Connect with us

Istorie

Rapa NUI, insula misterioasă de pe Terra atinsă de divinitate, unul dintre ultimele paradisuri terestre existente

Published

on

Rapa Nui este o insulă polineziană din sud-estul Oceanului Pacific, aflată în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian fiind  un teritoriu special al statului Chile.  Cunoscuta si sub numele de Insula Paștelui, este un loc fermecat, in care daca ai fost o data, iti vei petrece restul vieții tânjind dupa el. Aceasta insula îndepărtata reprezinta unul dintre cele mai fermecătoare locuri de pe planeta in care ai putea ajunge.

Insula Pastelui a fost necunoscuta europenilor pana in 1722, cand, in mod accidental a navigat intr-acolo amiralul danez Jacob Roggeveen, in ziua de Paste. Insula stearpa si rivalitatile dintre locuitori ar fi fost greu sa-l faca pe amiral sa vada stralucita civilizatie care s-a dezvoltat cu secole inainte de sosirea lui.

Inca de cand pui piciorul pe insula, nu poti sa nu te gândești ce a determinat dezvoltarea acestei civilizatii care a invins timpul. Cu siguranta, a fost atinsa de divinitate, doar pentru ca mai apoi sa se razbune pe ea insasi si sa se autodistruga. Cand a fost redescoperita, in ziua de Paste a anului 1722, mai erau 2.000–3.000 de oameni, de cinci-sase ori mai putini fata de perioada de avant. Razboaiele interne si distrugerea naturii au invins aceasta civilizatie, devenind o capsula a timpului.

Azi, Rapa Nui este rezultatul unui mix de istorie inca neînțeleasa, cu o natura ce a creat peisaje selenare si cu o comunitate de oameni linistiti, care sunt constienti ca traiesc in unul dintre ultimele paradisuri terestre existente.

Inca de la inceput, vei surprinde energia locului. Este prezenta in fiecare ungher al insulei si o simti la tot pasul. Este o energie linistita, care te trimite in introspectie. Singurul loc in care am mai simtit asa ceva a fost Cusco – capitala imperiului incas, insa acolo era amestecata cu revolta celor asupriti de conchistadori.

Drumul pana acolo este anevoios, si acest fapt reprezinta salvarea insulei. Rapa Nui este unul dintre cele mai izolate locuri de pe Planeta. Se afla la sase ore de zbor de Santiago de Chile si la cinci ore de Tahiti. Din Santiago sunt sapte zboruri pe saptamana, din Tahiti unul singur, iar singura companie aeriana care zboara este LAN.

Acestea sunt singurele variante rapide de acces, exceptie fiind cruiserele care strabat Pacificul de Sud, insa probabil ca fac minimum doua saptamani din Tahiti. Pentru noi a reprezentat un stop de trei zile, din cadrul unui “Round the World”, totodata fiind cel mai frumos si memorabil loc. A legat America de Sud cu Tahiti si, mai departe, cu Noua Zeelanda.

Chiar si atat de departe, pe langa cei 5.000–6.000 de locuitori actuali, de-a lungul anului apar inca 80.000 de turisti, care, din fericire, stau doar cateva zile si aproape ca nu ii simti. Si localnici, si turisti stau in Hanga Roa, un orasel superlinistit, amortit de o atmosfera provinciala.

Principala atractie a insulei o reprezinta grupurile statuare – celebrele Moaigrupate in Ahu – adica platforme ceremoniale. Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone (numai una singura depaseste 270 de tone). Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele au cazut singure sau in timpul transportului.

Aceste statui create de către primii locuitori ai insulei sunt astăzi considerate de către UNESCO ca făcând parte din patrimoniul mondial, iar misterul din jurul realizării lor a fascinat o lume întreagă.

După două decenii de studiu și pe baza realizării unor modele tridimensionale ale pălăriilor, numite pukao, cercetătorii americani au o ipoteză care poate demonstra faptul că oamenii care au construit statuile au reușit să le transporte și să așeze pe capetele statuilor aceste bucăți mari de piatră folosindu-se doar de tehnici simple și de fizică. Autorul studiului, Carl Lipo, de la Universitatea Binghamton, menționează că pălăriile sunt greu de studiat, pentru că multe au căzut de pe statui și au fost distruse, însă se știe faptul că toate au fost construite dintr-o rocă relativ moale, și au avut forme diferite. De asemenea, toate pălăriile au o bază comună pe care au fost amplasate, și cel mai probabil, au fost amplasate fiind trase pe niște rampe, în timp ce statuile erau înclinate la un unghi de 17 grade.

Citește și:
Orașul fantomă, scufundat complet în 1985, a început să iasă la suprafață. Apa s-a retras, dar totul arată ca după un bombardament atomic

“Dintre multele întrebări care tulbură trecutul insulei, două sunt mai incitante. Cum au mutat oamenii din trecut aceste statui masive și cum au pus astfel de pălării masive de piatră pe capul lor? Credem că acestea din urmă au fost trase pe niște rampe, cu ajutorul unor sfori, în momentul în care statuile erau înclinate pentru a fi așezate. Această abordare minimizează efortul necesar pentru ridicarea unei asemenea greutăți. Modalitatea de transport se bazează pe fizica newtoniană, estimările puterii umane și estimările privind înălțimea lui Moai și masa unui pukao. Un astfel de procedeu este fezabil fizic cu 15 oameni sau chiar mai puțini oameni”, explică antropologul Carl Lipo de la Universitatea Binghamton.

Surse: imperatortravel.ro, cunoastelumea.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

„Frumoasa și Bestia” au existat în realitate! Povestea din spatele celebrului basm

Published

on

By

„Frumoasa și Bestia” este una dintre cele mai frumoase povești pentru copii din toate timpurile. Ceea ce puțini oameni știu este faptul că personajele Belle și Bestia nu sunt invenții ale unei imaginații bogate, ci au fost inspirate din viața lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537, în insula Tenerife și care suferea de o boală extrem de rară ce îl făcea să arate ca un animal.

Publicat pentru prima oară în 1740, basmul „Frumoasa și Bestia” a trecut prin mai multe modificări, făcute de mai mulți scriitori, până să ajungă în mâinile poetului scoțian Andrew Lang, în 1889. Potrivit mai multor experți, Bestia nu este un personaj închipuit, ci ar fi fost inspirată de povestea lui Petrus Gonsalvus, un bărbat născut în jurul anului 1537.

„Bestia” Petrus Gonsalvus a marcat o premieră în istoria medicală. El a fost primul caz documentat vreodată al unei persoane care suferă de hipertricoză, una dintre cele mai rare boli din lume. Până în ziua de astăzi, există doar 150 de cazuri cunoscute. Cunoscută și ca sindrom Ambras sau sindromul omului-vârcolac, anomalia genetică se manifestă prin creșterea excesivă a părului pe față și în toate zonele care în mod normal ar avea pilozitate redusă.

Prezentat la curtea regelui Henric al II-lea al Franței când avea doar 10 ani, Petrus avea deja fața complet acoperită de păr. A fost primit cu căldură la curtea regală, unde a rămas până în 1559, când a murit regele. A avut o copilărie frumoasă, nu a dus lipsă de nimic, beneficiind și de o educație aleasă.

În această perioadă, s-a căsătorit cu Catherine, o tânără franțuzoaică. La fel ca Belle și Bestia din poveste, Petrus și Catherine au trăit împreună până la adânci bătrâneți și au avut patru copii, dintre care trei au moștenit hipertricoza.

După moartea regelui Henric al II-lea, cei doi au ajuns la curtea Margaretei de Habsburg, ducesa de Parma și guvernatoarea Țărilor de Jos Habsburge. În 1582, ducesa s-a întors în Italia, însoțită de familia Gonsalvus.

Odată ajunși în Italia, familia a devenit renumită. Arhiducele de Austria, Frederic al II-lea, a comandat o serie de portrete pentru fiecare membru al familiei de „ciudați”. Lucrările au fost expuse în Camera Artelor și Curiozităților din castelul Ambras, de lângă Innsbruck și pot fi văzute și astăzi. De aici a venit și denumirea de „sindrom Ambras”, în 1933.

Felul în care sunt ilustrați membrii familiei Gonsalvus este o oglindire perfectă a descrierii medicului și naturalistului italian Ulisse Aldrovandi, unul dintre părinții zoologiei moderne. El a descris întâlnirea cu familia în „Monstrorum historia”. Îl numea pe Petrus „omul pădurii” din Insulele Canare și considera că aparținea unei alte specii de oameni. Teorie greșită, evident, hipertricoza fiind cauzată de o mutație genetică.

Nu se știe nimic despre soarta lui Petrus și a soției sale, Catherine. Singurul membru al familiei Gonsalvus despre care există informații este fiica lor, Tognina. Cu toate că a moștenit boala tatălui ei, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, toți fiind afectați de hipertricoză.

sursa: historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Metodele prin care Ceauşescu a încercat „să şteargă” Crăciunul din conştiinţa românilor

Published

on

By

Unul dintre principalele obiective ale comuniştilor, în frunte cu Nicolae Ceauşescu, a fost să transforme poporul român, care era în mare parte creştin-ortodox, într-unul ateu. În acest sens, Ceaușescu a încercat să șteargă cuvântul Crăciun din conştiinţa românilor. De altfel, multe voci afirmă că nu este întâmplător faptul că execuţia dictatorului şi a soţiei sale a avut loc pe 25 decembrie 1989, în ziua de Crăciun.

Nicolae Ceaușescu, fostul dictator al României a încercat cu orice preț să șteargă din conștiința românilor conotația creștină a Crăciunului. Astfel, Moș Crăciun a fost înlocuit de Moș Gerilă, iar Bradul de Crăciun a fost transformat în Pom de iarnă. Practic cuvântul Crăciun urma să fie șters din istorie.

Pentru a duce la sfârșit acest plan malefic, comuniștii au transformat zilele de 25 și 26 decembrie în zile lucrătoare. Așa au sperat că vor reuși să șteargă Crăciunul din calendarul românilor.

Din anul 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar moșul nu arăta în niciun caz așa cum îl știm noi astăzi cu barbă albă și haine roșii. În ziarele de la vremea respectivă, moșul apărea sub denumirea de Moș Gerilă.

Dacă Moș Crăciun și bradul de Crăciun nu mai existau, în consecință nu mai existau nici Sărbatorile de Crăciun. Acestea s-au regrupat sub numele de Sărbători de iarnă. Iar startul sărbătorilor de iarnă se dădea după 27 decembrie, când trecea Sărbătoarea sfântă. Moş Gerilă venea în ultimele nopţi din an, 30 sau 31 decembrie.

Moşul comunist Gerilă

Moșul devenise un activist de partid, iar serbările de Crăciun erau sinstre. Copiii erau adunați de comuniști în fabrici şi uzine în fața moșului, unde, pentru a primi cadouri, trebuia să recite poezii comuniste.

Versurile special create pentru noul moş ,Gerilă, aveau şi ele tentă socialistă. De aceea printre versurile poeziei, se regăsesc următoarele cuvinte: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine.

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid. Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti  îndemnau în acest sens.

„Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al lui Moş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev. Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd”, scria revista „Cutezătorii din anii 80”, potrivit Adevărul.

Pluguşorul comunist al lui Ceaușescu

Comuniștii și-au pus amprenta pe tot ceea ce înseamnă tradiție de Crăciun. Prin urmare, cântecele și colindele clasice, au suferit modificări majore.

Pluguşorul în varianta clasică a dispărut vreme de câteva decenii, sub Ceauşescu, acesta a fost înlocuit cu o variantă agreată de partid, în care copiii şi tinerii care mergeau la uratul nu uitau să amintească recunoştinţa faţă de partid şi, mai ales, faţă de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

„Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/Şi cu vise minunate (…)Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru … Pentru zile minunate/ De partid asigurate/Anul care s-a-ncheiat/A fost mîndru şi bogat/Am’nălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/Cîntând dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor ….” suna Pluguşorul din 1980.

Crăciunul cu perdeaua trasă

Crăciunul copiilor din vremea lui Ceaușescu, a fost îngrozitor. Ei intrau în vacanța de iarnă după 22 decembrie, dar nu aveau voie să se bucure de Crăciun decât după 27 decembrie. Și tot după această dată aveau voie să împodobească „pomul de iarnă”.

Cei care îndrăzneau să împodobească bradul mai devreme îl așezau departe de ferestre și nu puneau în niciun caz instalații de iluminat, pentru că nu voiau să atragă atenția. Podoabele principale erau globulețele și aranjamentele din hârtie creponată, deoarece beteala nu se găsea în magazine. Sărbătorile de iarnă începeau cu Revelionul, iar trecerea dintre ani se făcea cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

„Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, spunea Nicolae Ceauşescu, la Revelionul din 1988, ultimul său mesaj transmis în noaptea dintre ani.

Sursa: playtech.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister