Connect with us

Dezvăluiri

Li s-a interzis să vorbească. Mărturiile unui fost pilot al Armatei Române despre întâlnirea sa și altor 8 colegi aflați la bordul a 3 elicoptere, cu entități necunoscute

Published

on

Nouă militari români, aflați la bordul a trei elicoptere au trăit cu mai bine de doua decenii si jumătate în urma un adevarat coșmar, după ce, susțin că au fost hartuiți de un aparat de zbor neidentificat. Autoritățile de la acea vreme au interzis orice discuție despre acest subiect sensibil.

Comandorul Marcel Smoleanu, un fost pilot de vânătoare de la unitatea militara din Bobocu, județul Buzău a ales să facă o mărturisire în exclusivitate pentru stiridebuzau.ro, despre o întâmplare bizară petrecută in anul 1992,  în spaţiul aerian al judeţului Buzău. Povestea începe într-o noapte de noiembrie a anului 1992, când trei elicoptere plecau într-un zbor de noapte spre Mizil, via Urziceni.

“Era o misiune ușoară de antrenament. În fiecare aparat era un pilot, un secund si un tehnic de bord. Am plecat în jurul orei 22 si era programat sa ne întorceam în jurul orei 24. Era un zbor asa de plăcut, încât nici nu vorbeam între noi, fiecare era dus cu gândurile lui. Găsisem prin statie un post de radio si ascultam în surdina o muzica liniștită”, îsi amintește pilotul de vânătoare.

Zborul părea ca decurge fără probleme iar piloții celor trei aparate îsi mai aruncau din când în când câte un ochi către mașinile care circulau la acea ora spre Urziceni. La un moment dat liniștea din carlinga a fost spulberata de un eveniment pe care piloții îl văzuseră doar în filmele SF.  Timp de câteva minute, piloţii au fost atât de şocaţi încât nu au fost în stare să schimbe între ei decât câteva cuvinte.

„Am încercat să-mi explic ce este şi, la un moment dat, m-am gândit că acest obiect ciudat nu are cum să fie fabricat pe pământ. I-am întrebat şi pe ceilalţi colegi dacă văd acelaşi lucru şi mi-au confirmat sec, fără să mai scoată un cuvânt. Eram şi speriaţi şi şocaţi de ce ni se întâmplă, încât nu mai puteam vorbi”, spune Smoleanu. După alte zeci de secunde în care piloţii buzoieni nu mai ştiau cum să reacţioneze, obiectul a făcut câteva manevre neobişnuite.

„La un moment dat, urmăritorul nostru a accelerat brusc şi a ajuns la o viteză incredibilă. A plecat brusc de lângă noi, s-a dus în faţă şi ne-a tăiat calea la un unghi imposibil, de 90 de grade, fără să micşoreze viteza. A intrat în axul nostru de deplasare şi atunci am redus viteza până aproape de zbor la punct fix. După această manevră a noastră, obiectul a dispărut brusc, la fel cum a apărut”, adaugă Smoleanu.

Înspăimântat de neobişnuita experienţă, comandantul de zbor a purtat o mică discuţie cu ceilalţi piloţi apoi a cerut lămuriri bazei militare de la Urziceni.

„Am luat legătura cu cei de la Alexeni, care aveau şi ei elicoptere, şi mi-au spus că nu există nimic în aer. Nu mai ştiam ce să credem pentru că am fost anunţaţi că niciun obiect nu se află în zbor la acea oră chiar şi de la Otopeni”, mai spune fostul pilot.

Întâmplarea piloţilor, a fost declarată strict secretă

“Nu aveau cum să creadă că sunt nebun pentru că au fost încă opt martori în afară de mine. Vizita medicală o aveam făcută toţi, inclusiv şi testul psihologic, care nu este o glumă la aviatori. De aceea, povestea noastră n-au pus-o deloc sub semnul îndoielii”,  declară Marcel Smoleanu.

Ajunşi de urgenţă la unitate, piloţii buzoieni au raportat comandatului şcolii de aviaţie, care, la rândul său, a anunţat că va raporta superiorilor despre acest incident. A doua zi, cei nouă militari aveau să aibă o altă întâlnire de gradul trei, de data aceasta cu un superior venit în mare grabă la Buzău.

„Comandatul şcolii de la Boboc i-a raportat în acea noapte Generalului Alexandru tot ce-am văzut noi. De dimineaţă, am fost chemaţi la raport în biroul comandantul, unde ne aştepta şi generalul. Nu ne-a spus decât, Domnilor, fiţi atenţi ce vorbiţi pentru că azi noapte nu aţi văzut nimic! M-aţi înţeles? N-aţi văzut nimic. Din asta am înţeles că trebuie să ne ţinem gura, lucru pe care l-am şi făcut până acum”, povesteşte comandorul Smoleanu.

Citește și:
Elicopterul a fost invenția unui român. La 13 noiembrie 1907 a făcut primul zbor din lume cu acest aparat de zbor

Obişnuit cu senzaţiile false în zbor şi cu tot felul de iluzii optice, comandantul Smoleanu nu-şi poate explica fenomenul pe care l-a trăit în urmă cu două decenii. El este convins că şi după 20 de ani şi-a asumat un risc când a hotărât să vorbească despre acest incident.

„Nu pot să vă dau numele colegilor pentru că nu-mi pot asuma nicun risc pentru ei. Eu am ales să vorbesc pentru că nu înţeleg nici acum de ce a fost atâta secretomanie vizavi de acest incident”, îşi încheie interviul comandorul Smoleanu. Fostul pilot de vânătoare a ţinut să rupă tăcerea despre întâlnirea de gradul trei, într-un interviu acordat în 2012 publicatiei locale stiridebuzau.ro.  Vezi in cele ce urmeaza interviul

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Descoperirea epavei Titanicului, un secret bine păstrat: „Nu au vrut să se știe acest lucru, așa că a trebuit să avem o poveste de acoperire”

Published

on

By

Declasificarea unor documente a scos la iveală că expediția de recuperare a epavei Titanicului, în 1985, a fost, de fapt, parte a unei misiuni secrete a armatei americane pentru recuperarea a două submarine nucleare pierdute, informează CNN.

„Nu au vrut ca lumea să ştie acest lucru, aşa că a trebuit să inventez o poveste”, a spus Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului.

Adevărata poveste din spatele descoperirii epavei Titanicului este acum consemnată şi la expoziţia de la National Geographic Museum, din Washington, unde sunt expuse multe dintre obiectele recuperate de pe Titanic.

Ballard era comandant în Marina americană şi era cercetător la Institutul Oceanografic Woods Hole. Căutarea Titanicului era finanţată şi încurajată de Marina SUA, însă Ballard nu a descoperit epava decât atunci când a plecat în misiunea de recuperare a celor două submarine nucleare scufundate în anii ’60, în timpul Războiului Rece.

„Ştiam unde se află submarinele. Ei voiau să mă întorc fără ca ruşii să mă urmărească, pentru că erau interesaţi de armele nucleare care se aflau la bordul USS Thresher şi USS Scorpion, precum şi de efectul reactoarelor nucleare asupra mediului”, povesteşte fostul comandant.

Iar după ce echipa sa a găsit submarinele, au mai avut la dispoziţie 12 zile ca să caute şi Titanicul. Faimoasa navă scufundată în timpul primei sale croaziere în Oceanul Atlantic zăcea pe fundul apei, la o adâncime de peste 3.600 de metri.

„Când am descoperit Titanicul am fost entuziasmaţi, pentru că fusese o muncă dificilă”, a mai spus el, adăugând că, în momentul în care descoperirea a fost anunţată public, ”nimeni nu a bănuit ce căuta el, de fapt” pe fundul oceanului.

Citeşte mai mult pe gandul.info

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

A avut curajul să-i spună Elenei Ceaușescu, cu 12 ani înainte: „…Veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Povestea vrăjitoarei LAILA

Published

on

Miturile legate de viata lui Nicolae Ceausescu si a consoartei sale continua sa-i atraga pe romani ca pe un magnet, la aproape 30 de ani de la violenta moarte a cuplului dicatatorial. Printre aceste misturi se numara si cele privind apetitul pentru ocult al cuplului dictatorial.

Familia Ceausescu a avut in preajma o persoana cu puteri paranormale, de care asculta, o vrajitoare poreclita Laila.

Conform unor surse aceasta s-ar fi nascut la Tungujeni, Buzau, in anul 1923, sub numele Elena Padurariu. Altele surse insa sustin ca Laila s-a născut în anul 1909, în satul Negreşti din judeţul Iaşi, într-o familie de ţigani înstăriţi.

Se spune ca la vârsta de patru ani a rămas orfană. Apoi a crescut pe lângă un schit de călugăriţe, care au ajutat-o să absolve patru clase primare. Cei din jurul ei au observat că fata avea „puteri deosebite”, pe care nimeni nu le putea explica. Intuiţia o ajuta să pătrundă cele mai ascunse taine ale oamenilor, cărora le spunea ceea ce „vedea” sau simţea. Laila a învăţat cum să-şi folosească puterile şi a reușit să intre în cercurile cele mai înalte ale societăţii. Profesorul Tudor Coman avea s-o iniţieze în tainele grafologiei, dar, se pare că tânăra ţigancă şi-ar fi însuşit tainele ocultismului chiar la Paris, după cum afirmă anumite voci. Nu există însă dovezi concrete, aşa că nici noi nu ne hazardăm să susţinem aceste teorii.

Primul soţ al Lailei a fost doctorul veterinar Virgil Aloman. Acesta era uimit de frumuseţea tinerei sale soţii şi de însuşirile deosebite pe care ea le poseda. Bărbatul acceptase să primească clienţii prezicătoarei, chiar în locuinţa lor, de pe strada Bibescu Vodă, nr. 38 din Bucureşti. Majoritatea celor ce le treceau pragul sfârşeau prin a se îndrăgosti nebuneşte de Laila. Dar în spatele acestei frumuseţi se ascundea însă un suflet zbuciumat şi multă suferinţă. Autorităţile vremii, care interziceau astfel de practici ocultiste, au condamnat-o la doi ani de detenţie.

În momentul în care judecătorul a pronunţat sentinţa, Laila s-a ridicat demnă în picioare şi i-a strigat: „Când voi ieşi eu din puşcărie, dumneata vei fi mort de şase luni!”. Lumea din sală a râs în hohote, ca de o glumă bună, iar Laila a fost aruncată în temniţă. Dar, exact cum i-a fost prezis judecătorului, aşa s-a întâmplat. Înainte ca prezicătoarea să iasă din puşcărie, judecătorul a fost călcat de o maşină şi a murit în chinuri groaznice la spital. Oamenii au început s-o privească de atunci cu frică. Soţul ei, Virgil Aloman, a fost şi el arestat în acea perioadă, pe motive politice. La scurt timp după ce a ieșit din pușcărie, Laila a divorţat.

Citește și:
La ordinul lui Trump s-a desecretizat un dosar CIA care dezvăluie cum s-au vindecat unii bolnavi de cancer fără niciun medicament

Au mai trecut 15 ani de la această întâmplare şi lucrurile păreau că reintră în făgaşul lor normal. În toată această vreme, ghicitul a fost, pentru Laila Păduraru, singura sursă de venit. Era permanent hăițuită de Securitate şi deseori obligată să colaboreze, pentru a beneficia de anumite…graţieri.

La un moment dat, aflându-se într-o anchetă efectuată în beciurile poliţiei, femeia i-a spus ofiţerului: „Pe mine tot aici mă găseşti, însă acu’ du-te acasă, că ţi-o murit nevasta!”. Poliţaiul, ştiind ce-i poate pielea Lailei, a alergat într-un suflet la domiciliu. Când a deschis uşa, a rămas înţepenit în prag. Laila nu minţise. Nevastă-sa tocmai avusese un infarct. Era moartă…

Printre puţinii care mai pot depune mărturie astăzi în privinţa capacităţior uluitoare ale Lailei, s-a aflat şi doamna Livia Rau din București: „Mama a cunoscut-o pe Laila în casa unor prieteni. La început era neîncrezătoare în puterile vrăjitoarei şi era mai mult atrasă de neobişnuita frumuseţe a acesteia. Când a văzut-o pe mama mea, Laila i-a spus, încă de la început, că va creşte un copil străin şi că va muri de o boală rară. Cred că îi plăcea teribil să șocheze. Mama a rămas stupefiată, dar cei prezenţi au zâmbit.

A trecut o vreme şi mama părea că a uitat de preziceri. După doi ani, sora mamei şi soţul acesteia au murit într-un accident de circulaţie, lăsând orfan un nou-născut. Eu aveam şase ani pe atunci. Părinţii mei au fost nevoiţi să-l înfieze pe verişorul meu. După zece ani, tata a plecat în Irak, împreună cu brigada de constructori pe care o conducea. A stat acolo trei luni, timp în care mama mea l-a vizitat o singură dată. La întoarcerea în ţară, ea s-a îmbolnăvit şi nici un medic n-a reuşit să afle de ce suferea. S-a bănuit, totuşi, că fusese vorba de o febră tifoidă, dar într-o formă gravă. A zăcut şapte luni de zile, apoi, la capătul puterilor, şi-a dat obştescul sfârşit. Prezicerile Lailei se adeveriseră. Mama înfiase un copil și murise, biata, din cauza unei boli rare și cumplite.”

Foto – Libertatea.ro

Ioan Ilie avea 82 de ani, când l-am cunoscut eu în 1999. Acum nu cred că mai este printre noi. Locuia într-un imobil de pe bulevardul Magheru, chiar vis-a-vis de hotelul Intercontinental. Bătrânul mi-a povestit că a cunoscut-o personal pe Laila: „Nu-mi aduc aminte exact în ce lună eram. Dar anul e sigur: 1959. În seara aceea eram cu o amică şi, din cauza ploii torenţiale, ne-am adăpostit la barul „Zori de zi”, care se afla pe locul actualului Teatru Naţional. Nu frecventam acest local, aşa că nu prea ştiam cine îşi face veacul pe acolo.

Printre cei prezenţi am remarcat o frumoasă doamnă, pe care mi-a prezentat-o chiar prietena mea. Aproape toată noaptea am rămas în compania lor. Atunci am aflat de cabinetul particular pe care aceasta şi-l deschisese, undeva pe cheiul Dâmboviţei. În acele timpuri, un astfel de cabinet era un act de curaj sau însemna că ai mari relații. La un moment dat, Laila ne-a făcut o demonstraţie pe loc: Îi vedeţi pe tinerii de la masa aia?, ne-a întrebat ea. Ăla din dreapta va face scandal şi vor fi daţi afară din local cu toţii. Cele spuse s-au întâmplat după câteva minute. Am rămas stupefiat. Aşa ceva nu era posibil! Începuse să mi se facă frică de ea! Chiar la început voiam s-o întreb ce va fi cu mine, dar am renunțat. Am preferat să nu aflu!”

După noaptea aceea, Ioan Ilie a început să frecventeze acel bar, timp în care a întâlnit-o de mai multe ori pe Laila. Au devenit amici, chiar dacă lui îi era teamă de ea. „Pentru că niciodată nu îi ceream să-mi spună ceva despre mine, Laila m-a rugat într-o seară să scriu ceva pe o bucată de hârtie. Indiferent ce. Zicea că mie nu poate să-mi ghicească decât în scris. După ce s-a uitat câteva minute, mi-a spus că voi pleca în străinătate şi voi lăsa în urmă o mamă bolnavă, dar nu ea va muri, ci tatăl meu.

” M-am ridicat de la masă şi am fugit speriat. Credeam că e nebună. Nu aveam cum să merg în străinătate, iar mama şi tata nu erau bolnavi deloc.” Dar, din păcate, tot ceea ce îi prezise Laila s-a şi întâmplat. După o săptămână, Ilie a fost trimis într-o delegaţie în Polonia, pe neaşteptate. Mama lui s-a îmbolnăvit brusc, iar tatăl lui a murit după o lună.

I-a spus Elenei Ceauşescu: „Veţi avea o moarte violentă într-o zi de sărbătoare”

Profesorul Tudor Coman, cel care a pus bazele şcolii de parapsoihologie, îşi aminteşte cu plăcere de perioada când a cunoscut-o pe Laila. El a intuit imediat însuşirile ţigăncii.

„Era în 1958, îşi aminteşte prof. Coman. Femeia aceasta avea harul înnăscut şi nimeni nu putea explica felul în care ea vedea sau simţea. Chiar eu am apelat o dată la ajutorul ei, într-o problemă. După moartea soţiei mele mi s-a întâmplat ceva groaznic, iar Laila m-a ajutat să trec peste acest necaz. Sufeream foarte mult şi voiam să mă sinucid. Pur şi simplu nu mai iubeam viaţa. Femeia aceasta mi-a întins o mână. Astfel am ajuns să colaborăm. Eu am învăţat-o tainele iridiologiei, ghicitul în irisul ochiului. Mi-aduc aminte că cea mai mare obsesie a ei era legată de propria moarte, pe care şi-o prezisese singură. Ştia că nu se poate împotrivi destinului.

În ultima perioadă a vieţii, Laila intrase în contact chiar cu Elena Ceauşescu. După cum se ştie, soţia dictatorului avea preocupări oculte şi amândoi erau interesaţi de viitorul lor. Prezicătoarea a fost invitată într-o zi la cabinetul II şi i s-a cerut să ghicească. Ţiganca nu a ezitat nici o clipă să-i spună Elenei Ceauşescu: „Dumneavoastră şi soţul veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Elena s-a întunecat la faţă, dar nu i-a zis absolut nimic Lailei. Vreo 12 ani mai târziu, Ceauşeştii erau ucişi, prin împuşcare, pe 25 decembrie 1989, de Crăciun.

Pe o străduţă din cartierul Baicului locuiau soţii Popovici. Ea, asistentă medicală, el, tehnician dentar. Împreună agonisiseră o sumedenie de bunuri, bijuterii, blănuri, obiecte de artă de mare valoare. Familia era invidiată de toţi cunoscuţii pentru prosperitatea în care trăia. Nenorocirea a venit într-una din zile când, întorcându-se de la serviciu, soţii Popovici au constatat că locuinţa le-a fost spartă. Curios era faptul că hoţul furase mai mult din lucrurile femeii şi doar un pardesiu al soţului. Miliţia nu a putut da de nici un fir. După o lună şi jumătate, casa soţilor Popovici era din nou prădată, fără ca miliţienii să poată da de urma făptaşului. Timp de nouă luni după aceea, casa le-a fost jefuită de şase ori. Ajunsă la capătul răbdării, doamna Popovici a chemat un preot, să facă o sfeştanie. După cum este obicieiul, preotul a aprins trei lumânări şi a umplut un vas cu apă. În timpul slujbei, acesta a scăpat, nu se ştie de ce, crucea grea din argint peste vas, care s-a spart în două. Luna următoare, însă, casa a mai fost prădată încă o dată. Atunci, doamna Popovici a apelat la prezicătoarea Laila. Ţiganca i-a spus că îşi va recupera în curând toate bunurile. Ea le-a explicat soţilor Popovici că averea lor a fost furată de un bărbat cu „viaţa împărţită în două” şi care tot aşa va pleca pe lumea cealaltă. Femeia n-a înţeles mare lucru din prezicerile Lailei, însă într-o după amiază a fost chemată de miliţie să identifice la Institutul Medico-Legal, un cadavru.

Ajunsă la faţa locului l-a recunoscut pe soţul ei, care fusese tăiat în două de un tren marfar ce circula în zona Baicului. Trupul era despicat exact pe verticală! După acest accident, casa femeii n-a mai fost jefuită. Trecuseră câteva luni de la tragicul eveniment şi într-o noapte, doamna Popovici a fost chemată să facă o injecţie unei bolnave, ce se zbătea între viaţă şi moarte. Când bolnava a adormit, asistenta s-a aşezat într-un fotoliu alături. Starea pacientei era cu adevărat gravă. La un moment dat a putut observa că muribunda purta pe degete şi la gât, chiar bijuteriile ei, dispărute cu ceva vreme în urmă. Uluită, doamna Popovici şi-a aruncat privirea prin casă, recunoscând tablourile ce-i fuseseră furate. A deschis uşa unui şifonier, unde şi-a găsit blănurile. Atunci a înţeles că hoţul era, de fapt, fostul ei soţ, pe care îl bănuia de multă vreme că duce o existenţă dublă. Împreună cu mai mulţi martori şi cu poliţia, asistenta a reuşit să-şi recupereze integral bunurile furate. Amanta defunctului soţ s-a stins şi ea, după câteva zile, fiind bolnavă de două boli grave: ciroză şi tuberculoză. Şi în privinţa ei, cifra doi avea o semnificaţie. Din nou, prezicerile Lailei se adeveriseră…

În 1977, Laila s-a recăsătorit, de data aceasta cu un inginer pe nume Rotariu şi s-a mutat pe strada Glinka la nr. 3. Din nu se ştie ce motive, femeia s-a apucat de băut şi curând a început să aibă grave probleme de sănătate. Soţul ei o iubea nebuneşte şi ar fi făcut orice ca să o facă fericită, însă, după un timp, el a fost nevoit să o interneze la dezalcoolizare. Pentru Laila a urmat o perioadă de tristeţe şi singurătate. Apoi, a făcut o criză puternică cardiacă şi nimeni nu-i mai dădea şanse de recuperare. A ajuns la spial.

Citește și:
Mihai Caraman - agentul 007 carpatin. Superspionul român a bântuit NATO vreme de 11 ani şi a sustras zeci de informaţii ultrasecrete

Pentru inginerul Rotariu era ultima dată când îşi vedea nevasta în viaţă. În salonul de reanimare, Laila a deschis ochii larg, ca şi cum ar fi vrut să cuprindă cu privirea întreaga lume, apoi i-a închis pentru totdeauna. Era data de 16 noiembrie 1979. Pentru inginerul Rotariu moartea soţiei a fost cea mai grea lovitură pe care i-o dăduse viaţa. După câteva zile, el a fost găsit decedat într-un şanţ. Medicii legişti i-au descoperit într-unul dintre buzunare un bilet pe care bărbatul mâzgălise câteva cuvinte cu greu de desluşit: „Laila te-ai dus, dar pentru mine vei fi nemuritoare…”

Articol redactat de Dana Fodor Mateescu, pentru edituramateescu.ro

Sursa: descoperalumea.net

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister