Connect with us

Diverse

Adevărul despre mezelurile pe care le cumpărăm din comerț. Rețeta originală în paralel cu cea folosită în industria de prelucrare a cărnii

Published

on

Mancam pe fuga, pe birou, pe laptop, pe unde apucam. Comportamentul este nociv pentru organism. Culmea este ca stim asta, dar nu renuntam. Mai mult, il propagam si in programul de dupa serviciu, iar primul exemplu care ne vine in minte este insistenta cu care consumam mezeluri, in ciuda tuturor avertismentelor care, atenție, doar recomanda cumpătarea si nu interzic consumul. Romanii rămân mari amatori de salam, mușchiuleț, crenvursti si multe alte preparate similare.

În reclame sunt promovate ca fiind o sursă sănătoasă de proteine şi sunt recomandate pentru a fi consumate de întreaga familie. În realitate însă, adevărul este departe de ceea ce se arată oamenilor.

Mezelurile au ajuns să fie printre cele mai nocive alimente, iar din păcate, din ce în ce mai mulţi români le cumpără – pentru că sunt ieftine şi pentru că satură foamea. Deşi legislaţia privind normele de compoziţie există din 2006 şi este destul de clară, controalele efectuate de-a lungul timpului au demonstrat că foarte puţine produse respectă întru totul reţeta. Principala problemă a mezelurilor de pe piaţa autohtonă e chiar cantitatea insuficientă a materiei prime – carnea, sau calitatea proastă a acesteia.

Un raport al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, bazat pe date din 2010, arată că mai ales parizerul, crenvurştii şi salamurile de vară au un conţinut de proteine cu 2% mai mic faţă de prevederile legale, potrivit cărora mezelurile trebuie sa conțină carne în proporție de cel puțin 10-11%.

Din plin se găsește însă carnea dezosară mecanic, adică o pastă obținuta din tendoane, oase, pielițe, în care proteinele sunt aproape inexistente. Aceasta este periculoasă pentru copii sau tineri, din cauza cantității ridicate de fosfor ce împiedica asimilarea calciului.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, a declarat ca o mare parte dintre alimentele existente pe piata respecta normele care tin de gust, de aspect, nu contin microorganisme, metale sau mercur, dar nu respecta normele care tin de calitatea nutritiva a unui produs – lucru esential atunci cand vine vorba de mancare.

Mia jos vă prezentam câteva rețete de produse obținute din carne, rețete originale (tradiționale) versus rețete care se folosesc in industria de prelucrare a cărnii. Concluziile le puteți trage singuri. 

PASTRAMA DE PORC – rețeta originala contine, la 100 kg carne de porc, cateva condimente: cate 2,5 kilograme de sare si usturoi, 350 de grame de piper, 600 de grame de boia si 150 de grame de zahar. Carnea de pe pulpe, atent aleasa (fara cartilagii sau grasime) se fasoneaza in bucati de 10 cm lungime si 4 grosime care se introduce 4 zile la frigider, in bait. Apoi se afuma cu fum cald (110 grade C) timp de 90 minute.

Pastrama de porc din comertul de masa contine in primul rand carne injectata, care apoi se malaxeaza pe niste utilaje cu vid, ca sa se patrunda chimicalele in fibra, si abia dupa aceea se trateaza termic. Procesul de maturare in bait, timp de patru zile este inlocuit de injectare. Continutul de apa este cu atat mai mare cu cat pretul este mai mic.

PARIZERUL – rețeta originală contine 70 kg de brandt calitatea I, 30 kg de slanina, cate 50 g de piper si boia dulce, 30 g nucsoara si 50 grame de usturoi. Slanina se toaca la 3 mm. Brandt-ul, maturat 2 zile la rece, se toaca impreuna cu slanina. In timpul amestecarii se adauga solzi de gheata, pentru a preîntâmpina încălzirea pastei. Batoanele se zvânta in la 75 de grade, se afuma o ora si se fierb circa 3 ore.

Rețeta care se foloseste in industria de prelucrare a cărni  folosește la realizarea parizerului doar 50% carne de porc, aproape tot atât emulsie de șorici, apa, proteina vegetala din soia, amidon, sare, condiment, stabilizator (difosfat), atentator de aroma (glutamat de sodiu), antioxidant (acid ascorbic), carmin (colorant natural), dextroza, conservant (azotat de sodiu).

MUSCHIUL AFUMAT contine  dupa retetarul de acum 50 de ani, doar muschi de porc file, sare, azotat de sodiu si zahar. Acestea din urma vor deveni soluție pentru injectare, in proportie de 10%, dupa care carnea astfel preparata va sta in saramura 4 zile, apoi se va scurge 24 de ore. Urmează zvântarea (1 ora) si afânarea la rece, timp de 16 ore.

Azi, industrial carnea poate fi injectata si aproape 100%, iar mușchiul chiar se pretează la o asemenea intervenție. De obicei, la mușchi, spun specialiștii, se merge pe o injectare de 80% cu o saramura care conține diverse E-uri si substanțe menite sa retina apa in carne, cum ar fi amidonul si caragenanul.

SALAMUL VICTORIA ar trebui sa conțină, după rețeta tradiționala, 70 kg de pulpa de porc si 30 kg de brandt de porc (carne macra dezosata, de prima calitate). La acestea se adauga 30 g nucsoara, 150 g piper, 150 g zahar. Carnea se amesteca in malaxor cu sare, apoi sta la frigorifer 48 de ore, după care brandt-ul astfel obținut va fi amestecat cu pulpa curățata de grăsime si taiata in bucati de 3-4 cm.

Azi, se foloseste carne de porc si slanina (ingredient care lipseste din reteta originala), asezonat cu condiment si arome. Carnea este “de lucru”, adică resturi, amestecata in aceeași proporție cu slanina, apa, soia, amidon. Se adaugă sare, condimente, stabilizatori, potentiator de aroma, antioxidant, agent de îngroșare, dextroza, colorant, conservant.

KAIZERUL original contine exclusiv piept de porc, sare, foi de dafin si azotit de sodiu. Se sărează uscat intre 6 si 8 zile. Apoi se tranșează bucatile si, dupa spalare in apa calda, ajung intr-o baie cu apa rece. Bucatile sunt zvantate, apoi se pun la afumat, o ora. Dupa afumare pieptul se fierbe la 70 de grade C, cu foi de dafin, apoi se raceste timp de 12 ore.

Recomandare:   Mulți o folosesc în vorbire, dar câți știu de unde vine expresia „la cucuiata”? Originea ei este localizată adânc în istorie

Rețeta din comert pieptul de porc care intra direct dezosat in procesul de fabricatie. Carnea este injectata cu sare, condimente, stabilizator: polifosfat de sodiu. In reteta mai intra dextroza (adjuvant alimentar), niste caragenan, agent de ingrosare, pentru ca produsul respectiv sa aiba aspectul consacrat. Se mai pune ascorbat de sodiu, potentiator de aroma, monoglutamat de sodiu, conservant si colorant.

Prof. dr. Coriolan Ulmeanu, sef sectie toxicologie pediatrica: “In forate multe preparate de tip mezeluri se adauga o alta varianta, nitrati, ca sa mentina colorabilitatea frumoasa si care produc intoxicatii de acelasi tip. Presupune transformarea hemoglobinei din sangele lor in met-hemoglobina. Aceasta met-hemoglobina nu mai leaga oxigenul.”

La cantitati mari, pot aparea semne de insuficienta respiratorie. Frecventa respiratiilor devine extrem de rapida.

Fosfatii de asemenea intereseaza copiii, pentru ca impiedica fixarea calciului in oase. In mezeluri gasim si glutamat de sodiu, care stimuleaza pofta si va face sa mancati incontinuu, iar amidonul alimentar interzice utilizarea proteinei din carne de catre organismul uman.

In mezelurile produse industrial au loc aproximativ 20 de ingrediente. Doar unul este, de fapt, carne. Multi aditivi nu se elimina prin procesele metabolice pe care le cunoaște organismul uman.

Dr. Cristina Balanescu, nutritionist: “Toate acestea sunt daunatoare prin acumulare, se depoziteaza. Ele raman in organismul nostru, se acumuleaza in diverse zone, in diverse organe, prin acumulare repetata creeaza depozite care devin extrem de nocive. Cuvantul moderatie inseamna diferit pentru oameni. Mmoderatia nu inseama am luat luni salam din asta, miercuri sunca ,vineri nu stiu ce carnacior. Intr-o saptamina inseamna de trei ori produs nociv. Moderatia inseamna o data pe saptamana.”

Iar daca sunteti alergici, indiferent de tipul alergiei, moderatie inseamna si mai putin de o portie pe saptamana.

In alergie se declanseaza un sir de reactii ale caror ultime substante se numesc histamine. Este vorba de pro-inflamatori extrem de putenici, apoi apare criza alegica.

Recomandare:   Vrei sa fii degustator de ciocolata Kinder si Nutella pentru trei luni? Cat poti castiga si unde trebuie sa te muti

Prof. dr. Ioan-Bradu Iamandescu, medic primar alegolog: “E-urile actioneaza la acest ultim lant de reactii si practic elibereaza si ei histamina si mediatorii reactiei alegice.”

Surse antena3.ro ; stirileprotv.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Aurul României. Din 2005, România nu mai scoate pentru popor nici un gram de aur din minele sale. In schimb, o fac străinii

Published

on

Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiție de mii de ani. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoșii noștri cunoșteau metalurgia aurului. Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone

Din 2005, însa România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate. Totuşi, opt firme străine au primit licențe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu, spune dr. ing. Neagu Florea, fostul director al Institutului de Proiectări Miniere, potrivite Libertatea.ro

Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” – adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni – dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp.

Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), în ultimii ani, opt firme străine au primit licenţe de explorare şi exploatare pentru aur în ţara noastră, exact pe zonele unde, oficial, nu mai existau zăcăminte. Libertatea a publicat un articol amplu pe această temă. Jurnaliştii Libertăţii au cerut atunci ANRM detalii despre licenţele primite de aceste firme. Răspuns ANRM: „Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria surselor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”. Menţionăm că aceste contracte pe bunuri publice, adică zăcămintele naţionale, nu pot fi secretizate, deoarece conţin informaţii de interes public, conform Legii 544/2001.

Potrivit declaraţiilor făcute pentru DailyBusiness.ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios. De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zarandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la “punct ochit – punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate… Cum?

“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, ne-a spus dr. ing. Neagu.

Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

„Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primește prea putin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul”, a spus prof. Gheorghe Popescu, pentru ziarul Libertatea. De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevența pentru aur este de 20%.

Recomandare:   Comoară fabuloasă a lui Decebal, cel mai valoros tezaur descoperit vreodată pe teritoriul României, a stârnit fascinația istoricilor de-a lungul anilor

România este pe locul 4 în Europa la capitolul resurse minerale. În cel mult 10 ani industria extractivă va exploda în Uniunea Europei și în Statele Unite, iar în acest context, trebuie să fim pregătiți pentru reluarea mineritului în avantajul național. În prima fază se va inventaria, apoi se va proiecta o strategie, pentru că suntem rămași în urmă în domeniul extractiv chiar și față de țările din zonă care sunt mai sărace în resurse’, a spus Ștefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României. Citiți mult mai multe informații despre acest subiect pe aurul-romaniei.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Este Giulgiul din Torino o fantasmagorie? Un savant englez sugerează că acesta a fost creat pentru ritualuri medievale legate de Sărbătoarea Paștelui

Published

on

Controversele privind autenticitatea Giulgiului din Torino, presupusa pânză care i-ar fi acoperit trupul lui Iisus, continua după ce un savant britanic susține ca relicva nu a fost decât un obiect de ritual din Evul Mediu, în urma unui studiu recent.

Charles Freeman considera ca Giulgiul nu numai ca provine din Evul Mediu, asa cum sugerează si datarea cu radiocarbon, dar este posibil sa fi fost creat pentru ritualuri medievale legate de Sărbătoarea Pastelui, potrivit The Guardian.

Atunci când v a fost expus la Torino, in 2015, pentru prima data in ultimii cinci ani, erau așteptați doua milioane de oameni pentru a venera pânza țesută ca un giulgiu, care se crede ca l-ar fi acoperit pe Iisus după răstignirea lui si pe care a fost transferata imaginea sa fantomatica. In ciuda faptului ca in 1988 rezultatele datării cu radiocarbon a panzei au dovedit proveniența din secolul al XIV-lea, o serie de teorii continua sa fie prezentate in vederea susținerii autenticității sale.

Dintre acestea, in acest an, oamenii de știința de la Politehnica din Torino au susținut ideea ca un cutremur din anul 33 d.Hr. ar fi putut cauza o eliberare de neutroni ce ar fi fost responsabila pentru formarea imaginii de pe Giulgiu. Freeman a studiat primele descrieri si ilustrații ale Giulgiului. Niciuna nu a precedat 1355, anul primei sale apariții în documente, provenita dintr-o capela din Lirey, in apropiere de Troyes, Franta.

In mod special, Giulgiul a apărut într-o gravura, mai putin cunoscuta, a lui Antonio Tempesta, un artist legat de Casa de Savoia, care a realizat o imagine detaliata meticuloasa a uneia dintre prezentările ceremoniale ale pânzei pentru pelerinii din 1613.

„Surprinzător, câțiva cercetători par sa fi înțeles ca giulgiul arata diferit de obiectul pe care îl vedem astăzi”, a scris savantul.

Ce argumente însă oamenii biserici, care infirmă studiile cercetătorilor, legate de autenticitatea Giulgiului din Torino?

Cercetarile făcute in ultimii ani neaga studiul efectuat in 1988, care pretindea ca pânza a fost fabricata in secolul 13 sau 14. Asociatia Americana de Studiu al Giulgiului din Torino (AMSTAR) a gasit ca testele din 1988, bazate pe datarea cu Carbon-14, au fost efectuate pe un petec cusut mult mai tarziu pe Giulgiul original.

Tom D’Muhala, presedintele AMSTAR, afirma ca noile teste chimice arata ca panza principala a Giulgiului este “mult mai veche decât a datat-o testul din 1988”. Giulgiul de la Torino constituie o permanenta piatra de poticnire pentru stiinta moderna. Credincioșii creștini, fie ei ortodocși sau catolici, s-ar bucura, desigur, de validarea definitiva a autenticității Giulgiului cu mijloace stiintifice, dar nu s-ar tulbura prea mult dacă s-ar dovedi ca Giulgiul nu este autentic, pentru ca adevărata credința nu este dependenta de astfel de probe materiale.

Sfântul Giulgiu este un material textil conservat in prezent la Torino. Începând din 1578, aceasta panza e venerata de credincioși ca fiind Giulgiul in care a fost pus in mormânt Iisus. Ea are 436 cm lungime si 110 cm lățime. Diferitele urme de pe pânza conturează doua imagini – din fata si din spate – ale unui barbat cu inaltimea de 1,85 m. Problema autenticității Giulgiului e acerb dezbatuta si astazi. Toate analizele efectuate pana acum, mai putin testul cu Carbon 14, acrediteaza ideea ca, intr-adevar, aceasta panza este autentica. Ea a fost ultima oara expusa spre venerare in perioada 13-22 octombrie 2000, iar urmatoarea expunere va avea loc in 2025. In chiar perioada ultimei expuneri, s-au intetit si dezbaterile pe marginea autenticitatii Giulgiului.

Elvetianul Mechthild F. Lemberg, o autoritate in materie de istorie a textilelor si unul dintre savantii ce-au contribuit la restaurarea Giulgiului inainte de expunerea din anul 2000, declara la vremea respectiva ca a gasit dovezi noi, in baza carora relicva, considerata timp de un deceniu drept un produs medieval (aprox. 1260-1390), ar putea avea o vechime de doua milenii. El a constatat ca exista similaritati izbitoare intre panza Giulgiului si alte fragmente de îmbrăcăminte, descoperite in ruinele cetatii Masada, din apropierea Marii Moarte, cu o vechime de 2000 de ani. Singurul detaliu divergent e varsta stabilita prin datarea cu Carbon 14. De aceea, savantul elvetian a emis ipoteza ca e foarte probabil ca datarea sa fi fost eronata. (Precizam ca in 1988 Vaticanul a aprobat ca mostre din Giulgiu sa fie datate cu Carbon 14, in trei laboratoare independente, din Anglia, Elvetia si SUA).

Recomandare:   Giulgiul de la Torino, unde se află imprimat chipul lui Iisus, testat ADN de experți. Rezultatele sunt surprinzătoare

Raportul pe care cercetatorul elvetian l-a prezentat in cadrul unei conferinte organizate de Biserica Catolica a sporit presiunile asupra Vaticanului, pentru a autoriza un nou set de teste cu Carbon 14, cele din 1988 fiind suspecte de “alterare”, din cauza prafului (care continea acid carbonic) depus intre Giulgiu si panza de Olanda pe care fusese cusut in 1534, spre a nu se deteriora. Alti adepti ai autenticitatii Giulgiului sunt de parere ca mostrele analizate in 1988 au fost prelevate din zonele expuse actiunii incendiilor prin care a trecut, ceea ce i-a alterat continutul de carbon. Argumentele lui Lemberg nu sunt singurele invocate pentru repetarea datarii cu Carbon 14. Sunday Times informa nu demult ca o cerere similara a fost facuta si de cativa cercetatori israelieni. Acestia au analizat particulele de polen descoperite pe suprafata tesaturii, constatand ca cea mai parte a lor apartine unei specii de plante care creste numai in Orientul Mijlociu si care ar fi putut fi utilizate la… confectionarea unei coroane de spini! Ian Wilson si Barrie Schwortz, primul un vechi cercetator al relicvei, iar al doilea un reputat fotograf profesionist, cer, la randul lor, refacerea testelor cu Carbon 14. Motivul? Grupa sanguina a petelor de sange prezent pe Giulgiu – AB – e foarte rara printre europeni, dar foarte comuna printre evreii din Orientul Mijlociu. Or, e putin probabil ca presupusul “autor medieval al falsului” sa fi avut cunostinte despre grupele sanguine cu câteva secole înainte de descoperirea lor… Citește continuarea pe crestinortodox.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister