Secretul ținut ascuns de regimul comunist, despre o descoperire făcută în urmă cu peste 60 de ani în județul Giurgiu - Știința-Mister.ro
Connect with us

Published

on

În urmă cu 60 de ani o echipă de cercetători  a fost trimisă în județul Giurgiu de regimul comunist (condus pe atunci de Nicolae Ceaușescu). Aici, pe un câmp din apropierea așezării Argedava, au fost cercetate, în mare secret, niște rămășițele pământești dezgropate de un sătean. Dimensiunile oaselor i-a făcut pe cercetători să creadă că au aparținut unor oameni înalți de trei – patru metri, aparent toți bărbați, care fuseseră îngropați într-un mormânt comun.

Pentru a se ascunde orice urmă niște muncitori au astupat cu buldozerul situl arheologic, iar țăranul ce anunțase descoperirea le-a spus consătenilor că se mută în Ardeal la băiatul lui. De atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Dintre martorii „scăpați” de regimul comunist a rămas Ionel Florea, care avea atunci 18 ani și a ajutat la săpături.  Memoriile domnului Ionel confirmă dimensiunile rămășițelor însă mai mult nu își amintește „fiindcă eram, să mă ierte baba mea, toată ziua cu ochii și măciuca după o duduie de la București”.

S-a mai găsit și o fotografie de calitate medie în care este prezentat un cercetător lângă un craniu deosebit de mare. Aceasta a fost găsită la Băneasa.

Mai mulți istorici și cunoscători ai adevărurilor oculte au coroborat cercetarea cu pasajele din Sfânta Scriptură care amintesc de giganții de pe Pământ:

„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (Geneza 6:4)

Legendele bătrânilor spun că uriașii trăiau ca pustnici, în pădurile din Dobrogea, ieșind foarte rar pentru a lua pe nevăzute câte o vacă din sate.

Cercetări legate de existența uriașilor a făcut un savant pe nume Telică Diduleanu, profesor de istorie si academician recunoscut internațional. El a găsit în anul 2013 un os deosebit, de mărimea unui femur, însă de forma unui metacarpian (os din palmă):

„Am dus repede osul la nevasta mea care m-a ajutat să improvizez în bucătărie un aparat de radiodatare cu carbon. Osul are 2.900 de ani, aproximativ, nu pot spune mai exact fiindcă am numărat izotopii de carbon ochiometric. Eu cred că osul face parte din mormântul uriașilor, uitat probabil de comuniști la curățare”.

Recomandare:   Inventiile care au schimbat lumea. Cei mai mari inventatori români și invențiile lor

Cercetătorul a mai găsit în apropierea locului (de unde luase acel os) prin săpături, 4 scheletele de femeie alături de bijuterii de bronz dacice.

„Erau domnițe dacice, după bijuterii și după vârsta de deces. Osemintele foarte prost prezervate, însă am observat ceva incredibil – pelvisului femeilor fusese fisurat de mai multe ori, între fisuri fiind vizibile urme de vindecare.”

Pentru istoricul veteran acesta era un semn clar: femeile dacice încercaseră de mai multe ori să se împerecheze cu uriașii.

„S-au iubit, asta este clar. Mormântul femeilor este ceremonios aranjat, în semn de mare respect. Însă nu după tradiția dacică. Uriașii le-au îngropat cu mare drag.”

Este foarte probabil ca dragostea dintre femeile dacice și uriași să fi dus la o dușmănie cu bărbații daci.

„Oh, da, erau geloși. Și s-au luptat. Probabil de-a lungul a mai multor generații. Un tumul funerar dacic din comuna Puieni conținea o sulița imensă. Arheologii au crezut mult timp că este vorba de o armă ceremonială, însă mie mi se pare clar trofeu de război”.

Istoricul Herodot relatează un detaliu despre daci când, referindu-se la galezi, spune că erau invidioși pe avuție „cum erau Dacii pe mărimea altora”.

Tartarii din Munţii Buzăului şi osemintele de la Scăieni

Legende despre uriaşi întâlnim şi în Munţii Buzăului, la Scăieni. Aici, în cel mai vechi sat din zona Boziorului, au fost descoperite schelete umanoide care măsurau peste 2,4 metri. Ceea ce a frapat în mod deosebit era dimensiunea craniilor, care erau cât „dovlecii de prăsilă”.

Descoperirea a fost făcută absolut întâmplător, când oamenii au vrut să planteze o livadă de meri pe o colină din zonă. Scheletele erau intacte, iar lângă ele au fost găsite mai multe fragmente de oale.

Oamenii au continuat să sape şi au dezgropat câteva schelete, dar apoi au decis să lase restul mormintelor intacte şi au încercat să sape printre ele. Ei sunt convinşi că scheletele descoperite aparţin uriaşilor despre care vorbeau legendele din bătrâni.
În vechime, cu mult înainte ca localitatea să fie atestată, se spune că zona Boziorului era locuită de uriaşi sau „tartari”. Legenda spune că aceştia ar fi construit două subterane sub nişte stânci enorme şi că tot ei ar fi sculptat Stâlpii Tainiţei, de pe muntele cu acelaşi nume, zonă în care nu poate ajunge picior de om în zilele noastre. De asemenea, pe muntele Tainiţa există un loc unde în stâncă sunt săpate “scaune” domneşti a căror origine este inexplicabilă pentru localnici, deoarece se află, de asemenea, la înălţimi foarte mari şi în zone inaccesibile.

Legenda tartarilor este susţinută şi de Herodot, care amintea despre ei ca despre un trib nobil şi glorios. Numiţi şi „teutari” sau „titani”, aceştia erau, relata Homer, „favoriţii zeilor”, deoarece „întreceau pe toţi oamenii în înălţime, forţă şi frumuseţe”. Ei au ridicat altare imense pe care aduceau ofrande zeilor, dar şi construcţii sub formă de turnuri şi fortificaţii ciclopice de apărare, după cum spunea Aristotel.

Uriaşii din Ţara Haţegului

Ţara Haţegului este şi ea plină de legende despre uriaşi. Se spune că în zonă două fete de uriaşi au ridicat cetăţi, una la Deva, una pe vârful muntelui Retezat. Cum cea de pe munte era mult mai frumoasă, cealalată fată de uriaş s-a supăart şi a aruncat cu un fier de plug, distrugând cetatea “rivalei” sale şi retezând, totodată, şi vârful muntelui despre care se spune că atunci şi-a primit şi numele.

La începutul secolului al XX-lea, în depresiunea dintre Petroşani şi Deva s-au găsit câteva schelete despre care s-a crezut că aparţineau uriaşilor. Baronul ungur Franz Nopcsa, care studiase ştiinţele naturale la Viena, a fost interesat de descoperiri şi a cercetat oasele găsite de ţărani, însă a stabilit că acestea aparţineau însă unor dinozauri pitici.

Secretul uriaşilor din Bucegi

După cum a reieşit şi din povestea scheletelor gigantice descoperite la Argedava, autorităţile au părut mai mereu secretoase în privinţa uriaşilor.

În 2009, echipa emisiunii „Acces Direct”, difuzată de Antena 1, a realizat o anchetă pe tema uriaşilor din Bucegi. După mai multe dezvăluiri privind o reţea de tunele subterane imense care s-ar regăsi în zonă, la redacţie s-ar fi primit un telefon de ameninţare, a cărui înregistrare a fost făcută publică în cadrul emisiunii. Un bărbat misterios le-a „recomandat” jurnaliştilor să sisteze dezvăluirile, deoarece au intrat „într-un joc periculos”. „Nu mai vorbiţi despre Bucegi.

Sunt informaţii care trebuie să rămână la nivelul unor structuri şi nu trebuie făcute publice. Să nu vă doriţi să ne cunoaşteţi, să daţi interviuri la noi. Atât am avut de spus”, a fost mesajul transmis jurnaliştilor. Dacă apelul a fost adevărat sau regizat, probabil nu vom afla niciodată.

Recomandare:   Fenomen inexplicabil în România. După ce au intrat în această biserică, mii de oameni s-au vindecat de diverse boli

În România, schelete de uriaşi au mai fost descoperite la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuşi o statură impunătoare şi că îşi ţinea consfătuirile cu căpitanii pe “scaunele” domneşti săpate în stâncă la Scăieni. Şi în Pantelimon – Lebăda, în octombrie 1989, au fost scoase din pământ 20 de schelete de uriaşi, dar în niciunul dintre cazuri cercetările nu au fost continuate.

Sursa: infoalert.ro

3 Commentarii

3 Comments

  1. Valeriu

    6 ianuarie 2016 at 10:27 pm

    Eroare: In urma cu 60 de ani, ne aflam in anul 1956(sau 1955, depinde de anul in care este scris articolul), iar Ceausescu a ajuns primul om in stat in 1965. Deci, dumneata, care nu stii ce s-a intamplat in urma cu 60 de ani, ne insiri noua baliverne despre ce s-a intamplat in urma cu mii de ani? Scuza-ma, dar nu esti credibil.

  2. Geo

    15 iunie 2016 at 10:57 am

    „Am dus repede osul la nevasta mea care m-a ajutat să improvizez în bucătărie un aparat de radiodatare cu carbon. Osul are 2.900 de ani, aproximativ, nu pot spune mai exact fiindcă am numărat izotopii de carbon ochiometric.” ha ha ha ha ha ha ha

  3. Pingback: Băuturile răcoritoare ale unei copilării frumoase și sănătoase. Vă amintiți de Cico şi Brifcor din perioada comunistă? Ce ingrediente erau folosite pentru în prepararea lor? - Știința și mister

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperiri

Descoperire surprinzătoare într-o piramidă din Mexic. Ce-a scos la lumină un cutremur puternic – video

Published

on

Anul trecut, pe 19 septembrie a avut loc în Mexic un cutremur cu magnitudinea peste 7.

Seismul care a devastat centrul Mexicului pe 19 septembrie a permis descoperirea ruinelor unui templu dedicat lui Tláloc, zeul aztec al ploii, fertilităţii şi al apei, în interiorul piramidei Teopanzolco, din statul central mexican Morelos.

Templul a fost prezentat presei joi la Cuernavaca, capitala statului Morelos unde se află în prezent piramida Teopanzolco, emblemă a culturii Tlahuica care s-a dezvoltat în regiune.

Din cauza cutremurului, „piramida a suferit o modificare considerabilă a centrului structurii sale”, a explicat presei Barbara Koniecza, arheoloagă la Institutul naţional de Antropologie şi Istorie (INAH).

Pe 19 septembrie, la sfârşitul după-amiezii, un cutremur cu magnitudinea 7,1, al cărui epicentru a fost localizat între statele Morelos şi Puebla, a zguduit centrul Mexicului, provocând 369 de decese, majoritatea în capitală.

Cutremurul a afectat în principal partea superioară a piramidei, unde fuseseră deja descoperite două temple, unul dedicat zeului mesoamerican al soarelui şi războiului, Huitzilopochtli, şi unul lui Tláloc, zeul ploii.

Atunci când INAH a efectuat cercetări cu georadarul pentru a examina structura piramidei, echipa sa a descoperit ruinele unei structuri ascunse, de asemenea dedicată lui Tláloc, alături de resturi de ceramică din perioada culturii Tlahuica.

Structura ar data din jurul anului 1.150. Templul ar fi măsurat circa şase metri lungime şi patru metri lăţime, având o scară de acces în partea de vest a monumentului, chiar pe locul unde se află scara actuală, vizibilă, şi integrată în piramidă.

sursa yoda.ro

Citește mai departe>>

Descoperiri

Povestea fascinanta a Daciei Superlong, un proiect gândit pentru delegaţiile oficiale ale lui Nicolae Ceauşescu

Published

on

Dacia Superlong a fost un proiect gândit pentru delegaţiile oficiale ale lui Nicolae Ceauşescu, iar povestea de mai jos va destainuie povestea din spatele acestuia.

Autoturismul cu şase uşi, gândit şi conceput în 1978 pentru deplasarea jurnaliştilor din staff-ul prezidenţial în vizitele de lucru ale celui mai iubit fiu al poporului, a fost unul dintre cele mai excentrice şi exotice proiecte auto concepute în Epoca de Aur.

Povestea elegantului autoturism fără pavilion s-a scris la Colibaşi, la exact 10 ani de la producerea primului automobil Dacia, în anul încetării contractului de licenţă cu Renault, fără însă nicio legătură cu toate aceste evenimente. A fost pur şi simplu o idee zeloasă, născută în sânul PCR Argeş pentru un scop măreţ: dotarea coloanelor oficiale ale Secretarului General al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. „Într-o dimineaţă din toamna lui ʼ78 sunt chemat la director. Fără prea multă introducere, acesta îmi întinde o foaie de calc ridicol de mică. O fiţuică, nu alta! Pe care era desenată sumar o Dacie. Fără pavilion, dar cu o uşă în plus (pe fiecare parte)! La rândul său, acesta o primise de la directorul general, la care ajunsese pe linie de partid“, povesteşte, pentru „Weekend Adevărul“, Nicolae Cosmescu, inginerul însărcinat, la vremea aceea, cu proiectarea şi asistenţa tehnică a realizării exoticului model.

Cosmescu este cel care, mai târziu, după detaşarea de la Centrul de Cercetare şi Proiectare al Dacia (CCSITA), la IATSA Ştefăneşi, avea să fie implicat în proiectarea şi punerea la punct a fabricaţiei altor câteva mode uluitoare. Printre ele, Dacia Sport şi Dacia MD87, două maşini pe care Weekend Adevărul le-a prezentat deja. Dovadă ca a ştiut încă de la începutul carierei sale să răspundă uimitor la provocări, stă şi povestea Daciei Superlong. „Un «caiet de sarcini» extrem de precar era tema pentru o realizare la scară naturală. Esenţiale erau cele şase uşi şi caroseria «descoperită». Gustul aventurii la care tocmai mă angajasem degaja un exotism puternic. O construcţie în cel mai a very british stil, care atunci când plouă te obligă să opreşti şi să-ţi deschizi umbrela! În plus, era o maşina destinată să transporte fotoreporterii care-l însoţeau pe şeful statului din vremea aceea, în vizitele sale de lucru“, spune inginerul piteştean. Cu fiţuica în faţă a plecat la treabă. Avea deja în cap o maşină fără pavilion, cu aproape un metru mai lungă decât modelul de la care pornise. „M-am întors în atelierul de proiectare şi m-am apucat de lucru plecând de la modelul de origine, Dacia berlină. Pe care l-am lungit până am reuşit să mai «urc» un pasager între ocupanţii locurilor faţă şi spate. Cu uşa de rigoare.

Pe hârtie, nu era o formă deosebit de apetisantă, dar era o maşină în care nu treceai neobservat. În total, lungimea a fost mărită cu circa 850 mm. Nu-mi mai amintesc exact cifra. Iar modelul l-am botezat «Dacia Superlong»“, mai spune Nicolae Cosmescu. Spre deosebire de ea, cea de faţă are precizie dimensională. Are rigoare şi e înnobilată cu elemente ce nu se regăseau ab initio. Aceea avea un unic merit: sugera. În schimb, aceasta avea răspunsuri ce au permis realizarea”

Din precarul “caiet de sarcini”, aşa cum l-a numit Nicolae Cosmescu, nu reieşeau, printre multe altele, tocmai punctele forte. Ranforsările structurii originale a Daciei berlină, ce pe atunci părea a fi eternă. A fost imperios necesar să i se adauge elemente noi, de altă culoare în imagine. Fără acestea, portierele ar fi fost doar elemente pur decorative.

„Ar fi trebuit să primim salarii de 10 ori mai mari“

Nu i-a trebuit mult timp pentru a găsi soluţiile cele mai la îndemână pentru depăşirea tuturor impedimentelor pe care le presupunea o asemenea alungire. „Linia generală o dată definită, mai rămâneau de elaborat soluţiile de convertire a caroseriei într-una plein air, care să nu sufere de răul endemic al unei rigidităţi precare, specific unor asemenea structuri. Constrângeri rapid soluţionate. Trebuie spus, ca un fapt cu iz anecdotic, că un tehician proiectant a desenat toate piesele de tablă ce urmau a fi modificate într-o singură lună! Prin metoda copy-paste, la care se adăuga cota pomenită. Un volum atât de mare de desene ar fi dat peste cap Normativul, şi ar fi trebuit să primim salarii de 10 ori mai mari! Evident, nu s-a întâplat deloc aşa“, mai spune inginerul.

În execuţie, maşina a mai avut nevoie de câteva îmbunătăţiri, dar şi pentru acestea s-au găsit soluţii fără prea mari bătăi de cap. „Un tinichigiu de mare clasă, domnul Pintea, a făcut o muncă fantastică, într-un timp delirant de scurt. Iniţial n-am aplicat întreaga gamă a ranforsărilor, curios să văd cum reacţionează o astfel de structură. E o probă clasică ce consta în măsurarea săgeţii caroseriei la mijlocul distanţei dintre axe. La noi, fără a apela la ranforsări, săgeata era cam mare. Iar drept consecinţă perversă nu se puteau deschide uşile. Moment depăşit prin adăugarea încă unor profile în praguri, şi între acestea şi planşeu. Dar şi a unor legături între stâlpii uşilor, pentru a îmbunătăţi cât mai mult posibil rigiditatea torsională“, mai spune inginerul piteştean.

„A ieşit din maşină şi ne-a felicitat! Era ce dorise“

Modelul a fost finalizat într-un timp nesperat de scurt. Şi, în ciuda vitezei în care a fost realizată, maşina s-a dovedit mai mult decât aptă să treacă CTC-ul. „Curând, totul a fost gata. Aşa că, tot într-o dimineaţă, împreună cu domul Pintea, am dus automobilul la pavilion să-l vadă directorului general, care a coborât, l-a privit şi, surprinzător la el, i-am sesizat un uşor zâmbet. Semn că «era de bine».

S-a urcat la volan şi a făcut vreo câteva sute de metri, după care a revenit. În aşteptarea verdictului păream a fi singuri pe planetă. Nimeni nu era în zonă. Dar îi simţeam pe ocupanţii clădirii, privindu-ne din spatele ferestrelor. A ieşit din maşină şi ne-a felicitat! Era ce dorise. O maşină elegantă, chiar seducătoare. Efectul asupra noastră, a celor câţiva implicaţi în realizarea proiectului, a fost prima acordată, care se se apropia de valoarea salariului lunar! Destul de însemnată în acele timpuri“, mai spune Nicolae Cosmescu

A fost vedetă într-un videoclip

Din păcate, maşina n-a ajuns niciodată în coloanele oficiale ale vizitelor prezidenţiale. Şi nu pentru că ar fi existat plângeri împotriva senzaţionalei creaţii. „Nu a existat nicio disfuncţionalitate. A fost, fără discuţie, o realizare originală. Care însă nu a ajuns niciodată ce s-a vrut a fi: o maşină de paradă. Este posibil să fi dobândit o altă soartă faţă de cea iniţială prin faptul că la scurt timp, dar fără nicio legătură cu maşina, fostul director general a fost înlocuit cu un altul, inginerul S. Săpunaru, care avea alte viziuni privind viitorul gamei de autoturisme. Probabil că Dacia Superlong s-a născut într-un moment nepotrivit.

Poate că dacă fostul director Mihai Dumitru şi-ar fi continuat activitatea de conducere şi ar fi vrut să o arate ca pe o realizare pentru dotarea coloanelor oficiaţe, maşina şi-ar fi atins, într-adevăr, obiectivul pentru care a fost gândită. Dar este doar o supoziţie!”, mai spune inginerul piteştean. N-a ajuns Dacia Superlong să asigure deplasarea fotoreporterilor care-l însoţeau pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu în vizitele sale de lucru, dar vedetă tot a devenit. „A beneficiat de un parfum de exclusivitate pentru profilul flatant de adevărată vedetă. A avut parte de o «carieră artistică», trăindu-şi viaţa printre alte celebrităţi ale recuzitei studiourilor Buftea. Îmi amintesc faptul că doi-trei ani după ce o realizasem, am văzut-o într-un clip video al vremii, pe Magheru, avându-le la bord pe componentele unei formaţii de muzică uşoara en vogue, pe atunci, «5T»“, mai spune Nicolae Cosmescu.

Citeste mai mult pe adevarul.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister