Connect with us

Dezvăluiri

Povestea orașului fantomă din Pacific, declarat unul dintre cele mai înfiorătoare locuri de pe Terra

Published

on

În Oceanul Pacific, în apropiere de Japonia, la doar 15 kilometri depărtare de portul cu destin tragic Nagasaki, se află o insulă semi-artificială abandonată, al cărei peisaj sumbru îți dau fiori numai când o privești în fotografii.

Deși este doar una dintre cele 500 de insule izolate ale Japoniei, Hashima pare de departe cea mai înfiorătoare. Mai este cunoscută și sub numele Gunkanjima, în traducere, „Insula-cuirasat”, pentru că într-adevăr seamănă cu o navă de război.

Este împrejmuită de ziduri înalte de beton, în interior ridicându-se clădirile gri, degradate, parțial dărâmate, fără geamuri, acoperite pe alocuri de vegetație sălbatică, indicând în mod clar că odată ajuns acolo, te afli într-un loc pustiu, abandonat și bântuit.

Pe Insula Hashima obișnuia să fie cândva un orășel foarte dinamic, tipic japonez, dar în urmă cu 40 de ani, întreaga insulă a fost părăsită, lăsând totul în seama timpului să-și pună amprenta pe ceea ce a fost lăsat în urmă.

Pe la începutul secolului al XIX-lea, insula nu era locuită de oameni, abia la sfârșitul veacului, celebra companie Mitsubishi a văzut în acest loc un real potențial și a investit în crearea unei infrastructuri. Până în 1916 a creat blocuri cu apartamente pentru minerii și familiile lor care lucrau la extracția de cărbune, precizează TheLineUp.com. treptat, insula a fost dotată cu spații de agrement, școli, piețe, terenuri pentru sport, un teatru, un spital, tot ceea ce are nevoie o mică populație pentru a trăi în liniște, într-un mic orășel.

Viața a început să se degradeze pe Insula Hashima începând cu anii 1930 și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ambițiile industriale ale conducerii japoneze de la acea vreme au avut un impact negativ asupra locuitorilor din insulă. Aici, au fost aduși civili coreeni și prizonieri de război chinezi care au fost obligați să muncească precum sclavii în minele din subteran. Puținii supraviețuitori au transmis poveștile lor posterității, vorbind despre chinurile îndurate, torturi, foamete și muncă până la epuizare.

Abia la sfârșitul anilor 1950 situația s-a mai îmbunătățit, în 1957 fiind adusă pe insula apă potabilă prin conducte și fiind amenajate grădini. În 1959, insula găzduia 5.259 de locuitori și mult timp, Hashima a fost locul cu cea mai mare densitate a populației din lume. Citește continuarea pe click.ro

Dezvăluiri

Grădinăritul atomic sau cum cresc plantele-mutant cu radiații

Published

on

By

Grădinăritul atomic a început în SUA, în anii ’50, sub forma unei campanii care promova folosirea pașnică a energiei fuziunii nucleare, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atomi Pentru Pace a fost o mișcare ce promova „folosirea puterii atomului pentru a ajuta umanitatea să prospere”.

Organizația a fost înființată după perioada de conflict care s-a sfârșit prin folosirea celor mai puternice și distructive arme pe care umanitatea le-a avut vreodată la îndemână: bombele atomice detonate de americani peste orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Organizația a înființat câteva grădini atomice pe glob, așa-zisele „grădini gamma”, inclusiv în SUA, URSS și Japonia. Aceste grădini foloseau izotopi de cobalt ca sursă de radiație.

Grădinile atomice foloseau radiațiile pentru a induce plantelor mutații benefice. Sau, cel puțin, așa sperau oamenii de știință.

Horticultorii aranjau o astfel de grădină în cercuri concentrice. Sursa de cobalt era așezată în centru, de unde pornea radiația, care apoi ajungea la toate plantele, cu diferite intensități.

Plantele cele mai apropiate de sursa de radiație mureau de obicei, iar plantele aflate la o distanță medie dezvoltau tumori și excrescențe anormale. Plantele de la periferia grădinii supraviețuiau de cele mai multe ori, dar sufereau mutații semnificative.

Scopul era ca unele plante să dezvolte mutații care să se dovedească benefice. De exemplu, o plantă de mentă rezistentă la anumite tipuri de ofilire a fost „altoită” folosind grădinăritul atomic.

Fermierii au început să folosească semințe iradiate, iar plantele „energizate atomic” (așa cum erau acestea promovate) erau vândute chiar și gospodinelor, care puteau de acum să desfășoare acasă propriile lor experimente de grădinărit atomic.

Muriel Howorth, o promotoare a grădinăritului atomic, a publicat, în 1960, cartea Grădinăritul atomic pe înțelesul tuturor, după ce ea însăși a reușit să creeze o plantă de alune mutant.

Fructele citrice, orezul, grâul, perele, bumbacul, mazărea, floarea-soarelui, bananele și nenumărate alte produse și-au schimbat consistența prin modificările genetice pe care grădinăritul atomic le-a făcut posibile.

Ingineria genetică modernă a devenit mult mai precisă prin folosirea tehnologiei de secvențiere genetică. Astăzi, o singură grădină atomică de mari dimensiuni mai stă în picioare.

Grădina atomică a Institutului de Reproducere cu Ajutorul Radiațiilor, din Japonia, are forma consacrată a grădinilor atomice: văzută de sus, seamănă cu o plăcintă uriașă. Complexul are diametrul de 90 de metri, iar un zid ranforsat, de aproape opt metri, înconjoară întreg perimetrul, pentru a împiedica dispersarea radiațiilor.

Sursa: incredibilia.ro

Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Astronomii au pierdut urma a peste 900 de asteroizi care s-ar putea prăbuşi pe Pământ

Published

on

By

Experţii au monitorizat până acum peste 8.000 de roci spaţiale cu diametrul de cel puţin 140 metri.

Asteroizii care orbiteaza destul de aproape de planeta noastra sunt atent monitorizati de astronomi. Cei considerati periculosi sunt cei care ajung mai aproape de 48 milioane km de Terra.

Pana acum cercetatorii au identificat peste 8.000 de roci spatiale de acest fel, care au un diametru de cel putin 140 metri. La o asemenea dimensiune, in cazul unui impact, asteroidul ar distruge un intreg oras.

Recent, cercetatorii de la Minor Planet Center au observat ca astronomii au pierdut urma multor roci spatiale.

Concret, este vorba de aproape 900 de asteroizi care au fost observati cel putin o data, dar care apoi nu au mai putut fi urmariti.

Li s-a pierdut urma si ei pot sa reapara oricand, pe neasteptate, putand reprezinta chiar un pericol pentru noi, daca orbita este foarte aproape de Terra.

Din pacate insa, in cazul asteroizilor pierduti de sub observatie, astronomii nu au putut stabili orbita. Astfel incat ei nu stiu unde se vor afla pe viitor aceste roci spatiale si daca sunt sau nu un real pericol.

In cadrul studiului, cercetatorii de la Minor Planet Center au analizat observatiile facute de astronomi cu ajutorul celor mai cunoscute sisteme de monitorizare a asteroizilor: Pan-STARRS, Catalina Sky Survey, Dark Energy Survey, Space Surveillance Telescope.

Mai grav este ca unii dintre acesti asteroizi care nu sunt monitorizati au un diametru de cativa kilometri. Destul de mari, daca tinem cont ca asteroidul care a provocat disparitia dinozaurilor avea aproximativ 10 km in diametru.

Recomandare:   Fenomenul dezastruos pe care omenirea nu-l mai poate controla. Milioane de oameni mor anual

Totusi, Peter Veres, coordonatorul studiului, da asigurari ca asteroizii mari care orbiteaza aproape de Terra au fost deja identificati si traiectoria lor nu reprezinta un pericol.

Sursa: yoda.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister