Connect with us

Dezvăluiri

In Tibet există o populație de oameni stranii, care nu poate fi încadrată în nicio rasă umană terestră. Ei fac parte din triburile Dropa şi Ham

Published

on

Este stiut ca in prezent pe planeta noastra exista patru rase principale: alba, galbena, rosie si neagra. Ceea ce este cunoscut mai putin sau chiar deloc, este faptul ca exista, totusi, unele mici grupuri umane, care nu pot fi încadrate in nici una din aceste mari grupe, deoarece caracteristicile specifice le deosebesc net de marea comunitate, care locuieste pe Terra.

Una dintre cele mai elocvente dovezi ale unui înalt nivel tehnologic ce a existat cândva pe Pământ o reprezintă existenţa triburilor Dropa şi Ham. În revistele rusești “Nauka i Religia” şi “Sputnik” din 1967 s-au publicat câteva articole foarte interesante cu privire la ori­gi­nea triburilor Dro­pa şi Ham din munţii Baian Kara Ulla din Tibet.

Datorită caracterelor so­matice şi genetice cu totul deosebite, aceşti omuleți stranii nu pot fi încadraţi în nicio rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depă­şeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele deli­cate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cu­tiei cra­niene superioară cu 100 cm cubi, mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3).

Ana­liza sangvină a relevat că gru­pa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Ciu­daţii omuleţi tibetani au fost descoperiri în anul 1935, dar din cauza războaielor ha­o­tice care bântuiau re­giunea, prima ex­pediţie arheo­lo­gică şi antropologică chi­nezească a fost organizată şi a ajuns la faţa locului abia în 1950.

În afară de studiul propriu-zis al mem­brilor celor două triburi, cerce­tă­torii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de pro­be materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populaţii nu ar avea “origine terestră”. Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, consi­derate sacre, în care nu a mai intrat niciun om de sute de generaţii. Ar­heo­lo­gii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor fiinţe humanoide care nu depăşeau un metru înălţime, având în schimb cranii uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează şi desenele care aco­peră pereţii grotelor şi redau, cu pre­cizie, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, pre­cum şi o frescă re­pre­zentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi din­tre membrii expediţiei au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost desco­pe­rite în total 716 discuri identice cu pri­mul, splendid executate şi finisate.

O parte dintre discuri au fost date Uniunii Sovietice, iar restul au fost duse la Beijing pentru a fi analizate. în urma analizelor efectuate s-a constatat că discurile au o vechime de 11-12.000 de ani, iar materialul din care sunt făcute nu este o simplă piatră, ci un fel de material electromagnetic, având în compoziție 40% cobalt şi 8% aluminiu. Puse în contact cu o sursă de energie electrică, ele intrau într-un ritm oscilatoriu surprinzător de mare. Chiar dacă lucrurile erau deja cu totul ieşite din comun, surpriza cea mai mare a venit abia după efortul laborios pe care un alt cercetător din Beijing, dr. Tum Um Nui, l-a depus pentru a traduce inscripțiile microscopice de pe discuri.

Timp de douăzeci de ani, cercetătorii chinezi au muncit la descifrarea ciudatelor sem­ne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimi­toa­re povestire a unor întâm­plări din trecut, din urmă cu 12.000 de ani, atunci când o navă spaţială de pe o planetă îndepărtată s-a prăbuşit în acea zonă şi nu a mai fost posibilă repararea ei. Ca urmare, fiinţele din spaţiu au ajuns să convieţuiască cu oamenii locului. Iată un extras din poveste care descrie un eveniment care ar fi avut loc acum 12.000 de ani.

Textul se referă la tribu­rile Dropa şi Ham, care există şi acum în munţii înalţi de la Baian Kara Ulla: Dropa au coborât din nori în na­vele lor aeriene. Şi de zece ori, până la răsăritul Soa­relui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până la sfârşit ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paş­nice…”.

În alte discuri ce se referă la populaţia Ham, se exprimă pur şi simplu regretul profund asupra pier­de­rii navelor aeriene proprii, care s-au stricat în urma aterizării în locurile mun­­toase atât de inac­ce­sibile; totodată, aceştia deplângeau şi faptul de a nu mai fi reuşit să-şi constru­ias­că alte nave de zbor.

Deşi rezultatele acestor cercetări erau foarte clare, Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea lor sub pretextul de a nu provoca un şoc în societate. Totul a fost trecut sub tăcere de către guvernul chinez, orice referiri sau probe materiale au dispărut pentru accesul public, iar astăzi nici măcar identităţile celor implicaţi direct în această descoperire nu mai pot fi verificate. în aceste condiţii, acum – din punct de vedere oficial – se consideră că toate acestea nu au fost de fapt decât o simplă ficţiune.

Citește și:
Ciuperca jumătate plantă, jumătate insectă, mai valoroasă decât aurul. A devenit faimoasă pentru proprietăţile sale - VIDEO

În anul 1995 a mai apărut totuşi o ştire semnificativă şi anume aceea că autorităţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan la cateva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula. Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 1,15 metri. Accesul străinilor în zonă a fost însă complet interzis.

Chiar dacă rădăcinile concrete ale acestei descoperiri extraordinare au fost şterse, au rămas totuşi mai multe fotografii ale discurilor, precum şi mărturiile unor persoane care au avut contact cu aceste evenimente, totul fiind suficient de semnificativ atât pentru a indica autenticitatea faptelor descrise, cât şi pentru a indica maniera în care în unele cazuri – din nefericire – autorităţile doresc să ascundă adevărul.

Pentru a separa adevarul de ficțiune trebuie sa ascultam si parerile care vin sa infirme această descoperire.

Membrii triburilor Dropa si Ham nu au fost niciodata neobisnuiti fata de majoritatea populatiei tibetane, asa cum ar fi fost descrisi in unele scrieri, mici de statura si cu o forma a capului anormal de mare. Dimpotriva atat Dropa cat si Ham au furnizat armatei tibetane soldati foarte vigurosi si voinici, intrucat ocupatia lor principala este de pastori.

Nu exista inregistrat nicaieri in China un fost profesor pe numele de  Tsum Um Nui. De altfel nici macar numele nu este unul chinezesc ci pare mai degraba un nume japonez adaptat la pronuntia si scrierea chineza.

Discurile Dropa par sa fi disparut complet. Ele ar fi trebuit sa se regaseasca in muzeele din China, insa in prezent nicaieri in lume nu au fost descoperite aceste dovezi. Tot ceea ce se stie despre discuri sunt anumite fotografii facute de diverse persoane, precum si din descrierile autorilor care au abordat acest subiect.  Insa in timp ce discurile sunt descrise ca obiecte avand un diametru aproximativ de 30 de cm, in fotografii aceste discuri par a fi cu mult mai mari. Mai mult decat atat in nici o fotografie nu se pot vedea santurile spiralate formate de scrierea misterioasa.

Este greu de crezut ca un profesor, fie el si exceptional, ar fi reusit sa traduca un text scris intr-o limba cu totul necunoscuta, întrucât majoritatea scrierilor ce au putut fi descifrate s-au raportat la dialectul anumitor popoare, acestea pastrandu-se in anumite forme familiare (cum ar fi scrierile sumeriene, sau hieroglifele egiptene).

Citește și:
Modernizarea României se datorează acestor oameni. Un grec, doi nemţi şi un român ne-au scos din Evul Mediu

Chiar si cu aceste contra-argumente sunt destule persoane ce nu renunta la ideea existentei discurilor Dropa, sustinand o teorie a conspiratiei prin care atat Rusia cat si China incearca in prezent stergerea oricaror dovezi cu privire la cercetarile efectuate pana in prezent, intrucat informatiile continute de catre aceste artefacte le pot aduce un imens avantaj tehnologic in fata unor puteri rivale cum ar fi S.U.A. Pana una alta subiectul Dropa s-a transformat intr-un fel de Roswell asiatic.

Surse: lovendal.ro, newsconspy.wordpress.com

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
2 Commentarii

2 Comments

  1. George

    11 octombrie 2018 at 10:41 am

    Ştiaţi că aproape de graniţa cu judeţul din care sînt-Mehedinţi cu judeţul Dolj,există o comună care chiar aşa se numeşte CARAULA ? De altfel coincidenţe de localităţi cu denumiri ale unor locuri celebre prin unicitatea lor se mai găsesc pe teritoriul României. Parcurgînd google map se vor găsi cu uşurinţă.

  2. Pingback: In Tibet există o populație de oameni stranii, care nu poate fi încadrată în nicio rasă umană terestră. Ei fac parte din triburile Dropa şi Ham | Stiai?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Povestea vrăjitoarei LAILA care a avut curajul să-i spună Elenei Ceaușescu, cu 12 ani înainte: „…Veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…”

Published

on

Miturile legate de viata lui Nicolae Ceausescu si a consoartei sale continua sa-i atraga pe romani ca pe un magnet, la aproape 30 de ani de la violenta moarte a cuplului dicatatorial. Printre aceste misturi se numara si cele privind apetitul pentru ocult al cuplului dictatorial.

Familia Ceausescu a avut in preajma o persoana cu puteri paranormale, de care asculta, o vrajitoare poreclita Laila.

Conform unor surse aceasta s-ar fi nascut la Tungujeni, Buzau, in anul 1923, sub numele Elena Padurariu. Altele surse insa sustin ca Laila s-a născut în anul 1909, în satul Negreşti din judeţul Iaşi, într-o familie de ţigani înstăriţi.

Se spune ca la vârsta de patru ani a rămas orfană. Apoi a crescut pe lângă un schit de călugăriţe, care au ajutat-o să absolve patru clase primare. Cei din jurul ei au observat că fata avea „puteri deosebite”, pe care nimeni nu le putea explica. Intuiţia o ajuta să pătrundă cele mai ascunse taine ale oamenilor, cărora le spunea ceea ce „vedea” sau simţea. Laila a învăţat cum să-şi folosească puterile şi a reușit să intre în cercurile cele mai înalte ale societăţii. Profesorul Tudor Coman avea s-o iniţieze în tainele grafologiei, dar, se pare că tânăra ţigancă şi-ar fi însuşit tainele ocultismului chiar la Paris, după cum afirmă anumite voci. Nu există însă dovezi concrete, aşa că nici noi nu ne hazardăm să susţinem aceste teorii.

Primul soţ al Lailei a fost doctorul veterinar Virgil Aloman. Acesta era uimit de frumuseţea tinerei sale soţii şi de însuşirile deosebite pe care ea le poseda. Bărbatul acceptase să primească clienţii prezicătoarei, chiar în locuinţa lor, de pe strada Bibescu Vodă, nr. 38 din Bucureşti. Majoritatea celor ce le treceau pragul sfârşeau prin a se îndrăgosti nebuneşte de Laila. Dar în spatele acestei frumuseţi se ascundea însă un suflet zbuciumat şi multă suferinţă. Autorităţile vremii, care interziceau astfel de practici ocultiste, au condamnat-o la doi ani de detenţie.

În momentul în care judecătorul a pronunţat sentinţa, Laila s-a ridicat demnă în picioare şi i-a strigat: „Când voi ieşi eu din puşcărie, dumneata vei fi mort de şase luni!”. Lumea din sală a râs în hohote, ca de o glumă bună, iar Laila a fost aruncată în temniţă. Dar, exact cum i-a fost prezis judecătorului, aşa s-a întâmplat. Înainte ca prezicătoarea să iasă din puşcărie, judecătorul a fost călcat de o maşină şi a murit în chinuri groaznice la spital. Oamenii au început s-o privească de atunci cu frică. Soţul ei, Virgil Aloman, a fost şi el arestat în acea perioadă, pe motive politice. La scurt timp după ce a ieșit din pușcărie, Laila a divorţat.

Citește și:
China are nevoie de apă, aşa că va produce ploaie artificială pe o suprafaţă de trei ori cât Spania

Au mai trecut 15 ani de la această întâmplare şi lucrurile păreau că reintră în făgaşul lor normal. În toată această vreme, ghicitul a fost, pentru Laila Păduraru, singura sursă de venit. Era permanent hăițuită de Securitate şi deseori obligată să colaboreze, pentru a beneficia de anumite…graţieri.

La un moment dat, aflându-se într-o anchetă efectuată în beciurile poliţiei, femeia i-a spus ofiţerului: „Pe mine tot aici mă găseşti, însă acu’ du-te acasă, că ţi-o murit nevasta!”. Poliţaiul, ştiind ce-i poate pielea Lailei, a alergat într-un suflet la domiciliu. Când a deschis uşa, a rămas înţepenit în prag. Laila nu minţise. Nevastă-sa tocmai avusese un infarct. Era moartă…

Printre puţinii care mai pot depune mărturie astăzi în privinţa capacităţior uluitoare ale Lailei, s-a aflat şi doamna Livia Rau din București: „Mama a cunoscut-o pe Laila în casa unor prieteni. La început era neîncrezătoare în puterile vrăjitoarei şi era mai mult atrasă de neobişnuita frumuseţe a acesteia. Când a văzut-o pe mama mea, Laila i-a spus, încă de la început, că va creşte un copil străin şi că va muri de o boală rară. Cred că îi plăcea teribil să șocheze. Mama a rămas stupefiată, dar cei prezenţi au zâmbit.

A trecut o vreme şi mama părea că a uitat de preziceri. După doi ani, sora mamei şi soţul acesteia au murit într-un accident de circulaţie, lăsând orfan un nou-născut. Eu aveam şase ani pe atunci. Părinţii mei au fost nevoiţi să-l înfieze pe verişorul meu. După zece ani, tata a plecat în Irak, împreună cu brigada de constructori pe care o conducea. A stat acolo trei luni, timp în care mama mea l-a vizitat o singură dată. La întoarcerea în ţară, ea s-a îmbolnăvit şi nici un medic n-a reuşit să afle de ce suferea. S-a bănuit, totuşi, că fusese vorba de o febră tifoidă, dar într-o formă gravă. A zăcut şapte luni de zile, apoi, la capătul puterilor, şi-a dat obştescul sfârşit. Prezicerile Lailei se adeveriseră. Mama înfiase un copil și murise, biata, din cauza unei boli rare și cumplite.”

Foto – Libertatea.ro

Ioan Ilie avea 82 de ani, când l-am cunoscut eu în 1999. Acum nu cred că mai este printre noi. Locuia într-un imobil de pe bulevardul Magheru, chiar vis-a-vis de hotelul Intercontinental. Bătrânul mi-a povestit că a cunoscut-o personal pe Laila: „Nu-mi aduc aminte exact în ce lună eram. Dar anul e sigur: 1959. În seara aceea eram cu o amică şi, din cauza ploii torenţiale, ne-am adăpostit la barul „Zori de zi”, care se afla pe locul actualului Teatru Naţional. Nu frecventam acest local, aşa că nu prea ştiam cine îşi face veacul pe acolo.

Printre cei prezenţi am remarcat o frumoasă doamnă, pe care mi-a prezentat-o chiar prietena mea. Aproape toată noaptea am rămas în compania lor. Atunci am aflat de cabinetul particular pe care aceasta şi-l deschisese, undeva pe cheiul Dâmboviţei. În acele timpuri, un astfel de cabinet era un act de curaj sau însemna că ai mari relații. La un moment dat, Laila ne-a făcut o demonstraţie pe loc: Îi vedeţi pe tinerii de la masa aia?, ne-a întrebat ea. Ăla din dreapta va face scandal şi vor fi daţi afară din local cu toţii. Cele spuse s-au întâmplat după câteva minute. Am rămas stupefiat. Aşa ceva nu era posibil! Începuse să mi se facă frică de ea! Chiar la început voiam s-o întreb ce va fi cu mine, dar am renunțat. Am preferat să nu aflu!”

După noaptea aceea, Ioan Ilie a început să frecventeze acel bar, timp în care a întâlnit-o de mai multe ori pe Laila. Au devenit amici, chiar dacă lui îi era teamă de ea. „Pentru că niciodată nu îi ceream să-mi spună ceva despre mine, Laila m-a rugat într-o seară să scriu ceva pe o bucată de hârtie. Indiferent ce. Zicea că mie nu poate să-mi ghicească decât în scris. După ce s-a uitat câteva minute, mi-a spus că voi pleca în străinătate şi voi lăsa în urmă o mamă bolnavă, dar nu ea va muri, ci tatăl meu.

” M-am ridicat de la masă şi am fugit speriat. Credeam că e nebună. Nu aveam cum să merg în străinătate, iar mama şi tata nu erau bolnavi deloc.” Dar, din păcate, tot ceea ce îi prezise Laila s-a şi întâmplat. După o săptămână, Ilie a fost trimis într-o delegaţie în Polonia, pe neaşteptate. Mama lui s-a îmbolnăvit brusc, iar tatăl lui a murit după o lună.

I-a spus Elenei Ceauşescu: „Veţi avea o moarte violentă într-o zi de sărbătoare”

Profesorul Tudor Coman, cel care a pus bazele şcolii de parapsoihologie, îşi aminteşte cu plăcere de perioada când a cunoscut-o pe Laila. El a intuit imediat însuşirile ţigăncii.

„Era în 1958, îşi aminteşte prof. Coman. Femeia aceasta avea harul înnăscut şi nimeni nu putea explica felul în care ea vedea sau simţea. Chiar eu am apelat o dată la ajutorul ei, într-o problemă. După moartea soţiei mele mi s-a întâmplat ceva groaznic, iar Laila m-a ajutat să trec peste acest necaz. Sufeream foarte mult şi voiam să mă sinucid. Pur şi simplu nu mai iubeam viaţa. Femeia aceasta mi-a întins o mână. Astfel am ajuns să colaborăm. Eu am învăţat-o tainele iridiologiei, ghicitul în irisul ochiului. Mi-aduc aminte că cea mai mare obsesie a ei era legată de propria moarte, pe care şi-o prezisese singură. Ştia că nu se poate împotrivi destinului.

În ultima perioadă a vieţii, Laila intrase în contact chiar cu Elena Ceauşescu. După cum se ştie, soţia dictatorului avea preocupări oculte şi amândoi erau interesaţi de viitorul lor. Prezicătoarea a fost invitată într-o zi la cabinetul II şi i s-a cerut să ghicească. Ţiganca nu a ezitat nici o clipă să-i spună Elenei Ceauşescu: „Dumneavoastră şi soţul veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Elena s-a întunecat la faţă, dar nu i-a zis absolut nimic Lailei. Vreo 12 ani mai târziu, Ceauşeştii erau ucişi, prin împuşcare, pe 25 decembrie 1989, de Crăciun.

Pe o străduţă din cartierul Baicului locuiau soţii Popovici. Ea, asistentă medicală, el, tehnician dentar. Împreună agonisiseră o sumedenie de bunuri, bijuterii, blănuri, obiecte de artă de mare valoare. Familia era invidiată de toţi cunoscuţii pentru prosperitatea în care trăia. Nenorocirea a venit într-una din zile când, întorcându-se de la serviciu, soţii Popovici au constatat că locuinţa le-a fost spartă. Curios era faptul că hoţul furase mai mult din lucrurile femeii şi doar un pardesiu al soţului. Miliţia nu a putut da de nici un fir. După o lună şi jumătate, casa soţilor Popovici era din nou prădată, fără ca miliţienii să poată da de urma făptaşului. Timp de nouă luni după aceea, casa le-a fost jefuită de şase ori. Ajunsă la capătul răbdării, doamna Popovici a chemat un preot, să facă o sfeştanie. După cum este obicieiul, preotul a aprins trei lumânări şi a umplut un vas cu apă. În timpul slujbei, acesta a scăpat, nu se ştie de ce, crucea grea din argint peste vas, care s-a spart în două. Luna următoare, însă, casa a mai fost prădată încă o dată. Atunci, doamna Popovici a apelat la prezicătoarea Laila. Ţiganca i-a spus că îşi va recupera în curând toate bunurile. Ea le-a explicat soţilor Popovici că averea lor a fost furată de un bărbat cu „viaţa împărţită în două” şi care tot aşa va pleca pe lumea cealaltă. Femeia n-a înţeles mare lucru din prezicerile Lailei, însă într-o după amiază a fost chemată de miliţie să identifice la Institutul Medico-Legal, un cadavru.

Ajunsă la faţa locului l-a recunoscut pe soţul ei, care fusese tăiat în două de un tren marfar ce circula în zona Baicului. Trupul era despicat exact pe verticală! După acest accident, casa femeii n-a mai fost jefuită. Trecuseră câteva luni de la tragicul eveniment şi într-o noapte, doamna Popovici a fost chemată să facă o injecţie unei bolnave, ce se zbătea între viaţă şi moarte. Când bolnava a adormit, asistenta s-a aşezat într-un fotoliu alături. Starea pacientei era cu adevărat gravă. La un moment dat a putut observa că muribunda purta pe degete şi la gât, chiar bijuteriile ei, dispărute cu ceva vreme în urmă. Uluită, doamna Popovici şi-a aruncat privirea prin casă, recunoscând tablourile ce-i fuseseră furate. A deschis uşa unui şifonier, unde şi-a găsit blănurile. Atunci a înţeles că hoţul era, de fapt, fostul ei soţ, pe care îl bănuia de multă vreme că duce o existenţă dublă. Împreună cu mai mulţi martori şi cu poliţia, asistenta a reuşit să-şi recupereze integral bunurile furate. Amanta defunctului soţ s-a stins şi ea, după câteva zile, fiind bolnavă de două boli grave: ciroză şi tuberculoză. Şi în privinţa ei, cifra doi avea o semnificaţie. Din nou, prezicerile Lailei se adeveriseră…

În 1977, Laila s-a recăsătorit, de data aceasta cu un inginer pe nume Rotariu şi s-a mutat pe strada Glinka la nr. 3. Din nu se ştie ce motive, femeia s-a apucat de băut şi curând a început să aibă grave probleme de sănătate. Soţul ei o iubea nebuneşte şi ar fi făcut orice ca să o facă fericită, însă, după un timp, el a fost nevoit să o interneze la dezalcoolizare. Pentru Laila a urmat o perioadă de tristeţe şi singurătate. Apoi, a făcut o criză puternică cardiacă şi nimeni nu-i mai dădea şanse de recuperare. A ajuns la spial.

Citește și:
Enigma a Bibliei aproape de a fi dezlegată. Unde si-a petrecut Iisus viața de la vârsta de 12 ani pâna la 30 ani? In biblie această perioadă este omisă

Pentru inginerul Rotariu era ultima dată când îşi vedea nevasta în viaţă. În salonul de reanimare, Laila a deschis ochii larg, ca şi cum ar fi vrut să cuprindă cu privirea întreaga lume, apoi i-a închis pentru totdeauna. Era data de 16 noiembrie 1979. Pentru inginerul Rotariu moartea soţiei a fost cea mai grea lovitură pe care i-o dăduse viaţa. După câteva zile, el a fost găsit decedat într-un şanţ. Medicii legişti i-au descoperit într-unul dintre buzunare un bilet pe care bărbatul mâzgălise câteva cuvinte cu greu de desluşit: „Laila te-ai dus, dar pentru mine vei fi nemuritoare…”

Articol redactat de Dana Fodor Mateescu, pentru edituramateescu.ro

Sursa: descoperalumea.net

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

În sfârșit NASA recunoaște că extratereștrii au vizitat Terra, însă ei arată diferit față de ceea ce ne așteptăm noi

Published

on

Un om de știință din cadrul NASA admite că este foarte posibil ca extratereștrii să fi vizitat deja Terra, dar nu i-am observat niciodată. Profesorul Silvano P. Colombano, expert în domeniul OZN-urilor și în identificarea vieții extraterestre din cadrul NASA a subliniat că toate vizionările cu OZN-uri nu pot fi „ respinse” chiar dacă nu pot fi explicate şi că oamenii de știință ar trebui să fie mai deschişi în privința aceasta, titrează The Sun.

Nu putem spune dacă NASA încearcă să-și facă reclamă sau chiar vrea să scoată în evidență o teorie la care întreaga umanitate ar trebui să fie atentă, dar ideea despre viața extraterestră a fost mereu prezentă printre oamenii de știință din domeniu.

Într-un articol recent de pe SETI Institute, profesorul Colombano a sugerat că viața extraterestră poate să ne fi vizitat deja, el sugerând că extratereștrii ar putea arăta atât de diferiți faţă de ceea ce ne așteptăm și că ar putea fi capabili să călătorească distanțe uriașe – pentru că pur și simplu nu înțelegem compoziția şi tehnologia lor”.

Potrivit profesorului Colombano, oamenii de știință sunt prea preocupați de tehnologia umană modernă. Acest lucru, spune el, ne împiedică să ne imaginăm o tehnologie care ar fi putut fi produsă de extratereștri care locuiau pe planete mai vechi decât Pământul. El a spus că „trebuie să revedem orice ipoteză şi să nu mai spunem: „călătoria interstelară este imposibilă sau foarte improbabilă”. „Chiar dacă viteza luminii continuă să fie o barieră impasibilă, de mii de ani, civilizațiile ar putea face probabil călătorii interstelare”.

În articolul său, „ Noi ipoteze pentru ghidul SETI Research , profesorul Colombano a declarat că descoperirile recente ale planetelor telurice oferite de Telescopul Spațial Kepler oferă speranță: acest lucru ar trebui să încurajeze NASA şi să concentreze atenţia asupra detectării semnalelor vieţii şi tehnologiei extraterestre”.

„Cred că trebuie să fim mai flexibili cu ipotezele noastre”, a spus profesorul. „Deși e încă precaut să presupunem că viața extraterestră a apărut probabil în condiții similare cu cea de pe Pământ, diferențele temporale mari ne despart din punct de vedere al tehnologiilor”.

Cu toate că teoria lui este greu de crezut, trebuie să fii atent la nuanțele gândirii sale. Dacă mai faci parte și dintre sceptici și crezi că NASA ne ascunde multe secrete, atunci, deja începi să privești altfel viața extraterestră.

Profesorul Colombano pledează pentru o abordare mai „agresivă” în căutarea vieții extraterestre şi că oamenii de știință nu ar trebui să excludă posibilele „semnale” de viață extraterestră din cauza propriilor prejudecăți.

„Avem o cantitate mare de rapoarte despre OZN-uri, unde pot exista „semnale” cât de mici, ceea ce indică anumite fenomene care nu pot fi explicate dar nici respinse”, a scris profesorul. „Dacă vom adopta un nou set de ipoteze despre formele superioare de inteligență și tehnologie pe care le-am putea găsi, am putea începe o anchetă serioasă”, concluzionează profesorul Colombano, potrivit thesun.

Profesorul nu se referă la microorganisme venite din spațiu în mod involuntar prin meteoriți și alte corpuri cerești. El are în vedere ființe inteligente, poate chiar mai evoluate decât noi, capabile de călătorii interstelare.

Deși omului îi place să creadă despre el că e cea mai deșteaptă ființă din univers, trebuie să ținem cont că umanitatea este relativ tânără. Omenirea și-a început dezvoltarea tehnologică abia în urmă cu 10.000 de ani. Mă refer la confecționarea primelor unelte și obiecte primitive, care și ele semnifică evoluția intelectului uman. Totul a început cu inventarea primelor cuțite din piatră și a roții, până ce s-a ajuns azi la computere și megaconstrucții.

Apoi, abia în urmă cu 500 de ani am început să folosim metodologia științifică pentru a cunoaște lumea. Prin urmare, nu trebuie să-ți imaginezi că suntem atât de deștepți pe cât ne-am crede, chiar dacă secolul trecut omul a pășit pe Lună, iar azi, e capabil să trimită în spațiu sonde de cercetare a Soarelui.

Citește și:
O nouă formă de viaţă, diferită de oricare altele, descoperită de cercetători: „Nu știm nimic care să semene cu ea”

Umanitatea mai are nevoie de câteva mii, poate chiar zeci de mii de ani, până ce va putea spune despre sine că e capabilă să identifice orice fel de civilizație extraterestră. Noi nu putem spune despre noi decât că suntem avansați în raport cu celelalte reprezentante ale regnului animal și ale regnului vegetal. Dar, ce dorește omul? Să fie avansat în raport cu un porc sau un cățel sau în raport cu alte (posibile) ființe extraterestre rivale?

Surse selective: evz.ro; a1.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister