Istorie
Povestea uneia dintre cele mai bârfite femei din societatea românească: „Roaiba” sau „chipul păcatului încoronat în şuviţe roşii”

Trăindu-şi viaţa la intensitate maximă şi stând tot timpul în umbra regelui Carol al II-lea, căruia i-a fost amantă şi apoi soţie, Elena Lupescu a fost cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la începutului secolului XX. Numele ei figura pe prima pagină a cotidianelor acelor vremuri, fiind considerată o femeie de moravuri uşoare, vulgară şi indecentă.
Elena a fost descrisă de mama lui Carol, Regina Maria, drept „chipul păcatului încoronat în şuviţe roşii”. Ea s-a descris, simplu, în memoriile scrise în perioada exilului cu Carol, în Franţa: „Eu sunt femeia cu părul roşu care-l iubeşte cu patimă pe Carol”.
Ulterior, agenții Poliției de Siguranță care l-au urmărit pe Carol al II-lea în perioada exilului alături de Elena Lupescu o porecliseră „Roaiba” pe amanta princiară, probabil din cauza faptului că era roșcată – însă mai există un detaliu anatomic care justifică porecla: Elena Lupescu deținea o pereche de incisivi supradimensionați.
Elena Lupescu (15 septembrie 1895 – 29 iunie 1977, Estoril, Portugalia), cunoscută și sub numele de Magda Lupescu, a fost amanta, iar ulterior soția lui Carol al II-lea. Însă, multe dintre detaliile vieții Elenei Lupescu rămân învăluite în mister, existând încă multe informații contradictorii legate de momentul întâlnirii și de relația sa cu viitorul rege al României.
Vremurile tulburi, circumstanțele, greșelile neintenționate sau erorile tipografice, pe de o parte, și zvonurile și scornelile lansate, în acele vremuri, nu numai de către dușmanii ei, ci și de către prieteni sau de către ea însăși, pe de altă parte, au condus la această situație. Considerată o femeie de moravuri uşoare, vulgară şi indecentă, Lupeasca a fost, cu siguranță, cea mai bârfită doamnă din societatea românească de la începutului secolului XX.
Elena Lupescu s-a născut la Iași și a fost fiica lui Nicolas Lupescu (Nahum Grünberg, pe numele real), evreu convertit la creştinismul de rit ortodox, de meserie farmacist, şi a Elizei Falk, care a optat la rându-i pentru religia creştină, însă de rit apusean. Declarată la naştere catolică, Elena Lupescu şi-a definitivat studiile la Bucureşti, într-un aşezământ catolic, „Diaconesele”, foarte cunoscut în lumea bună a Capitalei.
Din povestirile Elenei Lupescu, se pare că l-ar fi întâlnit pentru prima dată pe Carol, pe când ea avea doar 9 ani, iar prințul moștenitor 19. Apoi, el şi-a continuat viaţa amoroasă aventuroasă şi s-a căsătorit, într-un final, cu principesa Elena. Lupeasca s-a măritat la 16 ani, la Iaşi, cu locotenentul Ion Tâmpeanu, de care avea însă să divorţeze ulterior (nu se ştie cu exactitate data pronunţării divorţului). S-au revăzut în 1925, la o recepție.
„Poate că nici nu ne-am fi întâlnit, dacă nu s-ar fi întâmplat să luăm parte, atât eu, cât şi prinţul, la o recepţie în casa unui ataşat. Cum m-a văzut, prinţul s-a apropiat de mine spunându-mi: «Aş dori mult să reluăm vechea noastră prietenie». L-am privit lung şi văzându-l cât era de deprimat şi cât părea de obosit, m-am înduioşat şi nu i-am putut rezista”, povestea Lupeasca în memoriile sale.
După revederea din 1925, cei doi amorezi n-au mai ţinut cont de reguli şi responsabilităţi. Nimeni nu dăduse importanţă acestei aventuri, iar familia regală a considerat că este un episod trecător din viaţa principelui, aşa cum fuseseră multe altele. Însă, relaţia dintre Carol şi Elena Lupescu a evoluat în așa fel încât principele moştenitor nu mai ţinea cont că era căsătorit şi avea un copil, stârnind mare nemulţumire în familia regală. Carol a fost somat, în repetate rânduri, să pună capăt întrevederilor cu „Duduia”.
Urmăriţi şi huliţi, fug la Veneţia. Urmează renunţarea lui Carol la succesiunea la tron. Printr-o scrisoare trimisă de la Veneţia, acesta cere „să fie şters din registrul familiei regale şi să i se acorde dreptul de a trăi sub un alt nume”.
„Este esenţa vieţii mele, este talismanul cel divin şi în clipele de greutăţi este refugiul meu suprem. Această dragoste este aşa încât nici nu pot concepe viaţa fără ea. Am o nevoie imperioasă de ea, clipă după clipă. Îmi este indispensabilă. E carne din carnea mea. Femeia asta îmi aduce o bucurie infinită”, spunea Carol al II-lea despre Elena Lupescu, femeia pentru care a renunţat la tronul României.
Carol al II-lea devine Carol Caraiman în februarie 1926. După ce s-au ascuns prin Milano, Monte Carlo, Cannes, Biaritz, Carol şi Elena se stabilesc la Paris.
Revenirea lui Carol în România şi încoronarea sa ca rege, la 8 iunie 1930, a fost condiţionată, de primul ministru Iuliu Maniu, de renunţarea la relaţia cu Elena Lupescu. Însă aceasta s-a întors în țară folosindu-se de paşaportul soţiei lui Mihail Manoilescu și a stat o vreme la Sinaia.
Carol refuză să revină asupra divorţului de principesa Elena de Grecia (1928), iar neînţelegerile avute cu mama sa pe tema vieţii sale intime duc la „exilarea” reginei Maria la Balcic. Lupeasca revine în Bucureşti, se instalează într-o vilă din Aleea Vulpache nr. 2. și devine centrul vieţii mondene bucureştene, având cea mai mare influenţă asupra regelui în cei zece ani de domnie.
Presa o numea „Lupeasca”, Regele îi spunea „Duduia”, iar cercurile politice o numeau „eminenţa cenuşie” sau „puterea din spatele tronului”. Regina Maria o descria drept „chipul păcatului încoronat în şuviţe roşii”. În memoriile scrise în perioada exilului, Lupeasca spunea: „Eu sunt femeia cu părul roşu care-l iubeşte cu patimă pe Carol”.
„O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile în alcov, ştiind să reîmprospăteze până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate”, o descria Pamfil Şeicaru, în volumul Vulpea Roşcată.
După abdicarea regelui, pe 6 septembrie 1940, a acceptat și Elena Lupescu exilul. Cei doi au locuit în Spania, Portugalia, Mexic (1940 – 1944), după care, în final, s-au decis asupra localităţii Estoril, din Portugalia. La 3 iunie 1947 s-au căsătorit civil la Rio de Janeiro, în Brazilia şi, apoi, religios la Paris, ea primind titlul de principesă de Hohenzollern. La moartea lui Carol (3 aprilie 1953), a moştenit o avere impresionantă.
I-a supravieţuit lui Carol încă două decenii, în care nu și-a refăcut viaţa. A murit la 82 de ani, în Portugalia, şi şi-a dorit ca cenuşa să-i fie îngropată la picioarele soţului ei.
Surse: historice.ro; historia.ro
Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Diverse
Mister bine păstrat de serviciile secrete: necropola uriaşilor din Argedava

Serviciile secrete au păstrat, vreme îndelungată, o descoperire de excepţie din ţara noastră. Este vorba despre necropola de la Argedava-Popesti-Novaci, unde au fost găsite scheletele roz a nu mai puţin de 80 de uriaşi.
Se presupune că acestea au căpătat culoarea roz ca urmare a iradierii. Ele au o lungime de cinci metri. Despre această descoperire s-a vorbit în anul 2003, la un congres ştiinţific. Lumea ştiinţifică pare a nu fi interesată de o descoperire de excepţie care s-a făcut pe teritoriul României. Aceeaşi tăcere o păstrează şi oamenii de ştiinţă din SUA cu privire la descoperirea a 32 de schelete cu o lungime de aproape trei metri. Descoperirea a fost făcută în anul 1947, în Valea Morţii din Deşertul Colorado, unde există un complex de peşteri care se întinde pe o suprafaţă de 180 de mile. Alături de aceste schelete umane au fost descoperite rămăşiţe ale unor specii de dinozauri, tigri preistorici, elefanţi imperiali. În România au mai fost descoperite schelete de uriaşi la Cetăţeni, sub mănăstirea Negru Vodă, la Scăieni şi în Pantelimon, lângă Bucureşti, şi la Polovragi, în mai multe etape de săpături, finalizate până în 1994. Din păcate, aceste situri arheologice nu au fost cercetate. În anul 1974, în Munţii Apuseni, lângă cariera de calcar de la Ardeu, a fost descoperit un craniu cu dimensiuni foarte mari. Minerii care au descoperit craniul susţin că avea dimensiunile unui bostan. Maria Gimbutis este un reputat arheolog american care s-a arătat interesată de descoperirile făcute în România.
În una dintre lucrările sale, ea susţine că acum 7000 de ani, peste civilizaţia sedentară a venit din estul Europei o populaţie de uriaşi numită civilizaţia kurganelor. Uriaşii erau războinici, buni metalurgi, constructori. Ei au adus plugul metalic pe care, ulterior, populaţia sedentară l-a preluat în efectuarea lucrărilor agricole. Uriaşii au fost asimilaţi de masa de autohtoni de pe teritoriul ţării noastre. Pomeniţi de toate mitologiile lumii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinţe, dar nu a existat niciun om care să fi spus ca le-a văzut cu ochii lui. Cei interesati de subiect au mers pe urmele uriaşilor şi au găsit un om care a participat la săpăturile arheologice de la Argedava, judeţul Giurgiu. Ioniţă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganţilor. Iar arheologii ne-au explicat, de fapt, despre ce e vorba. „Aici era Nucetul. Părinţii mei spuneau că în aceste locuri stăteau uriaşii. Ei le spuneau jidovi,(citeşte şi Legenda Jidovilor Uriaşi) că aşa îi numeau aici pe uriaşi. Credeam că sunt poveşti, dar am avut ocazia să văd un schelet”, spune Ioniţă Florea, în vârstă de 80 de ani, din comuna Popeşti, judeţul Giurgiu. Despre ce e vorba? În nordul acestei localităţi a fost descoperită, în anul 1926, o cetate dacică, ieşită din comun prin mărime. Cel care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile Pârvan, care era convins că a găsit prima capitală a lui Burebista. S-au efectuat săpături în mai multe rânduri, până aproape de anul 2000. S-a dovedit în timp că a fost, într-adevăr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor si a devenit un rege ce stăpânea aproape jumătate din Europa. Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaţiile conform cărora, în timpul săpăturilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de uriaşi, adică umanoizi înalţi de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar fi întâmplat prin 1946-1954. Informaţii despre schelete de uriaşi descoperite pe teritoriul României au mai existat. Dar până acum nu s-a gasit nicio persoană care să declare că le-a văzut.
„Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am gasit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheologilor. Şeful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat acasă pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când găseam oasele, arheologii ne trimiteau acasă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Ei, uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâna mea în 1950″, a spus Ioniţă Florea.
La Argedava s-au mai gasit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriaşi, nu se ştie unde.
Sursa: teoriisecrete.ro
Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
-
DiverseO săptămână ago
Din secretele istoriei: metodele prin care nemţii au fost învăţaţi să păstreze curăţenia
-
Dezvăluiri2 zile ago
O afirmație despre români extrasă din documente secrete ale Vaticanului de către un apropiat al Papei Ioan Paul al II-lea, a creat multă agitație în lumea academică
-
Medicină2 zile ago
Caprifoiul, planta cu efecte nebănuite, care curăță sângele și vindecă răni grave. In popor i se mai spune Mâna Maicii Domnului
-
Diverse2 zile ago
Mister bine păstrat de serviciile secrete: necropola uriaşilor din Argedava