Connect with us

Diverse

Singurul pom din lume care face 40 de soiuri de fructe: de la piersici, nectarine sau prune, până la caise, cireșe şi chiar migdale

Published

on

Deși sună mai degrabă de scenariu pentru Alice în Ţara Minunilor, povestea copacului care produce anual 40 de tipuri de fructe este cât se poate de reală. În spatele ei se află Sam Van Aken, profesor de arte plastice la o universitate americană. Pentru a realiza acest pom unicat, Van Aken, sculptor la Universitatea Syracuse, a folosit altoirea, procedeu binecunoscut de pomicultori şi grădinari.

Inițial,  americanul nu si-a dorit decât un pom spectaculos atunci când este in floare. Si l-a obținut, căci florile sunt de diverse culori si fiecare soi inflorește la timpul lui. Apoi, când florile au dat in rod si-a dat seama ca a obținut o întreaga livada într-un pom. A reușit sa ajungă la aceasta performanta prin altoiri succesive, păcălind pomul sa facă diverse soiuri de piersici, prune, caise, nectarine si cireșe.

In cinci ani, Van Aken a obţinut Copacul cu 40 de Fructe care, la prima vedere, nu se distinge de alţi pomi fructiferi, dar care primăvara, când înflorește, surprinde prin inflorescențe multicolore. Profesorul a obţinut până acum 16 astfel de pomi, care au fost plantați în muzee, centre comunitare şi colecții private de artă. Acum intenționează să pună bazele unei mici livezi cu asemenea pomi în care cresc, printre altele, prune, caise, nectarine, cireșe şi chiar migdale, însă într-un spațiu din oraș.

Altoirea este procedeul prin care două plante sunt unite artificial, realizându-se o contopire a sistemului circulator al acestora. Altoirea se practică de sute de ani. Este şi motivul pentru care încă mai avem vin – atunci când o boală a amenințat cu dispariția toate viile, a fost găsit un soi de viţă-de-vie rezistent, care a devenit gazda unei varietăți de struguri.

Deşi altoirea se folosește frecvent, 40 de soiuri pe un singur pom reprezintă o realizare deosebită. A fost nevoie de mulți ani pentru a se ajunge la această performanța.

Van Aken lasă pomul să crească aproximativ trei ani, timp în care acesta dezvoltă patru sau cinci ramuri. Acestea sunt tăiate, iar în locul lor sunt atașați muguri ai altor cinci soiuri diferite, prin  altoire. Țesuturile conductoare ale plantelor atașate (altoi) se sudează cu cele ale pomului (portaltoi). Seva care circulă prin țesutul pomului va hrăni, prin sudarea țesuturilor, noile ramuri. Un pom bine dezvoltat poate ajunge să susțină până la 25 de soiuri diferite.

“Ceea ce fac este să crestez pomul şi să încerc să îl fac să creadă că ceea ce am ataşat este o parte din el,” povestește Van Aken. După încă doi ani, în care soiurile ataşate au început să dezvolte propriile ramuri, Van Aken a ataşat alte soiuri, ajungând la 40 într-un singur pom. “Toate îşi păstrează caracteristicile genetice. Se pot vedea tot felul de flori şi de fructe”, arată Van Aken.

Volumul efortului depus face ineficientă utilizarea acestui tip de copac în pomicultură. Dar ca realizare artistică, autorul în consideră valoros: “Nu va elimina foametea la nivel mondial. Dar ar putea inspira o abordare în acest sens”.

Citește și:
Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste din literatură – mărturia poveştii minunate de iubire dintre Liviu Rebreanu şi Fanny Rădulescu

Van Aken a realizat un grafic al perioadelor de înflorire, putând controla astfel culorile folosind anumite perioade pentru altoire.

Primăvara este o plăcere să privești pomul cu 40 de tipuri diferite de fructe care înflorește în zeci de nuanțe și culori.  Până acum, artistul a creat și crescut 16 asemenea pomi desprinși parcă din lumea magiei, care sunt răspândiți de-a lungul Statelor Unite în muzee, spații publice și colecții de artă private.

Surse: mediafax.ro

Diverse

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Published

on

By

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era numit, părea inexpugnabil în faţa maşinilor de război antice. Nici armata romană nu a reuşit să-l doboare.

Mare parte a cetăţilor dacice care s-au constituit în inelul de apărare al marii capitale a regatului geto-dac din munţii Orăştie, Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate de ziduri din piatră. Dacologii, dar şi mulţi specialişti în arheologie au identificat la structura de apărare a acestor cetăţi un anumit tip de fortificaţie, numit „murus dacicus” sau în traducere liberă „zidul dacic”.

Considerat o structură inginerească militară unicat în Europa, zidurile ridicate de daci în special în Munţii Orăştiei s-au dovedit practic inexpugnabile, mult peste tehnica militară a acelor vremuri, o îmbunătăţire a zidurilor greceşti imposibil de spart sau de distrus cu maşinile de război ale vremii.

Murus dacicus – model grecesc perfecţionat

Dacii construiau puţin ziduri din piatră. Dar acolo unde au făcut-o, spun istoricii, aproape au atins perfecţiunea. Majoritatea cetăţilor dacice de pe teritoriul României erau construite după metodele tradiţionale, moştenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. Pe o zonă supraînăltaţă se construia aşezarea, fiind apoi înconjurată de şanţuri de apărare, valuri de pământ pe care în cele din urmă se ridicau palisade groase din buşteni.

Excepţia o reprezentau fortăreţele din zonele montane, în special din munţii Orăştiei, acolo unde piatra se găsea din belşug. În această zonă au fost identificat de către arheologi un anumit tip de fortificaţie unicat în Europa. I-au spus „murus dacicus” şi era deosebit de complex. Îl descrie reputatul arheolog Hadrian Daicoviciu, în lucrarea sa ”Dacia de la Burebista la cucerirea romană”. ”Acest sistem constructiv presupune două parametre din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriş compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în lăcaşe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize”, preciza arheologul.

Descrierea zidului dacic este prezentă şi la Dionisie Pippidi în „Dicţionarul de Istorie veche a României”, parametrii fiind prezentaţi explicit. „Murus Dacicus are de obicei o lăţime de 3 metri şi înălţime de 4-5 metri. Era construit din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată”. Specialiştii spun că acest tip de ziduri erau de inspiraţie elenistică.

Practic, urmând modelul zidurilor ciclopice greceşti, cu inspiraţia propriilor ingineri a rezultat „murus dacicus”. Acelaşi lucru este susţinut de Hadrian Daicoviciu, care spune că zidul dacic a apărut prin retehnologizarea zidurilor de inspiraţie elenistică, folosind piatra masivă din Munţii Orăştiei.

Murus dacicus, fortificaţiile inexpugnabile

Murus dacicus a apărut, spun istoricii, în perioada secolul I îHR şi secolul I d Hr, practic pe parcusul a 200 de ani, în perioada în care ameninţarea romană se contura la Dunăre. Cel care ar fi iniţiat ridicarea acestui tip de ziduri a fost Burebista, primul mare rege al dacilor. Cu toate acestea, murus dacicus şi-a găsit vocaţia în timpul războaielor daco-romane din perioada 101-106, fiind folosit pentru a fortifica „inima” regatului dac al lui Decebal. Practic cu „murus dacicus” au fost fortificate Sarmisegetusa Regia şi cetăţile care o apărau: Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Despre aceste ziduri istoricii spun că erau inexpugnabile. Maşinile de război antice precum balistele sau berbecii erau practic inutile în faţa zidurilor dacice. „Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart”, scrie în „Murus dacicus, simbol al războiului sau al păcii” Paul Pupeza.

Drept dovadă stă povestea asedierii Sarmizegetusei în 106. Cetatea a rezistat tuturor maşinilor de asediu romane şi chiar incendierii. A cedat doar în faţa trădării dacului Bacilis, care a arătat romanilor rezervele de apă ale cetăţii.

Murus dacicus – Simbol al puterii

Paradoxal, deşi „murus dacicus” rezistau la asedii prelungite şi practic nu putea fi distruse cu ajutorul tehnicii militare antice, cetăţile dacice nu erau foarte bine pregătite pentru asedii. Specialiştii spun că spaţiul mic din interiorul zidurilor şi lipsa unor rezerve importante de apă le făcea doar bastioane de apărare temporare, unde garnizoana nu putea rezista mult timp.”Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide, dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu. Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind reduse de spaţiul mic. Totodată, în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei”, scrie Paul Pupeza.

Citește și:
Gândacul pupăcios şi sărutul său letal! Dacă găsești așa ceva în casă, du-te imediat la doctor

În schimb, pentru aceşti specialişti, cetăţile cu „murus dacicus” par să aibă o puternică funcţie ideologică. Sunt, prin impenetrabilitatea lor, un simbol al puterii basileilor dacici, drept dovadă stând şi turnurile-locuinţă din interiorul acestora. Majoritatea aşezărilor erau din lemn şi pământ, în timp ce „inima” stăpânirii dacice era dăltuită în piatră, înconjurată de „murus dacicus”, zise şi zidurile zeilor, care nu pot fi pătrunse de forţa omenească.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbont

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Diverse7 ore ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse16 ore ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri3 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină3 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Descoperiri3 zile ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Diverse4 zile ago

Prima mașină electrică sută la sută românească. Este atât de ieftină încât și-ar putea-o permite aproape orice român

Doi oameni de afaceri din Cluj şi Baia Mare, Andrei Ostroveanu (47 de ani) şi Gheorghe Mureşan (58 de ani),...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister