Connect with us

Diverse

Povestea femeii cu chip de gorilă, Julia Pastrana, ciudăţenia secolului XIX care a devenit o celebritate datorită înfăţişării sale hibride

Published

on

Julia Pastrana a fascinat şi a şocat publicul secolului al XIX-lea. În afară de exploatarea comercială a felului în care arăta, savanţii vremii, inclusiv Charles Darwin, au fost intrigaţi de ideea unui posibil hibrid dintre om şi primate. S-a aflat ulterior că femeia suferea de o condiţie rară numită hipertricoză acromegaloidă – întreg corpul fiind acoperit cu păr, iar trăsăturile faciale, neobişnuite.

Julia Pastrana s-a născut în munţii din vestul Mexicului în anul 1834. Viaţa sa a fost definită de înfăţişarea sa. Avea doar 1,3 metri şi cântărea 50 de kilograme. Întreg corpul era acoperit cu păr şi trăsăturile faciale includeau o mandibulă supradezvoltată, buze şi sprâncene groase şi nas proeminent, scrie The Vintage News.

Mama sa era convinsă că o forţă supranaturală a fost de vină pentru înfăţişarea fiicei, în timp ce triburile mexicane dădeau vina pe vârcolacii naualli care (sic) cauzau avorturi şi malformaţii la naştere.

„Faţa sa semăna cu cea a unei gorile”

Charles Darwin a descris-o ca fiind „o femeie remarcabilă, dar avea o barbă masculină şi o frunte păroasă, dar ceea ce ne ne atrage atenţia constă în setul dublu neregulat de dinţi din mandibulă şi din maxilar, un rând fiind plasat în celălalt. De la această redundanţă a dinţilor gura sa era supradezvoltată, iar faţa sa semăna cu cea a unei gorile”.

Julia şi-a petrecut copilăria într-un orfelinat, devenind o celebritate locală. După ce a auzit de ea, guvernatorul statului Sinaloa, Pedro Sanchez, a adoptat-o pentru a-i fi animatoare şi servitoare, potrivit The Washington Post. A stat în casa sa până la 20 de ani, după care a decis să plece pentru a se întoarce la tribul său.

Totuşi, nu şi-a terminat călătoria, pentru că pe drum l-a întâlnit pe M. Rates, un manager care a convins-o să apară pe scenă. Astfel, şi-a început cariera în Statele Unite şi Europa, luând parte la diferite spectacole.

Julia a avut succes şi a devenit cunoscută ca „Femeia Maimuţă” sau „Doamna Babuin”. Debutul său a avut loc la Gothic Hall de pe Broadway din New York, în anul 1854. A purtat o rochie roşie şi a cântat cântece spaniole. Avea public numeros, dorind să vadă „femeia urs din sălbăticia Mexicului”, aşa cum era promovată. Un reportaj din acea vreme o descrie în felul următor: „Ochii acestei creaturi ciudate strălucesc cu inteligenţă, în timp ce fălcile, ghearele şi urechile sunt teribil de hidoase… aproape tot corpul este acoperit cu păr lung. Vocea sa este armonioasă, pentru că acest semi-om este perfect docil şi vorbeşte limba spaniolă”.

Ideea că Julia era semi-om a fost stabilită de savantul Alexander B. Mott, care a examinat-o şi a declarat că este un hibrit între un om şi urangutan. Managerii Juliei au susţinut această afirmaţie, promovând-o şi folosindu-se de această latură animală. În acestea, a fost descrisă ca provenind dintr-un trib duşmănos şi greu de guvernat, care trăia cu animalele şi ai cărui membri aveau relaţii sexuale cu ele.

Totuşi, Julia era o femeie amabilă şi foarte inteligentă, care învăţa repede. Astfel, în scurt timp a învăţat două limbi străine (limba maternă fiind spaniola), să danseze şi să cânte. Adora să călătorească, să gătească şi să coasă. De asemenea, se supunea de bună voie cercetării medicale de la acea vreme.

Înainte de a ajunge în Europa, Julia s-a căsătorit cu următorul său manager, Theodor Lent, dar aceasta a avut loc în secret. Mulţi credeau că Julia s-a căsătorit din iubire, în timp ce Lent din interes. Totuşi, în unul dintre interviuri, Julia a precizat că a refuzat peste 20 de propuneri în căsătorie pentru că bărbaţii nu erau suficient de bogaţi.

Julia a creat controverse atunci când în 1857 a apărut pe scena din Germania, europenii considerând spectacolul grotesc şi de prost gust.

„Mor fericită. Ştiu că am fost iubită”

În ianuarie 1860, în timp ce era la Moscova, a născut un băiat care a murit după doar două zile. La trei zile după moartea băiatului, Julia şi-a pierdut viaţa din cauza complicaţiilor iar ultimele sale cuvinte au fost: „Mor fericită. Ştiu că am fost iubită”.

Soţul şi managerul Juliei a vândut corpul soţiei şi al copilului la un profesor de anatomie pe nume Sukolov, din Moscova. Acesta a îmbălsămat corpurile şi le-a afişat publicului. Atunci când Lent a auzit de succesul expoziţiei, a cerut corpurile înapoi. După ce le-a căpătat, în următorii şase ani, Lent le-a expus în diferite expoziţii din întreaga lume.

În acest timp, managerul a întâlnit-o pe Marie Bartel, care semăna cu Julia pentru că suferea de aceeaşi condiţie. A profitat de poziţia ei şi s-a însurat, redenumind-o Zenora Pastrana, prezentând-o ca sora Juliei.  După ce a murit, a mumificat corpul şi a prezentat-o la fel cum a făcut cu Julia.

Recomandare:   Lucruri mai puţin ştiute despre înmormântarea lui Mihai Eminescu. „O doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „Nu-mă-uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele

Corpurile au fost furate, ajungând în Norvegia, de unde au fost recuperate de autorităţi în 1967. Corpurile au fost ţinute la Universitatea din Oslo până în 2005, când au fost returnate în Mexic. Abia în 2013, pe 12 februarie, Julia Pastrana, considerată „cea mai urâtă femeie din lume”, a fost îngropată.

Sursa: descopera.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Pingback: Cel mai impresionant tunel subacvatic din lume. Noi plombăm drumuri şi construim autostrăzi doar pe hârtie, iar norvegienii fac revoluție în construcții | iHABAR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Un material video a incins internetul. De ce nu folosim instrumente muzicale în Biserica Ortodoxă? – video

Published

on

In Biserica Ortodoxa este interzisa folosirea instrumentelor muzicale in timpul slujbei religioase. Dumnezeu a sădit în firea noastră posibilitatea şi puterea de a cânta. Astfel, omul nu are nevoie de un instrument pentru a-L lăuda pe Cel Atotputernic. Vocea e un dar al Creatorului, iar acest dar trebuie dezvoltat şi nu înlocuit. Cel mai bun „instrument” de slăvire a lui Dumnezeu rămâne gura şi inima omului.

În prima zi din octombrie se îngrămădesc mai multe sărbători, precum roiurile de frunze îngălbenite ale molaticei toamne se ghemuiesc sub călcâiele timpului ce se deapănă nestingherit. În primul rând, serbăm Acoperământul Maicii Domnului, în amintirea minunii petrecute la 1 octombrie 911 în Biserica Vlaherne din Constantinopol. Tot acum îl proslăvim în calendarul ortodox pe Cuviosul Roman Melodul, trăitor în veacul al VI-lea, un cunoscut compozitor de cântări bisericești.

În acelaşi început de Brumărel, de mai bine de trei decenii, s-a statornicit Ziua Internațională a Muzicii, în urma deciziei Consiliului Muzical Internațional, for în cadrul UNESCO, la propunerea lui Yehudi Menuhin, celebru violonist și dirijor american, ucenic devotat genialului nostru român George Enescu. O fi știut maestrul Menuhin de sărbătoarea Maicii Domnului de la începutul lui octombrie? Bănuiesc că nu! Tind să cred, însă, că decizia lui s-a dovedit inspirată. Aşadar, în aceeaşi zi, o sărbătoare dragă închinată Maicii Domnului, un sfânt care a alcătuit cântări Preasfintei Fecioare Maria, dar și o celebrare laică dedicată muzicii sau rolului ei în formarea noastră spirituală şi culturală.

Toate cele trei sărbători au ceva în comun: muzica. Maicii Domnului i s-au închinat cele mai alese compoziții muzicale, Sfântul Roman Melodul a compus lucrări de preaslăvire a lui Dumnezeu și sfinților Lui, iar fixarea unei zile speciale a artei sunetelor urmăreşte conștientizarea umanităţii asupra rolului important jucat de aceasta în viața noastră, căci ea reprezintă o „vorbire” mondială, o modalitate de comunicare a tuturor oamenilor, indiferent de timp, spațiu, proveniență socială, culturală sau economică.

Dintotdeauna, cântarea a fost considerată „arta cea mai frumoasă, cea mai expresivă şi mai plină de înrâurire asupra sufletului omenesc”. Muzica este prietenul cel mai credincios și al vieții religioase, ocupând un loc important în slujbele Bisericii, căci predispune la rugăciune, ajutându-ne să ne desprindem de spaţiul şi timpul profan, ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Muzica bisericească te invită să cunoşti şi să trăieşti Ortodoxia, fiindcă nu pune accent doar pe tehnicile muzicale, care oricum trebuie apreciate şi utilizate, ci pe trăire. Cântarea religioasă a rămas, în ciuda contextului de azi, curată şi candidă, lipsită de influenţele asurzitoare ale muzicii moderne, suprasaturate de forme extreme, zgomotoase.

Ea pune în sufletele credincioșilor balsam duhovnicesc şi picură vin peste rănile pricinuite de tâlharii ce pândesc drumul dintre Ierusalimul cel ceresc şi Ierihonul nostru pământesc. Atuul muzicii bisericeşti răsăritene îl reprezintă seninătatea, dinamismul şi nu pasivitatea. O slujbă ortodoxă înseamnă un continuu urcuș şi coborâş, o deschidere spre Dumnezeu şi om, fapt realizat printr-o stare de liniște și meditație, manifestate prin trăirea bucuriei de a mulțumi lui Dumnezeu. Dacă muzica acționează asupra laturii sentimentale a omului, atunci se cuvine ca şi cântăreții să-şi modeleze vocile pentru a provoca sentimente plăcute ascultătorilor. Cei ce cântă la strană nu trebuie să fie străini de spiritul Bisericii noastre dreptmăritoare neuitând că muzica bisericească nu trebuie transformată într-un mijloc actoricesc, scoțând în evidenţă doar măiestria personală şi calitățile vocale individuale. Și pentru ca „vocea să sune cât mai bine” am văzut în unele biserici din Grecia că unii protopsalți „se ajută” de anumite instrumente muzicale prin intermediul cărora creează așa numitul „ison electonic”. De aceea mi se pare actuală problema anunțată chiar de la începutul acestui material: sunt acceptate instrumentele muzicale în cântările bisericești?

Dumnezeu a sădit in firea noastră posibilitatea şi puterea de a cânta. Astfel, omul nu are nevoie de un instrument pentru a-L lăuda pe Cel Atotputernic. Vocea e un dar al Creatorului, iar acest dar trebuie dezvoltat şi nu înlocuit. Apostolul Pavel le vorbește efesenilor despre cântările duhovnicești „Vorbiți între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului în inimile voastre…” (Efeseni 5, 19-20), text care ne descoperă că se cuvine să psalmodiem cu inima, adică să trecem textul şi intonația prin simţire, nu numai prin glas. Sfinții Părinți au afirmat în acest sens că muzica nu trebuie să fie complicată. Ea își îndeplinește misiunea când glasul celui ce cântă se află în concordanță cu inima.

Înțelegem de aici inutilitatea instrumentelor muzicale în biserică. Aceasta nu înseamnă că nu prețuim valoarea artistică uneori excepțională a cântărilor instrumentale. Însă sunt suficiente ocazii și locașuri de cultură unde le putem auzi. Ce-i drept în Biserica Apuseană întâlnim orga. Puțini știu că ea a apărut mult mai târziu. Prima orgă a fost făcută cadou de către împăratul bizantin Constantin Copronim lui Pepin cel Scurt, în anul 757. Ce-i drept, orga constituia un instrument folosit la curtea bizantină, dar nu în biserică. Mai târziu, Carol ce Mare prescria generalizarea orgii în cultul apusean. Cântarea gregoriană, specifică Bisericii apusene, inițial a fost exclusiv vocală. Cu timpul, însă, ei au orientat cântarea liturgică spre cea laică, permițând astfel prezența instrumentelor în biserică, la slujbele religioase.

„La ortodocși oare când se va întâmpla acest lucru?” se tot întreabă unii. Ba, mai mult, o celebră soprană de origine română își exprima speranța că, poate în viitor, va cânta în biserică o piesă religioasă acompaniată de orchestră. Amarnică așteptare! Noi, ortodocșii, am putea fi considerați mai „conservatori”?

Răspunsul charismaticului părinte Cleopa este edificator în acest sens: „Cel mai bun organ de a cânta lui Dumnezeu este gura şi inima omului. Aşa este în Biserica Răsăritului. La catolici se cântă din orgă; dar aceea este distracţie şi are notă de teatru. Nu ne ducem să ne distrăm la biserică, căci orga te risipeşte cu mintea în altă parte. Trebuie să cânt din inima mea, că auzi ce spune: «Răcnit-am din suspinarea inimii mele». Gura noastră să laude pe Dumnezeu, că zice psalmistul: «Bine voi cuvânta pe Domnul întru toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea»”.

Acest articol a fost publicat dupa ce, in mediul online, a aparut un videoclip care infatiseaza niste instrumentisti cantand intr-o biserica ce pare a fi ortodoxa.

A se asculta în fiecare dimineață cu volumul la maxim!

Publicată de Tigaret Bogdan Florin pe Joi, 17 Mai 2018

surs articol doxologia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Misterele viselor: La ce să te aștepți când visezi un copac

Published

on

Visele fac parte din viata noastra, iar interpretarea lor corecta poate fi un semn linistitor pentru visatorul care nu stie cum sa dezlege anumite evenimente care i se intampla in somn.

Poate multi dintre noi am avut vise in care apareau copaci in diverse ipostaze, nestiind insa cum sa le interpretam. Sanovnik ne ajuta sa dezlegam aceste mistere.

Daca in vis va apare un copac cu frunze tinere si verzi inseamna ca, in curand, veti avea parte de implinirea unei mari dorinte, iar evenimente fericite se vor intampla la munca si in familie. Copacul mort, fara frunze, uscat si singuratic simbolizeaza, in schimb, durerea provocata de esec.

Incercarea de a te urca in pom in timpului visului este un semn excelent, insemnand ca in scurt timp vei primi o promovare la locul de munca. Daca in vis taiati sau curatati un copac inseamna ca, in realitate, va irositi in zadar energia si fortele cu care natura v-a inzestrat.

Un copac proaspat taiat, vazut in vis, vorbeste de faptul ca, dupa ce veti avea o mare bucurie, veti avea parte si de o mare nenorocire, asa ca fiti pregatiti pentru ea.

Daca in timpul somnului nu puteti iesi dintr-o padure deasa, inseamna ca va asteapta o afacere esuata care implica o pierdere financiara, precum si mari probleme in familie.

Visati ca mergeti prin padure lihniti de foame? Va asteapta un drum lung, care va va ajuta sa reparati greselile facute cu ceva vreme in urma.

Cel in care va plimbati printr-o padure cu pomi inalti arata ca,in scurta vreme, veti avea parte de o implinire sentimentala, precum si de una materiala. Pentru artisti, un astfel de vis poate fi semnul recunoasterii publice a talentului si valorii lor.

Daca visati ca rupeti flori dintr-un copac, trebuie sa va asteptati la evenimente neplacute care vi se vor intampla in scurt timp.

Daca o femeie primeste in somn un buchet de flori, va avea parte de multe flirturi. Visul care implica flori ce cresc in desert arata ca sunteti dispus sa treceti peste anumite greutati, pentru a va putea atinge telurile fixate.

sursa sanovnik.bg

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister