Dacă ceva nu ne omoară din prima, nu suntem atenţi la problemă şi o repudiem imediat. Stabilim doze „de siguranța” pentru diverse substanţe care ne contaminează – indiferent dacă este vorba despre alimente, apă, poluanți sau vaccinuri. Până la urmă, credem că dacă substanțele respective nu ne omoară în primele 30 de minute, nu este nicio problemă, nu? Ei bine, dacă aţi dat din cap aprobator, sunteţi, probabil o victimă a sindromului „broaştei fierte”.Sindromul „broaștei fierte” este una dintre varietățile stresului emoțional, legat de anumite greutăți în viață, pe care nu le putem evita și suntem puși în situația să le răbdăm, pănă nu vom fi distruși cu totul.

Teoria este bazată pe o observaţie – şi anume că dacă introducem o broască într-un vas cu apă prea fierbinte, aceasta SE MOBILIZEAZĂ, şi face un supra-efort ca să sară afară, să se salveze de la moarte! Însă dacă broasca este pusă într-un vas cu apă rece, iar temperatura apei este crescută lent, în mod constant, broasca NU VA MAI SĂRI afară! Ea va face un continuu EFORT ADAPTATIV, şi se va obișnui treptat cu căldura excesivă. Până la nivelul la care va muri fiartă!

Explicația e simplă, în loc să îşi concentreze toată energia pentru SALVAREA ei, broasca o va consuma pentru a se OBIŞNUI cu temperaturile excesive! Astfel că va muri epuizată, fără să-i mai rămână energie pentru a se salva! Toată energia ei a fost consumată în procesul de adaptare la apa fierbinte!

Deseori, păţim acelaşi lucru. Agresiunile mediului exterior, dacă sunt bruşte şi violente, ne mobilizează, în timp ce solicitările în exces care vin lent, tind să fie NEGLIJATE! Le dăm o semnificaţie redusă, le marginalizăm, le ascundem sau ne minţim, le NEGĂM, încercând eroic să le suportăm!

Unora li se pare că din punct de vedere ştiinţific aşa ceva pur şi simplu nu poate avea loc. Cu toate acestea, există dovezi despre un asemenea comportament, iar pasajul următor, extras din fişe ale unor experienţe de laborator, arată că el chiar a avut loc.

“Goltz a crescut temperatura apei de la 17,5 °C la 56 °C în aproximativ 10 minute, aşadar cu o rată de 3,8 °C pe minut, în partea sa de experiment, care încerca să arate că broaştele vor încerca să scape. Pe de altă parte, Heinzmann a încălzit apa cu broaştele o perioadă de 90 de minute de la aproximativ 21 °C la 37,5 °C, cu o rată de sub 0,2 °C pe minut. [4]

O sursă din anul 1897 susţine că “într-unul dintre experimente, apa a fost încălzită cu o rată de 0,002°C pe secundă iar broasca din vas a fost găsită moartă după 2 ore şi jumătate, fără să încerce să scape”.

În 1888 William Thompson Sedgwick a explicat această contradicție dintre rezultate: chestiunea esențiala, afirma el, era rata diferită de creştere a temperaturii, acest factor fiind singurul care determina rezultate diferite pentru viitorul broaştelor.

“Se pare că dacă apa este încălzită suficient de lent, nu va determina nici măcar reacţii reflexe din partea unei broaște normale; dacă este mai rapidă, însă, totuşi, suficient de lentă, broasca tot nu va reacționa pentru a ieşi din vas.

Fenomenul descris este similar cu cel prin care trec oamenii astăzi. Încet dar sigur suntem otrăviți şi prost-alimentați. Zilnic. Însă fenomenul este atât de gradual încât foarte putini oameni îi înțeleg ramificațiile.

Am devenit prizonierii unor noţiuni referitoare la doze „sigure”, limite etc., care ne sunt servite de diverse guverne, organizaţii şi voci cu autoritate în materie de sănătate – încât am ajuns să fim siguri că dacă ne menţinem în aceste „zone de siguranţă”, cumva, sănătatea noastră nu va fi deloc afectată negativ.

Realitatea este că, din cauza dozelor mari de substanţe nocive pe care le introducem zilnic în organism, indiferent dacă este vorba despre alimente, apă, aer, substanţe prezente în locuinţe, toxine emanate de mobilă, electronice şi autovehicule – sau dacă este vorba despre proasta alimentație datorată dietelor compuse din hrana „moartă” pe care o consumăm întruna – sfârșim prin a grăbi o moarte a celulelor noastre. Acest lucru converge în timp într-un punct în care încep boli, dureri în articulaţii şi alte forme de suferinţă.

Majoritatea oamenilor îl numesc „îmbătrânire”. Eu îl numesc „acumulare de toxine şi proastă alimentaţie”. Diferenţa este enormă.

Gândiţi-vă la faptul că astăzi majoritatea oamenilor încep să se simtă bătrâni după 35 de ani – ca să nu mai vorbim de incidenta cancerului la vârste de 20 sau 30 de ani, fenomen care pur şi simplu nu exista acum 50-60 de ani. Cu alte cuvinte, după numai 12 mii de zile petrecute pe această Planetă, având expuneri multiple la toxine – de diferite grade (de exemplu mercurul din plombe şi vaccinuri), ajungem să nu mai funcţionăm cum trebuie.

Nu ignoraţi flacăra constantă care arde sub oala în care am fost plasaţi. Vă veţi afla un pas mai aproape de boli nemiloase, şi, până la urmă, de o moarte probabil prematură.

Medicii ne conving pe toţi că aceste doze „mici” sunt „sigure” şi că n-ar fi nicio problemă cu ele. Auzim constant că ele nu se acumulează şi că organismul le va elimina cumva.

Este adevărat că un organism care funcționează normal poate elimina cantități serioase de toxine. DACĂ ar avea o condiție optimă şi DACĂ ar trăi într-un mediu mai puţin poluant. Din păcate ambele condiţii sunt rareori îndeplinite, astfel că ficatul nostru să funcţioneză mult mai prost, iar la un moment dat poate să ajungă să nu mai facă faţă. Efectul? Intoxicare în cascadă.

Apoi, într-o zi, primeşti un diagnostic dur: Cancer. Artrită. Alergii. Hipotiroidism. Fibromialgie. Iar lista poate continua cu cele 1001 de boli ale prezentului, una mai înfricoşătoare decât cealaltă.

În ziua când primești diagnosticul boala pare că a apărut din senin. Nu îţi pui problema că ai fi inhalat plumb, toxine, fum de maşină, E-uri în alimente, fum de ţigară, alcool în exces – şi toate în acelaşi timp. Toate erau doze mici, deci n-ar fi trebuit să fie nicio problemă.

Din păcate fraza de mai sus este o minciună care afectează vieţile şi viitorul a şapte miliarde de oameni.

Citește și:
"Magazinele din România sunt pline de fructe tratate cu radiații ionizante care au ca efecte obezitatea, diabetul tip II și cancerul" atenționarea profesorului Mencinicopschi

Una dintre problemele cele mai mari ale vieţii moderne este exact această picurare înceată, zilnică – de toxine în alimente, apă, aer, produse de igienă – care, combinată cu proasta nutriţie şi lipsa de exerciţiu fizic, ne distruge încet dar sigur. Dacă mai introducem în ecuaţie miile de medicamente (care au, mai toate, efecte secundare), operații şi alte intervenții medicale – veţi observa că există o mare şansă ca problemele de sănătate să înceapă la vârste mult mai timpurii şi că, probabil, veţi avea de înfruntat zeci de ani de dureri şi boli. Citeste continuarea pe epochtimes-romania.com


Vă așteptăm și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here