Articole adăugate recent

Profesorul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, este un cărturar român care-şi iubeşte ţara, conștient fiind de valorile ei. Este românul care vorbește cu durere despre trădările şi vânzările la care am fost şi suntem supuşi, care înţelege perfect profunzimile şi potențialul extraordinar al neamului românesc.

El face o radiografie extrem de precisă a situaţiei naţiunii române, la o sută de ani de la Marea Unire. Nu mai suntem uniţi între noi pentru că nu ne mai iubim şi nu mai avem încredere în neamul nostru, și asta nu numai din pricina globalizării induse de noile tehnologii mediatice, ci mai ales din pricină că, atât din afară, cât şi din interior, s-a luptat ca noi să devenim „un aluat moale”, uşor de modelat de cei ce ar vrea ca românii să piară de pe acest pământ.

Domnia sa este cât se poate de tranşant atunci când spune:

Aparent, Centenarul ne găsește bine, pentru că existăm într-o țară aproape la fel de întinsă ca Marea Britanie; pentru că suntem membri ai UE și NATO, adică facem parte din clubul selecților și nu din „blocul comunist”, cum se întâmpla acum trei decenii; pentru că trăim, respirăm, călătorim (cel puțin o parte dintre noi), în vreme ce alte neamuri au dispărut din lume, s-au topit în alte popoare etc. Înaintașii de acum 100 de ani și de mai înainte au trăit o apoteoză a unirii, au avut o obsesie a unirii și au avut conștiința că făuresc o Românie nouă pentru eternitate. Noi ne-am cam blazat și credem că toate ni se cuvin fără eforturi mari.

Romanii, din care ne tragem, cel puțin în parte, aveau o vorbă: Nihil homini natura sine magno labore dat, adică „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință”.

O țară și o națiune nu se fac o dată pentru totdeauna, ci se construiesc și se primenesc mereu.

Poate că suntem mai uniți decât acum un secol, dar adesea doar prin declarații bombastice, uitând de unirea cotidiană, de binele zilnic pe care se cuvine să-l facem în numele unirii, de credință, de adevăr și de dreptate.

Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”.

În concluzie, Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918…

„Identitatea popoarelor – o realitate foarte puternică astăzi”

De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit.

De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.

La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională.

Toate popoarele se raportează la identitatea lor, iar unele o fac chiar în mod ostentativ, atrăgându-ți atenția că ele există, că au un mesaj de dat lumii, că nu se lasă în voia sorții. Americanii se laudă de multe ori că ei sunt universaliști și nu naționaliști. Este însă de ajuns să vezi anumite manifestări ale vieții cotidiene și să te convingi de contrariu.

„A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine”

„Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp. Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe… Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă. Sau vorbim – dar pe net, prin Facebook!

Românii sunt și ei prinși în acest vârtej

Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur. Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea. Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare.

Sunt însă și motive mai profunde. Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.

În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii. Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni. Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice. Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele.

Din păcate, întâlnim foarte des un sentiment de respingere față de țară, mai ales atunci când vorbim de civilizație. Este justificat acest sentiment?

Sentimentul despre care vorbiți este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli. Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de „deschidere” fără limite.

Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc. Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca „enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii. Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu.

Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români?

Citește și:
„Dacă un copil în timpul verii petrece 2 luni la țară şi aleargă desculț, flămând şi murdar – el își restabilește sănătatea pentru tot anul” - 10 reguli ale unui pediatru celebru

Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește! Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din „casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne „revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.

Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe. Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția.

Citeşte mai mult pe familiaortodoxa.ro


Vă așteptăm și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


Nu ratați aceste articole !

3 COMENTARII

  1. Impostorul acesta ce vrea să ne zică? Că „popoarele” bine conduse vor dispărea mai repede? Înseamnă că România este pe un drum bun, va muri mai târziu și mai greu decât multe state occidentale ! Mare tâmpit trebuie să fii, pentru a utiliza o asemenea logică, ca să nu mai zic de incultura lui crasă: să mai folosești termenul de „popor” !!!

  2. Tuturor Vă aduc la cunoștință că în rezultatul cercetarii istoriei marinei locale am creat monografia «Evoluția marinei autohtone», apreciată cu Avizul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei. Scopul acestei opere constă în dezvăluirea procesului de formare și dezvoltare istorică a construcțiilor navale și a navigației autohtone din cele mai vechi timpuri în raport cu bogăția științelor culturii înaintașilor și influența lor în dezvoltarea continua a diversității ambarcațiunilor și corăbiilor flotelor fluviale și maritime în antichitate și în Evul mediu.
    Cercetarea evoluției marinei autohtone ne-a oferit încă o parte puțin cunoscută și foarte importantă a patrimoniului istoriei naționale, care are un rol foarte important în educația generației tinere și a societății în formarea unei imagini valoroase și mult mai ample a științelor culturii naționale din trecutul istoric al neamului nostru.
    Informația descrisă în acest studiu ne demonstrează evoluția marinei autohtone a înaintașilor cu o variată bogăție de plute, luntrii, bărci, nave și corăbii din epocile preistorică, antică și medievală care în prezent au o importanță practică foarte mare în dezvoltarea și diversificarea industriei turismului sportiv rural și internațional.
    Am propus unor instituții din România ideia creării în regiune, de exemplu în laguna Razelm, a unui proiect, un Parc aquatic uncial, cu un “Memorial cultural- distractiv al istoriei navigației autohtone”, unde vor fi exponate 40 tipuri de plute, luntri, bărci, nave și corăbii istorice, pe unele din care se vor putea executa circulații și plutării de agrement, inclusiv cu reconstrucția unor corăbii comerciale și militare autohtone mari în dimensiuni reale staționare, fixate pe temelii lângă mal, care vor putea fi utilizate și în calitate de cafenele sau restaurante. Toate aceste ambarcațiuni, corăbii și ateliere vor contribui la combinarea noilor forme publice atractive de agrement cultural cu un studiu popular oral a istoriei științelor construcțiilor navale și a navigației autohtone ca parte integrantă a culturii și istoriei naționale. Aici se vor putea desfășura diverse festivități de divertisment pentru odihnă, comunicări culturale locale și internaționale.
    Tinerii navigatori români și moldoveni vor avea posibilitatea să participe și să demonstreze Lumii creațiile înaintașilor, la Parade Mondiale a Navelor Istorice regionale și internaționale în România, analogică paradelor din Amsterdam.
    Ambarcațiunle istorice autohtone în dimensiuni reale și reduse vor putea fi folosite în diferite scopuri gospodărești, de întreținere a ecologiei mediului fluvial și maritim, la salvarea și evacuarea sinistraților în situații Fors-majore, pentru investigații științifice, circulații de agrement, plutării scurte de comunicare între hanurile amplasate pe malurile râurilor, cât și pentru plutării îndelungate pe râuri și mări, pe rutele înaintașilor noștri, negustorilor-navigatori antici și medievali.
    În condițiile actuale a economiei de piață este foarte utilă reconstrucția și publicitarea imaginii ambarcațiunilor și a corăbiilor istorice autohtone în producția industriei de textile, în modă și design, în industria de jocuri, reclama producției de vinificație, arhitectură, artă, literatură, fotografie, cinematografie și televiziune în viața cotidiană. E necesară și crearea unei colecției muzeiale de navomodele a naveor și corăbiilor istorice autohtone, care ne vor ajuta să ne completăm cunoștințele în mod substanțial, să formăm și să ne extindem bogăția istoriei culturii naționale la un nivel bine meritat. Respectuos: Ion Friptu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here