Articole adăugate recent

Între papii din secolul al IX-lea d.H. a existat şi o femeie papă. Papesa Ioana, deghizată în bărbat la acea vreme, sub numele de Papa Anglicus al VIII-lea, a păstorit biserica catolică timp de 18 luni (între martie 854 şi octombrie 855).

Copilăria Papesei Ioana

Ioana era fiica unui călugăr englez, Williglad, şi al Iuditei (până în secolul al X-lea călugării englezi aveau dreptul să se însoare). Din Anglia, călugărul Williglad este trimis, împreună cu soţia, ca misionar în ţara Saxonilor, peste care domnea împăratul Carol cel Mare (742-814).

La Maienta, în anul 818, Iudita a adus pe lume o fetiţă frumoasă, pe care au botezat-o Ioana. Tatăl ei a învăţat-o pe Ioana să citească şi să spună rugăciuni în limbile engleză și greacă, iar când Ioana a împlinit opt ani, mama ei a murit. Tatăl i-a dat Ioanei să citească cărţi de dogmatică, scolastică, magie, demonologie şi altele, pentru a fi bine pregătită în viață. Ioana avea o memorie uluitoare şi ţinea predici religioase alături de tatăl ei. Când Ioana mergea pe 15 ani, i-a murit și tatăl. Din lipsa unui adăpost şi a hranei, Ioana, dându-şi seama că tot ce acumulase era doar o oarecare cultură religioasă, s-a hotărât să devinӑ călugăriţă.

La manastirea din Mosbach

Ioana s-a dus la manăstirea de maici din Mosbach. Stareţa Biltrude, văzând cu cine are de-a face, a instalat-o în chilia nr. 10, care era şi biblioteca manăstirii.

Aici Ioana a stat doi ani, citind ce era în bibliotecă. Monseniorul Raban, conducătorul manăstirii de călugări benedictini din Fulga, l-a trimis pe călugărul Fromentin cu o scrisoare la stareţa Biltrude, prin care o ruga să-i trimită o copie după „Epistolele Sf. Pavel”, dar scrise cu litere de aur. Lui Raban îi trebuia această copie, deoarece peste o lună aştepta sosirea superiorului său. Pentru ca această copie să fie făcută cât mai repede, Raban a scris stareţei sa-l rețină pe Fromentin, care excela în caligrafie la fel ca Ioana. Stareţa Biltrude s-a dus cu Fromentin în bibliotecă unde era și Ioana, iar după prezentările făcute, le-a spus ce au de tăcut, urându-le succes. S-a hotărât ca Fromentin să doarmă în chilia nr. 5.

Copierea Epistolelor Sf. Pavel a durat aproape trei săptămâni. În acest timp, cei doi tineri s-au îndrăgostit (Ioana împlinise 15 ani). Copia Epistolelor fiind terminată, ziua despărţirii celor doi tineri s-a încheiat cu lacrimi. Raban a fost mulţumit de munca depusă de supusul lui. După o săptămână, grădinarul Manăstirii din Mosbach i-a înmânat discret surorii Ioana o scrisoare de la Fromentin. Acesta îi cerea Ioanei o întâlnire pentru a putea fugi din mânăstire.

Ioana la mânăstirea de călugări benedictini

La locul stabilit pentru întâlnire, Ioana s-a dus imediat. Aici Fromentin a îmbrăcat-o într-un costum bărbătesc, pentru a putea fi primită, fără greutate, ca neofit, în manăstirea de călugări benedictini din Fulga, condusă de bătrânul senior Raban. Ioana a devenit astfel „Fratele Ioan” şi a putut să locuiască cu fratele Fromentin în aceeaşi chilie. Tinerii au ajuns în curând secretarii lui Raban. Şapte ani s-au scurs fără ca cineva din mӑnăstire să fi bănuit adevărata identitate a fratelui Ioan. Călugării îi spuneau „spânul Ioan”, dar acesta nu se supăra. În manăstire mai era un spân, care era şi castrat. Totul a mers bine în cei 7 ani „de miere”, până când, într-o noapte, părintele Corbin (spânul din mânăstire, un eunuc și un intrigant), ascultând la uşa chiliei lui Fromentin şi auzind vorbe cle dragoste şi scârţâitul patului, le-a bătut în uşă de câteva ori zicându-le: „Bată-v-ar Dumnezeu de homosexuali!”.

Fuga tinerilor din mânăstire şi pribegia lor

În dimineaţa zilei următoare, tinerii şi-au luat repede asinul şi au fugit din mânăstire. Timp de aproape un an de zile, cei doi au pribegit prin lume, mergând când călare, când pe jos, când cu corăbii, până ce au ajuns la Atena, ţinta lor de moment.

Într-o zi, Ioana şi cu Fromentin au participat la un serviciu religios condus de episcopul Atenei, Nicetas. La ieşirea din biserică cei doi călugări benedictini, cu glugile trase peste frunte, au fost repede înconjuraţi de public, pentru a-i privi mai bine. Numai episcopul Nicetas i-a eliberat şi i-a dus la palatul episcopal, unde li s-a dat casă și masă. Nicetas a rămas uimit de câtă carte știa părintele Ioan. După zece zile, cei doi călugări benedictini au fost cazaţi în mânăstirea Dafne, de la periferia Atenei.

Activitatea tinerilor călugări intr-un schit de lângă Atena

Episcopul Nicetas a oferit celor doi călugări benedictini dreptul de a dormi şi a face rugăciuni, într-un schit vacant din apropierea Atenei. Aici, Ioana și Fromentin au locuit opt ani de zile. Tot aici, părintele Ioan ţinea cu regularitate predici frumoase, care i-au atras pe mulţi oameni din Atena. Lumea nu ştia adevărata identitate a părintelui Ioan. Fromentin devenise tot mai gelos pe acesta, deoarece era foarte iubit de toată lumea. Ioana împlinise 30 de ani şi nu mai voia să stea în acel schit. Simţea că are o altă chemare căreia trebuia să i se dedice. Cu acest gând, cei doi au pornit la drum şi după câteva zile au ajuns în portul Pireu, pentru a găsi o corabie cu destinaţia Roma.

Citește și:
Trăim într-o societate bolnavă în care un moș nenorocit ia la ocazie o fată nevinovată, ca mai apoi să o hăcuiască și s-o ardă în cazan

Chemarea Romei

Cum Ioana ştia și limba latină, au găsit o corabie ce pleca a doua zi dimineaţă la Roma. Ioana și Fromentin şi-au găsit un mic loc de dormit pentru noapte. Dis-de-dimineață, Ioana a fugit de lângă Fromentin şi, în fugă, a ajuns în port, s-a urcat în corabie şi dusă a fost. Ajunsă la Roma, Ioana, în haine de călugăr, și-a căutat de lucru. A apelat la Colegiul Sf. Martin şi a cerut să lucreze, să aibă masă şi casă.

După ce călugărul Ioan a fost examinat 3-4 ore și preotii au rămas uimiţi de învătătura lui, „el” a fost numit pe loc profesor de teologie. Şi astfel Ioana a schimbat haina de călugăr cu o haină de profesor de Colegiu, fără să i se afle adevărata identitate. Un public numeros, adesea în frunte cu Papa Leon al IV-lea asista la cursurile de la Colegiu, ca să-l asculte pe profesorul Ioan. Timp de câțiva ani, profesorul Ioan (Ioana) a predat lecţii la acest Colegiu. Reputaţia acestui profesor era cunoscută şi în străinătate. Papa Leon, bătrân şi reumatic, l-a numit asistent pe profesorul Ioan, cu titlul de „secretar secret”. De îndată profesorul a primit un alt costum conform funcţiei primite.

Ioana și-a realizat visul tinereții

În scurt timp, Papa Leon al IV-lea, văzând dragostea de muncă şi supuşenia secretaruiui său Ioan, l-a numit pe acesta fiul lui. Cu timpul, secretarul Ioan îşi câştigă stima şi recunoştinţa tuturor acelora care aveau probleme cu Sf. Scaun. După un timp Papa Leon a căzut bolnav la pat, unde a zăcut până în clipa morţii. Înainte de a-și da sufletul, papa i-a cerut secretarului Ioan să aibă grilă de unicul său nepot Florus, care nu împlinise 20 de ani, nepot pe care îl ridicase la rang de camerist secret, gata oricând să sară la chemarea papei. Ceremoniile de înmormântare a papei au durat puţine zile. Trebuia ales un nou papă. Populaţia Romei, adunată în Piaţa Sf. Petru, l-a ales ca papă pe secretarul Ioan. Astfel acesta a devenit Papa Anglicus al VIII-lea. Ioana îşi realizase visul din tinereţe.

Ioana devenită Papă

Dorințele carnale au dat-o de gol

Iubit și respectat de toată lumea, Papa, la cei 40 de ani pe care nu-i arăta, simţea nevoia unei iubiri intime, aşa cum o avusese cu Fromentin timp de 15 ani. Cum patul papei era alături de camera unde dormea Florus, papesa s-a aruncat în braţele lui. Nimeni nu ştia de dragostea lor. A venit o vreme rea cu secetă şi lăcuste. S-a organizat o procesiune pentru a-l ruga pe Dumnezeu să-i scape de secetă. Papa, călare pe asin (aşa era obiceiul pe atunci) şi durându-l rău stomacul, a condus cu chiu cu vai procesiunea până în centrul pieţii Latra, unde s-a oprit. Aici papa s-a urcat cu greu pe treptele de lemn ale scării ce ducea spre falnicul tron înălţat în mijlocul pieţii.

Papa a stropit cu apă sfinţită cele patru puncte cardinale, apoi a luat în braţe o icoană mare şi grea, pentru a face cu ea semnul crucii. Deodată icoana i-a căzut papei din mâini, apoi acestuia i s-a făcut rău, a căzut şi s-a rostogolit pe scară, lovindu-se cu capul de caldarâm. Preoţii adunaţi cerc în jurul tronului i-au sărit imediat în ajutor, i-au desfăcut hainele, atât la piept, pentru a lua aer, cât şi mai jos pentru desfacerea curelei de la pantaloni. Dar, deodată, dintre picioarele papei a căzut un prunc care ţipa de mama focului. Preoţii s-au retras repede, făcându-şi semnul crucii, făcând loc și publicului care s-a repezit la papă, l-au omorât şi au omorât şi pe noul născut. Dumnezeu „se revoltase” contra unui sacrilegiu atât de monstruos. Toată lumea aflat că papa era o femeie şi se numea Ioana. Explicaţiile le dăduse Florus, care era acolo. Acesta a îngropat-o pe Ioana chiar în locul unde fusese omorâtă. Florus s-a ascuns repede într-o mӑnăstire unde a și murit.

Momentul deconspirării papesei Ioana (Ioan)

Papesa Ioana a constituit o lecţie amară pentru Vatican. Pentru a nu se mai repeta un astfel de caz, s-a mărit vigilenţa Vaticanului. Astfel, viitorul papă este aşezat pe copronic (scaun rotund fără fund), pentru a se face verificarea dacă este bărbat; apoi focul în vatra unui coş înalt pentru ca fumul negru să fie văzut de toată lumea; apoi se scandează: „Habemus Papam”. Catolicii nu vor să discute despre Papesa Ioana. I-au şters numele din evidenţa papilor, dar au mai rămas unele înscrisuri cu numele ei.

Sursa: enigmatica.ro


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați !

Nu ratați !

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here