Connect with us

Descoperiri

Stiință versus religie. Potopul lui Noe a avut loc la țărmul Mării Negre. Cercetătorii susțin că au găsit și rămășitele arcei

Published

on

Potrivit Vechiului Testament, în anul 600 al vieţii lui Noe, al zecelea patriarh biblic după Adam, Dumnezeu a decis că singura cale de a salva lumea pe care o crease era prin „curăţirea” ei de răutatea oamenilor. Dumnezeu a hotărât ca toate creaturile să dispară într-un uriaş potop biblic. Atunci, El i-a spus lui Noe sa construiască o arca si sa aducă pe ea cațe o pereche – mascul si femela – din fiecare specie de animale: „de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am făcut”.

«Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, şi s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară. Corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lățime şi treizeci de coţi în înălţime. Să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Căci după șapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopți şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut»“. (Biblia, Geneza, cap. 17)

Un articol publicat în Washington Post dezvăluie cercetarea exloratorului Robert Ballard (cel care a descoperit şi Titanicul) care a condus o echipă de cercetători, în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe. Cercetatorii conduși de acesta au obţinut date extrem de interesante care arată că, acum 7.000 de ani, Marea Neagră era cu peste 150 de metri mai jos decât acum. Creşterea nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.

După ce vreme de mii de ani potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmatică, iar inexistenţa dovezilor materiale a dus la o înverşunată negare, de către o parte a comunităţii ştiinţifice, a faptului că evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii lucrurile au luat o turnură neaşteptată, destul de mulţi savanţi descoperind dovezi directe şi indirecte că în perioada descrisă de Biblie a existat un cataclism de mari proporţi, scrie Adevarul.ro.

Însă cel mai mult a uimit această teorie a lui Robert  Ballard –a fost confirmată şi de dovezi materiale – lansată în urmă cu 5 ani , care împreună cu mai mulţi savanţi americani, a făcut cercetări în zona Meditarenei şi a Mării Negre. Practic, potrivit lui Ballard, potopul chiar a avut loc şi a produs o catastrofă în regiunea ţărmurilor Mării Negre, care aproape că şi-a dublat suprafaţa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a făcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pătraţi de uscat să fie inundați.

Interesant este că, de fapt, Ballard nu face altceva decât să preia informaţii din o serie de lucrări făcute publice, în perioada 1997-2001, de către hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însă nici cei doi nu-şi pot asuma integral paternitatea teoriei, căci, la rândul lor, s-au bazat pe lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari şi ruşi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetări marine de la Constanţa, Varna şi Sevastopol.

Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Interesant este, însă, că teoria a fost reconfirmată, dat fiind că în ambele cercetări vechimea cochiliilor respective a fost stabilită la circa 7.000 de ani. Cercetătorii români, bulgari, ruşi şi americani concluzionează că acum 7.000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puţin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinităţii), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post-glaciară prin fluviile ruseşti.

Cercetătorii presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 150 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber şi adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că SE Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Când nivelul apelor oceanice şi ale Mediteranei au depăşit altitudinea cea mai joasă a istmului Bosforului, apa marină a format o scurgere (actuala strâmtoare) care a umplut în mod catastrofal bazinul pontic, în câteva luni, printr-o cascadă gigantică, obligând agricultorii să-şi părăsească brusc aşezările. Ryan şi Pitman afirmă că aceste populaţii s-au răspândit, căutând alte câmpii de cultivat, în Anatolia şi în Mesopotamia, vehiculând astfel legenda Potopului.

„Marea Mediterană s-a format prin topirea gheţarilor. Nivelul acesteia a crescut atât de mult încât s-a revarsat în Marea Neagră, formând un baraj între cele două, actualul Bosfor, strâmtoarea care desparte cele două mări. Un potop apocaliptic a urmat, inundând barajul şi scufundând zeci de mii de kilometri pătraţi de uscat”, scriau Ryan şi Pitman în raportul publicat de Universitatea Columbia.

Citește și:
Insula Șerpilor, stânca în formă de X din Marea Neagră, locul în vecinătatea căreia ar fi avut loc dispariții misterioase. Aici s-ar fi aflat un Triunghi al Bermudelor

Deşi nu au găsit Arca, cercetătorii au descoperit maluri străvechi despre care Ballard crede că ar reprezenta o dovadă că acest eveniment chiar a avut loc. Folosind mijloace de aflare a vechimii scoicilor de pe aceste maluri, arheologul estimează că potopul s-a petrecut în jurul anului 5000 î.H.

„A fost o zi proastă. Într-un moment magic, apele au inundat, în mod violent, acest teritoriu de 150.000 de kilometri păstraţi”, a mai declarat acesta.

Potrivit Bibliei, potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. După ce ploaia s-a oprit, corabia a rămas blocată „pe creasta muntelui Ararat”, care se află la extremitatea estică a Turciei, de-a lungul frontierelor cu Armenia şi Iran.

În vara anului 1916, un locotenent al aviației imperiale ruse, pe nume Roskovitki, zburând deasupra muntelui Ararat, a descoperit un lac semi-înghețat într-o crevasă, în care se afla o corabie mare, culcată pe o latură. În acelaşi an, 150 oameni au întreprins o ascensiune pe munte. Au descoperit vasul, au pătruns în interiorul său, au făcut fotografii şi au prelevat mostre de lemn şi răşină. Datele despre această extraordinară descoperire s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice.

În 1949, aviaţia americană a fotografiat un obiect care prezenta contururile unei nave. Aviaţia turcă a fotografiat acel obiect misterios în 1987. În total au fost peste 100 de expediţii pe Muntele Ararat. Printre căutătorii Arcei s-a numărat şi astronautul Jim Irwin, care, după ce a pus piciorul pe Lună, a devenit un creştin împătimit. El a cerut asistenţă tehnică de la CIA pentru a scana obiectele prinse în gheţar. CIA a refuzat să îl ajute, însă există dovezi că agenţia s-a ocupat multă vreme de acest subiect şi deţine imagini cu misteriosul obiect de pe munte.

În 1973, satelitul american Keyhole-9 a fotografiat un obiect straniu, cu o lungime de peste 100 de metri, pe partea nord-vestică a Muntelui Ararat, dar imaginea nu a fost făcută publică. Porcher Taylor a plătit o taxă exorbitantă societăţii Digital Globe din Colorado, pentru a localiza Arca lui Noe cu ajutorul satelitului comercial QuickBird. Până acum s-au obţinut mai multe imagini, neclare, în condiţii de vreme înnorată.

Daca e sa dam crezare unui grup de exploratori turci si chinezi, care au descoperit in 2010, ramasitele unei corabii vechi, chiar pe Muntele Ararat, din Turcia, atunci avem de-a face o descoperire extraordinară.

Relicvele, adica niste bucati de lemn au fost gasite ingropate intr-o zona situata la 4.000 de metri altitudine. Ca sa se convinga de autenticitatea lor, exploratorii au testat bucatile despre care spun ca sunt parte din Arca lui Noe, cu carbon 14. In urma analizelor de laborator s-a constatat ca vechimea lor este 4.800 de ani, ceea ce inseamna ca dateaza cam din aceeasi perioada cand ar fi avut loc evenimentele relatate in Biblie.

Despre Muntele Ararat s-a crezut mereu ca ar fi locul unde imensa nava si-ar fi gasit sfarsitul, iar credinciosii si literatii au sperat intotdeauna ca acolo sa se descopere dovezi ca povestirile biblice sunt adevarate.

“Nu suntem siguri 100% ca este vorba despre arca, insa suntem siguri 99,9%”, a declarat Yeung Wing-cheung, regizor de filme documentare chinez originar din Hong Kong si membru al echipei de exploratori numita Noah’s Ark Ministries International.

Ahmet Ertugrul, conducatorul echipei de cercetare, a fost primul care a aflat despre locul in care a fost gasita structura din lemn. Potrivit acestuia, in iunie 2008, o cunostinta i-a spus ca in zona s-ar afla un loc secret in care ar sta ascunse printre roci vulcanice si gheata, mai multe bucati din Arca lui Noe. Dupa ce s-a convins cu ochii lui ca s-ar putea ca amicul sau sa aiba dreptate, Ertugrul a chemat echipa de cercetatori. Dupa doi ani de sapaturi, arheologii au facut descoperirea.

De-a lungul timpului, au fost mai multe descoperiri legate de Arca lui Noe, cea mai importanta fiind cea a arhelogolui Ron Wyatt, din 1987. Atunci, Guvernul Turciei a declarat zona respectiva Parc National.

Citește și:
In cazul unui cataclism nuclear, singurul loc din România unde se poate întreține viața este lângă Marea Neagră. Locul a fost luat în vizorul NASA încă din 1986

Si totusi, exploratorii de acum susțin ca actuala lor descoperire este mai aproape de adevar si ca sunt sanse mult mai mari ca bucatile din lemn chiar sa fie parte din Arca lui Noe. In acest sens, ei au apelat chiar si la un expert olandez, cunoscut pentru cercetarile sale legate de potopul biblic. Astfel, olandezul Gerrit Aalten a declarat ca “exista dovezi de netagaduit ca structura gasita pe Muntele Ararat, in estul Turciei este parte din legendara Arca a lui Noe”.

Exploratorii spun ca structura arcei descoperita acum implica mai multe compartimente, unele separate prin grinzi de lemn, despre care se presupune ca gazduiau animalele. Mai mult decat atat, echipa de arheologi a exclus ideea potrivit careia zona in care au gasit relicvele ar fi fost locuita, pentru ca nu s-au descoperit in regiune dovezi ale prezentei umane. Oficialitatile turce locale vor cere Guvernului de la Ankara sa solicite UNESCO sa acorde regiunii statutul de patrimoniu mondial, pentru ca situl arheologic sa fie protejat pe parcursul sapaturilor viitoare.

Surse: adevarul.ro; stirileprotv.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Arta

Picturile lui Leonardo da Vinci sunt adevărate capodopere. Puţini ştiu însă că acurateţea acestora se datorează unei boli oftalmologice rare a artistului

Published

on

By

Geniu creator din perioada de apogeu a Renaşterii, Leonardo da Vinci a fost cu siguranţă una dintre personalităţile care au marcat istoria omenirii. Se pare însă că în spatele acestui geniu s-a aflat o problemă de vedere, care l-a ajutat să picteze cu acuratețea pentru care a rămas faimos.

În spatele acurateții cu care  Leonardo da Vinci reprezenta pe pânză lucrurile din realitate, ar fi stat un defect de vedere, conform unui studiu publicat în jurnalul JAMA Opthalmology.

Se crede că da Vinci ar fi suferit de exotropie intermitentă, o formă de strabsim divergent, în care ochiul tinde „să fugă” spre exterior. Doar 1% din populație suferă de această afecțiune, conform aceluiași jurnal medical, iar faptul că era intermitentă i-ar fi permis geniului renascentist să treacă de la folosirea ambilor ochi la a folosi doar unul (vedere monoculară), relatează Adevărul.

Christopher Tyler, autorul studiului, de la School of Health Sciences of City, University of London, a analizat șase creații de-ale pictorului – două portrete, două picturi în ulei și două sculpturi -, despre care acesta ar fi lăsat în scris că îi reflectă chipul. Astfel, Tyler a comparat aliniamentul ochilor în aceste opere, ajungând în cele din urmă la diagnosticul menționat mai sus.

Da Vinci nu este însă singurul dintre marii artiști care ar fi lăsat dovezi conform cărora ar fi suferit de afecțiuni ale ochilor, Rembdrandt, Picasso sau Degas aflându-se în aceeași situație.

„Prezența exotropiei, mai ales dacă era intermitentă, probabil a contribuit la abilitatea excepțională a lui da Vinci de a captura spațialitatea pe pânze”, scrie Tyler în studiul său.

Persoanele care prezintă strabism pot dezvolta o vedere monoculară, nu binoculară, ceea ce înseamnă că cei doi ochi sunt folosiți separat, efectul fiind creșterea câmpului vizual și percepția profunzimii.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Descoperiri

Misteriosul râu subacvatic din Marea Neagră. Aici pot fi întâlnite cascade asemănătoare celor terestre și chiar copaci. Viteza de curgere este de 6,5 km/ora

Published

on

Mama-natură nu încetează să ne uimească! O echipă de cercetători britanici de la Universitatea din Leeds. (Anglia) care studiază bazinul Mării Negre a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic activ, fiind primul din lume de acest gen. Descoperirea acestui râu a fost anunțată la 1 august 2010 si conform specialiştilor, acest „râu“ ar curge de-a lungul abisului marin al Mării Negre, modificându-i geografia prin formarea unor canale şi bazine. Este fascinant, cu copaci şi frunze ce cad pe fundul mării, are chiar şi cascade!

Acest râu este primul de acest gen din lume, fiind de 350 de ori mai mare ca Tamisa (râul care trece prin Londra). Râul subacvatic izvorăște în zona Strâmtorii Bosfor, acolo unde apa Mării Mediterane, mai densă şi mai sărată, se scurge în bazinul Mării Negre – un fost lac cu apă dulce ce are un conţinut de sare mult mai scăzut decât al Mediteranei.  Dacă ar fi fost descoperit pe uscat, oamenii de ştiinţă estimează că ar fi fost al șaselea râu ca mărime de pe Terra, din punct de vedere al debitului. „Apa acestui torent este mai densă decât apa din jur pentru că are o concentraţie mult mai ridicată de sare şi transportă foarte multe sedimente„, a spus Dan Parsons coordonatorul acestui proiect.

Torentul „curge printr-o albie formată pe platforma marină a Mării Negre, la fel cum un râu curge la suprafaţă. Câmpiile abisale ale oceanelor noastre sunt asemenea deşerturilor de la suprafaţă, în sensul în care este foarte puţin probabil să găsim forme de viaţă care să le populeze”. Astfel de torenţi pot transporta substanţe nutritive, practic viaţă într-o zonă care, în mod normal, nu este un mediu propice dezvoltării ei chiar şi la aceste adâncimi, făcând posibilă dezvoltarea unor forme de viaţă extremofile, explică cercetătorul britanic.

Albia astfel formata atinge in unele locuri o adancime de peste 35 metri si aproape un kilometru in latime. Cercetatorii britanici sustin ca raul are curenţi, vârtejuri chiar şi cascade, asemenea unui râu obișnuit, iar viteza de curgere este de 6,5 km/ora, având un debit de 22.000 metri cubi de apa pe secunda.

Cursul misteriosului rău are 60 km lungime, apoi dispare intr-o groapa abisala de pe fundul marii, in drumul lui, insa formează canale si aduna afluenți, la fel ca fratiii lui de la suprafață.

Curgerea raului este rezultatul activității forţei gravitaționale exercitate asupra diferenței de densitate, care poate fi produsă de concentrații mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenți de gaze care se mișca foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice – n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere. Acești curenţi care curg prin râurile subacvatice poartă forme de viaţă, precum şi nutrienţi, carbon şi oxigen în adâncurile mărilor. Este foarte probabil ca mediile acestea să poate găzdui viaţă, dar deocamdată se cunosc mult prea puţine lucruri (D.Parson).

Aceste râuri pot avea până la 4.000 de kilomtri lungime, cu maluri înalte de până la 800 de metri şi late de câţiva kilometri.  Pana in prezent, este singurul rau gasit pe fundul unei mari sau ocean. Au fost, in schimb, găsite canale asemănătoare, râurile care le-au format dispărând. Unul din cele mai mari astfel de canale se afla pe langa coasta Braziliei, unde Amazonul se varsa in Oceanul Atlantic.

Această descoperire ar putea oferi noi informaţii despre felul în care viaţa este prezentă chiar şi la adâncimi enorme în apa mărilor şi oceanelor, departe de nutrienţii– fitoplancton şi zooplancton- prezenţi în apele de suprafaţă. Sedimentele care trec prin aceste canale sunt depozitate în mătci formate în abisul mărilor, unde formează cele mai mari depozite de acest fel de pe glob. Aceste depozite sunt cheia schimbărilor climatice, a cutremurelor de mare magnitudine, a mişcărilor tectonice şi formează de asemenea unele dintre cele mai mari rezervoare de hidrocarburi din lume.

Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi.

Citește și:
O poartă către lumea dincolo de moarte la Marea Neagră, un oraș subteran ale cărui taine nu au fost încă descifrate

Râul de pe fundul Mării Negre nu este „singur pe lume”. În adâncul Mării Mexicului există un râu asemănător descoperit de fotograful „submarin” rus Anatoli Beloșchin. Acesta a realizat fotografii exceptionale a unui rau subacvatic, situat intr-o caverna subterana (Cenote Angelita) din Tulum,Mexic. (vezi imaginile in clipul de mai jos). Aceste imagini vin să ne demonstreze cam cum arata raul din Marea Neagra. Iata si descrierea făcuta de el : ” Eram la 30 de metri adâncime , apa dulce, apoi cu cat ma deplasam mai jos, pe la 60 de metri, spre fundul peșterii apa se transforma din pura in sărata unde am observat un rău dedesubt, cu copaci si frunze căzute…De fapt, raul ce-l vedeți in fotografii este un strat de hidrogen sulfurat „.

Oamenii de ştiinţă bănuiesc că mai există astfel de râuri subacvatice, după ce scanările sonare ale adâncurilor marine au dezvăluit canale şerpuite în oceanele din întreaga lume.

Surse: Agerpress  Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister