Connect with us

Descoperiri

Secretul ținut ascuns de regimul comunist, despre o descoperire făcută în urmă cu peste 60 de ani în județul Giurgiu

Published

on

În urmă cu 60 de ani o echipă de cercetători  a fost trimisă în județul Giurgiu de regimul comunist (condus pe atunci de Nicolae Ceaușescu). Aici, pe un câmp din apropierea așezării Argedava, au fost cercetate, în mare secret, niște rămășițele pământești dezgropate de un sătean. Dimensiunile oaselor i-a făcut pe cercetători să creadă că au aparținut unor oameni înalți de trei – patru metri, aparent toți bărbați, care fuseseră îngropați într-un mormânt comun.

Pentru a se ascunde orice urmă niște muncitori au astupat cu buldozerul situl arheologic, iar țăranul ce anunțase descoperirea le-a spus consătenilor că se mută în Ardeal la băiatul lui. De atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Dintre martorii „scăpați” de regimul comunist a rămas Ionel Florea, care avea atunci 18 ani și a ajutat la săpături.  Memoriile domnului Ionel confirmă dimensiunile rămășițelor însă mai mult nu își amintește „fiindcă eram, să mă ierte baba mea, toată ziua cu ochii și măciuca după o duduie de la București”.

S-a mai găsit și o fotografie de calitate medie în care este prezentat un cercetător lângă un craniu deosebit de mare. Aceasta a fost găsită la Băneasa.

Mai mulți istorici și cunoscători ai adevărurilor oculte au coroborat cercetarea cu pasajele din Sfânta Scriptură care amintesc de giganții de pe Pământ:

„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (Geneza 6:4)

Legendele bătrânilor spun că uriașii trăiau ca pustnici, în pădurile din Dobrogea, ieșind foarte rar pentru a lua pe nevăzute câte o vacă din sate.

Cercetări legate de existența uriașilor a făcut un savant pe nume Telică Diduleanu, profesor de istorie si academician recunoscut internațional. El a găsit în anul 2013 un os deosebit, de mărimea unui femur, însă de forma unui metacarpian (os din palmă):

„Am dus repede osul la nevasta mea care m-a ajutat să improvizez în bucătărie un aparat de radiodatare cu carbon. Osul are 2.900 de ani, aproximativ, nu pot spune mai exact fiindcă am numărat izotopii de carbon ochiometric. Eu cred că osul face parte din mormântul uriașilor, uitat probabil de comuniști la curățare”.

Cercetătorul a mai găsit în apropierea locului (de unde luase acel os) prin săpături, 4 scheletele de femeie alături de bijuterii de bronz dacice.

„Erau domnițe dacice, după bijuterii și după vârsta de deces. Osemintele foarte prost prezervate, însă am observat ceva incredibil – pelvisului femeilor fusese fisurat de mai multe ori, între fisuri fiind vizibile urme de vindecare.”

Pentru istoricul veteran acesta era un semn clar: femeile dacice încercaseră de mai multe ori să se împerecheze cu uriașii.

„S-au iubit, asta este clar. Mormântul femeilor este ceremonios aranjat, în semn de mare respect. Însă nu după tradiția dacică. Uriașii le-au îngropat cu mare drag.”

Este foarte probabil ca dragostea dintre femeile dacice și uriași să fi dus la o dușmănie cu bărbații daci.

„Oh, da, erau geloși. Și s-au luptat. Probabil de-a lungul a mai multor generații. Un tumul funerar dacic din comuna Puieni conținea o sulița imensă. Arheologii au crezut mult timp că este vorba de o armă ceremonială, însă mie mi se pare clar trofeu de război”.

Istoricul Herodot relatează un detaliu despre daci când, referindu-se la galezi, spune că erau invidioși pe avuție „cum erau Dacii pe mărimea altora”.

Tartarii din Munţii Buzăului şi osemintele de la Scăieni

Legende despre uriaşi întâlnim şi în Munţii Buzăului, la Scăieni. Aici, în cel mai vechi sat din zona Boziorului, au fost descoperite schelete umanoide care măsurau peste 2,4 metri. Ceea ce a frapat în mod deosebit era dimensiunea craniilor, care erau cât „dovlecii de prăsilă”.

Descoperirea a fost făcută absolut întâmplător, când oamenii au vrut să planteze o livadă de meri pe o colină din zonă. Scheletele erau intacte, iar lângă ele au fost găsite mai multe fragmente de oale.

Oamenii au continuat să sape şi au dezgropat câteva schelete, dar apoi au decis să lase restul mormintelor intacte şi au încercat să sape printre ele. Ei sunt convinşi că scheletele descoperite aparţin uriaşilor despre care vorbeau legendele din bătrâni.
În vechime, cu mult înainte ca localitatea să fie atestată, se spune că zona Boziorului era locuită de uriaşi sau „tartari”. Legenda spune că aceştia ar fi construit două subterane sub nişte stânci enorme şi că tot ei ar fi sculptat Stâlpii Tainiţei, de pe muntele cu acelaşi nume, zonă în care nu poate ajunge picior de om în zilele noastre. De asemenea, pe muntele Tainiţa există un loc unde în stâncă sunt săpate “scaune” domneşti a căror origine este inexplicabilă pentru localnici, deoarece se află, de asemenea, la înălţimi foarte mari şi în zone inaccesibile.

Legenda tartarilor este susţinută şi de Herodot, care amintea despre ei ca despre un trib nobil şi glorios. Numiţi şi „teutari” sau „titani”, aceştia erau, relata Homer, „favoriţii zeilor”, deoarece „întreceau pe toţi oamenii în înălţime, forţă şi frumuseţe”. Ei au ridicat altare imense pe care aduceau ofrande zeilor, dar şi construcţii sub formă de turnuri şi fortificaţii ciclopice de apărare, după cum spunea Aristotel.

Uriaşii din Ţara Haţegului

Ţara Haţegului este şi ea plină de legende despre uriaşi. Se spune că în zonă două fete de uriaşi au ridicat cetăţi, una la Deva, una pe vârful muntelui Retezat. Cum cea de pe munte era mult mai frumoasă, cealalată fată de uriaş s-a supăart şi a aruncat cu un fier de plug, distrugând cetatea “rivalei” sale şi retezând, totodată, şi vârful muntelui despre care se spune că atunci şi-a primit şi numele.

La începutul secolului al XX-lea, în depresiunea dintre Petroşani şi Deva s-au găsit câteva schelete despre care s-a crezut că aparţineau uriaşilor. Baronul ungur Franz Nopcsa, care studiase ştiinţele naturale la Viena, a fost interesat de descoperiri şi a cercetat oasele găsite de ţărani, însă a stabilit că acestea aparţineau însă unor dinozauri pitici.

Secretul uriaşilor din Bucegi

După cum a reieşit şi din povestea scheletelor gigantice descoperite la Argedava, autorităţile au părut mai mereu secretoase în privinţa uriaşilor.

În 2009, echipa emisiunii „Acces Direct”, difuzată de Antena 1, a realizat o anchetă pe tema uriaşilor din Bucegi. După mai multe dezvăluiri privind o reţea de tunele subterane imense care s-ar regăsi în zonă, la redacţie s-ar fi primit un telefon de ameninţare, a cărui înregistrare a fost făcută publică în cadrul emisiunii. Un bărbat misterios le-a „recomandat” jurnaliştilor să sisteze dezvăluirile, deoarece au intrat „într-un joc periculos”. „Nu mai vorbiţi despre Bucegi.

Sunt informaţii care trebuie să rămână la nivelul unor structuri şi nu trebuie făcute publice. Să nu vă doriţi să ne cunoaşteţi, să daţi interviuri la noi. Atât am avut de spus”, a fost mesajul transmis jurnaliştilor. Dacă apelul a fost adevărat sau regizat, probabil nu vom afla niciodată.

În România, schelete de uriaşi au mai fost descoperite la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub mănăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuşi o statură impunătoare şi că îşi ţinea consfătuirile cu căpitanii pe “scaunele” domneşti săpate în stâncă la Scăieni. Şi în Pantelimon – Lebăda, în octombrie 1989, au fost scoase din pământ 20 de schelete de uriaşi, dar în niciunul dintre cazuri cercetările nu au fost continuate.

Sursa: infoalert.ro

3 Commentarii

3 Comments

  1. Valeriu

    6 ianuarie 2016 at 10:27 pm

    Eroare: In urma cu 60 de ani, ne aflam in anul 1956(sau 1955, depinde de anul in care este scris articolul), iar Ceausescu a ajuns primul om in stat in 1965. Deci, dumneata, care nu stii ce s-a intamplat in urma cu 60 de ani, ne insiri noua baliverne despre ce s-a intamplat in urma cu mii de ani? Scuza-ma, dar nu esti credibil.

  2. Geo

    15 iunie 2016 at 10:57 am

    „Am dus repede osul la nevasta mea care m-a ajutat să improvizez în bucătărie un aparat de radiodatare cu carbon. Osul are 2.900 de ani, aproximativ, nu pot spune mai exact fiindcă am numărat izotopii de carbon ochiometric.” ha ha ha ha ha ha ha

  3. Pingback: Băuturile răcoritoare ale unei copilării frumoase și sănătoase. Vă amintiți de Cico şi Brifcor din perioada comunistă? Ce ingrediente erau folosite pentru în prepararea lor? - Știința și mister

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperiri

Recipient cu cremă de faţă de acum 2000 de ani, descoperit de arheologi la Londra. Urmele degetelor celei care a folosit-o au rămas imprimate!

Published

on

By

O serie de descoperiri arheologice, mai noi sau mai vechi, arată că înaintașii noștri, indiferent de regiunile în care au trăit, acordau atenție sporită atât sufletului, cât și trupului. Nu le era străină nici îngrijirea corporală, folosindu-se de cosmetice  preparate din ingredientele avute la dispozițe – uneori foarte asemănătoare celor din prezent.

La Londra, a fost descoperit un străvechi recipient în care se afla o cremă de uz cosmetic, în apropierea unui templu ce datează din epoca romană. Recipientul are, după cum au putut constata arheologii, o vechime remarcabilă, de circa 2000 de ani.

Inițial, s-a crezut că în micul recipient – destul de asemănător, ca formă, cu cele moderne – se afla un unguent pe care cei vechi îl utilizau pentru vindecarea rănilor sau în scop religios.

O analiză chimică detaliată a arătat care sunt ingredientele principale ale substanței din interiorul micului recipient. Ingredientul principal este grăsimea solidă, de origine animală, la care s-a adăugat o cantitate de amidon, precum și o mult mai mică cantitate de staniu (cu rol de colorant). Pe baza compoziției și a unor mențiuni existente în scrierile autorilor antici, s-a ajuns la concluzia că este vorba despre o cremă de față, folosită pentru îngrijire și înfrumusețare.

Recipientul în care se află crema era ornamentat și avea dimensiuni comparabile cu cutiile moderne de cremă de față. Produsul cosmetic aflat în interior avea o calitate remarcabilă, care îl făcea comparabil cu cosmeticele moderne, precizează cei de la ancient-origins.net. În urmă cu 2000 de ani, asemenea preparate, distribuite în recipiente de tipul celui descoperit, nu erau accesibile oricui. Foarte probabil, recipientul cu cremă de față i-a aparținut unei femei înstărite.

Interesant este că în crema aflată în recipient au rămas imprimate urmele lăsate de către degetele femeii care a utilizat-o ultima dată. Este extrem de greu de precizat dacă aceasta făcea parte dintre coloniștii romani din Britania sau dacă făcea parte dintre britoni, din populația autohtonă celtă? Cert este că respectiva doamnă sau domnișoară se număra printre puținele reprezentante ale sexului frumos care își putea permite un asemenea produs de lux, la vremea la care a trăit.

De obicei, la Roma, cremele de acest fel conțineau, printre ingrediente, și o mică cantitate de plumb (în calitate de colorant). Întrucât administrația romană nu descoperise resurse de plumb în insulele britanice, acesta a fost înlocuit cu staniul, la prepararea cremelor de uz cosmetic. Fabricantul antic a considerat că e mai avantajos să utilizeze ingrediente de proveniență locală.

La romani, era prețuit în mod deosebit tenul deschis la culoare. Pe lângă efectul de îngrijire, aceste creme de față erau apreciate și pentru proprietatea de a conferi o nuanță mai deschisă tenului, datorită pigmenților din componență.

Recomandare:   Civilizația dacică este magnifică. Cel mai mare expert în aur din Europa: „România e singura țară care își are scrisă istoria în propriul ei aur”

În vechime, Londra purta numele de Londonium, orașul fiind construit de către administrația imperială romană în anul 43 d.Hr., pe locul unei mai vechi așezări întemeiate de către băștinașii celți.

Sursa: cunoastelumea.ro

Citește mai departe>>

Descoperiri

O adevărată nebunie! Trenul zburător al chinezilor va circula cu viteza sunetului – VIDEO

Published

on

Trenul zburător conceput de chinezi ar putea face Hyperloop al lui Elon Musk să pară o vechitură. Chinezii vor un mijloc de transport în comun care să depășească viteza sunetului.

Trenul zburător ar putea fi cel mai rapid mijloc de transport în comun conceput vreodată. Proiectul este inițiat de CASIC, Corporația pentru Știință Aerospațială din China, iar trenul ar trebui să atingă viteza de 4.000 de kilometri pe oră (într-un scenariu utopic și excepțional).

Viteza este de zece ori mai mare decât cel mai rapid tren din lume (care e tot în China), de patru ori mai mare decât a avioanelor comerciale și aproape de trei ori mai mare decât viteza sunetului, care e de 1.225 de kilometri pe oră.

Trenul zburător va fi un mijloc de transport utilizat exclusiv pentru pasageri și se bazează pe un sistem de levitație magnetică. În imaginile care dezvăluie cum ar trebui să arate acest vehicul desprins din filmele SciFi, trenul seamănă foarte mult cu un avion, dar este legat de o linie magnetică. Indiferent cât de rapid va merge, trenul rămâne agățat de acea linie.

Este un concept similar vehiculului Hyperloop, gândit de Elon Musk și dezvăluit în 2013.

Hyperloop One, care nu aparține lui Musk și care a fost dezvoltat de un startup din Los Angeles, a atins viteza de „doar” 310 kilometri pe oră în timpul unui test în vara anului trecut. Mai târziu, recordul a fost doborât de o versiune germană a lui Hyperloop One (a atins 323 de kilometri pe oră).

Prototipul celor de la CASIC ar putea fi primul tren care depășește viteza sunetului. Odată ce va atinge 1.000 de kilometri pe oră, deja vom avea o revoluție în domeniul transporturilor.

Această cursă de detronare a lui Elon Musk din topul celor mai rapide și inovatoare vehicule poate fi benefică pentru viitorul tehnologiei, dar viteza nu e singurul obiectiv. Siguranța pasagerilor este greu de asigurat într-un tren care poate atinge asemenea viteze, dar pentru chinezi, aproape niciun proiect de acest gen nu e imposibil, după cum au dovedit în ultimii zece ani.

sursa playtech.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister