Connect with us

Mistere

Râpa Diavolului, locul ciudat din România, deasupra căruia nici vulturii nu zboară

Published

on

Situată într-o pădure izolată din judeţul Prahova, în satul Poiana Trestiei, Râpa Diavolului este, de ani buni, sursa unor legende şi poveşti despre existenţa unei comori păzite cu străşnicie de duhuri necurate, cu corp de om şi capete de animale. Cei care au încercat să ajungă la tezaur şi-ar fi pierdut minţile, inclusiv preoţii care ar fi încercat să sfinţească locul.

Renumele paranormal al locului cunoaşte două variante, una mai înspăimântătoare decât cealaltă. Prima spune că preoţii dacilor ar fi făcut aici ritualuri în care invocau spiritele naturii pentru protecţie. Printre aceste forţe au fost şi duhuri necurate care ar fi rămas în zonă şi „reacţionează“ când cineva le încalcă teritoriul. Sau că energiile adunate aici de ritualuri sunt încă foarte puternice, iar spiritele pădurii apără locul de intruziuni.

Cealaltă variantă vorbeşte despre faptul că duhuri rele păzesc o comoară îngropată aici de haiduci, asupra căreia a fost aruncat un blestem teribil. Doar cel care are curajul de a dormi lângă râpă, sub cerul liber, va primi în vis instrucţiunile pentru a ajunge la comoară. Chemarea comorii a fost irezistibilă pentru mulţi, mai ales că localnicii spun că, uneori, deasupra Râpei Diavolului se văd flăcări albastre emanate de metalul ascuns. Doar că temerarii au sfârşit foarte prost, şi-au pierdut minţile sau au fost găsiţi după zile întregi, cu privirile rătăcite. În timpul nopţilor petrecute la râpă, aceştia ar fi văzut creaturi ciudate cu chipuri de animale, tauri, şi corpuri umane.

Nici măcar încercarea a trei preoţi din zonă de a sfinţi locul nu a avut rezultat. Slujba a fost făcută înainte de al Doilea Război Mondial, iar la scurt timp după ritualul de exorcizare, oamenii Domnului au sfârşit cu minţile pierdute, ca cei care au încercat să găsească comoara.

Poveştile stranii legate de acest loc spuse din gură în gură de localnicii care au aici, au atras în zonă numeroşi turişti atraşi de paranormal. Râpa Diavolului are un site dedicat şi chiar un „cont“ pe Facebook, unde sunt organizate excursii la râpă în timpul nopţilor de Sânziene sau vara, când se poate înnopta la cort.

Mulţi curajoşi care au înnoptat lângă râpă, au relatat în spaţiul virtual experienţele. Aceştia vorbesc despre foşnete şi zgomote ciudate în puterea nopţii sau de faptul că li s-a zgâlţâit cortul în mod inexplicabil. „Mânat de dorinţa de a afla mai multe despre acest loc, am pornit o expediţie alături de alte cinci persoane către misteriosul loc. Drumul din satul Poiana Treistiei şi până la râpă se dovedeşte anevoios, căci după ce traversezi islazul satului trebuie să cobori prin pădure o pantă inclinată pentru a lua pieptiş un alt deal, destul de abrupt, în vârful căruia se află locul cu pricina. Ajunşi la faţa locului, remarcăm prezenţa unei cruci care aminteşte de moartea unui om, probabil vreun ghinionist care şi-a încercat norocul şi a vrut să dezgroape comoara. Lângă cruce se află trei gropi, care arată ca şi cum cei care au săpat pentru ele le-au abadonat înainte de a termina treaba.

Odată cu lăsarea serii, aşteptăm înfriguraţi apariţia duhurilor. Locul pare înconjurat de magie şi sunete nedesluşite au început să se audă în jurul corturilor. Evident, pot fi doar mişcările frunzelor în bătaia vântului. Până la miezul nopţii am stat liniştiţi, căci părea că totul se încadrează în limitele normalului. Lucrurile au luat, însă, o alta întorsătură în momentul în care zgomotele au început să se intensifice. În mod clar, se auzeau paşi apăsaţi în frunzişul pădurii şi frunzele se mişcau ca şi cum ar fi fost mişcate de forţe nevăzute. Speriaţi de întorsătura pe care au luat-o evenimentele, ne-am hotărât să ne retragem în corturi. Manifestările au căpătat amploare şi corturile au început să fie mişcate uşor de mâini nevăzute. La intervale regulate, corturile erau zguduite de bătăi ritmice şi zgârieturi, care nu puteau fi puse în nici un caz pe seama vântului“, povesteşte unul dintre temerarii care au înoptat în apropierea locului straniu.

Povestea altui martor este şi mai înspăimântătoare: „O creatură ciudată, în chipul unui satir, privea de pe marginea râpei către noi, ca şi cum ar fi supravegheat locul. Apărea ca un om cu cap de capră, cu copite şi o coadă bifurcată la vârf. În jurul corturilor se aflau o mulţime de omuleţi mici, caraghioşi, care trăgeau de corturi şi băteau cu beţe în frunzişul pădurii“.

Sursa: capital.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Descoperiri

Amprentă umană fosilizată descoperită într-o piatră veche de 290 de milioane de ani. Este posibil ca istoria pe care o cunoaștem sa fie greșită?

Published

on

Este posibil ca istoria pe care o cunoaștem sa fie gresita?  Exista posibilitatea ca datele care ne sunt prezentate de istoria conventionala sa fie incorecte? In urma descoperirilor recente putem trage concluzia ca oamenii traiau pe Pamant mult mai devreme decat s-a crezut initial.

Aceasta posibilitate nu poate fi acceptata cu ușurința de oamenii de stiinta si de istorici, deoarece asta ar presupune rescrierea cartilor de istorie. Originea omului si aspectele fundamentale ale religiilor s-ar schimba foarte mult, ceva ce pare de neconceput de majoritatea savantilor.

La prima vedere, aceasta amprenta nu pare a fi una neobișnuita, deoarece astfel de amprente pot fi intalnite pe tot teritoriul Europei, dar acecasta nu este o amprenta obisnuita. Fiecare dintre noi putem observa anatomia sa, care seamana extrem de mult cu cea a unui picior uman din zilele noastre. Ceea ce este cu adevarat neobisnuit este ca aceasta amprenta este fosilizata si este incorporata intr-o piatra veche de peste 290 de milioane de ani.

Descoperirea acestei amprente vechi de peste 290 de milioane de ani a fost facuta in New Mexico de paleontologul  in anul 1987. In imediata apropiere a acestei amprente se afla amprente fosilizate ale unor pasari si ale altor animale. Descoperirea amprentei umane l-a uimit enorm pe MacDonald, deoarece nici el si nici alti cercetatori nu au reusit sa explice modul prin care aceasta amprenta a putut fi localizata in straturile adanci din Permian, care, potrivit oamenilor de stiinta dateaza de acum 290-240 de milioane de ani, o perioada de timp care a avut loc cu mult inainte ca oamenii sau dinozaurii sa existe pe aceasta planeta.

Ar trebui sa ne schimbam modul in care gandim si in care privim lucrurile in ceea ce priveste istoria? Sau ar trebui sa acceptam ipotezele sugerate de stiinta moderna care sugereaza ca nu este posibil ca aceasta sa fie o amprenta umana veche de 290 de milioane de ani. Se pare ca exista o dezbatere in continua desfasurare intre cei care sunt de parere ca istoria este gresita si cei care subliniaza ca toate aceste descoperiri misterioase nu au nimic de-a face cu realitatea.

Aceasta amprenta veche de 290 de milioane de ani a fost clasificata de catre paleontologi ca fiind problematica, deoarece acestia nu reusesc sa inteleaga felul in care a ajuns acolo si cine a lasat-o acolo. Practic, unii ar spune ca pentru a dovedi ca aceasta amprenta nu este un fals, tot ceea ce ar trebui ar fi sa fie descoperite si alte amprente similare. Cu toate acestea, cercetatorii au descoperit numeroase alte lucruri inexplicabile care pot fi conectate cu aceasta amprenta gasita in New Mexico.

In clipul de mai jos putem observa o amprenta similara, veche de milioane de ani, singura diferenta fiind ca aceast amprenta gigant este situata in Africa. 

Cercetatorii au avut pareri diferite in ceea ce priveste aceasta amprenta si nu par a fi mult prea interesati sa confirme sau nu autenticitatea sa. Mai multi cercetatori, comentand pe aceasta tema, au spus ca “Arata ca o amprenta umana”. Ei bine, nu arata ca o amprenta umana, in mod clar este una.

Sursa articolului: e-dimineata.ro

Citește mai departe>>

Mistere

Misterul lacului fermecat din România, care nu îngheață niciodată. La el se ajunge foarte greu, iar cei care se încumetă să-l străbată sunt vrăjiți de un peisaj aproape mistic

Published

on

La adăpostul Munților Aninei se află unul din cele mai fermecătoare lacuri din România. Lacul Ochiul Beiului îi așteaptă pe vizitatori cu apa sa limpede de un albastru ireal.

Cu toate că traseul până la această minune naturală este anevoios, cei care se încumetă să-l străbată sunt vrăjiți pe loc de acest peisaj aproape mistic. Cei care reușesc să ajungă la capătul traseului vor fi primiți de un peisaj de poveste. Situat la o altitudine de 310 m, într­un „crater”, Ochiul Beiului are o adâncime de aproximativ 3.6 m și un diametru total de 15 m. Apa, de o culoare verde-albastră, nu îngheață nici măcar iarna, datorită izvorului care alimentează lacul în permanență cu apă. Aici își găsesc adăpostul numeroase păsări, iar pe fundul lacului se pot vedea cu ușurință păstrăvi.

Imaginea lacului este una de basm, care hipnotizează. Apa limpede dă impresia unui mini-ocean static, iar vegetația din jur completează tabloul natural de poveste.

La baza formării acestui lac inedit stau câteva legende pe care cei din împrejurimi le păstrează cu sfințenie pentru cei curioși care le calcă pragul.

Una din legende spune că o fată frumoasă de prin aceste locuri ar fi fost răpită și necinstită de un tânăr turc, bei în Imperiul Otoman. Fata a reușit însă să scape din mâinile tânărului și și-a luat zilele. De amărăciune beiul ar fi plâns atât de mult încât lacrimile sale s-au prefăcut într-un lac. Așa s-ar fi născut Ochiul Beiului.

O altă legendă spune că aceste locuri au fost sub stăpânirea unui pașă aspru care avea un băiat de o frumusețe rară, cu ochi albaștri pătrunzători. Băiatul mergea des la vânătoare prin împrejurimi și într-o zi a zărit-o pe fiica unui păstor valah, de care s-ar fi îndrăgostit. Acest lucru nu a fost pe placul tatălui său, acesta dând poruncă ca fata să fie ucisă.

Când tânărul a aflat de fapta tatălui său, a plâns la căpătâiul fetei, însă în zadar. Băiatul a ales să-și ia viața, iar ca urmare a jertfei sale, din lacrimile și suferința sa ar fi luat naștere Ochiul Beiului, cu apa albastră precum ochii băiatului.

Localnicii mai spun că până și în prezent ielele se adună în jurul lacului în noaptea de Sânziene, dansează în jurul lacului și se spală în apa cristalină a acestuia.

Dacă ați ajuns la Ochiul Beiului și ați rămas fascinați de peisaj și de legendele străvechi sau chiar dacă nu ați avut energia necesară să parcurgeți traseul anevoios, zona în care se află lacul oferă și alte atracții și obiective demne de vizitat.

În primul rând, aici sunt Cheile Nerei, rezervație naturală care începe imediat după ce Beiul se varsă în Nera. Caracterul sălbatic al locului, flora și fauna specifică, precum și legendele care însoțesc aceste ținuturi sunt mai mult decât suficiente pentru o vacanță cum se cuvine.

Dacă Lacul Ochiul Beiului nu vă satisface în totalitate nevoile vizuale, atunci vă puteți îndrepta atenția și către Râul Beușnița pe cursul căruia se află trei cascade. De exemplu, la o distanță de doar 20 de minute de Ochiul Beiului se află prima și cea mai mare cascadă a Beușniței, care are o cădere de apă de aproximativ 12-15 metri.

Tot în apropiere se pot vizita și ruinele cetății medievale Ilidia, care datează din secolul al XIII-lea și este unul dintre cele mai interesante puncte de atracție ale Banatului. Citeste mai multe pe tion.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister