterana (Cenote Angelita) din Tulum,Mexic. (vezi imaginile in clipul de mai jos). Aceste imagini vin să ne demonstreze cam cum arata raul din Marea Neagra. Iata si descrierea făcuta de el : ” Eram la 30 de metri adâncime , apa dulce, apoi cu cat ma deplasam mai jos, pe la 60 de metri, spre fundul peșterii apa se transforma din pura in sărata unde am observat un rău dedesubt, cu copaci si frunze căzute…De fapt, raul ce-l vedeți in fotografii este un strat de hidrogen sulfurat „.

Oamenii de ştiinţă bănuiesc că mai există astfel de râuri subacvatice, după ce scanările sonare ale adâncurilor marine au dezvăluit canale şerpuite în oceanele din întreaga lume.

Surse: Agerpress  Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister