Connect with us

Istorie

Un secret de stat dezvăluit după Revoluție. În ziua de 22 noiembrie 1968, URSS pregătea invazia României

Published

on

1968 a fost unul dintre cei mai complicați ani din istoria recentă a unei lumi care atunci, chiar și după circa 23 de ani după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, nu era în stare să-și regăsească liniștea. Totuși, a fost un an crucial, în care politica mondială s-a modificat din temelii

Românii în vârstă de cel puțin 55-60 de ani își amintesc de faptul că în anul 1968, în luna noiembrie, noaptea, treceau prin București spre granița de est a României, trupe, tancuri si alte utilaje cu tehnică militară. Populația era speriată, erau bănuieli. Armata română fusese comasată la granița de est. Avea informații că se pregătea invazia sovieticilor.

Gestul lui Ceaușescu de a se opune URSS-ului in problema invadării Cehoslovaciei nu a fost pe placul sovieticilor. Serviciile noastre cunoșteau si data precisă a invaziei: 22 noiembrie, ora 4 dimineața.

Agentii operativi raportau (din fericire) doar zvonuri privind o invazie de aproximativ 150.00 de militari. Unul din comentariile raportului spune: “Sovieticii probabil isi permit sa joace un joc al asteptarii cu romanii ca sa vada daca acestia au tras vreo invatatura din invadarea Cehoslovaciei…si daca or sa fie vizibil cooperanti in afacerile Pactului de la Varsovia.”

Unul din putinele lucruri pe care le-a putut face Ceausescu la vremea respectiva, pentru a contracara invazia, a fost sa infiinteze Garzile Patriotice – cu bastile alea urate. Rusii nu ne-au mai atacat, drept care garzile au plecat la strans cartofi. Odată cu instalarea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, politica de autonomie a Securităţii româneşti faţă de serviciile secrete sovietice a început să se manifeste din plin.

În primăvara anului 1965 au fost „demascaţi“ câţiva ofiţeri, din rândurile Armatei Române cu activitate în slujba serviciilor de spionaj sovietice, punându-li-se în vedere să întrerupă orice legătură. După cum notează dr. Cristian Troncotă, specialist în istoria serviciilor de informaţii române, „momentele de încordare, chiar de adversitate, între Securitatea română şi instituţiile similare sovietice s-au intensificat în contextul evenimentelor de la Praga, din 1968“.

Planul de invadare a României a fost cât se poate de real, Oficiul Arhivelor Publice din Marea Britanie dezvăluind în anul 2000 că, în septembrie 1968, serviciile secrete britanice şi olandeze reuşiseră să afle detalii ale planului de invadare a României. Potrivit acestui plan, trupele sovietice, ungare şi poloneze urmau să invadeze România pe 22 noiembrie, ora 4.00 dimineaţa.
Ministrul de externe britanic, Michael Steward, a transmis la Bucureşti în ziua de 21 noiembrie un telex cu următorul conţinut: „Am analizat informaţiile de ultimă oră şi am ajuns la concluzia că ruşii pregătesc în cel mai scurt timp o acţiune militară împotriva României“. Totalul efectivelor trupelor de invazie urma să se ridice la 150.000 de militari.

În vara anului 1968, reţeaua sovietică din România a fost pusă la muncă. Cu această ocazie, Securitatea l-a identificat pe generalul Ion Şerb drept agent GRU (serviciul de informaţii militar sovietic). Generalul Şerb, comandant al Armatei a 2-a Bucureşti, a fost surprins de contrainformaţiile militare române în timp ce le oferea agenţilor sovietici planurile de dislocare a forţelor militare din Moldova, aplicaţii militare şi tipurile de armament, altele decât cele din Tratatul de la Varşovia, procurate de Armata Română. Tot în 1968 „au căzut“ alte două cârtiţe GRU, generalii Floca Arhip şi Vasile Petruţ.

Recomandare:   Deși pare greu de crezut, în Biblie, la Geneză apare de mai multe ori numele țării noastre, sub forma unui cod de cuvinte încrucișate

In august 1968 rușii lansaseră operațiunea “Dunărea”, prin care se urmărea invadarea Cehoslovaciei. Ceaușescu, prin discursul lui din 21 August a fost împotriva invadării.  Occidentul i-a apreciat gestul. Rapoartele CIA-ului făcute publice în anul 2001 menționau o posibilă invadare a României de către ruși 3 luni mai târziu, in ziua de 22 Noiembrie 1968.

Într-un pasaj al raportului se preciza: „Sovieticii probabil își permit sa joace un joc al așteptării cu românii ca să vadă dacă aceștia au tras vreo învățătură din invadarea Cehoslovaciei…si daca or să fie vizibil cooperanți în afacerile Pactului de la Varșovia.” Unul dintre puținele lucruri pe care le-a putut face Ceaușescu la vremea respectivă, pentru a contracara invazia, a fost să înființeze Gărzile Patriotice.

Odată cu instalarea la putere a lui Nicolae Ceauşescu, politica de autonomie a Securităţii româneşti faţă de serviciile secrete sovietice a început să se manifeste puternic.

Invadarea Cehoslovaciei a început în noaptea de 21/22 august 1968, când URSS a pus în mișcare un imens dispozitiv militar. A fost vorba despre circa 7.500 de tancuri, 1.500 de avioane de luptă, toate deservite de câteva sute de mii de militari (între trei și șase sute de mii) care aparțineau URSS, RDG, Poloniei, Ungariei şi Bulgariei. În urma unei decizii politice luate la cel mai înalt nivel, România socialistă a refuzat să se implice în acest atac „tovărășesc“.

Forțe militare puse în mișcare pentru invadarea Cehoslovaciei au fost de aceeași anvergură cu cele aruncate în luptă de SUA în războiul din Vietnam. Atunci motivul invocat a fost „stoparea infecţiei «liberale» care ar fi avut consecințe nebănuite: contaminarea vecinilor şi chiar retragerea Cehoslovaciei din blocul sovietic“. Se pare că în afara acestui motiv politic ar mai fi existat şi unul de natură economică: zăcămintele de uraniu exploatate în minele de la Jachimov.

La scurt timp după atac, Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență în fața invadatorilor. În ciuda acestui spirit pacifist, în cursul atacului armat, au fost uciși 72 de civili, iar alte câteva sute au fost răniți. Iar în anii care au urmat, ocupația sovietică a adus în urma ei un imens val de emigrație: circa două sute de mii de persoane, în general oameni cu o înaltă calificare tehnică, au plecat în țările vestice, unde au fost foarte bine primite și s-au integrat fără probleme.

Surse: radardemedia.ro, historia.ro  ioncoja.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
2 Commentarii

2 Comments

  1. Julieta

    12 mai 2016 at 9:24 pm

    Unele rapoarte chiar evidentiaza utilizarea unei arme de tip laser. Credeti ca este adevarat?

    • Borcescu Ion

      16 iunie 2016 at 11:00 am

      ……..M-am nascut in acel an cu invadarea Cehoslovaciei de care URSS. Dupa cativa ani,copil fiind,ne jucam ca fiecare copil pe strazi ,pe dealuri( eu sunt nascut si crescut intr-o zona de deal-munte),incercand cateodata sa copiem in jocurile noastre cate un personaj…de care auzisem de la cei mai mari,personaj de prin filmele „americanesti ” :))….Aveam prieteni care vorbeau precum ca auzise-ra de pe la parinti ca i-am batut pe rusi si ca le-am topit …nu stiu cu ce …tancurile la granita ! Eram prea mic sa inteleg atunci despre ce era vorba,ma gandesc insa acum ca…ceva adevarat o fi fost,altfel….noi,copii fiind…nu puteam nascoci asa ceva… Daca stau si ma gandesc bine,” ceva” i-a determinat pe rusi sa faca cale intoarsa…ceva i-a speriat asa de tare…ca nu s-au mai apropiat de granita noastra !…si astia ai dracului …nu se sperie usor…… Dupa ani de zile…Ceausescu a primit recunostinta tarilor capitaliste in frunte cu America care ne-a si acordat „clauza natiunii celei mai favorizate” un lucru fara precedent pana atunci pentru o tara comunista. Sa amintesc aici si faptul ca Regina Angliei l-a plimbat cu toate onorurile regale pe Ceausescu prin toata Londra si la Palat a fost primit cu onorurile cele mai mari cu putinta…… Concluzia mea ar fi ca Da,am avut si poate mai avem inca …un mare as in maneca….sa nu creada cineva pe lumea asta ca Americanii,Nato si primirea noastra in UE….a fost asa …ca suntem noi…fii de ..Daci…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Aflată în paragină, Casa lui Horea, din localitatea Cizer județul Sălaj, a fost salvată de la distrugere

Published

on

Casa monument de la Cizer a revoluționarului Horea a ajuns un obiectiv istoric distrus de autoritațile carora le-a revenit în grija. Deși e vorba de autorități cu responsabilitate pentru patrimoniu și de oameni cu funcții și cu studii în domeniu, nepasarea și dezinteresul lor au adus monumentul într-o stare jalnica.

Realizată din bârne de stejar rotunde, pe pietre mari de râu şi cu acoperiş de paie, casa din Cizer, de care se leagă numele celebrului personaj istoric Horea, este unică în ceea ce privește tehnicile de construcţie, spun specialiştii. Construită la începutul secolului al XIII-lea, a fost declarată monument istoric în 2004, însă de atunci s-a degradat tot mai mult de la o zi la alta.

Valoarea arhitecturală a casei constă în aceea că este una din puținele care au rămas în picioare din secolul 18 în satele Sălajului. Dimensiunile ei neobișnuit de mari și grija cu care au fost tratate unele detalii îi sporesc valoarea artistică, într-o zonă în care au fost ridicate mai mult căsuțe mărunte de iobagi. Tradiția care reține funcția ei de casă de rugăciune, în vremuri de strâmtoare pentru comunitatea locală, nu face decât să ridice și mai mult valoarea istorică și socială deosebită a acestei case, care precede astfel biserica de lemn ridicată de Horea în Cizer la 1773.

Tradiția care reține funcția ei de casă de rugăciune în vremuri de strâmtoare pentru comunitatea locală nu face decât să ridice și mai mult valoarea istorică și socială deosebită a acestei case, care precede astfel biserica de lemn ridicată de Horea în Cizer la 1773.

Aparatul de încălzit apare astăzi spălat de apele pătrunse prin acoperiș. Pe locul cuptorului se pot distinge încă dimensiunele lui mari, 2,55 x 2,25 m, golul de străpungere al hornețului spre tindă și ici colo câte o văiugă desprinsă din platforma vetrei. În tindă se păstrează „boboroanca”, o structură de bârne cu rolul de a proteja acoperișul de paie împotriva scânteilor din foc. Aceasta a fost folosită odată cu succes și ca afumătoare.

După ce timp de 3 decenii a fost în paragină, casa în care se spune că a locuit Horea, unul dintre inițiatorii răscoalei din 1784, din comuna Cizer a fost, în sfârșit, restaurată. La refacerea ei au constribuit meșteri populari care au lucrat exclusiv manual, fără unelte de ultimă tehnologie.

Gospodăria țărănească ce include casa, o şură tradiţională, un găbânaş (magazie n. red.) şi o oloire (instalaţie de producere a uleiului n. red.) a fost inaugurată la începutul lunii septembrie 2018, în prezenţa oficialităţilor locale şi judeţene şi a sute de localnici.

Cunoscută drept „Casa Lupuţ din Cizer”, imobilul, care era înainte de reabilitare la un pas de colaps, cu acoperişul din paie distrus în mare parte şi structura de lemn putrezită, a avut, de-a lungul vremii, inclusiv destinaţia de biserică, numele lui fiind legat şi de un alt monument reprezentativ din localitate, biserica de lemn a lui Horea, mutată între timp la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.


Recomandare:   Drumul cu peripeţii al sicriului marelui dramaturg Ion Luca Caragiale: „Vagonul rătăceşte de două săptămâni pe liniile germane şi austriece“

Construită iniţial lângă o vale şi fiind inundată aproape în fiecare primăvară, casa a fost mutată, pentru a fi salvată, în spatele şcolii noi, în 1987. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcţiei. Valoarea ei derivă şi din faptul că este una din ultimele case cu paie, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseş.

Proiectul cu titlul „Restaurare, consolidare şi amenajare gospodărie ţărănească Casa Lupuţ din localitatea Cizer” a fost realizat prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, program finanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Istorie

Locul din România, aflat în inima pământului, unde găsești cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiații și poluare. Aici sunt 13º C, tot timpul anului, iar viteza vântului este de 0 km. Salina din Prahova este unică în Europa

Published

on

Romania are locuri frumoase si sub pamant, dar nu stie sa le exploateze. Minele de sare ar putea aduce de 10 ori mai multi turisti, daca ar fi bine administrate. Exploatarea zăcământului de sare de la Salina Slănic Prahova este efectuată de peste trei secole, aceasta fiind cea mai recentă ca atestare documentară. Salina deţine câteva superlative speciale: este cea mai mare din Europa ca dimensiuni, volumul de sare excavată fiind de 2,9 milioane de metri cubi, şi deţine cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiaţii şi poluare.

Aflată la aproximativ 100 de kilometri de Bucureşti şi 44 km de Ploieşti, stațiunea Slănic Prahova este o destinație recunoscută pentru activitatea balneoturistică încă din anul 1853, când a fost declarată staţiune turistică de interes naţional.

Printre superlativele Salinei Slănic (Mina Unirea), cel mai important obiectiv turistic dar şi de sănătate din staţiune, aflata in inima pământului,  se numără un volum imens de sare excavată, 2,9 milioane de metri cubi, care a dus la crearea unor cavităţi cu volume gigantice, respectiv 14 camere cu profil trapezoidal având circa 80.000 de metri pătraţi. Cele 14 camere au o deschidere de 10 metri la tavan, 32 de metri la talpă, iar înălțimea este de 54 de metri. Adâncimea salinei este de 208 metri. Dimensiunile impresionante au consacrat salina ca cea mai mare din Europa.

Potrivit documentelor existente, moşia Slănic a fost cumpărată de spătarul Mihai Cantacuzino în jurul anului 1685. În 1713, moşia Slănic a fost donată Mănăstirii Colţea din Bucureşti. În perioada 1943-1970, mina a fost în exploatare, iar după 1970, a devenit obiectiv turistic.

Accesul vizitatorilor era asigurat prin coborârea cu o „colivie” prin puţul de extracţie, amenajat pentru transportul de persoane, până la adâncimea de 208 m. De circa 4 ani, după ce liftul s-a defectat, vizitarea se face cu ajutorul microbuzelor. Turiștii pot observa pe traseu elementele din structura internă a masivului de sare, benzile divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb ale sării, dar şi vechile locuri în care era exploatată sarea.

Palate de sare” din interior au un microclimat constant, o temperatură constantă pe tot timpul anului de 13º C, o umiditate a aerului de cca. 60% şi aerosoli salini cu efecte terapeutice asupra sănătăţii, fapt care a dus la amenajarea salinei atât pentru agrement, cât şi pentru tratament în maladiile respiratorii.

Condiţiile din mină creează premisele pentru cel mai pur aer de pe planetă, din care lipsesc aproape total radiațiile şi poluarea. Institutul Național de Fizică şi Energie Nucleară efectuează frecvent în salină teste şi măsurători, iar salina este în cărți pentru amenajarea unui centru pentru studii cosmice european.

Recomandare:   9 români pe oră pleacă din țară, 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini, 40.000 de medici au părăsit România in ultimul an

Spaţiu de tratament şi relaxare

În interior este amenajat un sanatoriu cu 50 de locuri dotat cu paturi, scaune, mese, unde vizitatorii cu afecțiuni respiratorii pot petrece câteva ore în linişte. Un tratament de două săptămâni este suficient pentru pacienții cu probleme pulmonare. De asemenea, în salină sunt amenajate locuri de joacă cu tobogane, balansoare şi leagăne, terenuri de sport, volei, handbal, tenis, carting şi minifotbal, o sală cu mese de biliard şi un bufet. Deseori, în mina Unirea se organizează diverse competiții sportive, concursuri, expoziţii şi concerte.

În mina Mihai, amplasată pe vertical, separată printr-un planşeu de 40m de mina Unirea, se desfăşoară concursuri naţionale şi internaționale de aeromodelism (acest lucru este posibil datorită climatului deosebit în care viteza de circulaţie a aerului este aproape de “0”), ocazie cu care este permis şi accesul turiştilor.

Cea mai spectaculoasă cameră a salinei este Sala Genezei, în care se află busturile în sare ale lui Traian, Decebal şi Burebista precum şi scuplturi cu elemente specifice poporului daco-roman. În salină mai există un basorelief al lui Mihai Viteazul, precum şi un bust al lui Mihai Eminescu.

Surse: Jurnalul Prahovean

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister