Connect with us

Dezvăluiri

Povestea vrăjitoarei care a prezis moartea cuplului Ceaușescu cu 12 ani înainte de decembrie 1989

Published

on

Miturile legate de viata lui Nicolae Ceausescu si a consoartei sale continua sa-i atraga pe romani ca pe un magnet, la aproape 30 de ani de la violenta moarte a cuplului dicatatorial. Printre aceste misturi se numara si cele privind apetitul pentru ocult al cuplului dictatorial.

Familia Ceausescu a avut in preajma o persoana cu puteri paranormale, de care asculta, o vrajitoare poreclita Laila.

Conform unor surse aceasta s-ar fi nascut la Tungujeni, Buzau, in anul 1923, sub numele Elena Padurariu. Altele surse insa sustin ca Laila s-a născut în anul 1909, în satul Negreşti din judeţul Iaşi, într-o familie de ţigani înstăriţi.

Se spune ca la vârsta de patru ani a rămas orfană. Apoi a crescut pe lângă un schit de călugăriţe, care au ajutat-o să absolve patru clase primare. Cei din jurul ei au observat că fata avea „puteri deosebite”, pe care nimeni nu le putea explica. Intuiţia o ajuta să pătrundă cele mai ascunse taine ale oamenilor, cărora le spunea ceea ce „vedea” sau simţea. Laila a învăţat cum să-şi folosească puterile şi a reușit să intre în cercurile cele mai înalte ale societăţii. Profesorul Tudor Coman avea s-o iniţieze în tainele grafologiei, dar, se pare că tânăra ţigancă şi-ar fi însuşit tainele ocultismului chiar la Paris, după cum afirmă anumite voci. Nu există însă dovezi concrete, aşa că nici noi nu ne hazardăm să susţinem aceste teorii.

Primul soţ al Lailei a fost doctorul veterinar Virgil Aloman. Acesta era uimit de frumuseţea tinerei sale soţii şi de însuşirile deosebite pe care ea le poseda. Bărbatul acceptase să primească clienţii prezicătoarei, chiar în locuinţa lor, de pe strada Bibescu Vodă, nr. 38 din Bucureşti. Majoritatea celor ce le treceau pragul sfârşeau prin a se îndrăgosti nebuneşte de Laila. Dar în spatele acestei frumuseţi se ascundea însă un suflet zbuciumat şi multă suferinţă. Autorităţile vremii, care interziceau astfel de practici ocultiste, au condamnat-o la doi ani de detenţie.

În momentul în care judecătorul a pronunţat sentinţa, Laila s-a ridicat demnă în picioare şi i-a strigat: „Când voi ieşi eu din puşcărie, dumneata vei fi mort de şase luni!”. Lumea din sală a râs în hohote, ca de o glumă bună, iar Laila a fost aruncată în temniţă. Dar, exact cum i-a fost prezis judecătorului, aşa s-a întâmplat. Înainte ca prezicătoarea să iasă din puşcărie, judecătorul a fost călcat de o maşină şi a murit în chinuri groaznice la spital. Oamenii au început s-o privească de atunci cu frică. Soţul ei, Virgil Aloman, a fost şi el arestat în acea perioadă, pe motive politice. La scurt timp după ce a ieșit din pușcărie, Laila a divorţat.

Citește și:
Kaede, fetiţa care a preluat darul celebrei prezicătoare Vanga

Au mai trecut 15 ani de la această întâmplare şi lucrurile păreau că reintră în făgaşul lor normal. În toată această vreme, ghicitul a fost, pentru Laila Păduraru, singura sursă de venit. Era permanent hăițuită de Securitate şi deseori obligată să colaboreze, pentru a beneficia de anumite…graţieri.

La un moment dat, aflându-se într-o anchetă efectuată în beciurile poliţiei, femeia i-a spus ofiţerului: „Pe mine tot aici mă găseşti, însă acu’ du-te acasă, că ţi-o murit nevasta!”. Poliţaiul, ştiind ce-i poate pielea Lailei, a alergat într-un suflet la domiciliu. Când a deschis uşa, a rămas înţepenit în prag. Laila nu minţise. Nevastă-sa tocmai avusese un infarct. Era moartă…

Printre puţinii care mai pot depune mărturie astăzi în privinţa capacităţior uluitoare ale Lailei, s-a aflat şi doamna Livia Rau din București: „Mama a cunoscut-o pe Laila în casa unor prieteni. La început era neîncrezătoare în puterile vrăjitoarei şi era mai mult atrasă de neobişnuita frumuseţe a acesteia. Când a văzut-o pe mama mea, Laila i-a spus, încă de la început, că va creşte un copil străin şi că va muri de o boală rară. Cred că îi plăcea teribil să șocheze. Mama a rămas stupefiată, dar cei prezenţi au zâmbit.

A trecut o vreme şi mama părea că a uitat de preziceri. După doi ani, sora mamei şi soţul acesteia au murit într-un accident de circulaţie, lăsând orfan un nou-născut. Eu aveam şase ani pe atunci. Părinţii mei au fost nevoiţi să-l înfieze pe verişorul meu. După zece ani, tata a plecat în Irak, împreună cu brigada de constructori pe care o conducea. A stat acolo trei luni, timp în care mama mea l-a vizitat o singură dată. La întoarcerea în ţară, ea s-a îmbolnăvit şi nici un medic n-a reuşit să afle de ce suferea. S-a bănuit, totuşi, că fusese vorba de o febră tifoidă, dar într-o formă gravă. A zăcut şapte luni de zile, apoi, la capătul puterilor, şi-a dat obştescul sfârşit. Prezicerile Lailei se adeveriseră. Mama înfiase un copil și murise, biata, din cauza unei boli rare și cumplite.”

Foto – Libertatea.ro

Ioan Ilie avea 82 de ani, când l-am cunoscut eu în 1999. Acum nu cred că mai este printre noi. Locuia într-un imobil de pe bulevardul Magheru, chiar vis-a-vis de hotelul Intercontinental. Bătrânul mi-a povestit că a cunoscut-o personal pe Laila: „Nu-mi aduc aminte exact în ce lună eram. Dar anul e sigur: 1959. În seara aceea eram cu o amică şi, din cauza ploii torenţiale, ne-am adăpostit la barul „Zori de zi”, care se afla pe locul actualului Teatru Naţional. Nu frecventam acest local, aşa că nu prea ştiam cine îşi face veacul pe acolo.

Printre cei prezenţi am remarcat o frumoasă doamnă, pe care mi-a prezentat-o chiar prietena mea. Aproape toată noaptea am rămas în compania lor. Atunci am aflat de cabinetul particular pe care aceasta şi-l deschisese, undeva pe cheiul Dâmboviţei. În acele timpuri, un astfel de cabinet era un act de curaj sau însemna că ai mari relații. La un moment dat, Laila ne-a făcut o demonstraţie pe loc: Îi vedeţi pe tinerii de la masa aia?, ne-a întrebat ea. Ăla din dreapta va face scandal şi vor fi daţi afară din local cu toţii. Cele spuse s-au întâmplat după câteva minute. Am rămas stupefiat. Aşa ceva nu era posibil! Începuse să mi se facă frică de ea! Chiar la început voiam s-o întreb ce va fi cu mine, dar am renunțat. Am preferat să nu aflu!”

După noaptea aceea, Ioan Ilie a început să frecventeze acel bar, timp în care a întâlnit-o de mai multe ori pe Laila. Au devenit amici, chiar dacă lui îi era teamă de ea. „Pentru că niciodată nu îi ceream să-mi spună ceva despre mine, Laila m-a rugat într-o seară să scriu ceva pe o bucată de hârtie. Indiferent ce. Zicea că mie nu poate să-mi ghicească decât în scris. După ce s-a uitat câteva minute, mi-a spus că voi pleca în străinătate şi voi lăsa în urmă o mamă bolnavă, dar nu ea va muri, ci tatăl meu.

” M-am ridicat de la masă şi am fugit speriat. Credeam că e nebună. Nu aveam cum să merg în străinătate, iar mama şi tata nu erau bolnavi deloc.” Dar, din păcate, tot ceea ce îi prezise Laila s-a şi întâmplat. După o săptămână, Ilie a fost trimis într-o delegaţie în Polonia, pe neaşteptate. Mama lui s-a îmbolnăvit brusc, iar tatăl lui a murit după o lună.

I-a spus Elenei Ceauşescu: „Veţi avea o moarte violentă într-o zi de sărbătoare”

Profesorul Tudor Coman, cel care a pus bazele şcolii de parapsoihologie, îşi aminteşte cu plăcere de perioada când a cunoscut-o pe Laila. El a intuit imediat însuşirile ţigăncii.

„Era în 1958, îşi aminteşte prof. Coman. Femeia aceasta avea harul înnăscut şi nimeni nu putea explica felul în care ea vedea sau simţea. Chiar eu am apelat o dată la ajutorul ei, într-o problemă. După moartea soţiei mele mi s-a întâmplat ceva groaznic, iar Laila m-a ajutat să trec peste acest necaz. Sufeream foarte mult şi voiam să mă sinucid. Pur şi simplu nu mai iubeam viaţa. Femeia aceasta mi-a întins o mână. Astfel am ajuns să colaborăm. Eu am învăţat-o tainele iridiologiei, ghicitul în irisul ochiului. Mi-aduc aminte că cea mai mare obsesie a ei era legată de propria moarte, pe care şi-o prezisese singură. Ştia că nu se poate împotrivi destinului.

În ultima perioadă a vieţii, Laila intrase în contact chiar cu Elena Ceauşescu. După cum se ştie, soţia dictatorului avea preocupări oculte şi amândoi erau interesaţi de viitorul lor. Prezicătoarea a fost invitată într-o zi la cabinetul II şi i s-a cerut să ghicească. Ţiganca nu a ezitat nici o clipă să-i spună Elenei Ceauşescu: „Dumneavoastră şi soţul veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Elena s-a întunecat la faţă, dar nu i-a zis absolut nimic Lailei. Vreo 12 ani mai târziu, Ceauşeştii erau ucişi, prin împuşcare, pe 25 decembrie 1989, de Crăciun.

Pe o străduţă din cartierul Baicului locuiau soţii Popovici. Ea, asistentă medicală, el, tehnician dentar. Împreună agonisiseră o sumedenie de bunuri, bijuterii, blănuri, obiecte de artă de mare valoare. Familia era invidiată de toţi cunoscuţii pentru prosperitatea în care trăia. Nenorocirea a venit într-una din zile când, întorcându-se de la serviciu, soţii Popovici au constatat că locuinţa le-a fost spartă. Curios era faptul că hoţul furase mai mult din lucrurile femeii şi doar un pardesiu al soţului. Miliţia nu a putut da de nici un fir. După o lună şi jumătate, casa soţilor Popovici era din nou prădată, fără ca miliţienii să poată da de urma făptaşului. Timp de nouă luni după aceea, casa le-a fost jefuită de şase ori. Ajunsă la capătul răbdării, doamna Popovici a chemat un preot, să facă o sfeştanie. După cum este obicieiul, preotul a aprins trei lumânări şi a umplut un vas cu apă. În timpul slujbei, acesta a scăpat, nu se ştie de ce, crucea grea din argint peste vas, care s-a spart în două. Luna următoare, însă, casa a mai fost prădată încă o dată. Atunci, doamna Popovici a apelat la prezicătoarea Laila. Ţiganca i-a spus că îşi va recupera în curând toate bunurile. Ea le-a explicat soţilor Popovici că averea lor a fost furată de un bărbat cu „viaţa împărţită în două” şi care tot aşa va pleca pe lumea cealaltă. Femeia n-a înţeles mare lucru din prezicerile Lailei, însă într-o după amiază a fost chemată de miliţie să identifice la Institutul Medico-Legal, un cadavru.

Ajunsă la faţa locului l-a recunoscut pe soţul ei, care fusese tăiat în două de un tren marfar ce circula în zona Baicului. Trupul era despicat exact pe verticală! După acest accident, casa femeii n-a mai fost jefuită. Trecuseră câteva luni de la tragicul eveniment şi într-o noapte, doamna Popovici a fost chemată să facă o injecţie unei bolnave, ce se zbătea între viaţă şi moarte. Când bolnava a adormit, asistenta s-a aşezat într-un fotoliu alături. Starea pacientei era cu adevărat gravă. La un moment dat a putut observa că muribunda purta pe degete şi la gât, chiar bijuteriile ei, dispărute cu ceva vreme în urmă. Uluită, doamna Popovici şi-a aruncat privirea prin casă, recunoscând tablourile ce-i fuseseră furate. A deschis uşa unui şifonier, unde şi-a găsit blănurile. Atunci a înţeles că hoţul era, de fapt, fostul ei soţ, pe care îl bănuia de multă vreme că duce o existenţă dublă. Împreună cu mai mulţi martori şi cu poliţia, asistenta a reuşit să-şi recupereze integral bunurile furate. Amanta defunctului soţ s-a stins şi ea, după câteva zile, fiind bolnavă de două boli grave: ciroză şi tuberculoză. Şi în privinţa ei, cifra doi avea o semnificaţie. Din nou, prezicerile Lailei se adeveriseră…

În 1977, Laila s-a recăsătorit, de data aceasta cu un inginer pe nume Rotariu şi s-a mutat pe strada Glinka la nr. 3. Din nu se ştie ce motive, femeia s-a apucat de băut şi curând a început să aibă grave probleme de sănătate. Soţul ei o iubea nebuneşte şi ar fi făcut orice ca să o facă fericită, însă, după un timp, el a fost nevoit să o interneze la dezalcoolizare. Pentru Laila a urmat o perioadă de tristeţe şi singurătate. Apoi, a făcut o criză puternică cardiacă şi nimeni nu-i mai dădea şanse de recuperare. A ajuns la spial.

Citește și:
Lacul misterios din Bucegi care apare doar după ce moare un om. „Dacă iadul există cu adevărat, atunci cu siguranţă că pe acolo e intrarea”

Pentru inginerul Rotariu era ultima dată când îşi vedea nevasta în viaţă. În salonul de reanimare, Laila a deschis ochii larg, ca şi cum ar fi vrut să cuprindă cu privirea întreaga lume, apoi i-a închis pentru totdeauna. Era data de 16 noiembrie 1979. Pentru inginerul Rotariu moartea soţiei a fost cea mai grea lovitură pe care i-o dăduse viaţa. După câteva zile, el a fost găsit decedat într-un şanţ. Medicii legişti i-au descoperit într-unul dintre buzunare un bilet pe care bărbatul mâzgălise câteva cuvinte cu greu de desluşit: „Laila te-ai dus, dar pentru mine vei fi nemuritoare…”

Articol redactat de Dana Fodor Mateescu, pentru edituramateescu.ro

Sursa: descoperalumea.net

Dezvăluiri

Copilărie sub anestezie! Cum se face „lobotomizarea chimică” a copiilor din centrele de plasament

Published

on

By

Mii de copii sunt sedați în centre de plasament, fără să aibă probleme psihice. Aceasta este o practică în sistem, iar cei care lucrează acolo spun că e o metodă de a face față lipsei de personal.

Potrivit Ştirilor ProTV, 5.700 de copii iau cocktail-uri de patru medicamente antipsihotice sau antidepresive, care îi ţin moleşiţi sau chiar adormiţi. Cu anii.

Paula Herlo a intrat în mai multe centre din ţară și a vorbit cu zeci de copii aflaţi sub un astfel de tratament. I-au spus că doar majoratul îi va ajuta să scape de ceea ce un medic psihiatru român numeşte lobotomizare chimică.

Imaginea cosmetizată a sistemului de protecţie a copilului ne arată prunci veseli, care decupează şi fac felicitări de ziua mamei inexistente în viaţa lor. Copii care studiază pentru şcoală, mulţumiţi de ce le oferă părintele surogat: statul român.

Dar viaţa lor nu e ceea ce li se prezintă vizitatorilor când intră în aceste case uriaşe. În spatele zâmbetelor se asund de multe ori dramele a zeci de mii de copii abandonaţi, pentru care aşa zisul sistem de protecţie e mai degrabă abuzator decât protector.

Oficial, un copil din trei este sedat în centre. Neoficial, specialiştii care lucrează cu ei vorbesc de două treimi. Copii care iau cockteiluri cu patru, cinci sau chiar şase pastile psihotrope sau neuroleptice ca să fie cuminţiți. Să se liniştească. Să nu mai creeze probleme. Iar despre asta vorbeşte chiar angajata unui centru, care nu este de acord cu această practică.

Angajata unui centru: „Nu-i oblig, dacă consider că au nevoie de sprijin emoţional nu le mai dau, mă fac că le-o dau şi… E şi lipsa personalului şi atunci copilul e medicat. Nu de medicii din Protecţie, e dat de psihiatri, care la rândul lor sunt tot ai sistemului românesc.”

Sunt 5.700 în scripte. În realitate, nu le ştie nimeni numărul. Ca să înţelegem cum ajung aceşti copii să fie sedaţi cu bună ştiinţă am plecat prin centrele din ţară. În toate am găsit copii tranchilizaţi, deşi cei mai mulţi n-aveau dizabilităţi mentale.

Toţi cei din sistem ştiu ce se întâmplă în aceste locuri. Şi totuşi nu fac nimic. Pasează de la unii la alţii vina de a privi cum destinele a mii de copii sunt ruinate chiar de cei care ar trebui să le poarte de grijă. Nu-i mai bat, nu-i mai leagă, ci le pun cămăşi de fortă chimică.

Dr. Gabriel Diaconu, medic psihiatru: „Mii de copii care sunt lobotomizari chimic şi prin asta li se încalcă drepturi, iar statul român se face vinovat de un lent, dar inexorabil, genocid al acestor copii.”

Copil din centru: „Dormim tot timpul. Ne dă pastile, ne trezim, mâncăm, dormim, ne trezim, ne dă să desenăm, să nu mai facem prostii.”

Bogdan Simion, președintele Fundației „Sera”: „În anii ’90 vedeaţi copii legaţi de pat, se numeşte în termeni tehnici contenționare fizică treptată, am devenit mai umani şi acum îi contenționăm medicamenos, adică le dăm neuroleptice anticonvulsive, aşa încât sa fie mai liniştiţi.”

Prima vizită am făcut-o într-un centru care adăposteşte fete. Era linişte în clădire când am ajuns noi, deoarce copilele erau la cursuri. Angajatele apucaseră să dea cu mopul în aşteptarea vizitei noastre, anunţată în ultimul moment.

O fată, căreia îi vom spune Diana ca să o protejăm, venise mai devreme de la şcoală şi scria. Aveam să aflu mai târziu că aşa se elibera de stres. Scria compuneri. Despre suferinţele ei şi, de cele mai multe ori, fuga surorii din centru. A stat plecată câteva săptămâni, timp în care Diana s-a simţit sfârşită. O avea doar pe ea, care decisese să o părăsească, aşa cum făcuseră părinţii şi asistentele maternale.

– Tu ai fost și în asistență maternală?

– Da

– Unde?

– La vreo cinci maternali.

– Și?

– Primul ne-a luat direct din centrul de primiri urgențe. Maternala s-a stabilit între timp în străinătate. Dar acolo, când venea asistenta social, ne găsea mereu dormind. Ne dădea pastile și dormeam mereu.

– Cine îţi dădea pastile?

– Maternala.

Despre prima asistentă spune că le bătea. Şi le dădea picături pentru somn. A doua a fost cea mai bună, dar a renunţat la sujba de asistent maternal, ca să se angajeze la primărie. A treia familie a renunţat la ele după ce soţul maternalei s-a îmbolnăvit.

Cât timp au fost la ea amândouă au ajuns la neuropsihiatrie, pentru că apăruseră semnele fricii de abandon. Erau agresive. La a patra mamă surogat au ajuns când erau deja pe tratament. Şi a renunţat la ele pentru că i s-a părut greu să aibă grijă de ele.

– Ce ați simțit la fiecare despărțire de ele?

– Eu, sincer să vă spun, ați văzut cum e terenul de fotbal? Cum dau jucătorii în minge cu piciorul? Asta am simțit eu. Că sunt o minge și toți sunt jucători și sunt dată de la unul la altul.

Ei, jucătorii, sunt angajaţii sistemului de protecţie care atunci când ele îşi strigau durerea, ei le linişteau. Cu pastile. Antipsihotice, stabilizatoare de dispoziţie, antidepresive sau sedative.

– La maternală luăm MEDIKINET (recomandat pentru ADHD), luăm CONCERTA (recomandat pentru ADHD), de la acela am leşinat.

– De la CONCERTA?

– Da, de 36. Și acum iau, dar nu mai am nimic. Luăm CARBAMAZEPINA (tranchilizant), RISPEN (antipsihotic), CONVULEX (antiepileptic, epidoase maniacale). Într-un timp luasem și LEVO (antipsihotic), de la care dormeam până seara.

Înşiră cu uşurinţă medicamentele antipsihotice, despre care noi nu ştim mai nimic. Copiii din centre nu doar că le ştiu numele, dar ştiu şi pentru ce sunt prescrise.

– Când îți dau pastile?

– Dimineața și seara. Dar eu nu le mai iau dimineața.

– De ce?

– Pentru că dorm pe bancă și mă certau doamnele alea.

– Când le iei? Doar seara?

– Nici seara nu le mai iau. Le bag sub limbă și le scuip. Nu vreau să le iau, nu mai vreau eu…

– Simți că nu-ți fac bine?

– Îhî!

Sursa: stirileprotv.ro

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

DiverseO zi ago

Secretele minţii umane. Cele două mecanisme care ne controlează viaţa şi greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Psihologul Daniel Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast”...

Medicină2 zile ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

Diverse3 zile ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse3 zile ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri5 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină5 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister