Articole adăugate recent

Trăim într-o lume plină de povești. Religiile, politicienii, oamenii de știință, mass-media, toți spun povești. Masele de oameni reacționează foarte bine la povești. Cu cât povestea e mai bine spusă, cu atât oamenii o cred mai mult. Cu cât povestea e mai simplă, cu atât nu trebuie să o dezbatem pentru a o înțelege. Cu cât povestea e mai des repetată, cu atât e crezută mai mult. Masele de oameni au nevoie de povești pentru a-și crea realitatea în care trăiesc. Povestitorii au nevoie de povești pentru a ține masele sub control.

Inventatorii religiilor au fost primii povestitori. Iscusiți, tenace, geniali, fără scrupule, și-au îndeplinit scopul de-a lungul mileniilor. Regii și împărații au făcut pact cu ei pentru a conduce împreună masele. Pe măsură ce societatea se schimbă, se schimbă și povestea. Sistemul de Control pare că se mulează în funcție de conceptele oamenilor, iar Povestitorul știe cum să adapteze povestea pentru a se alinia ideilor fiecărei epoci.

În timpurile arhaice erau povești care puteau fi asimilate de către oamenii acelor timpuri. În antichitate, acestea s-au schimbat pentru a suplini nevoile oamenilor. În urmă cu două milenii, povestitorii știau că trebuie să schimbe povestea pentru a merge mai departe. Monoteismul a luat locul politeismului și povestea a continuat. În urmă cu vreo trei sute de ani, Povestitorul a schimbat oarecum capitolele narațiunii și a împins cursul poveștii către un alt drum. În scenă intra știința, care trebuia, deocamdată, să coexiste cu religia. Apoi știința a luat modelul religios și a creat o imagine și un început al Universului care putea să susțină și ideea religiei.

În lumea conspirațiilor, subiectele abordate nu sunt prezentate în culorile negru sau alb; există întotdeauna posibile abordări ale griului. Ipotezele pleacă de la zvonuri, știri privite din alte unghiuri decât cele oficiale, de la circumstanțe neadecvate evenimentelor. Cu alte cuvinte, din firimituri lăsate în urmă de manipulatori. Să luăm ca exemplu întrebarea: cine conduce lumea? Deja e tipic să se răspundă că evreii conduc sau cele două organizații surori, masoneria și Illuminati. În mass-media și chiar în comunitatea conspiraționiștilor, se spune că americanii conduc lumea, că sforile trase de Păpușari pornesc din SUA. Dar toate acestea sunt prea evidente, prea acceptate de canalele de informații oficiale, care parcă asta doresc, să credem în veridicitatea lor. Ori când vorbim de conspirații la televizor, parcă deja ceva nu mai e cum trebuie să fie. Sau așa trebuie să fie, noi să privim cu toată convingerea în direcția greșită.

Înainte de a propune o ipoteză legată de Păpușari, avem nevoie de câteva clarificări. Cum definim adevărații conducători ai lumii? În mod vizibil, sunt oamenii politici, cei aflați efemer sau dictatorial la putere în statele lumii. Tot în mod oficial, în spatele politicienilor există forțe economice cu interese comerciale, dar care, prin lobby și donații, fac posibil accesul înspre structurile politice unor oameni care, evident, le vor apăra interesele economice. Neoficial, se presupune că oamenii care s-au implicat cu banii în campanii și alte activități aferente politicului dețin de facto puterea. Dar aceștia sunt bogații momentului, concerne create de un secol cel mult. Ori noi, când vorbim de un grup ocult care deține puterea de secole sau chiar milenii, nu putem arăta spre aceștia. Imaginați-vă că mâine sistemul monetar internațional ar dispărea. Concernele și marile grupuri bancare ar dispărea instantaneu. Valoarea lor este exact aceeași cu valoarea hârtiei sau a digitului electronic. Cine e mai presus de bani?

Cel mai puternic s-a simțit probabil influența forțelor oculte pe parcursul secolului XX. Crearea Băncii Rezervelor Federale la finele lui 1913, crearea statului bolșevic, Revoluția Chineză, războaiele mondiale, Războiul Rece, crearea Uniunii Europene – acestea sunt marile evenimente, punctele majore, dar pe lângă care există o întreagă mișcare browniană ce leagă evenimentele între ele și de potențialii Păpușari. Schema aplicată a fost destul de simplă, dar evident că a necesitat un plan și o organizare care pot merge cu secole în urmă. Păpușarii…le simțim influența, simțim efectele planurilor puse în aplicare, dar ei nu sunt vizibili. Poate că la final vor urcea pe scenă să facă o plecăciune publicului de aplaudaci.

Suntem într-o perioadă în care Povestitorul schimbă din nou cursul narațiunii. În scenă au intrat ființe extraterestre, ființe de pe alte planete, de pe alte tărâmuri, universuri paralele etc., care, ca și daimonii și demonii, arhanghelii și djinii, zânele și îngerii, vor să ajute sau să controleze umanitatea. Oamenii au din nou nevoie de Zei, de Mântuitori, de Ființe Celeste, de Frații Extratereștri, de Cineva din afară care să le explice încotro să o ia. Oamenii par să aibă un mare handicap: au mereu nevoie de ajutor extern. Cel puțin asta ne tot spune Povestitorul din negura vremii, de când s-a scris istoria oficială și până în prezent.

Dar dacă nu avem nevoie de nimeni să ne ajute? Dacă suntem destul de maturi, de puternici și de viteji încât să ne luăm viața în propriile mâini și să mergem mai departe fără poveștile spuse de către Sistemul de Control, fără manipulare, fără frică? Dacă suntem, de fapt, atât de puternici, încât suntem ținuți în întuneric tocmai pentru a nu ne descoperi adevărata valoare? Știu, sună ca un slogan New Age. Nu vă faceți griji, nu e nimic de genul acesta. New Age este o altă poveste a Sistemului de Control, o poveste adaptată la era modernă a secolului XXI. Dacă suntem cu adevărat foarte puternici, ar trebui să realizăm că suntem manipulați, mințiți, folosiți. Un leu născut și crescut la circ va crede că asta e singura lui realitate. O oaie născută în țarc își va venera Păstorul care o apără de pericole. Un vultur crescut alături de găini nu va zbura niciodată, iar o pasăre născută în colivie nu va încerca să evadeze nici când ușa va fi lăsată larg deschisă.

Dacă oamenilor le plac poveștile, dați-mi voie să vă spun și eu una. O altfel de poveste a rasei umane, o poveste în care tu ești eroul/eroina principal/ă, iar adevăratul scop al manipulării întregii rase, o poveste cu sau fără final fericit. Depinde de tine. Tu ești cheia care poate deschide mintea întregii umanități și forța care poate descătușa lumea din Sistemul de Control în care suntem întemnițați.

Tu ești adevăratul scop al Sistemului de Control – energia vitală a Povestitorului Suprem.

***

Povestea noastră începe cu mii de ani în urmă, când omul era întreg, când capriciile nu erau considerate nevoi și moralitatea era mai mult decât o virtute, era un fapt normal; când oamenii știau că sunt ființe divine și se comportau ca atare; când omul era în simbioză cu planeta, înainte de a fi transformați în paraziți, înainte de a fi dezbrăcați de haina moralității universale și îmbrăcați cu hainele religiilor.

Moralitatea este o însușire universală întipărită în ADN-ul nostru uman. Moralitatea a fost adusă în prim-plan, încă din zorii istoriei oficiale, de către Sistemul de Control, care a folosit această calitate a noastră pentru a subjuga persoane, triburi, națiuni, când au inoculat în mintea lor faptul că a fi moral înseamnă a respecta poruncile zeilor. Nimic mai fals.

Moralitatea înseamnă neproducerea, alungarea sau reducerea suferinței, nu doar umane, ci a tuturor ființelor ce conviețuiesc alături de noi pe această mică sferă numită Terra. Suntem animale conștiente înzestrate cu o energie pe care o folosim în scopuri pentru care nu a fost creată.

Orice act violent începe cu o dorință violentă, începe cu un gând de frecvență joasă, care cuprinde și tulbură pacea interioară a acelei persoane, înainte de a se manifesta în acțiune. Acțiune ce va tulbura liniștea și mintea altcuiva. Astfel, prsoanase lasă pradă violenței și urii pe ea însăși întâi și abia apoi începe să îi infecteze și pe cei din jur. Abia apoi va putea să își canalizeze energia negativă împotriva altcuiva. Exact ca un virus contractat și împrăștiat fără voia noastră.

Suntem conștienți de infectarea noastră sau a celor din jur? Uneori da, de cele mai multe ori, nu. Suntem, deci, produsul gândurilor noastre, în mare parte negative. Dar sunt oare aceste gânduri ale noastre? Putem da vina pe altcineva, altceva pentru acțiunile noastre sinistre? Poate că da, după cum vom vedea de-a lungul acestei cărți.

Este asta o scuză pentru faptele noastre macabre? Mai mult ca sigur, nu. Suntem în aceeași măsură vinovați de crimele noastre ca și cei care ne împing să le comitem, avem mâinile pătate cu sânge exact ca și cei care se hrănesc cu aceste crime, suntem complici la distrugerea rasei umane și ne mândrim cu asta; suntem complici la distrugerea planetei și întoarcem ochii în cealaltă parte cu ipocrizie, spunând că suntem prea mici pentru a face diferența; suntem martori la crime împotriva semenilor noștri și le aplaudăm doar pentru că „ceilalți” au alte sisteme de credință, au altă poveste în spate; suntem ignoranți la suferințele semenilor de lângă noi și închidem ochii instinctiv, pentru că anumite gânduri ne spun o poveste despre ei, o poveste despre cum ei nu au reușit în viață și noi da.

Corpul nostru este creat să perceapă realitatea înconjurătoare într-un număr limitat de culori și forme. Mai este setat să vadă și să simtă că totul în jur este solid, lichid sau gazos. La nivel cuantic, de fapt, toate aceste stări sunt aceleași, ba mai mult, nu există diferențe între atomul de rocă și cel din materia organică. Percepția și modul în care le decodificăm cu care am fost noi înzestrați sunt însă diferităe de la persoană la persoană și de la o specie la alta.

Spre exemplu, majoritatea animalelor nu disting unele culori. În cealaltă categorie se află cele care văd mai bine sau diferit decât noi. O albină poate distinge nuanțe ale spectrului luminii pe care oamenii nu au capacitatea să le observe. Caii, spre exemplu, văd lucrurile mult mai mari. Poate de aceea sunt atât de speriați și de obedienți față de oameni. Delfinii folosesc un limbaj sono-pictorial și astfel, folosindu-și ochii și ecolocația, reușesc să aibă o perspectivă diferită a lumii înconjurătoare. Felinele sunt cunoscute pentru abilitatea de a vedea la o intensitate scăzută a luminii. Alte animale se bazează pe alte simțuri pentru a decoda lumea înconjurătoare, cum ar fi liliecii, care folosesc ecolocația, porumbeii (ce folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta) etc.

Iată că realitatea pe care o cunoaștem, sau credem că o știm, diferă în funcție de observator și de aparatul de decodat cu care am fost înzestrați. Există oameni care au anumite simțuri mai dezvoltate doar pentru că și-au pierdut unul dintre cele șase simțuri recunoscute oficial. Există și persoane care, prin antrenament, au reușit să își extindă capacitatea de percepție a realității înconjurătoare. Aceștia afirmă că tot ceea ce vedem noi, lumea materială, este doar o mică parte a întregului. Suntem deci limitați atât din punctulde vedere al abilităților, cât și în gândire. De mici ni se repetă că doar ceea ce putem atinge sau vedea există, iar asta ne afectează întreaga viață. Refuzăm să credem anumite aspecte tocmai pentru că am fost programați să facem asta.

Programați? De către cine? În ce scop? Pare aberant. Pentru omul obișnuit cu realitatea impusă, da. Este aberant. Pentru oamenii ce au reușit să treacă de aceste praguri, nu. Dacă în vechime demonii, zeii, îngerii, dracii etc., erau imateriali, dar puteau să ia și formă materială când doreau ei, în prezent, fenomenul OZN se ocupă doar de latura materială a extratereștrilor. Sunt și excepții, pe care le voi prezenta. Puține totuși, comparativ cu amploarea pe care a luat-o fenomenul. Pentru că, de cele mai multe ori, aceste fenomene au fost corelate cu evenimente religioase din trecut, iar unii zei din trecut sunt prezentați ca extratereștrii de azi; o să mergem aproximativ pe aceeași linie și o să apelăm la istorie, mai exact la o istorie a religiilor mai puțin predată în școală.

Citește și:
Ipoteză uluitoare: trăim în interiorul unei simulări, nu într-o lume reală! Dovezile palpabile sunt mai aproape decât credem

Niciun alt instrument nu a slujit mai bine Agendei elitelor decât religia. Cele trei religii occidentale – creștinismul, iudaismul și islamul – s-au născut în aceeași regiune a Orientului Mijlociu și Apropiat. Scopul acestor religii era (și încă este) să limiteze mintea oamenilor și să controleze emoțiile acestora prin răspândirea sentimentelor de vinovăție și de teamă. Toate au avut la bază figura unui „Dumnezeu mântuitor” precum Iisus sau Mahomed, afirmând că numai cei care cred în acesta și îi urmează poruncile îl pot găsi pe adevăratul „Dumnezeu” și pot fi mântuiți. Cei care refuzau să creadă povestea lor erau condamnați să ardă pentru totdeauna în focul iadului. Celelalte două mari religii – budismul și hinduismul – au venit cu ideea reîncarnării, în care trebuie să parcurgi treptele suferinței pentru a ajunge la un nivel superior. Suferința este astfel văzută ca fiind ceva normal, ca un lucru care trebuie acceptat fără echivoc. Într-un mod cu totul incredibil, miliarde și miliarde de oameni au căzut de-a lungul timpului în capcana acestei scheme simpliste, lucru valabil inclusiv la ora actuală.

Analizând de la distanță aceste religii, observăm că se pune foarte mult accentul pe frică, remușcare, supunere totală, toate acestea fiind emoții încărcate negativ. Pentru a afla de ce, trebuie să cunoaștem ceva despre mintea umană. Trebuie să analizăm gândurile noastre dintr-o perspectivă externă. Nu e ușor, pentru că avem tendința de a fi părtinitori.

Mintea umană este un instrument foarte puternic. Atât de puternic, încât necesită atenție și conștientizare pentru folosire. Pentru că așa cum poate fi folosită pentru a crea capodopere de o frumusețe extraordinară, în același mod poate fi utilizată și pentru a crea metode de suferință. Uitându-ne atent la lumea modernă, putem să afirmăm că, de cele mai multe ori de-a lungul istoriei, mintea umană a fost folosită îndeosebi pentru cea de-a doua categorie. Doar citind despre metodele de tortură inventate de c orice sistem care a deținut puterea în orice loc al planetei, putem să realizăm cât de cruzi sunt în general oamenii, dacă li se spune că tortura este acceptată de către o autoritate supremă. Avem totuși senzația că metodele de tortură din Evul Mediu nu mai sunt folosite, cel puțin nu la scară largă. Totuși, mintea umană a rămas în același stadiu. Chiar dacă nu ni se pare normal să mai torturăm alte persoane, cel puțin nu fizic, continuăm să ne torturăm pe noi înșine și pe cei din jur, consumând energia interioară într-un macabru joc în care suntem prinși zi de zi, minut de minut.

Anticii credeau că a fost o vreme în care omul era o ființă completă, cu o minunată viziune interioară și o conștiință care, azi, ne par doar legende. Apoi, toate acestea s-au sfârșit, iar în prezent omul este o creatură slăbită. Slăbită în ce sens? Confuzie, agitație, dificultăți  de concentrare, grabă, incapacitatea de a fi conștienți de orice lucru pe care îl facem. Avem tendința de a fi persoane robotizate cu mii de gânduri ce par a nu ne da pace. Ce e mai rău e că nici nu conștientizăm prezența acestor gânduri ce ne macină.

Se presupune că avem în jur de 50.000-70.000 de gânduri zilnice, iar peste 75% sunt negative. Mai mult, probabil peste 90% sunt discuții irelevante avute cu noi înșine. Discuții care ne storc de energie. Astfel, fără să fim conștienți, dăm formă și alimentăm egregori sau forme de energie care nu sunt neapărat în planul nostru existențial. Inconștienți, ca niște zombi, indiferent de rasă, țară, sex, vârstă, cultură etc., manifestăm această caracteristică, ce poate fi accentuată, mai mult sau mai puțin, în funcție de particularitățile fiecăruia.

Fiind permanent în această stare de angoasă, putem oare să vedem lucrurile cu atenție? Putem vedea clar? Reușim să ascultăm pe cineva în această agitație personală? Sau purtăm discuții doar pentru a da răspunsuri? Putem admira natura în liniștea ei, dacă mintea noastră este în plin concert fonic? Suntem atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru sau prindem anumite frânturi de idei și ne lăsăm manipulați tocmai din cauza minții noastre, care ar trebui să ne fie aliat?

Nu e ciudat că această stare de fapt, acest zgomot de fond al minții noastre e ceva normal pentru majoritatea ființelor ce populează această planetă? E posibil oare ca un virus să se fi infiltrat în creierele noastre și să ne conducă destinele? Pare puțin probabil. La urma urmei, suntem ființe biologice, iar virușii ne afectează corpul în altă manieră față de cum virușii informatici afectează un computer. Oare?!

Conform științei oficiale, conștiința este produsul reacțiilor electrochimice ale creierului. Aceste reacții biochimice și curenți electrici creează experiența subiectivă a iubirii, furiei, durerii etc. Când o furtună electrică se manifestă într-o anumită parte a creierului, experimentezi furia. Când același proces se desfășoară în altă parte a creierului, poți avea sentimente de bucurie sau iubire. De fapt, sunt aceleași conexiuni electrice care excită o parte sau alta a organului pe care îl numim creier. Astfel, activitatea unei rețele neuronale complexe poate produce o poluare mentală, pe care mediul academic l-a numit conștiință.

Există vreo modalitate prin care să dovedești că oricine altcineva în afară de tine are minte, e conștient de sine însuși? Știi cu siguranță că persoanele din jurul tău au conștiință? Sau pur și simplu presupui? Știi sigur că lumea există cu adevărat, sau e posibil să fie produsul Visului tău, în care totul depinde doar de tine? Tu ești personajul principal al vieții tale; așadar, ce rost au ceilalți? Un rol secundar pentru a putea pune în scena Piesa ta… Ești sigur/ă de adevăr? La urma urmei, ceea ce știința ne spune este că orice experiență pe care o ai este produsul activității electrice a Creierului tău; așadar, cel puțin teoretic, e posibil să simulezi o întreagă lume virtuală compusă în așa fel încât să nu o poți distinge de cea reală. Matematic vorbind, dacă există doar o lume reală, iar numărul potențial de lumi virtuale este enorm, probabilitatea ca tu să trăiești într-o lume reală este aproape zero. Să nu uităm că viețile majorității oamenilor au însemnătate doar în rețeaua de povești pe care și le spun unul altuia.

Dar tu știi că e mai mult de atât… trebuie să fie. Ceea ce ai experimentat la prima dragoste, primul sărut, fluturii din stomac când vezi persoana iubită… par să fie mai mult decât reacții bio-electrochimice. Știința nu știe nimic, nu-i așa? De fapt, povestea spusă de oamenii pe care îi considerăm cercetători de top se bazează pe algoritmi. În prezent se poate prezice orice, de la situații economice până la catastrofe naturale, epidemii de viruși, chiar și cum vor reacționa oamenii la o anumită știre în funcție de ora la care o văd. Algoritmii marilor corporații pot calcula cu precizie aproape orice situație viitoare. Inteligența Artificială a luat locul zeilor. Și nu doar în viața noastră de zi cu zi, ci și în activitatea întregii planete.

Algoritmii Inteligenței Artificiale susțin sistemele economice, bancare, bursiere, electronice și, mai nou, de câțiva ani, chiar și viețile noastre sunt conduse de către algoritmi. De fapt, aceste entități electronice știu despre noi mai multe decât știm noi înșine. Google, Facebook și alte companii care utilizează aceste forme de sondare în masă au date despre noi, date cu caracter personal care spun povestea fiecăruia dintre noi. Aceste sisteme au fost dotate cu abilități psihologice pentru a face un anumit profil – profiluri psihologice pentru alegeri, profiluri psihologice pentru reclamele care să ne apară pe ecran, profiluri psihologice pentru a ne trimite știri de care suntem interesați, profiluri care spun despre noi totul. Așadar, suntem conduși, fie că o recunoaștem sau nu, de către o Inteligență Artificială. Cel puțin, dacă deținem un dispozitiv electronic.

Dar dacă controlul a fost mereu prezent și doar acum a găsit modalitatea de a îmbrăca o formă materială? Dacă suntem cumva partenerii unor ființe electronice care împarte Planeta cu noi de mii de ani și nu am conștientizat asta?

Să facem un mic exercițiu de imaginație și să ne închipuim o energie conștientă de sine, o energie ce poate fi considerată, din anumite puncte de vedere, o Ființă. O energie veche de milioane de ani, care se poate susține în stare latentă, până când descoperă o sursă de încărcare sau o sursă de hrană. Să numim această energie, deocamdată, Inteligență. Să mergem mai departe și să analizăm cum ar reacționa această Inteligență dacă ar străbate spațiul dintre două Universuri și ar rămâne captivă în densitatea noastră. Sau putem să ne imaginăm că această energie poate străbate această distanță ori de câte ori dorește. Probabil că, fiind alcătuită din energie care vibrează în mod diferit față de energia Universului nostru, pentru orice entitate din acest univers ar fi invizibilă. Găsind o populație biologică, această Inteligență nu ar avea cum să ia contact cu indivizii speciei respective din cauza incompatibilității.

Doar dacă… dacă acele ființe ar avea un corp energetic atașat celui material și conectat la un creier ce funcționează prin conexiuni electrice. Dacă ființele biologice ar fi persoane conștiente de sine și de mediul înconjurător, dacă aceste ființe ar fi conectate cu Planeta Mamă, pe scurt, indiferent cum s-ar comporta aceste ființe, odată atacate de către această Inteligență, probabil ar începe să se comporte diferit… Și probabil nici nu și-ar da seama de virusul cu care au fost infectate.

Voi discuta în această carte preponderent despre efectul pe care această Inteligență îl are de mii de ani asupra omenirii. Îi voi demonstra existența? Habar nu am. Probabil că nu pentru unii; și mai mult ca sigur, alte persoane vor găsi dovezi în susținerea poveștii Arhonților. Unele persoane refuză să ia măcar în calcul această ipoteză, poate și pentru că virusul este adânc înrădăcinat în sistemele lor de credințe, iar alții știu sigur că se petrece ceva, că e ceva putred în acest colț de galaxie, ceva sinistru se întâmplă cu oamenii de mii de ani și pare că suntem aproape de o schimbare de paradigmă. Sunt oameni deja convinși că aceste entități ne conduc destinele de câteva milenii, așa că această carte e posibil să nu fie ceea ce s-au așteptat. Am să încerc spre final să destăinui câteva taine care te pot ajuta să dezinstalezi virusul, dar totul depinde doar de tine.

Nimeni nu te poate ajuta pentru că nimeni nu te cunoaște cum te cunoști tu… sau cum ar trebui să te cunoști.

Aș vrea să încep totuși mai pozitiv această carte, fără să vă indispun chiar de la început, fără să vă introduc în Povestea care stă în spatele Povestitorului oficial.

Totuși, pentru a înțelege în ce stadiu a ajuns societatea umană, trebuie să coborâm pe străzile lăturalnice și ne vom murdări puțin. Trebuie să străbatem coridoarele sediilor guvernelor și ne vom speria de ceea ce vom auzi. Trebuie să parcurgem laboratoarele marilor corporații și ne vom minuna de ceea ce ne pregătesc. Trebuie să vizităm pe ascuns catacombele societăților semi-secrete și sigur ne vom îngrozi de ceea ce se petrece acolo. Trebuie să facem față adevărului și aici știi sigur că nu mă refer la ce poți citi în ziare.

Apoi trebuie să privim adânc în străfundul ființei noastre pentru a dezgropa acel diamant ce stă ascuns de secole în mocirla în care a fost ascuns, trebuie șlefuit și folosit pentru a lumina calea care ne poate duce, ca rasă și civilizație, către noi culmi la care nici nu visam.

În această carte nu vă spun nimic nou, vă reamintesc ceea ce ați uitat…

© Cristian Terran

Cartea poate fi achiziționată în format electronic accesând urmatorul link – https://gum.co/dKFsb


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați !

Nu ratați !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here