Connect with us

Dezvăluiri

A avut curajul să-i spună Elenei Ceaușescu, cu 12 ani înainte: „…Veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Povestea vrăjitoarei LAILA

Published

on

Miturile legate de viata lui Nicolae Ceausescu si a consoartei sale continua sa-i atraga pe romani ca pe un magnet, la aproape 30 de ani de la violenta moarte a cuplului dicatatorial. Printre aceste misturi se numara si cele privind apetitul pentru ocult al cuplului dictatorial.

Familia Ceausescu a avut in preajma o persoana cu puteri paranormale, de care asculta, o vrajitoare poreclita Laila.

Conform unor surse aceasta s-ar fi nascut la Tungujeni, Buzau, in anul 1923, sub numele Elena Padurariu. Altele surse insa sustin ca Laila s-a născut în anul 1909, în satul Negreşti din judeţul Iaşi, într-o familie de ţigani înstăriţi.

Se spune ca la vârsta de patru ani a rămas orfană. Apoi a crescut pe lângă un schit de călugăriţe, care au ajutat-o să absolve patru clase primare. Cei din jurul ei au observat că fata avea „puteri deosebite”, pe care nimeni nu le putea explica. Intuiţia o ajuta să pătrundă cele mai ascunse taine ale oamenilor, cărora le spunea ceea ce „vedea” sau simţea. Laila a învăţat cum să-şi folosească puterile şi a reușit să intre în cercurile cele mai înalte ale societăţii. Profesorul Tudor Coman avea s-o iniţieze în tainele grafologiei, dar, se pare că tânăra ţigancă şi-ar fi însuşit tainele ocultismului chiar la Paris, după cum afirmă anumite voci. Nu există însă dovezi concrete, aşa că nici noi nu ne hazardăm să susţinem aceste teorii.

Primul soţ al Lailei a fost doctorul veterinar Virgil Aloman. Acesta era uimit de frumuseţea tinerei sale soţii şi de însuşirile deosebite pe care ea le poseda. Bărbatul acceptase să primească clienţii prezicătoarei, chiar în locuinţa lor, de pe strada Bibescu Vodă, nr. 38 din Bucureşti. Majoritatea celor ce le treceau pragul sfârşeau prin a se îndrăgosti nebuneşte de Laila. Dar în spatele acestei frumuseţi se ascundea însă un suflet zbuciumat şi multă suferinţă. Autorităţile vremii, care interziceau astfel de practici ocultiste, au condamnat-o la doi ani de detenţie.

În momentul în care judecătorul a pronunţat sentinţa, Laila s-a ridicat demnă în picioare şi i-a strigat: „Când voi ieşi eu din puşcărie, dumneata vei fi mort de şase luni!”. Lumea din sală a râs în hohote, ca de o glumă bună, iar Laila a fost aruncată în temniţă. Dar, exact cum i-a fost prezis judecătorului, aşa s-a întâmplat. Înainte ca prezicătoarea să iasă din puşcărie, judecătorul a fost călcat de o maşină şi a murit în chinuri groaznice la spital. Oamenii au început s-o privească de atunci cu frică. Soţul ei, Virgil Aloman, a fost şi el arestat în acea perioadă, pe motive politice. La scurt timp după ce a ieșit din pușcărie, Laila a divorţat.

Citește și:
Profesor universitar: "Se află doar în mintea noastră. Moartea nu este reală, ci o iluzie generată de conștiința noastră. Viața nu se sfârșește când corpul moare și poate dura pentru totdeauna"

Au mai trecut 15 ani de la această întâmplare şi lucrurile păreau că reintră în făgaşul lor normal. În toată această vreme, ghicitul a fost, pentru Laila Păduraru, singura sursă de venit. Era permanent hăițuită de Securitate şi deseori obligată să colaboreze, pentru a beneficia de anumite…graţieri.

La un moment dat, aflându-se într-o anchetă efectuată în beciurile poliţiei, femeia i-a spus ofiţerului: „Pe mine tot aici mă găseşti, însă acu’ du-te acasă, că ţi-o murit nevasta!”. Poliţaiul, ştiind ce-i poate pielea Lailei, a alergat într-un suflet la domiciliu. Când a deschis uşa, a rămas înţepenit în prag. Laila nu minţise. Nevastă-sa tocmai avusese un infarct. Era moartă…

Printre puţinii care mai pot depune mărturie astăzi în privinţa capacităţior uluitoare ale Lailei, s-a aflat şi doamna Livia Rau din București: „Mama a cunoscut-o pe Laila în casa unor prieteni. La început era neîncrezătoare în puterile vrăjitoarei şi era mai mult atrasă de neobişnuita frumuseţe a acesteia. Când a văzut-o pe mama mea, Laila i-a spus, încă de la început, că va creşte un copil străin şi că va muri de o boală rară. Cred că îi plăcea teribil să șocheze. Mama a rămas stupefiată, dar cei prezenţi au zâmbit.

A trecut o vreme şi mama părea că a uitat de preziceri. După doi ani, sora mamei şi soţul acesteia au murit într-un accident de circulaţie, lăsând orfan un nou-născut. Eu aveam şase ani pe atunci. Părinţii mei au fost nevoiţi să-l înfieze pe verişorul meu. După zece ani, tata a plecat în Irak, împreună cu brigada de constructori pe care o conducea. A stat acolo trei luni, timp în care mama mea l-a vizitat o singură dată. La întoarcerea în ţară, ea s-a îmbolnăvit şi nici un medic n-a reuşit să afle de ce suferea. S-a bănuit, totuşi, că fusese vorba de o febră tifoidă, dar într-o formă gravă. A zăcut şapte luni de zile, apoi, la capătul puterilor, şi-a dat obştescul sfârşit. Prezicerile Lailei se adeveriseră. Mama înfiase un copil și murise, biata, din cauza unei boli rare și cumplite.”

Foto – Libertatea.ro

Ioan Ilie avea 82 de ani, când l-am cunoscut eu în 1999. Acum nu cred că mai este printre noi. Locuia într-un imobil de pe bulevardul Magheru, chiar vis-a-vis de hotelul Intercontinental. Bătrânul mi-a povestit că a cunoscut-o personal pe Laila: „Nu-mi aduc aminte exact în ce lună eram. Dar anul e sigur: 1959. În seara aceea eram cu o amică şi, din cauza ploii torenţiale, ne-am adăpostit la barul „Zori de zi”, care se afla pe locul actualului Teatru Naţional. Nu frecventam acest local, aşa că nu prea ştiam cine îşi face veacul pe acolo.

Printre cei prezenţi am remarcat o frumoasă doamnă, pe care mi-a prezentat-o chiar prietena mea. Aproape toată noaptea am rămas în compania lor. Atunci am aflat de cabinetul particular pe care aceasta şi-l deschisese, undeva pe cheiul Dâmboviţei. În acele timpuri, un astfel de cabinet era un act de curaj sau însemna că ai mari relații. La un moment dat, Laila ne-a făcut o demonstraţie pe loc: Îi vedeţi pe tinerii de la masa aia?, ne-a întrebat ea. Ăla din dreapta va face scandal şi vor fi daţi afară din local cu toţii. Cele spuse s-au întâmplat după câteva minute. Am rămas stupefiat. Aşa ceva nu era posibil! Începuse să mi se facă frică de ea! Chiar la început voiam s-o întreb ce va fi cu mine, dar am renunțat. Am preferat să nu aflu!”

După noaptea aceea, Ioan Ilie a început să frecventeze acel bar, timp în care a întâlnit-o de mai multe ori pe Laila. Au devenit amici, chiar dacă lui îi era teamă de ea. „Pentru că niciodată nu îi ceream să-mi spună ceva despre mine, Laila m-a rugat într-o seară să scriu ceva pe o bucată de hârtie. Indiferent ce. Zicea că mie nu poate să-mi ghicească decât în scris. După ce s-a uitat câteva minute, mi-a spus că voi pleca în străinătate şi voi lăsa în urmă o mamă bolnavă, dar nu ea va muri, ci tatăl meu.

” M-am ridicat de la masă şi am fugit speriat. Credeam că e nebună. Nu aveam cum să merg în străinătate, iar mama şi tata nu erau bolnavi deloc.” Dar, din păcate, tot ceea ce îi prezise Laila s-a şi întâmplat. După o săptămână, Ilie a fost trimis într-o delegaţie în Polonia, pe neaşteptate. Mama lui s-a îmbolnăvit brusc, iar tatăl lui a murit după o lună.

I-a spus Elenei Ceauşescu: „Veţi avea o moarte violentă într-o zi de sărbătoare”

Profesorul Tudor Coman, cel care a pus bazele şcolii de parapsoihologie, îşi aminteşte cu plăcere de perioada când a cunoscut-o pe Laila. El a intuit imediat însuşirile ţigăncii.

„Era în 1958, îşi aminteşte prof. Coman. Femeia aceasta avea harul înnăscut şi nimeni nu putea explica felul în care ea vedea sau simţea. Chiar eu am apelat o dată la ajutorul ei, într-o problemă. După moartea soţiei mele mi s-a întâmplat ceva groaznic, iar Laila m-a ajutat să trec peste acest necaz. Sufeream foarte mult şi voiam să mă sinucid. Pur şi simplu nu mai iubeam viaţa. Femeia aceasta mi-a întins o mână. Astfel am ajuns să colaborăm. Eu am învăţat-o tainele iridiologiei, ghicitul în irisul ochiului. Mi-aduc aminte că cea mai mare obsesie a ei era legată de propria moarte, pe care şi-o prezisese singură. Ştia că nu se poate împotrivi destinului.

În ultima perioadă a vieţii, Laila intrase în contact chiar cu Elena Ceauşescu. După cum se ştie, soţia dictatorului avea preocupări oculte şi amândoi erau interesaţi de viitorul lor. Prezicătoarea a fost invitată într-o zi la cabinetul II şi i s-a cerut să ghicească. Ţiganca nu a ezitat nici o clipă să-i spună Elenei Ceauşescu: „Dumneavoastră şi soţul veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Elena s-a întunecat la faţă, dar nu i-a zis absolut nimic Lailei. Vreo 12 ani mai târziu, Ceauşeştii erau ucişi, prin împuşcare, pe 25 decembrie 1989, de Crăciun.

Pe o străduţă din cartierul Baicului locuiau soţii Popovici. Ea, asistentă medicală, el, tehnician dentar. Împreună agonisiseră o sumedenie de bunuri, bijuterii, blănuri, obiecte de artă de mare valoare. Familia era invidiată de toţi cunoscuţii pentru prosperitatea în care trăia. Nenorocirea a venit într-una din zile când, întorcându-se de la serviciu, soţii Popovici au constatat că locuinţa le-a fost spartă. Curios era faptul că hoţul furase mai mult din lucrurile femeii şi doar un pardesiu al soţului. Miliţia nu a putut da de nici un fir. După o lună şi jumătate, casa soţilor Popovici era din nou prădată, fără ca miliţienii să poată da de urma făptaşului. Timp de nouă luni după aceea, casa le-a fost jefuită de şase ori. Ajunsă la capătul răbdării, doamna Popovici a chemat un preot, să facă o sfeştanie. După cum este obicieiul, preotul a aprins trei lumânări şi a umplut un vas cu apă. În timpul slujbei, acesta a scăpat, nu se ştie de ce, crucea grea din argint peste vas, care s-a spart în două. Luna următoare, însă, casa a mai fost prădată încă o dată. Atunci, doamna Popovici a apelat la prezicătoarea Laila. Ţiganca i-a spus că îşi va recupera în curând toate bunurile. Ea le-a explicat soţilor Popovici că averea lor a fost furată de un bărbat cu „viaţa împărţită în două” şi care tot aşa va pleca pe lumea cealaltă. Femeia n-a înţeles mare lucru din prezicerile Lailei, însă într-o după amiază a fost chemată de miliţie să identifice la Institutul Medico-Legal, un cadavru.

Ajunsă la faţa locului l-a recunoscut pe soţul ei, care fusese tăiat în două de un tren marfar ce circula în zona Baicului. Trupul era despicat exact pe verticală! După acest accident, casa femeii n-a mai fost jefuită. Trecuseră câteva luni de la tragicul eveniment şi într-o noapte, doamna Popovici a fost chemată să facă o injecţie unei bolnave, ce se zbătea între viaţă şi moarte. Când bolnava a adormit, asistenta s-a aşezat într-un fotoliu alături. Starea pacientei era cu adevărat gravă. La un moment dat a putut observa că muribunda purta pe degete şi la gât, chiar bijuteriile ei, dispărute cu ceva vreme în urmă. Uluită, doamna Popovici şi-a aruncat privirea prin casă, recunoscând tablourile ce-i fuseseră furate. A deschis uşa unui şifonier, unde şi-a găsit blănurile. Atunci a înţeles că hoţul era, de fapt, fostul ei soţ, pe care îl bănuia de multă vreme că duce o existenţă dublă. Împreună cu mai mulţi martori şi cu poliţia, asistenta a reuşit să-şi recupereze integral bunurile furate. Amanta defunctului soţ s-a stins şi ea, după câteva zile, fiind bolnavă de două boli grave: ciroză şi tuberculoză. Şi în privinţa ei, cifra doi avea o semnificaţie. Din nou, prezicerile Lailei se adeveriseră…

În 1977, Laila s-a recăsătorit, de data aceasta cu un inginer pe nume Rotariu şi s-a mutat pe strada Glinka la nr. 3. Din nu se ştie ce motive, femeia s-a apucat de băut şi curând a început să aibă grave probleme de sănătate. Soţul ei o iubea nebuneşte şi ar fi făcut orice ca să o facă fericită, însă, după un timp, el a fost nevoit să o interneze la dezalcoolizare. Pentru Laila a urmat o perioadă de tristeţe şi singurătate. Apoi, a făcut o criză puternică cardiacă şi nimeni nu-i mai dădea şanse de recuperare. A ajuns la spial.

Citește și:
Kaede, fetiţa care a preluat darul celebrei prezicătoare Vanga

Pentru inginerul Rotariu era ultima dată când îşi vedea nevasta în viaţă. În salonul de reanimare, Laila a deschis ochii larg, ca şi cum ar fi vrut să cuprindă cu privirea întreaga lume, apoi i-a închis pentru totdeauna. Era data de 16 noiembrie 1979. Pentru inginerul Rotariu moartea soţiei a fost cea mai grea lovitură pe care i-o dăduse viaţa. După câteva zile, el a fost găsit decedat într-un şanţ. Medicii legişti i-au descoperit într-unul dintre buzunare un bilet pe care bărbatul mâzgălise câteva cuvinte cu greu de desluşit: „Laila te-ai dus, dar pentru mine vei fi nemuritoare…”

Articol redactat de Dana Fodor Mateescu, pentru edituramateescu.ro

Sursa: descoperalumea.net

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Dezvăluiri

Distrugerea planificată a sănătăţii în spatele reţelei de telefonie mobilă 5G

Published

on

By

Evoluţia tehnologiei, trecerea de la 2G wifi (2004) la 5G, vine la pachet cu efecte nocive asupra sănătății. De asemenea, odată cu dezvoltarea mai amplă a acestor tehnologii și ,,metalizarea” corpului nostru fizic (precum și destructurarea ADN-ului) noi am putea fi dirijați de la distanță prin tehnica digitală de care suntem tot mai dependenți.

La 26 septembrie 2018, Comisia Federală de Comunicații (FCC) a votat să implementeze Ordinul de Infrastructură Wireless (dockets 17-79 și 17-84), ordinul preemptiv pentru controlul local al drepturilor publice. Firmele wireless vă pot instala cu ușurință turnuri celulare în fața casei fără consimțământul dvs., pentru a iradia toată zona învecinată, cu radiofrecvență, radiație cu microunde electromagnetică (RF-EMR) intensă, pulsatorie, cu modulație de date, 24/7.

Companiile wireless din SUA sunt responsabile pentru aceasta. Aproximativ 800.000 de antene noi vor fi desfășurate – mai mult decât numărul total de turnuri celulare construite până acum în ultimele trei decenii. Fiecare companie wireless va construi propria rețea 5G, care necesită instalarea de echipamente noi, chiar dacă intenționează să utilizeze infrastructura existentă sub forma luminilor stradale, astfel încât să rămână „discrete pentru clienți”. Cum rămâne cu efectele nocive asupra sănătății a tehnologiei cu unde milimetrice, ce vizează oamenii de pe fiecare stradă?

Undele milimetrice sunt utilizate în prezent de Armata S.U.A. ca armă cu controlul dispersării numită Active Denial Systems – https://jnlwp.defense.gov/About/Frequently-Asked-Questions/Active-Denial-System-FAQs/ –  (prin unde milimetrice se înțelege lungimea de undă a radiației electromagnetice care se notează cu λ și este egală cu c/f unde c= viteza luminii în vid, iar f= frecvența undelor electromagnetice măsurată în Hz (cicli pe secundă), n.b.).

Radiaţiile electromagnetice se clasifică funcţie de lungimea de undă în:

  • radiaţii de gamă metrică. λ este de ordinul metrilor cuprinsă între 299.792.458 m pentru frecvenţa de 1 Hz şi 1 m pentru frecvenţa de 300 MHz;
  • radiaţii de gamă decimetrică. λ este cuprinsă între 1m şi 0,1 m (1 dm), frecvenţa este cuprinsă între 300 MHz şi 3 Ghz.
  • radiaţii de gamă centimetrică. λ este cuprinsă între 0,1 m (1 dm) şi 0,01 m (1 cm), frecvenţa este cuprinsă între 3 GHz şi 30 Ghz;
  • radiaţii de gamă milimetrică. λ este cuprinsă între 0,01 m (1 cm) şi 0,001 m (1 mm), frecvenţa este cuprinsă între 30 GHz şi 300 Ghz.

Acest lucru ar sugera că Congresul intenționează să dea o formă legală desfășurării 5G, cu excepția cazului în care vor auzi altfel de la alegători în curând. Apoi, din nou, de ce legiuitorii ar asculta pe cineva când 5G a fost „testat” în 19 orașe din SUA?

Dacă utilizați un sistem fără fir (wireless) în casa dvs., sunteți expus la radiații neionizate. Asta nu înseamnă că sunteți în siguranță. Exemplele includ: router sau TV wireless, boxe fără cablu, Playstation sau Xbox 360, camere wireless, mașini fără cheie și telefoane fără fir. Aceste dispozitive transmit și primesc semnale radio 24/7 (dacă nu sunt oprite de utilizator,ceea ce e recomandabil, mai ales noaptea când dormiți, n.b.). Orice metale, de la saltele cu arc elicoidal până la bretele, direcționează undele spre corpul tău. Atât tu cât și casa ta deveniți o stație radio.

Sistemul de telefonie 5G este o rețea fără fir Y-GIG care funcționează în benzi de până la 100 GHz. Este nevoie de un dispozitiv „acceptat 5G” sau de un receptor (modem sau cip) care retransmite undele milimetrice în casa ta.

Dr. Devra Davis, preşedintele Trustului pentru Sănătatea Mediului, spune: „Majoritatea oamenilor nu știu că aceste unde vibrează cu câteva miliarde de ori pe secundă (75 GHz este de fapt, 75.000.000.000 de cicluri pe secundă), care pot induce senzații neplăcute de arsură pe piele”. Pielea umană acționează ca o serie de antene care sunt afectate de undele milimetrice pentru a provoca stres fiziologic, așa cum se vede, manifestat în frecvența pulsului și în tensiunea arterială sistolică.

Frecvența de 60 GHz este frecvența la care moleculele de oxigen oscilează. 5G va întrerupe absorbția de oxigen pentru a determina privarea de oxigen la fiecare celulă, la nivelul mitocondriilor. Fără oxigen, ficatul devine congestionat, iar corpul și creierul încep să se descompună (lipsa oxigenului este mediul propice de dezvoltare a celulelor canceroase, n.b.). Citeşte continuarea pe stiri-extreme.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Posibilul ajutor militar sovietic, unul dintre misterele Revoluţiei din Decembrie 1989

Published

on

By

Intervenţia trupelor sovietice în timpul evenimentelor din decembrie 1989 a rămas un subiect controversat, mai ales din cauza faptului că, în perioada Revoluţiei, România a fost ţinta unor multiple operaţiuni de dezinformare.

În cursul zilei de 23 decembrie 1989, ora 10.30, crainicul George Marinescu va transmite: „ Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit”. La scurt timp, la Radio, Gabriela Neagu va declara: „Suntem informaţi că, prin intermediul Ambasadei Uniunii Sovietice, s-a cerut ajutor armatei sovietice, întrucât teroriştii au apelat la elicoptere prin intervenţioniştii străini”, scrie publicaţia Historia.

Crainicii nu au ştiu de unde a venit această informaţie care avea să producă o vie emoţie în rândul poporului român. Nu s-a specificat nici cine a cerut şi un astfel de gest se putea interpreta în orice fel, în contextul evoluţiei evenimentelor începând cu ora 18.30 din seara de 22 decembrie 1989.

La ora 18.40, în seara de 22 decembrie 1989, generalul-maior Boceaev va comunica şefului Direcţiei Operaţii a Marelui Stat Major, prin intermediul colonelului Mircea Dumitru, că şeful Marelui Stat Major sovietic, generalul de armată Moiseev, şi generalul-colonel Veliovschi Rahalschi, prim-locţiitor al şefului Statului-Major al Comandamentului Forţelor Armate Unite (CFAU) ale Tratatului de la Varşovia, „încredinţează conducerea armatei române că la graniţa româno-sovietică nu se fac concentrări de trupe şi nu se intenţionează desfăşurarea vreunei activităţi militare în apropierea frontierei” şi că „sunt gata să acorde sprijin în orice domeniu”.

Acest telefon venea ca urmare a discuţiilor purtate cu sovieticii în cursul zilei de 22 decembrie 1989, la sediul MApN, de către generalul-locotenent dr. Ilie Ceauşescu în jurul orei 12.00. Peste o oră, la 19.55, generalul-maior Boceaev a revenit cu un nou telefon şi a comunicat că „nu se face niciun fel de pregătire militară din partea sovietică la frontiera cu România, în zona Iaşi, şi dacă sunt îndoieli în această privinţă se poate cere din partea armatei noastre (române – n. n.) şi o confirmare scrisă din partea armatei sovietice”.

În dimineaţa de 23 decembrie 1989, ora 08.15, conducerea Marelui Stat Major de la Moscova a reiterat, prin intermediul colonelului Culicov, şeful de cabinet al generalului Moiseev, că la frontiera româno-sovietică nu se desfăşoară niciun fel de acţiuni militare ale Armatei Roşii. Pe 23 decembrie 1989, în jurul orei prânzului, colonelul Mircea Dumitru va fi chemat în cabinetul ministrului Apărării Naţionale unde se aflau, printre alţii, şi Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, generalul-colonel (r) Nicolae Militaru ş.a.

Din dispoziţia generalului-locotenent Nicolae Eftimescu, colonelul Mircea Dumitru va suna la Moscova, pe telefonul special, cerând legătura cu generalul Moiseev, şeful Marelui Stat Major sovietic. „După ce am făcut această legătură, gen. Eftimescu mi-a spus să-l întreb, deci, eu vorbeam la ordinul lui Eftimescu, «dacă s-ar putea conta pe un eventual ajutor militar sovietic împotriva teroriştilor»; exact aşa am notat. Generalul sovietic a răspuns foarte scurt: «o asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor». (…)

În ce măsură cei de acolo şi-au însuşit sau nu, a cui a fost iniţiativa nu ştiu şi nu aş putea decât să fac supoziţii, dar alte probleme la această convorbire cu gen. Moiseev nu au fost”, va declara colonelul Mircea Dumitru în faţa Comisiei Senatoriale. Această convorbire telefonică pare să fi fost generată ca urmare a situaţiei militare deosebit de gravă şi de neînţeles, mai ales pentru membrii CFSN, în condiţiile în care unităţile Ministerului de Interne şi ale DSS-ului se subordonaseră MApN pe care se baza noua structură de putere politică din România.

„Generalul sovietic a răspuns foarte scurt: «o asemenea problemă poate fi discutată numai la nivelul guvernelor». (…) În ce măsură cei de acolo şi-au însuşit sau nu, a cui a fost iniţiativa nu ştiu şi nu aş putea decât să fac supoziţii, dar alte probleme la această convorbire cu gen. Moiseev nu au fost” –  Colonel (r) Mircea Dumitru.

Ion Iliescu nu era de acord cu opţiunea generalului-maior Ştefan Guşă privind retragerea populaţiei de pe străzi deoarece „pe de o parte – va declara Ion Iliescu – lumea ar fi putut crede că armata preia puterea, ceea ce risca să provoace reacţii deosebit de violente, pe de alta, mulţimea care umplea străzile era, în acelaşi timp, legitimitatea noastră şi principalul nostru sprijin în cazul unui război civil, ipoteză care, la ora aceea, nu era cu totul exclusă”.

În opinia lui Ion Iliescu, şeful Marelui Stat Major „părea el însuşi depăşit de evenimente”. Dintr-o astfel de perspectivă, am putea înţelege necesitatea acelui telefon dat conducerii Marelui Stat Major sovietic. Acest telefon va suscita numeroase speculaţii şi discuţii privind un posibil complot al membrilor CFSN de-a aduce trupele sovietice în România.

Ion Iliescu va menţiona în mod clar: „Trebuie să precizez, de altfel, că singurele legături şi convorbiri telefonice, în acele zile şi nopţi, cu exteriorul şi, în particular, cu Moscova, au fost stabilite de la grupul de comandă al Marelui Stat Major şi, în particular, de generalul Guşă, care m-a şi informat despre o asemenea discuţie, precum şi despre neacceptarea ideii de a solicita vreun ajutor, de orice fel. Eu pot să confirm doar un lucru: că, în ceea ce priveşte nucleul politic de conducere a Consiliului Frontului salvării Naţionale, nimeni nu a ridicat problema solicitării vreunui ajutor militar din afară, poziţia noastră de principiu respingând net o asemenea idee”.

În cursul aceleiaşi zile, generalul-maior Ştefan Guşă va solicita o convorbire cu omologul său de la Moscova căruia îi va transmite că nu cere, din postura de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, niciun fel de ajutor militar sovietic. La ora 16.05, colonelul Mircea Dumitru îi va transmite generalului-maior Dumitru Pănescu, la Moscova, informaţia potrivit căreia noul ministru al Apărării Naţionale este generalul-colonel (r) Nicolae Militaru care prelua, în mod informal, comanda având în vedere că era încă trecut în rezervă.

Reprezentantul nostru la CFAU urma să informeze Ministerul Apărării al URSS, CFAU şi Marele Stat Major sovietic despre noua situaţie de la MApN din Bucureşti. Pe 24 decembrie 1989, generalul A. C. Gaponenco, reprezentantul comandantului-şef al CFAU la Bucureşti, s-a înapoiat de la Chişinău şi a cerut să fie primit de către ministrul Apărării Naţionale, însă generalul-colonel Nicolae Militaru l-a primit abia pe 27 decembrie 1989, după mari intervenţii, precum şi, mai apoi, noul şef al Marelui Stat Major român, generalul-colonel Vasile Ionel.

În ceea ce priveşte posibilitatea unei intervenţii militare sovietice în România, ca urmare a unei „permisiuni” a SUA, fostul ambasador al SUA la Moscova, Jack Matlock (1987 – 1991) îi va declara corespondentului Radio România Actualităţi de la Moscova, Alexandr Beleavski, într-un interviu din 4 aprilie 2013, că a avut o convorbire cu Ivan P. Aboimov, adjunctul ministrului de Externe al URSS, pe 24 decembrie 1989, însă Statele Unite nu au cerut o intervenţie militară sovietică în România.

Diplomatul american menţiona faptul că Statele Unite au informat Kremlinul că erau dispuse să accepte, ca nefiind un amestec în treburile interne româneşti, trimiterea unor avioane care să-i evacueze pe cetăţenii sovietici surprinşi de evenimente în România şi aflaţi în dificultate. Colonelul Mircea Dumitru va infirma în faţa Comisiei Senatoriale afirmaţiile făcute în mass-media în legătură cu implicarea sa în evacuarea cetăţenilor sovietici aflaţi în România, pe 22 decembrie 1989, în blocul din Piaţa Aviatorilor, după care s-a dezlănţuit focul „teroriştilor”.

În fapt, pe 24 decembrie 1989, la ora 11.00, generalul Gaponenco va suna la MApN şi va informa partea română despre faptul că reprezentanţa comercială sovietică din Piaţa Victoriei este mitraliată, distrusă, jefuită şi solicită să fie luată sub pază militară, şi, totodată, să fie trimise 2 TAB-uri care să însoţească un autobuz cu personal diplomatic, soţii şi copii de la Ambasada URSS, care urmau să plece spre Gara de Nord. Sovieticii doreau protecţia Armatei române în drumul spre trenul cu care urmau a fi evacuate familiile diplomaţilor sovietici în patrie.

Operaţiunea a fost coordonată de către colonelul Mircea Dumitru şi executată de către doi ofiţeri din Biroul Special al Direcţiei Operaţii, sprijiniţi de un TAB. În contextul unor dezvăluiri, mai mult sau mai puţin incendiare, din mass-media post-decembristă, privind o serie de cadre militare, cu funcţii de răspundere, care au interzis intrarea trupelor sovietice în România, colonelul Mircea Dumitru va declara în faţa Comisiei Senatoriale: „Dacă era un general care vroia să intre în România, el nu putea fi oprit decât cu foc, nu că i-a spus un colonel de grăniceri că nu au ce căuta în România”.

În timpul lucrărilor celui de-al II-lea Congres al Deputaţilor Poporului al URSS, Mihail S. Gorbaciov îi va informa pe deputaţi despre ultimele evenimente din România, menţionând că în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 situaţia s-a înrăutăţit mult, că reprezentanţii CFSN au declarat că doresc dezvoltarea colaborării cu URSS şi că România va respecta obligaţiile referitoare la Tratatul de la Varşovia.

Vadim Perfiliev, purtătorul de cuvânt al MAE sovietic, va declara: „Uniunea Sovietică este gata să ofere nemijlocit şi efectiv poporului român şi noii conduceri ajutor umanitar pentru a contribui la înlăturarea urmărilor tragicelor evenimente care au avut loc în ultimele zile. (…) Oamenii sovietici sunt solidari cu poporul român în îndeplinirea idealurilor de libertate, democraţie şi suveranitate”. Citeşte continuarea pe historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister