Connect with us

Istorie

Tăblițele cerate misterioase de la Roșia Montană schimbă date istorice! De când se vorbea limba latină pe teritoriul României?

Published

on

Tăblițele cerate au fost descoperite întâmplător in galeriile de mină. Ele reprezintă o pagină de istorie vie, venind în sprijinul celor care afirmă că romanii au venit in Dacia aducând germenii culturii latine din care a luat ființă poporul român și că dacii nu exploatau aurul în galerii, nu știau să-l prelucreze. Cum rămâne cu faimoasele brățări de aur? Nu sunt dacice?

Au fost găsite 50 de tăblițe, dintre care jumătate au fost distruse integral sau parțial. Majoritatea celor rămase au fost scoase din tară si duse la Budapesta, Viena și Berlin.

Prin conținutul si destinația lor, tăblițele reprezintă: contracte intre ”proprietari” de mine romani  si ”arendasi”, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar – cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate, o listă de bucate pentru un ospăț al unui colegiu de meseriași, contracte de vânzare – cumpărare de sclavi si asocieri in vederea exploatării unor ”găuri de mină”.

Iată traducerea unei tăblițe: „Ulpius Valerius, neștiutor de carte, închiriază o groapă de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea neștiutor de carte”.

In 1875, tăblițe asemănătoare mai fuseseră descoperite doar in Pompei, intr-un cufăr din casa bancherului Cecilius Jucundus, dar acestea erau doar chitanțe. Împreună cu cele de la Roșia Montana, constituie singura dovada a vechimii si răspândirii scrierii cursive in latina prisca!

În anul 1873, cele 25 de tăblițe au fost publicate integral cu comentarii si ilustratie grafica de către eruditul german Teodor Mommsen.

Ceea ce susțin toți cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre răspândirea limbii latine vulgare in secolul II d. Chr., despre scrierea cursiva in aceasta limbă, până la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana necunoscuta in lume.

Tăblițele cerate demonstrează că  minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si ”autohtonii”, adică dacii, se înțelegeau foarte bine cu romanii în limba latină prisca sau ”vulgara”. In tăblițe se scrie clar ca, deși aproape nimeni ” quia se litteras scire negavit” – ”nu știa a scrie literele” -, ei se înțelegeau verbal asupra obiectului contractului.

Si asta in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o întrebare legitimă: când anume învățase neamul trac, in masa, limba latina prisca?

Aceste triptice au fost descoperite accidental, de aceea exista posibilitatea sa mai fie altele ascunse in galeriile dacice. Asta ar însemna sa nu se dea nicio degrevare arheologica pentru nicio exploatare invaziva, dar așa ceva nu se întâmpla decât in tarile cu guvernanți educați, care știu ce înseamnă cultura.  Tripticele au fost descoperite in mai multe mine.

 La Larnic, pe lângă tăblițe, s-a găsit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condei si pe care astăzi il folosesc ca instrument pentru a încondeia ouăle de Pasti.

In minele din Letea, lângă triptice, rămășițele unui bărbat cu barba lungă, cu vârsta de circa 40 de ani. Intr-o mina dacica din Carnicul Mare, au fost descoperite intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, având si o vatra. Langa Rosia Abrudului, in mina Sf. Ecaterina, la o adâncime de 277 metri, au fost găsite cele mai multe triptice, împreună cu obiecte casnice.

Unul din tripricele găsite in minele Letea, in 1788, a ajuns la magisterul Paul Laurentiu Kovacs din Abrud si familia lui l-a vândut librarului anticar Samuel Nemes. Acel anticar achiziționase unele tăblițe in limba greaca, pe care a încercat să le falsifice. Faptul a fost consemnat de G. Popa-Lisseanu în lucrarea ”Romanica”:

„Pe alocuri, ceara fusese topita atât cat sa se șteargă literele inițiale si, pe lângă unele vorbe barbare fără de niciun înțeles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti, rău formate, au apărut numele mai multor eroi din migrațiunea huno-ungarica”

Recomandare:   Ce s-a ales de locul din România în care se grăbeau să ajungă cei mai bogați oameni

Citește mai mult pe: romania-misterioasa.blogspot.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Aflată în paragină, Casa lui Horea, din localitatea Cizer județul Sălaj, a fost salvată de la distrugere

Published

on

Casa monument de la Cizer a revoluționarului Horea a ajuns un obiectiv istoric distrus de autoritațile carora le-a revenit în grija. Deși e vorba de autorități cu responsabilitate pentru patrimoniu și de oameni cu funcții și cu studii în domeniu, nepasarea și dezinteresul lor au adus monumentul într-o stare jalnica.

Realizată din bârne de stejar rotunde, pe pietre mari de râu şi cu acoperiş de paie, casa din Cizer, de care se leagă numele celebrului personaj istoric Horea, este unică în ceea ce privește tehnicile de construcţie, spun specialiştii. Construită la începutul secolului al XIII-lea, a fost declarată monument istoric în 2004, însă de atunci s-a degradat tot mai mult de la o zi la alta.

Valoarea arhitecturală a casei constă în aceea că este una din puținele care au rămas în picioare din secolul 18 în satele Sălajului. Dimensiunile ei neobișnuit de mari și grija cu care au fost tratate unele detalii îi sporesc valoarea artistică, într-o zonă în care au fost ridicate mai mult căsuțe mărunte de iobagi. Tradiția care reține funcția ei de casă de rugăciune, în vremuri de strâmtoare pentru comunitatea locală, nu face decât să ridice și mai mult valoarea istorică și socială deosebită a acestei case, care precede astfel biserica de lemn ridicată de Horea în Cizer la 1773.

Tradiția care reține funcția ei de casă de rugăciune în vremuri de strâmtoare pentru comunitatea locală nu face decât să ridice și mai mult valoarea istorică și socială deosebită a acestei case, care precede astfel biserica de lemn ridicată de Horea în Cizer la 1773.

Aparatul de încălzit apare astăzi spălat de apele pătrunse prin acoperiș. Pe locul cuptorului se pot distinge încă dimensiunele lui mari, 2,55 x 2,25 m, golul de străpungere al hornețului spre tindă și ici colo câte o văiugă desprinsă din platforma vetrei. În tindă se păstrează „boboroanca”, o structură de bârne cu rolul de a proteja acoperișul de paie împotriva scânteilor din foc. Aceasta a fost folosită odată cu succes și ca afumătoare.

După ce timp de 3 decenii a fost în paragină, casa în care se spune că a locuit Horea, unul dintre inițiatorii răscoalei din 1784, din comuna Cizer a fost, în sfârșit, restaurată. La refacerea ei au constribuit meșteri populari care au lucrat exclusiv manual, fără unelte de ultimă tehnologie.

Gospodăria țărănească ce include casa, o şură tradiţională, un găbânaş (magazie n. red.) şi o oloire (instalaţie de producere a uleiului n. red.) a fost inaugurată la începutul lunii septembrie 2018, în prezenţa oficialităţilor locale şi judeţene şi a sute de localnici.

Cunoscută drept „Casa Lupuţ din Cizer”, imobilul, care era înainte de reabilitare la un pas de colaps, cu acoperişul din paie distrus în mare parte şi structura de lemn putrezită, a avut, de-a lungul vremii, inclusiv destinaţia de biserică, numele lui fiind legat şi de un alt monument reprezentativ din localitate, biserica de lemn a lui Horea, mutată între timp la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.


Recomandare:   De la Virgiliu la Napoleon. Ultimele dorinte ale unor muribunzi celebri

Construită iniţial lângă o vale şi fiind inundată aproape în fiecare primăvară, casa a fost mutată, pentru a fi salvată, în spatele şcolii noi, în 1987. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcţiei. Valoarea ei derivă şi din faptul că este una din ultimele case cu paie, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseş.

Proiectul cu titlul „Restaurare, consolidare şi amenajare gospodărie ţărănească Casa Lupuţ din localitatea Cizer” a fost realizat prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, program finanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Istorie

Locul din România, aflat în inima pământului, unde găsești cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiații și poluare. Aici sunt 13º C, tot timpul anului, iar viteza vântului este de 0 km. Salina din Prahova este unică în Europa

Published

on

Romania are locuri frumoase si sub pamant, dar nu stie sa le exploateze. Minele de sare ar putea aduce de 10 ori mai multi turisti, daca ar fi bine administrate. Exploatarea zăcământului de sare de la Salina Slănic Prahova este efectuată de peste trei secole, aceasta fiind cea mai recentă ca atestare documentară. Salina deţine câteva superlative speciale: este cea mai mare din Europa ca dimensiuni, volumul de sare excavată fiind de 2,9 milioane de metri cubi, şi deţine cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiaţii şi poluare.

Aflată la aproximativ 100 de kilometri de Bucureşti şi 44 km de Ploieşti, stațiunea Slănic Prahova este o destinație recunoscută pentru activitatea balneoturistică încă din anul 1853, când a fost declarată staţiune turistică de interes naţional.

Printre superlativele Salinei Slănic (Mina Unirea), cel mai important obiectiv turistic dar şi de sănătate din staţiune, aflata in inima pământului,  se numără un volum imens de sare excavată, 2,9 milioane de metri cubi, care a dus la crearea unor cavităţi cu volume gigantice, respectiv 14 camere cu profil trapezoidal având circa 80.000 de metri pătraţi. Cele 14 camere au o deschidere de 10 metri la tavan, 32 de metri la talpă, iar înălțimea este de 54 de metri. Adâncimea salinei este de 208 metri. Dimensiunile impresionante au consacrat salina ca cea mai mare din Europa.

Potrivit documentelor existente, moşia Slănic a fost cumpărată de spătarul Mihai Cantacuzino în jurul anului 1685. În 1713, moşia Slănic a fost donată Mănăstirii Colţea din Bucureşti. În perioada 1943-1970, mina a fost în exploatare, iar după 1970, a devenit obiectiv turistic.

Accesul vizitatorilor era asigurat prin coborârea cu o „colivie” prin puţul de extracţie, amenajat pentru transportul de persoane, până la adâncimea de 208 m. De circa 4 ani, după ce liftul s-a defectat, vizitarea se face cu ajutorul microbuzelor. Turiștii pot observa pe traseu elementele din structura internă a masivului de sare, benzile divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb ale sării, dar şi vechile locuri în care era exploatată sarea.

Palate de sare” din interior au un microclimat constant, o temperatură constantă pe tot timpul anului de 13º C, o umiditate a aerului de cca. 60% şi aerosoli salini cu efecte terapeutice asupra sănătăţii, fapt care a dus la amenajarea salinei atât pentru agrement, cât şi pentru tratament în maladiile respiratorii.

Condiţiile din mină creează premisele pentru cel mai pur aer de pe planetă, din care lipsesc aproape total radiațiile şi poluarea. Institutul Național de Fizică şi Energie Nucleară efectuează frecvent în salină teste şi măsurători, iar salina este în cărți pentru amenajarea unui centru pentru studii cosmice european.

Recomandare:   Mistere identificate de arheologi în mormântul lui Tutankhamon

Spaţiu de tratament şi relaxare

În interior este amenajat un sanatoriu cu 50 de locuri dotat cu paturi, scaune, mese, unde vizitatorii cu afecțiuni respiratorii pot petrece câteva ore în linişte. Un tratament de două săptămâni este suficient pentru pacienții cu probleme pulmonare. De asemenea, în salină sunt amenajate locuri de joacă cu tobogane, balansoare şi leagăne, terenuri de sport, volei, handbal, tenis, carting şi minifotbal, o sală cu mese de biliard şi un bufet. Deseori, în mina Unirea se organizează diverse competiții sportive, concursuri, expoziţii şi concerte.

În mina Mihai, amplasată pe vertical, separată printr-un planşeu de 40m de mina Unirea, se desfăşoară concursuri naţionale şi internaționale de aeromodelism (acest lucru este posibil datorită climatului deosebit în care viteza de circulaţie a aerului este aproape de “0”), ocazie cu care este permis şi accesul turiştilor.

Cea mai spectaculoasă cameră a salinei este Sala Genezei, în care se află busturile în sare ale lui Traian, Decebal şi Burebista precum şi scuplturi cu elemente specifice poporului daco-roman. În salină mai există un basorelief al lui Mihai Viteazul, precum şi un bust al lui Mihai Eminescu.

Surse: Jurnalul Prahovean

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister