Connect with us

Diverse

Povestea lui Cristian, micul afacerist cu verdețuri. E uimitoare demnitatea acestui puşti care se luptă cu o sărăcie cruntă şi cu probleme serioase de sănătate

Published

on

O poveste despre inocenţă, demnitate, optimism, caracter și educație a devenit virală după ce a fost publicată pe o reţea de socializare. Este vorba despre Cristian, un puşti de 12 ani, care vinde verdeţuri pe care le cultivă şi le îngrijeşte cu propriile mâini în grădina casei. Micul „afacerist” merge zilnic în oraş, dar numai după ce îşi face lecţiile, şi le vinde trecătorilor. Mai mult, are înțelegeri cu unele restaurante cărora le livrează periodic verdeţuri proaspete. Cristi are şi serioase probleme de sănătate pe care le-a descoperit recent – un un chist la creier și la glanda tiroidă.

Povestea lui, postată pe Facebook, a devenit virală:

Fumez o țigară, beau o cafea și stau cu ochii lipiți de telefon, scufundat în gânduri și lumea virtuală, în zona mai puțin aglomerată a străzii Vaarlam, undeva în proximitatea sediului Centru al Fisc, când aud o voce puerilă de copil, un pic rușinat, care mă întreabă dacă nu vreau să cumpăr ceva. Fără ca să-mi ridic privirile de pe ecranul telefonului, arunc indiferent un „nu merci”. Mă gândeam că sunt abordat de copiii șmecherilor care-i pun să cerșească. Copilul, cu vocea ușor pițigăiată, cu o vagă speranță, continuă să-și prezinte oferta:

„Domnule, vă rog frumos să vă uitați, poate o să vă placă. Este măcriș proaspăt, e de la mine din grădină și-l vând cu numai 4 lei”.

Avea ceva în voce ce m-a făcut să-mi ridic ochii din pământ și să mă uit la el. Un puștan simpatic, îmbrăcat modest,simplu, dar curat. Într-un tricou cu gulere albe, pantaloni negri, ciorapi și șlapi. Mă privește dulce cu ochii mici și negri, avea un fel de „hai te rog” în priviri și o doză extremă de educație în voce, dar totodată un pic rușinos. Vântul îi juca pe frunte părul pieptănat, iar cu o mână îmi întinde un pachet cu foi proaspete și încă umede de măcriș, iar cu cealaltă mână ținea o pungă mai mare în care avea așezate cu grijă alte pachete cu măcriș. Îi întind o bancnotă de cinci lei, el îmi dă marfa, și cu mânuța curată și unghiile tăiate cu grijă, scoate dintr-un buzunarul stâng al pantalonilor câteva bancnote de un leu împăturite frumos și-mi întinde un leu rest. Zic, lasă nu trebuie, păstrează-l. El nu se dă bătut și continuă să insiste să iau leul. În acel moment, de noi s-au apropiat doi cunoscuți de ai mei pe care i-am motivat să-și cumpere și ei câte un pachet cu măcriș, dar totodată începusem să vorbesc cu puștiul, să-l întreb despre viața lui. Eram curios să aflu mai multe detalii despre el și chiar puștiul îmi devenise interesant. Locuiește împreuna cu mama și fratele său mai mare în localitatea Sireți, îi zice Cristi și are 12 ani, iar după ce termină lecțiile la școală, vine cu microbuzul în oraș ca să vândă verdețuri.

Mi-a zis că măcrișul l-a sădit împreună cu mama sa, iar el îl udă și are grijă să realizeze marfa pentru a-și ajuta mama. Zice că vinde și ceapă, pătrunjel, mărar, urzici și multe alte verdețuri pe care le crește singurel în grădina de lângă casă. Căpșuni a zis că nu vinde, are puține și le mănâncă împreună cu fratele său.

Eram la el primul cumpărător pentru ziua de azi, venise de jumătate de oră, dar cei cărora le propunea produsele sale, nu prea se arătau cointeresați, iar el vroia măcar să-și scoată cei 18 lei care-i achită pentru călătoria cu microbuzul din Sireți până-n Capitală, tur-retur. Zice că în zilele lucrătoare are mai mulți clienți și îi este mai ușor să-și vândă marfa.Chiar dacă nu aveam nevoie de atâta măcriș, am făcut cu el o înțelegere și i-am cumpărat toată punga la un preț de 50 de lei. L-am întrebat ce are de gând să facă cu banii și fără ca să stea mult pe gânduri, mi-a zis că o să-i dea mamei lui, căci el deja trece în clasa a cincea și are nevoie de ghiozdan nou, cărți și caiete.

Povestea, modestia, zâmbetul pueril, dar și educația de care dădea dovadă puștanul, m-au impresionat și nu m-au lăsat indiferent, așa că pe loc mi-a venit o idee. I-am zis să mă urmeze și am intrat cu el într-un magazin din apropiere, ne-am apropiat de un raft cu ghiozdane și i-am zis să-și aleagă unul care-i place. S-a uitat mirat la mine, rușinat a plecat privirea în pământ, a scos bancnotele și bănuții care-i avea în buzunar și cu o doză de dezamăgire în glas mi-a zis.

„Domnule, mie toate îmi plac, dar nu am adunat încă destui bani ca să-mi cumpăr…”

La insistența mea, am început să căutăm un rucsac pe măsura și placul său și am ieșit ambii fericiți din magazin.

În timp ce îl petreceam la microbuz, i-am zis că uite acum ai să ai cu ce aduce mai multă marfă în oraș, la care el îmi spune:

„Nu domnule, cu ăsta am să mă duc la școală, iar verdețuri am să aduc cu cel vechi!”

Uite așa, azi dintr-o simplă întâmplare, mi-am făcut un amic nou și un „agent economic” de la care am să iau în fiecare zi verdețuri proaspete, iar puștiul s-a ales cu un rucsac și un client fidel.

Mi-a zis că pot să-l găsesc în fiecare zi pe strada Columna, în perimetrul străzilor Armenească și Vasile Alecsandri, dar vine numai după ce termină lecțiile.

Acest text nu este despre ce am făcut eu, nu-i despre mine, nu mă laud, nu sunt filantrop, dar este mai mult despre cum unii de mici încearcă să-și câștige bani fără ca să stea cu mâna întinsă așteptând pomeni sau bani pe Patreon. Puteţi citi mai multe despre Cristi pe proceseverbale.blogspot.ro

Sursa: www.facebook.com/ungureanu.vadim

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Misterul din jurul morţii lui Liviu Rebreanu. Teoria conform căreia ar fi fost asasinat de un soldat

Published

on

By

Scriitorul Liviu Rebreanu a murit pe 1 septembrie 1944. Oficial, el ar fi decedat din cauza unor afecţiuni cardiace, însă apropiaţii au susţinut faptul că acesta ar fi fost asasinat de un soldat, scrie „Adevărul”.

Liviu Rebreanu (1885 – 1944) a fost unul dintre cei mai importanţi romancieri din literatură română. Născut într-o familie cu 14 copii, scriitorul a fost fiul cel mare al învăţătorului Vasile Rebreanu. Fiind născut în Austro – Ungaria, la vârsta de 24 de ani, Liviu Rebreanu a trecut munţii şi s-a stabilit la Bucureşti.

Guvernul de la Budapesta a cerut extradarea lui Rebreanu, tânărul scriitor fiind trimis în închisoarea de la Văcăreşti. El a fost eliberat din penitenciarul bucureştean, după şase luni de detenţie. Odată pus în libertate, Liviu Rebreanu a avut de luptat cu problemele financiare.

„Am sosit cu 300 de lei în buzunar… Şi aici… aici… aici începe un capitol întunecat al vieţii mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria şi pasiunea de scriitor. […] Am venit în contact cu toţi corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii.

În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era înţeles de gingaşii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului său a conflictului psihologic”, a arată Liviu Rebreanu.

În timpul Primului Război Mondial, acesta a scris romanele Ion şi Pădurea Spânzuraţilor. Opera din urmă a fost inspirată din drama fratelui său, Emil Rebreanu, ofiţer în armata austro – ungară, care a fost condamnat la moarte după ce i-au fost puse în cârca infracţiunile de dezertare şi spionaj.

În perioada interbelică, Liviu Rebreanu a fost în mai multe rânduri director al Teatrului Naţional. Fiind bolnav, romancierul se retrage la casa sa de la Valea Mare, din Piteşti, loc în care a scris multe dintre operele sale.

„Sunt sigur că boala ta se poate vindeca aproape deplin, numai tu să ai încredere în ţine însuţi şi în puterile tale de regenerare”, i-a scris Negulescu prietenului său Liviu Rebreanu.

Marele romancier a decedat însă la dată de 1 septembrie 1944. Oficial, Liviu Rebreanu ar fi murit din cauza unor afecţiuni cardiace, însă nu puţine au fost vocile care au susţinut că ar fi fost asasinat. Printre persoanele care au promovat această ipoteza se numără şi Ivor Porter, agent al forţelor speciale britanice.

„Pe la miezul nopţii, unchiul ei (Lygiei Georgescu), generalul Manolescu, a venit la închisoare să-l ia pe Rică la un dineu. Înainte de asta, l-au condus pe colonelul Ionescu acasă cu maşina. Apoi, i-au lăsat lui Maniu un mesaj, la locuinţa acestuia, să vină şi el la petrecere când va putea. La marginea Bucureştilor, lângă drumul care coteşte spre Golf Club, au dat de un baraj românesc şi Manolescu, care conducea în viteză şi cu farurile stinse, nu a putut frâna în timp şi un soldat l-a împuşcat pe directorul Teatrului Naţional, care se află pe scaunul de lângă el. În loc de petrecere au stat aproape toată noaptea la spital, unde prietenul lor a decedat; Rică s-a întors îndurerat la închisoare”, a susţinut Ivor Porter.

Citeste mai mult: adev.ro/pdoo1k

Citește mai departe>>

Diverse

„Epidemie” de gravide într-un spital: 16 asistente de la terapie intensivă vor naşte în aceeaşi perioadă

Published

on

By

Sarcina pare să fi devenit contagioasă într-un spital din Mesa, Arizona (SUA), unde 16 asistente medicale au rămas gravide în aceeaşi perioadă, scrie BBC News.

Asta înseamnă 10% din personalul asistentelor de la unitate de terapie intensivă, iar pacienţii au început să remarce „epidemia” de gravide, povestesc asistentele, citate de BBC News.

La o conferinţă de presă, femeile au dat dovadă de umor, spunând că, pesemne, este ceva în apă sau este un plan bine pus la cale pentru a-şi lua vacanţe de Crăciun.

Prima naştere este aşteptată în septembrie, iar ultima în ianuarie. Rochelle Sherman, care mai are aproximativ o lună până la naştere, a spus: „Nu cred că ne-am dat seama cât de multe suntem însărcinate până în momentul în care am făcut un grup pe Facebook”. „E ca şi cum ar fi avut un pact secret”, a mai spus ea.

Colega ei Jolene Garrow a mulţumit personalului medical care a preluat din atribuţiile lor, pentru că unele operaţiuni nu pot fi făcute de femei însărcinate, cum ar fi îmgrijirea pacienţilor cu boli contagioase sau tratamentele pentru bolnavii de cancer.

Săptămâna viitoare, înainte de a începe să intre în concediul de maternitate de 12 luni, viitoarele mame vor da o petrecere, ritual tradiţional în America înainte de naşterea copilului.

Citeste mai mult: adev.ro/pdp2ff

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister