Connect with us

Știință

Recunoaștere facială devine treptat o invazie extraordinară a intimității cetățenilor. Aceasta tehnologie joacă un rol din ce în ce mai important pentru guvernele lumii

Published

on

Probabil aţi văzut în filme – iar dacă sunteţi mai norocoşi, chiar şi în realitate – sisteme de recunoaștere facială. Acestea folosesc datele unei persoane pentru a realiza identificarea acesteia.

Recunoaşterea facială este o tehnică biometrică (de aplicare a analizei statistice datelor umane) folosită pentru identificarea unei persoane. Un sistem de recunoaștere facială se bazează pe imaginea statică a feţei unui individ (o fotografie) care nu este nimic mai mult decât un set de pixeli ordonați după un anumit model (pixelul este unitatea funcțională fundamentală a unei imagini digitale), scrie scientia.ro

Sistemul de recunoaştere facială nu percepe chipul unui individ asemenea oamenilor, ci îl percepe ca pe o mulțime de pixeli alăturați. Esențială în procesul de recunoaștere facială este abilitatea sistemului de localizare a feţei individului şi nu a imaginilor de fond.

Recunoaşterea facială, indiferent de metodele utilizate, trebuie  să treacă prin următorii paşi:

  1. Detectarea şi extragerea formei feţei dintr-un context oarecare (imagine statică sau dinamică).
  2. Normalizarea feţei – aceasta trebuie să fie standardizată astfel încât să poată fi comparată cu elementele din baza de date.Normalizarea are loc din punct de vedere al dimensiunii imaginii, al iluminării, etc. Un exemplu a ceea ce înseamnă  normalizarea în cazul unui vector V ce conţine n valori pozitive, este acela de a găsi valoarea maximă din setul dat şi de a împărţi toate elementele vectorului la această valoare. În urma acestei operaţii, toate elementele vor avea valori cuprinse între 0 şi 1.
  3. Extragerea trasăturilor faciale ce induc unicitatea. Se obţine aşa zisul model biometric ce este stocat sub formă de vector sau matrice într-o bază de date.
  4. Recunoaşterea facială – compararea rezultatelor obţinute la pasul 3 cu informaţiile aflate deja în baza de date astfel încât să fie extrasă ce mai bună potrivire. La acest pas se poate stabili un prag de test variabil astfel încât să se poată obţine mai multe rezultate care să fie apoi analizate de operatori umani.

Aceasta tehnologie joacă un rol din ce în ce mai important pentru autorități, lucru care, bineînțeles, poate avea beneficii, relatează Phys.

Totuşi, există temeri, perfect fondate, că tehnologia de recunoaștere facială poate duce sau poate fi un element esenţial în instaurarea unui regim dictatorial de tipul ”Big Brother”.

De asemenea, aşa cum arată şi studiile, tehnologia nu este tocmai precisă, aşa cum încearcă unele filme SF să prezinte. S-a găsit că unul din doi adulţi americani, sau 117 de milioane de oameni, există în baza de date cu informaţii cu privire la înfăţişare şi cu puţine reguli cu privire la modul în care aceste sisteme pot fi accesate.

Citește și:
China controlează vremea cu o tehnologie de 30 de milioane de dolari

Activiştii în libertăţile civile se tem că autorităţile pot crea un sistem în timp real de recunoaştere facială cu ajutorul dronelor şi a camerelor de supraveghere.

„Marea îngrijorarea este că poliţia poate identifica în voie americani care respectă legea”, a precizat Matthew Feeney de la Cato Institute. „Această tehnologie devine din ce în ce mai performantă, dar nu este atât de precisă aşa cum arată filmele SF”.

În lume, China este liderul în ceea ce priveşte dezvoltarea şi implementarea acestei tehnologii, folosind-o pentru a prinde şi amenda persoanele care încalcă regulile de trafic rutier şi „să facă de ruşine” pietonii neatenţi.

Statele Unite nu rămân mult în urmă. Clare Garvie şi colegii săi de la Universitatea Georgetown, autorii unui studiu din 2016 privind acest subiect, au precizat că „în ultimii doi ani tehnologia a fost folosită într-un mod mai agresiv şi mai răspândit” în SUA, inclusiv în securitatea la graniţă şi la cel puţin un aeroport internaţional.

„Este o invazie extraordinară a intimității tuturor cetăţenilor”

Mai mult, veştile că Amazon a început să ofere software-ul Rekognition departamentelor de poliţie a dus la un val de proteste care cereau companiei să stea departe de activităţile autorităţilor.

Totuşi, Amazon este una dintre zecile de companii implicate în această tehnologie. Se ştie foarte bine că Apple a creat o aplicaţie similară pentru noile iPhone, unde, cu ajutorul unui soft care este capabil să recunoască trăsăturile distincte ale feţei pentru a debloca dispozitivul.

De asemenea, Amazon se apără zicând că nu efectuează supravegheri şi că nu oferă date personale autorităţilor, ci doar le permite să asocieze imagini cu cele existente deja în bazele de date. Compania susţine şi că sistemul poate ajuta la găsirea copiilor pierduţi sau răpiţi, putând fi o armă împotriva traficului de oameni.

Brian Brackeen, fondatorul Kairos, companie care se ocupă cu dezvoltarea unei astfel de tehnologii, susţine că unele aspecte ce ţin de acest sistem nu trebuie folosite de autorităţi din cauza abuzului şi erorilor pe care le poate prezenta.

Recunoaşterea facială realizată de guverne este o invazie extraordinară a intimităţii tuturor cetăţenilor – şi poate duce la pierderea controlului asupra identității”, a precizat acesta. Afla mai multe pe descoperă.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Diverse

Soluţie neașteptată în lupta cu bacteriile rezistente la antibiotice

Published

on

By

Rezistenţa bacteriilor la antibiotice este în creştere rapidă şi se epuizează opţiunile terapeutice. Numărul de decese raportat la numărul de persoane infectate cu aceste super-bacterii care nu mai răspund la antibiotic stârneşte îngrijorarea oamenilor de ştiinţă care caută permanent modalități de a învinge lupta împotriva acestora.

Anual, 2 milioane de oameni sunt infectați cu aceste super-bacterii, potrivit Centers for Disease Control and Prevention. Dintre aceștia, 23.000 ajung să moară. Super-bacteriile sunt acele bacterii care nu pot fi învinse cu două sau mai multe antibiotice. Motivul pentru care ele există? Răspunsul e simplu – uneori, oamenii iau antibiotice ca pe bomboane (fără să se fi consultat cu un doctor în prealabil), iar alteori nu le iau cum trebuie (după ce au primit un tratament, nu îl duc până la capăt, alegând să îl oprească atunci când observă ameliorarea simptomelor).

Un studiu arată că soluția la problemă ar putea sta în veninul de viespi. Potrivit cercetătorilor de la Massachusetts Institute of Technology, veninul viespii din America de Sud conține o toxină care servește drept otravă pentru super-bacterii.

Cercetătorii au folosit soluții cu venin de viespi asupra unor șoareci infectați cu Pseudomonas aeruginosa, o bacterie care cauzează infecții respiratorii și infecții urinare care nu răspund la tratamentele clasice cu antibiotice. Rezultatele au fost promițătoare, pentru că toxina din venin a eliminat bacteria.

„Am găsit o utilizare nouă pentru o moleculă toxică, pe care am transformat-o într-o moleculă care poate trata infecțiile”, a zis Cesar de la Fuente-Nunez, de la Massachusetts Institute of Technology, într-un raport publicat în jurnalul Nature Communications Biology. „Analizând sistematic structura și funcția acestor peptide, am putut să le acordăm proprietățile și activitatea”.

Citește și:
Până în 2020 implanturile pe creier vor conecta oamenii la internet. 100 de mii de oameni deja folosesc această tehnologie

Folosirea toxinelor anumitor insecte – cum sunt cele din veninul albinelor sau viespilor – a mai fost folosită și în trecut, pentru a trata diferite probleme medicale. Din păcate, multe toxine din veninul insectelor sunt toxice pentru oameni – cu excepția veninului viespii din America de Sud. Acest venin conține o peptidă care luptă cu bacteriile mai bine decât peptidele produse de oameni sau animale în timpul luptei cu microorganismele nedorite.

„După patru zile, compusul acela poate elimina complet infecția, iar asta a fost destul de surprinzător și interesant pentru că nu observăm asta de obicei cu alte antibiotice sau antimicrobiene experimentale pe care le-am testat în trecut cu acești șoareci”.

Sursa: playtech.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Spiritual

Dovada existenței sufletului atât la om cât și la toate ființele vii. Cercetările au demonstrat cât cântărește acesta imediat după încetarea vieții?

Published

on

Cat cântărește sufletul? Aceasta întrebare a pus pe jar o parte a laturii științifice. Si drept urmare s-au făcut multe experimente pentru a afla răspunsul la aceasta întrebare. Pana si cinematografia a pretins într-un film ca a reușit sa găsească răspunsul, dar lucrurile nu sunt asa de simple precum par.

Tema sufletului a preocupat cu intensitate, de-a lungul secolelor, atât știința, cât şi filozofia. Un doctor american susține că sufletul ar cântări 21 de grame, iar alți oameni de știința sunt convinși că au dovada că sufletul chiar există.

În anul 1907, doctorul american Duncan McDougal din Haverhill, Massachusetts,  a cântărit trupurile a şase pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. În urma acestui experiment, echipa de cercetători condusă de McDougal a stabilit că în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Doctorul a repetat experimentul pe 15 câini, la care nu a înregistrat nici o schimbare de greutate în momentul morţii.

In anii 1940, cercetatorul dr. R.A. Watters, directorul Fundatiei pentru Cercetare Psihologica Bernard William Johnston (Reno, Nevada) a dezvoltat o teorie incredibila. Acesta a presupus ca sufletul uman sau animal exista într-o stare intermediara in spațiul intraatomic, adică intre atomii celulelor umane. Dupa mai multe experimente ce au avut ca subiect o lăcusta, acesta a observat ca in momentul morții lacustei s-a observat o mica umbra. Experimentele au continuat pe alte animale iar rezultatele au fost concludente.

La moartea fiecarui animal aparea cate o umbra ce lua forma animalului. Aparitia acestei umbre dura cate 8 ore. Daca animalul isi pierdea doar cunoștința, fiind resuscitat mai târziu, umbra nu mai apărea.Experimente au mai avut loc pe aceasta tema si înainte de anii 40.

In anii 20, medicii olandezi Malta si Van Zelst au pretins ca omul deține un corp eteric care are posibilitatea de a se extinde cu 1,26 mm si de a se contracta cu 8 mm. Asta datorita faptului ca atomii care alcătuiesc corpul eteric sunt foarte mici si separați si au o densitate de 176 de ori mai mica decât cea a aerului si cântăresc împreuna 69,5 grame. Conform celor doi medici olandezi, trupul subtil ar fi compus din plasma de densitate scăzuta.

Experimentele nu au rămas doar la stadiul anilor 20 sau 40, ele au continuat dar rezultatele nu au fost făcute publice. Totuși in anul 1988, revista Noetic Science a condus o serie de experimente pentru a concluziona ca sufletul uman cântărește nu mai putin de 0,01 grame. Cercetările au fost făcute pe 200 de muribunzi si au fost efectuate de către niște specialiști germani. S-a constatat ca fiecare subiect pierdea după moarte aceeași greutate… 0,01 grame.

Cu privire la acest studiu au apărut si criticile. Iar unul dintre cei care criticau acest studiu a fost Gerard Voisart, un mare patolog francez, care presupunea ca diferența de greutate dintre un trup viu si unul mort consta in aerul care părăsește plămânii. Cercetătorii germani in schimb luaseră in calcul acest fapt când au făcut calculele.

Dr Fisher, unul dintre conducătorii echipei de cercetători ai acestui experiment a declarat: „Singura posibila explicație a acestei schimbări bruște de greutate ar fi aceea ca noi am măsurat pierderea sufletului uman sau a unui fel de forte vitale”.

Dr. Becker Mertens a pretins in revista germana „Horizon” ca singura concluzie logica ar fi aceea ca sufletul uman exista si acesta ar avea o greutate si anume 0,01 grame. „Provocarea din fata noastra este aceea de a afla din ce este compus sufletul; acum, noi înclinam sa credem ca el este un fel de energie”.

„Dacă oamenii care credeau în înviere se bazau în exclusivitate pe credinţa în capacitatea lui Dumnezeu de a făptui un act miraculos, credința în suflet s-a bazat mereu pe raţiune. Filozofii din Grecia Antică acceptau ideea de suflet deoarece considerau că este cea mai bună explicaţie pentru o serie de fenomene empirice“, notează filozoful Stephen Cave în cartea sa, „Immortality”.

Doi oameni de ştiinţă, doctorul american Stuart Hameroff şi fizicianul britanic Sir Roger Penrose, recunoscuţi la nivel mondial, susţineau în 2012 că au dovada că sufletul chiar există. Ei au dezvoltat o teorie cuantică, potrivit căreia sufletul uman este conţinut de nişte celule numite microtubuli, care se află la rândul lor în creier. Starea noastră conştientă este astfel rezultatul efectelor gravitaţiei din microtubuli. Când un om se află în pragul morţii, microtubulii îşi pierd starea de fapt, dar informaţia din ei nu se distruge, ci se împrăştie. Cu alte cuvinte, sufletul nu moare, ci se reîntoarce în spaţiu.

Un fizician de la Universitatea California, Berkeley, Henry Stapp, susţine că existenţa sufletului se încadrează în legile fizicii. În lucrarea sa „Compatibilitatea teoriei fizicii contemporane cu supravieţuirea personalităţii“, fizicianul afirmă că „îndoielile puternice cu privire la supravieţuirea personalităţii, care s-au bazat exclusiv pe convingerea ca, postmortem, supravieţuirea este incompatibilă cu legile fizicii, sunt nefondate“. „Nu este adevărat să spunem că existenţa sufletului este neştiinţifică“, consideră Henry Stapp, potrivit The Epoch Times.

Fizicianul consideră că „nu este în contradicţie cu legile fizicii ca personalitatea unei persoane decedate să poata fi ataşată unei persoane care trăieşte, ca în cazul aşa-zisei posesii a spiritului“. Sufletul – o substanţă reală Perspectiva creştină asupra sufletului este bazată atât pe învăţăturile Vechiului, cât şi ale Noului Testament. După învăţătura creştină, sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială sau spirituală şi nemuritoare. El străbate prin trupul material şi este legat de el, dar transcende materialitatea trupului.

„Oricine are suflet, dar depinde ce faci cu el, despre asta este vorba. Suflet înseamnă un suflu, cu cât eşti mai puternic cu atât acel suflet se manifestă. Este viaţa aceea care este mai tare sau mai moale. Păi, Satana nu are suflet? Încă ce suflet de puternic, te ia pe sus”, spune cunoscuta scriitoare severineană Ileana Roman. El este „cineva“ nu numai „ceva“, tocmai datorită sufletului său.

Omul este cineva prin acest substrat înzestrat cu conştiinţa şi cu capacitatea de reacţii conştiente şi libere. Sufletul omului, nu-l putem defini în esenţa lui, ci îl putem doar descrie în manifestările lui, ca fapt  esenţial  care face pe om un subiect conştient şi voluntar, unic şi de neînlocuit.

Citește și:
Pompa de căldură - soluția eficientă de încălzire a caselor pe timp de iarnă. Bate centrala termică pe gaze, lemne sau peleți

Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea trupului? Se spune că sufletul are nevoie de anumite etape pentru a ajunge pe lumea de apoi. Cei care au experimentat moartea clinică susţin că imediat după fenomenul morţii, sufletul se ridică spre cer, pentru ca mai apoi să treacă printr-un tunel. Dincolo de tunel, se vede o lumină puternică spre care se îndreaptă sufletul. Odată ajuns la această lumină puternică, se poate spune că sufletul a ajuns acasă, loc unde se întâlneşte cu anumite persoane dragi.

Surse selective: Adevarul.ro;  diane.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister