Connect with us

Diverse

Românul inteligent care a câştigat de 14 ori la loterii din toată lumea. Cum a dat marea lovitură de 27 de milioane de dolari în SUA?

Published

on

Un contabil român „a păcălit” în mod legal, ani la rând, loterii din diverse ţări şi a câştigat de 14 ori premiul cel mare. O poveste fascinantă, începută în anii ’60 şi ajunsă acum pe o insulă exotică din largul coastelor Australiei.

La finalul anilor ’60, Ştefan Mandel, un contabil român, îşi ducea cu greu traiul de zi cu zi. În acea vreme, sub opresiunea comunistă, salariul de 360 de lei al lui Mandel era insuficient pentru ca el să se poată întreţine, drept urmare şi-a îndreptat atenţia către ceva la care s-a priceput întotdeauna: numerele. Aşa că a decis să joace la loterie. Deşi şansele sunt mai degrabă să câştigi o medalie olimpică decât să câştigi la loterie, Mandel, născut în anul 1934, nu era un contabil obişnuit, scrie The Hustle. În viaţa lui de zi cu zi, pe lângă muncă, Mandel folosea fiecare minut liber pentru a analiza lucrări despre probabilităţi scrise de matematicianul Leonardo Fibonacci în secolul XIII.

„Sunt un matematician de weekend, un contabil cu prea multă educaţie. Dar matematica aplicată corect poate garanta o avere”, spunea Ştefan Mandel.

După ani buni de cercetare, Mandel a creat în cele din urmă un algoritm numit „condensare combinatorică”. Folosind algoritmul creat, Mandel pretindea că poate prevesti corect 5 din cele 6 numere câştigătoare la o extragere loto, reducând numărul combinaţiilor de la câteva milioane la câteva mii. „Sunt un matematician de weekend, un contabil cu prea multă educaţie. Dar matematica aplicată corect poate garanta o avere”, spunea Mandel în 1994, în singurul interviu acordat presei româneşti, apărut în Ziarul Bursa.

Împreună cu un grup de prieteni şi cunoştinţe, Mandel şi-a asumat riscul şi a cumpărat calupuri mari de bilete de loterie cu combinaţiile pe care formula sa le-a considerat cele mai favorabile. Prin miracol, în anul 1964, a câştigat premiul cel mare pus la bătaie în acea vreme de Loteria Română, de 78.783 de lei. După ce şi-a acoperit cheltuielile, a rămas cu 4.000 de dolari, destui bani cât să poată mitui oficialii ministerului de externe şi să fugă din România pentru a începe o nouă viaţă afară, în anul 1966. „Acest prim câştig al meu se datorează mai mult norocului. Totuşi, banii câştigaţi mi-au oferit posibilitatea de a fugi din ţară. Nu o să vă spun cum am fugit, nici măcar acum după atâţia ani”, a declarat Ştefan Mandel pentru revista „Night & Day”, în anul 1992.

Câştigurile la loterie au devenit o afacere

După patru ani în care s-a plimbat prin Europa, Mandel s-a stabilit în Australia şi şi-a transformat algoritmul într-o afacere. Într-un joc tipic de loterie, un set de numere dintr-un anumit interval, să spunem de la 1 la 40, sunt selectate în mod aleatoriu. Dacă numerele de pe biletul tău se potrivesc, ai câştigat jackpot-ul. Însă şansele de câştig sunt bazate pe numărul de posibile combinaţii dintre numerele din interval, de multe ori aşadar de una la câteva milioane. Dar Mandel a realizat un lucru: în anumite loterii, numărul total de posibile combinaţii era mult mai mic decât jackpotul. De exemplu, o loterie alege 6 numere din 40. Vor fi 3.838.380 de combinaţii posibile. Dar să spunem că premiul oferit de această loterie este de 10 milioane de dolari. În teorie, Mandel ar fi putut cumpăra toate cele 3,8 milioane de combinaţii, cu un dolar fiecare, şi tot ar avea un câştig semnificativ, chiar şi după taxe. Dar, în practică, el nu avea acei bani.

Aşa că, în timp ce muncea ca agent de asigurări, a convins sute de investitori să îşi adune banii la un loc şi să creeze un „sindicat loto”. El a dezvoltat apoi un algoritm prin care calcula toate combinaţiile necesare pentru a câştiga şi printa biletele. Aşadar, în anii 1980, sindicatul creat de el aştepta până când jackpot-ul oferit de o loterie atingea o sumă suficient de mare astfel încât să fie acoperit şi costul biletelor, cât şi să acopere investiţia partenerilor. Împreună, au reuşit să câştige 12 jackpot-uri (dar şi alte 400.000 de premii mai mici) în Australia şi Marea Britanie. Cu toate acestea, Mandel a ajuns curând la concluzia că profiturile împărţite erau prea mici. De asemenea, sindicatul lui a atras atenţia autorităţilor australiene, care au modificat legislaţia de multiple ori, interzicând atât printarea prin computere a biletelor, cât şi cumpărarea de calupuri de bilete de către o singură persoană.

Visul american

Curând, Mandel şi-a mutat afacerea în America, unde printr-o minune a reuşit să câştige alături de alţi investitori premiul de 27 de milioane de dolari pus la bătaie de loteria din statul Virginia. „Minunea” a venit după ce un plan megaloman al său, de a cumpăra 7 milioane de bilete de loterie în numai 72 de ore a eşuat, echipa sa reuşind, din cauza problemelor de logistică, să cumpere numai 5,5 milioane de bilete.

Însă cu toate că demersul echipei lui Mandel era complet legal, potrivit legilor americane şi din statul Virginia, acesta a fost totuşi interpretat ca trişat. A urmat un proces de 4 ani pentru român, timp în care a fost investigat personal de 14 agenţii internaţionale, inclusiv CIA, FBI şi Fiscul american. Într-un final, Mandel nu a fost găsit vinovat. Între timp, însă, investitorii cooptaţi de Mandel aşteptau profiturile uriaşe care le-au fost promise. După ce a încercat să lanseze o companie de asigurări de viaţă şi un sistem de loterie pe teritoriul britanic din Gibraltar, Mandel şi-a declarat în cele din urmă falimentul, în 1995.

În aceeaşi perioadă, a venit în România şi a încercat un joc piramidal, intitulat Mondragon, dar şi acesta a dat faliment, ca şi Caritasul pe care a încercat să-l copieze. Următorul deceniu şi l-a petrecut făcând diverse escrocherii de investiţii, una dintre ele aducându-i o pedeapsă cu închisoarea de 20 de luni în Israel. Ultimele zvonuri sunt că, în prezent, Ştefan Mandel îşi petrece zilele locuind într-o casă de vacanaţă pe o insulă tropicală din Vanuatu, în largul coastei Australiei. Trăieşte o viaţă liniştită şi susţine că s-a „retras” din loterie.

Nu există această formulă

Nu există formula magică Despre câştigul la loterie, Mandel spunea încă de la început că nu există o formulă magică, ci e numai matematică. „Nu există această formulă, singura cale de câştig cert stă în acoperirea tuturor posibilităţilor. Nu toate loteriile sunt rentabile din punctul de vedere al jucătorului. Dar cea de la Sydney mi-a dat posibilitatea să investesc 7 milioane de dolari şi să câştig 27 milioane. Un fapt pe care l-am putut prevedea prin calcul matematic.

Citește și:
Lucruri mai puţin ştiute despre înmormântarea lui Mihai Eminescu. „O doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „Nu-mă-uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele

În ultimă instanţă, teoria rămâne doar teorie, faptele vorbesc!”, spunea Mandel, în 1994. Pentru cei care doresc să reproducă modelul de afaceri al lui Mandel, trebuie să menţionăm că acest lucru nu mai este posibil în ziua de azi. „Numărul de combinaţii a crescut prea mult, nu aţi fi capabil să imprimaţi biletele, nu aţi putea să le cumpăraţi în timp şi, probabil, nici măcar nu aţi putea face matematica corectă fără să faceţi o greşeală”, scrie publicaţia Business Insider.

Citeste mai mult pe adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Camera de Chihlimbar – una dintre marile enigme ale istoriei

Published

on

By

Creată în secolul al XVIII-lea, Camera de Chihlimbar a fost considerată cea de-a opta minune a lumii. După un timp, această cameră a devenit perla Palatului Ekaterinei din Petersburg. În timpul celui de Doilea Război Mondial, ea a dispărut într-un mod misterios. Există diferite versiuni referitoare la acest caz.

Autorul primului proiect al Camerei de Chihlimbar este Andreas Schlüter, arhitectul principal de la curtea lui Frederick I. Lui Schlter i-a venit ideea de a folosi, la decorarea cabinetului, panouri de chihlimbar, care până atunci nu au fost folosite în acest scop. Pentru prelucrarea chihlimbarului, era nevoie de un specialist. Acesta a fost danezul Volfram. La un moment dat, însă, Schlüter şi Volfram au fost înlăturaţi de la lucrări, deoarece capriciosul Frederick William a vrut să i se creeze un birou de chihlimbar în alt castel. Camera a rămas fără întrebuinţare, dar zvonul despre ea a ajuns la Petru I.

Ţarul a hotărât să achiziţioneze această cameră, pentru a o folosi drept Cameră de Curiozităţi, şi a reuşit s-o obţină. Din diverse motive, în procesul transportării acesteia, au fost pierdute unele piese; de aceea, în timpul vieţii lui Petru, camera nu a putut fi instalată. Ulterior, împărăteasa Elizaveta Petrovna i-a poruncit să facă acest lucru arhitectului Rastrelli, care a transformat acel cabinet în celebra Cameră de Chihlimbar. Ea a devenit mai luxoasă, fiind numită pe bună dreptate „a opta minune a lumii”. Cu timpul, chihlimbarul a început să se deterioreze. Din ce motiv? Poate că din cauza schimbărilor de temperatură.

O restaurare de proporţii se planifica pentru anul 1941, dar războiul a împiedicat realizarea acestor planuri. La începutul celui de Al Doilea Război Mondial, relicvele de muzeu din Palatul Ekaterinei au fost evacuate în Novosibirsk, dar Camera de Chihlimbar au hotărât să n-o atingă, aceasta fiind foarte fragilă, şi au conservat-o. Panourile au fost acoperite, mai întâi, cu hârtie, apoi cu tifon şi cu vată. Aceasta a fost o greşeală fatală a autorităţilor, care a determinat soarta de mai departe a capodoperei. Hitleriştii, jefuind Palatul Ekaterinei, au luat şi Camera de Chihlimbar. Din 1942 până în primăvara lui 1944, camera a fost expusă în Castelul Regelui din Knigsberg. Apoi, din cauza bombardării de către aviaţia engleză a palatului, acolo s-a declanşat un incendiu, dar se consideră că panourile nu au suferit în urma acestuia; ele au fost împachetate şi ascunse în subsolurile castelului, păstrându-se acolo până la asedierea oraşului de către trupele sovietice.

După război, a început căutarea panourilor, dar fără rezultat. Savanţii au emis ipoteza că neobişnuita Cameră de Chihlimbar a ars, pur şi simplu, în ruinele castelului din Knigsberg. Alţii cred că ea nu a suferit din cauza incendiului. Acum, cercetătorii emit o mulţime de ipoteze în privinţa locului unde se află: de la Knigsberg până la Coburg, de la minele de sare din Germania de Est până la depozitele secrete şi seifurile bancare americane.

S-a presupus chiar că dispăruta Cameră de Chihlimbar se afla, pe vaporul „William Gustloff”, scufundat de Marinescu, sau pe crucişătorul „Prinţul Eugen”, cu toate că unii martori afirmă că, în ajunul asedierii oraşului Knigsberg, au văzut în subsoluri 30 de lăzi în care se aflau panourile de chihlimbar. Poate că ele nici nu au fost luate de acolo. Dacă e aşa, atunci camera poate fi considerată pierdută, deoarece chihlimbarul nu ar fi rezistat prea mult în condiţiile de sub pământ. Dar dacă ea a fost totuşi evacuată, fără îndoială că se află în depozitele secrete ale Austriei, Poloniei sau Cehiei. Şi în acest caz, camera poate fi considerată pierdută.

Mai există o versiune, destul de surprinzătoare. Conform acesteia, Camera de Chihlimbar a fost găsită de către unităţile speciale ale Armatei americane, care căutau obiectele de artă răpite de nazişti. Apoi, ea a fost transportată în secret în S.U.A. Există mărturii că în anii 90 ai secolului trecut acolo au început să apară, în diferite locuri, obiecte pe care cercetătorii le consideră fragmente autentice din Camera de Chihlimbar. Dar dacă fasciştii au reuşit să transporte camera în America de Sud? Poate că acolo trebuie căutată?

Citește și:
Cel mai înalt om care a trăit vreodată. La 8 ani avea 1,80 m, la 13 ani avea 2,43 m, iar înainte de moarte avea 2,72 m

Cel mai probabil totuşi este faptul că hitleriştii au reuşit să transporte din ţară doar fragmente din ea, pentru că, întreagă, ea era netransportabilă, din cauza fragilităţii, cu atât mai mult cu cât deja începuse să se deterioreze în subsolurile castelului din Knigsberg. Şi totuşi capodopera nu a fost lăsată să dispară cu totul. În ultimii ani, specialiştii ruşi au depus eforturi în vederea reconstituirii comorii pierdute. Către 31 mai 2003, data când Sankt-Petersburgul a marcat 300 de ani de la infiinţare, Camera de Chihlimbar a fost reconstruită în totalitate din chihlimbar de Kaliningrad. Azi, acest monument de artă cu o istorie plină de mistere poate fi văzut de către toţi vizitatorii Palatului Ekaterina din Sankt-Petersburg.

Surse: descopera.ro; efemeride.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Grijă mare! Sacrificarea porcului în curte sancționată cu amenzi uriașe

Published

on

By

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor anunţă că va aplica amenzi uriaşe gospodarilor care nu vor respecta legea. Veterinarii avertizează că este interzisă comercializarea porcilor domestici, a cărnii și produselor din carne provenite din zonele de restricție, ca urmare a evoluției virusului Pestei Porcine Africane (PPA) și recomandă cetățenilor să cumpere produse alimentare numai din unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, scrie agrointel.ro

Aceasta înseamnă că, atât carnea cât şi alte produse de origine animală sau non-animală au fost supuse controlului sanitar-veterinar şi pentru siguranța alimentelor şi nu constituie un pericol pentru sănătatea publică.

Sacrificarea porcului şi consumarea acestuia în familie, fără controlul sanitar veterinar al stării de sănătate a animalului şi a salubrității cărnii obținute, poate avea consecințe grave. Dacă porcul este bolnav, prin vânzarea necontrolată riscați să îmbolnăviți alţi oameni sau alte animale, iar răspândirea bolilor la animale sau om se pedepsește, conform legii.

Porcul crescut în gospodărie, carnea și produsele din carne provenite de la acesta sunt interzise a fi comercializate!

Solicitaţi vizita medicului veterinar înainte de sacrificarea porcului, pentru a:

– verifica starea de sănătate a animalului înainte de sacrificare;

– da sfaturi utile privind probele ce trebuie luate la sacrificare şi analizele ce trebuie făcute pentru a nu vă pune sănătatea în pericol;

– asoma porcul înaintea sacrificării, a scuti animalul de suferința şi a respecta cerințele de bunăstare a animalelor.

În situaţia în care medicul veterinar constată că porcul dumneavoastră este bolnav, nu riscați sacrificarea şi consumul cărnii. Veți fi despăgubit de stat la valoarea de piață a animalului, numai dacă acesta este identificat și înregistrat.

Și trichineloza rămâne un pericol

Nu consumaţi carnea şi nu o preparaţi, până nu obţineţi de la medicul veterinar rezultatul examinării pentru Trichinella spp., cu rezultat negativ. Recomandarea este valabilă şi pentru carnea obţinută de la porcii mistreţi.

Examinarea cărnii provenite de la porcii sacrificaţi în vederea depistării trichinelozei este obligatorie. Probele se recoltează din limbă, musculatura intercostală, pilierii diafragmatici, mușchii maseteri, mușchii abdominali, partea musculară a diafragmei situate în apropierea costelor sau a sternului (de dimensiunea unei nuci). Costul unui examen trichineloscopic este între 9 și 45 de lei + TVA, în funcție de metoda utilizată (trichineloscopie directă sau digestie artificială).

Comercializarea cărnii de porc neexpertizată sanitar veterinar şi pentru siguranță alimentelor se sancționează cu amenzi cuprinse între 20.000 și 40.000 de lei.

Citește și:
Cum a fost proiectată și construită calea ferată care trece prin mijlocul unui lac

Cumpăraţi carne de porc, produse sau preparate obţinute din aceasta, numai din locuri sau spaţii autorizate şi supravegheate sanitar veterinar, care, prin programul de control implementat de către inspectorii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, garantează că acestea provin din abatoare autorizate, unde este asigurată asistenţa sanitară veterinară permanentă.

Citeşte mai mult pe agrointel.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister