Rapa Nui este o insulă polineziană din sud-estul Oceanului Pacific, aflată în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian fiind  un teritoriu special al statului Chile.  Cunoscuta si sub numele de Insula Paștelui, este un loc fermecat, in care daca ai fost o data, iti vei petrece restul vieții tânjind dupa el. Aceasta insula îndepărtata reprezinta unul dintre cele mai fermecătoare locuri de pe planeta in care ai putea ajunge.

Insula Pastelui a fost necunoscuta europenilor pana in 1722, cand, in mod accidental a navigat intr-acolo amiralul danez Jacob Roggeveen, in ziua de Paste. Insula stearpa si rivalitatile dintre locuitori ar fi fost greu sa-l faca pe amiral sa vada stralucita civilizatie care s-a dezvoltat cu secole inainte de sosirea lui.

Inca de cand pui piciorul pe insula, nu poti sa nu te gândești ce a determinat dezvoltarea acestei civilizatii care a invins timpul. Cu siguranta, a fost atinsa de divinitate, doar pentru ca mai apoi sa se razbune pe ea insasi si sa se autodistruga. Cand a fost redescoperita, in ziua de Paste a anului 1722, mai erau 2.000–3.000 de oameni, de cinci-sase ori mai putini fata de perioada de avant. Razboaiele interne si distrugerea naturii au invins aceasta civilizatie, devenind o capsula a timpului.

Azi, Rapa Nui este rezultatul unui mix de istorie inca neînțeleasa, cu o natura ce a creat peisaje selenare si cu o comunitate de oameni linistiti, care sunt constienti ca traiesc in unul dintre ultimele paradisuri terestre existente.

Inca de la inceput, vei surprinde energia locului. Este prezenta in fiecare ungher al insulei si o simti la tot pasul. Este o energie linistita, care te trimite in introspectie. Singurul loc in care am mai simtit asa ceva a fost Cusco – capitala imperiului incas, insa acolo era amestecata cu revolta celor asupriti de conchistadori.

Drumul pana acolo este anevoios, si acest fapt reprezinta salvarea insulei. Rapa Nui este unul dintre cele mai izolate locuri de pe Planeta. Se afla la sase ore de zbor de Santiago de Chile si la cinci ore de Tahiti. Din Santiago sunt sapte zboruri pe saptamana, din Tahiti unul singur, iar singura companie aeriana care zboara este LAN.

Acestea sunt singurele variante rapide de acces, exceptie fiind cruiserele care strabat Pacificul de Sud, insa probabil ca fac minimum doua saptamani din Tahiti. Pentru noi a reprezentat un stop de trei zile, din cadrul unui “Round the World”, totodata fiind cel mai frumos si memorabil loc. A legat America de Sud cu Tahiti si, mai departe, cu Noua Zeelanda.

Chiar si atat de departe, pe langa cei 5.000–6.000 de locuitori actuali, de-a lungul anului apar inca 80.000 de turisti, care, din fericire, stau doar cateva zile si aproape ca nu ii simti. Si localnici, si turisti stau in Hanga Roa, un orasel superlinistit, amortit de o atmosfera provinciala.

Principala atractie a insulei o reprezinta grupurile statuare – celebrele Moaigrupate in Ahu – adica platforme ceremoniale. Sunt cel putin 700 de astfel de statui imprastiate pe insula in diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din patra vulcanului Rano Raraku. Statuile in majoritate au 14 tone greutate dar s-au intalnit si unele de 80 de tone (numai una singura depaseste 270 de tone). Se considera ca cele mai vechi statui au fost sculptate in jurul anului 700, dar majoritatea provine din perioada 1000-1500. In functie de marimea statuilor erau necesari 50-150 de oameni pentru a le transporta. Unele statui au fost daramate in timpul ciocnirilor dintre clanuri, altele au cazut singure sau in timpul transportului.

Aceste statui create de către primii locuitori ai insulei sunt astăzi considerate de către UNESCO ca făcând parte din patrimoniul mondial, iar misterul din jurul realizării lor a fascinat o lume întreagă.

După două decenii de studiu și pe baza realizării unor modele tridimensionale ale pălăriilor, numite pukao, cercetătorii americani au o ipoteză care poate demonstra faptul că oamenii care au construit statuile au reușit să le transporte și să așeze pe capetele statuilor aceste bucăți mari de piatră folosindu-se doar de tehnici simple și de fizică. Autorul studiului, Carl Lipo, de la Universitatea Binghamton, menționează că pălăriile sunt greu de studiat, pentru că multe au căzut de pe statui și au fost distruse, însă se știe faptul că toate au fost construite dintr-o rocă relativ moale, și au avut forme diferite. De asemenea, toate pălăriile au o bază comună pe care au fost amplasate, și cel mai probabil, au fost amplasate fiind trase pe niște rampe, în timp ce statuile erau înclinate la un unghi de 17 grade.

Citește și:
Orașul fantomă, scufundat complet în 1985, a început să iasă la suprafață. Apa s-a retras, dar totul arată ca după un bombardament atomic

“Dintre multele întrebări care tulbură trecutul insulei, două sunt mai incitante. Cum au mutat oamenii din trecut aceste statui masive și cum au pus astfel de pălării masive de piatră pe capul lor? Credem că acestea din urmă au fost trase pe niște rampe, cu ajutorul unor sfori, în momentul în care statuile erau înclinate pentru a fi așezate. Această abordare minimizează efortul necesar pentru ridicarea unei asemenea greutăți. Modalitatea de transport se bazează pe fizica newtoniană, estimările puterii umane și estimările privind înălțimea lui Moai și masa unui pukao. Un astfel de procedeu este fezabil fizic cu 15 oameni sau chiar mai puțini oameni”, explică antropologul Carl Lipo de la Universitatea Binghamton.

Surse: imperatortravel.ro, cunoastelumea.ro


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here