Templului Dorințelor i se mai spune Templul Ursitelor sau Grota de la Șinca Veche sau chiar Templul Extraterestilor. Oamenii au ales aceste denumiri după întâmplările inexplicabile petrecute de-a lungul anilor.

Construcția, extrem de bizară se află la câțiva kilometri de localitatea Persani, relatează romaniatv.net. Ținutul pare rupt din basm, iar felul în care arată grota, iți dă primii fiori.

Se spune că templul are origini dacice, având peste 7000 de ani vechime. Este format din cinci încăperi, are două altare și un turn prin a cărui deschidere se poate vedea cerul”. Aici se află un alt mister al locului: peretele altarului are inscripţionate un portret despre care se spune că este al Mântuitorului şi două simboluri care conferă unicitate acestui sălaş – o stea cu şase colţuri, hexagrama, cunoscută sub numele de Steaua lui David sau Pecetea lui Solomon şi cercul Yin-Yang, ambele fiind două simboluri ezoterice, cunoscute în toate şcolile de misterii.

Pe baza acestor informații s-a încercat determinarea vârstei acestui templu. Nimeni nu a reușit să-i atribuie o vârstă reală, cu toate acestea există diverși specialiști care susțin că este de origine dacică sau chiar proto-creștină. Alte voci sunt de părere că templul este mult mai vechi de atât, având peste 7000 de ani vechime.

Aici este locul unde pătrund energiile pozitive si unde, spune legenda, oamenilor cu suflet curat li se îndeplinesc dorințele și mai ales sunt tămăduiți și de cele mai grele boli.

„Se spune că în această zonă este Universul credinței. Toți cei care au fost aici în Grotă li s-au îndeplinit dorințele”, spune unul dintre vizitatori.

Turiștii vorbesc despre momente unice trăite în inima Templului. „Oameni care au auzit coruri de călugări, cântări bisericești într-o limbă veche înțeleasă parțial”, spune MARIA BAGIU, medic de meserie, care a descoperit locul în anul 2004. A renunțat la medicină ca să se dedice intrutotul locului. La acea vreme suferea de o boală incurabilă și este sigură că energiile din Tmplu au vindecat-o.

Citește și:
Templul de pe Terra construit cu o tehnologie stranie, care nu se găsește nicăieri pe planeta noastră

De-a lungul anilor, unii turiști au susținut că pe fotografiile care se fac aici apar sfere albe, invizibile însă în momentul fotografierii.

Este unul dintre cele trei puncte energetice din România, unul fiind Sfinxul, Cetatea Sarmizegetusa a doua și al treilea aici. O taină a locului spune că cine vine o dată se întoarce. Și chiar așa se întâmplă.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați !

Nu ratați !

5 COMENTARII

  1. Cum e posibil ca niste… sa sape in peretii daltuiti de daci un canal pt. conductoarele electrice, in loc sa le monteze aparent pe un traseu discret, greu vizibil?…Niet kultur! 🙁

    • Un mancator de cacat consuma ,portia inutila AM calcat cu piciorul CELE mai frumoase peisaje Romanesti ,CACATULE tradator ca in Romania nu gasesti liniste si locuri prielnice vindecari de paranoia ta.

  2. mda… i s-a implinit dorinta si criminalului din Bv , care si-a ucis cu discernamant toata familia, imediat intors acasa de aici :((((((( Se va intoarce si el din puscarie…sa aiba alte asemenea dorinte?!… :((((

  3. Templul iniţiatic de la Şinca Veche
    Templul este format din două stânci poziţionate pe direcţia vest-est, scena întregului ritual desfăşurându-se spre sud.
    Stânca din vest, având rolul de zona profană, prezintă în partea stângă nouă trepte săpate în piatră, care asigurau urcarea spre o a zecea treaptă mai lată, cu rol de platformă pregătitoare. Alte două trepte asigurau accesul spre cel mai înalt punct al templului, o a doua platformă, zona în care se producea iniţierea. De aici, cinci trepte săpate în partea dreaptă a stâncii, asigurau coborârea şi, ocolind stânca, se părăsea locul sacru prin întoarcerea la puctul iniţial.
    Stânca din est avea rol de zonă sacră, fiind dedicată Marii Preotese. Pe tot parcursul ritualului, aceasta stătea în picioare într-o zonă special amenajată, sub forma a două degajamente săpate în partea stângă a stâncii din est, prea mici pentru a avea rolul unui tron, dar suficient de late pentru a se putea sta în picioare. Două trepte, săpate de asemenea în piatră, asigurau, prin coborâre, accesul la cele două degajamente.
    Cele două stânci sunt separate de un şanţ suficient de accentuat pentru a sugera delimitarea strictă a celor două zone.
    Întregul perimetru al zonei consacrată desfăşurării ritualului sacru era luminată de focurile amenajate în patru vetre săpate direct în stânca din zona profană: o vatră al cărui foc lumina accesul la prima scară formată din cele nouă trepte, alte două vetre poziţionate de-o parte şi de alta a platformei de pregătire, ultimul loc aparţinând vieţii profane, înainte de a primi iniţierea, iar ultima vatră asigurând lumina pentru scena centrală a ritualului, momentul în care persoana iniţiată se afla faţă în faţă cu Marea Preoteasă. Ultima vatra, cea mai mare dintre cele patru, este poziţionată astfel încât lumina focului înteţit să orbească, pentru moment, privirea persoanei iniţiate şi astfel, să nu poată privi direct spre Marea Preoteasă.
    Şi la Şinca Veche, templul format din ansamblul grotelor şi terasa unde se desfăşura cultul sacru poate să aparţină vremurilor în care timpul era „viu”, controlat şi măsurat cu ajutorul fazelor lunii, iar simbolurile lunare şi cele ale fertilităţii coexistau. În punctul central cel mai înalt al faţadei în care sunt săpate grotele templului se află cioplită în piatră o semilună aflată la primul sau ultimul pătrar. Iar faptul că această imagine se află la marginea accesibila a peretelui faţadei, este foarte posibil să mai existe şi alte simboluri sau imagini acoperite de structura ridicată cu rol de protecţie.
    https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-7-templul-initiatic-de-la-sinca-veche

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here