Connect with us

Mistere

Piatra din Ținutul Neamțului care se mișca singură noaptea. Un mister căruia oamenii i-au găsit cele mai stranii explicații

Published

on

I se spune „Piatra Dracului”, însă, parcă pentru a mai îmblânzi legenda ivită în jurul ei, omul i-a fixat o cruce deasupra. Chiar și așa, cei care îi știu povestea, nu trec pe acolo fără să-și „stuchească” în sân, privind pieziș, să nu fie cumva diavolul în preajmă. Și asta pentru că piatra cu pricina cică și-ar schimba locul în fiece noapte, mișcată de însuși șeful Tartarului.

E imposibil să o ratezi, dacă mergi spre Durău, căci stă chiar în mijlocul apelor, la confluența Bistricioarei cu Bistrița, în locul numit de localnici „Gura Largului”. Piatra Teiului, de la coada lacului Izvorul Muntelui, este o stâncă atât de înaltă, un bloc de rocă izolat înalt de 23 de metri, nicio viitură nu a trecut peste creștetul ei, un monolit de care se izbesc valurile, fără nicio izbândă. Stanca este declarată monument al naturii din anul 1951, în prezent cu statul de rezervaţie geologică.

În jurul stâncii  s-au ţesut legende dar şi un blestem care se abate asupra celor care îndrăznesc să escaladeze blocul de calcar. Un mister relativ nou a apărut la Trifeşti, lângă Roman, unde s-au semnalat şase cercuri inexplicabile în vegetația de pe islazul comunal.

Pe 3 mai 2007, un fenomen straniu i-a uimit pe locuitorii comunei Trifeşti, de lângă Roman. Pe păşunea satului au apărut şase cercuri de vegetație uscată, fără ca nimeni să-şi poată explica originea acestora. 

Apariţia misterioasă a cercurilor cu diametrul de circa 23 de metri, al căror contur era dat de vegetaţia uscată, i-a făcut să se „crucească“ pe localnici, mulţi punând formele geometrice pe seama trecerii prin zonă a extratereştrilor. 

La faţa locului au ajuns ulterior specialişti de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Neamţ care au efectuat mai întâi măsurători ale nivelului de radiaţii.

„Am făcut măsurători ale radioactivităţii, atât pe cercuri cât şi în interiorul sau în exteriorul acestora. Nivelul este normal, pe alocuri chiar mai mic în câmp decât în vatra satului. Oricum, nu am mai întâlnit aşa ceva, este o reală curiozitate“, declara Neculai Andrei Neagu, consilier în cadrul APM Neamţ.

Specialiştii APM au lansat atunci ipoteza conform căreia vegetaţia ar fi putut fi provocată de un îngrăşământ chimic, de genul azotatului de amoniu, vărsat în cantităţi mai mari decât doza normală. Greu de explicat erau însă formele geometrice aproape perfecte desenate pe islazul comunal. Ulterior, analizele de laborator efectuate la APM Neamţ au demonstrat că vegetaţia nu s-a uscat din cauza îngrăşămintelor chimice în exces, conţinutul de azot în sol fiind normal.

La un an de la apariţia fenomenului, contururile cercurilor se vedeau clar în vegetaţia de pe păşune. Oamenii au descoperit însă că prin cercurile misterioase au crescut în vară o mulţime de ciuperci.   „Iarba creşte mai viguroasă pe contururile cercurilor, dar se şi usucă mai repede“, declara săteanul Ioan Neagu, din Trifeşti.

Misterul cercurilor de la Trifeşti a intrat în discuţia cercurilor pasionaţilor de fenomene paranormale şi pe forumurile on-line. Chiar şi aşa, nimeni nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă asupra celor întâmplate.

Legendele care au aparut in jurul acestei pietre sunt care mai de care mai interesante.

Una dintre ele spune că sufletul oamenilor așa se înrăise și credința lor așa de tare se știrbise, că Dracul s-a dus la Dumnezeu cu o cerere: „Nu-i vezi cât de netrebnici sunt, Doamne, ce trebuință mai ai de ei? Dă-mi-i mie!”, ar fi zis. Iar Dumnezeu s-a învoit, cu o singură condiție: să smulgă o piatră sacră de pe vârful Ceahlăului și, până la cântatul cocoșilor, să o pună la Talpa Iadului.

Recomandare:   Gura de Rai din Munții Bucegi unde oboseala și toate grijile dispar brusc, iar funcțiile organismului se regenerează instant

Zis și făcut. Tartorul a smuls piatra și a plecat cu ea spre tărâmul lui. Dar pe când era deasupra apelor – deși încă nu se iviseră zorile – un cocoș nu știu ce vis avu că s-a trezit și s-a pornit pe cântat (Diavolul ar fi acuzat mai apoi un șiretlic al lui Dumnezeu, care trimisese o geană de lumină pe la ochii cocoșului, dar cine să-l dovedească!). Cert e că la cântecul rebel, dracul a dat drumul pietrei din mâini și ea s-a rostogolit chiar acolo, în locul în care valurile celor două râuri se ciocnesc.

Se mai spune că, înciudat, în fiecare noapte Dracul se întoarce pe furiș și încearcă să mute piatra din loc, convins că în ziua în care va reuși să o pună la Talpa Iadului, domnia lui Dumnezeu pe pământ va sfârși și Lumea va intra în stăpânirea lui.

Cum spuneam, localnicii au așezat o cruce în capul pietrei, pentru ca Ucigă-l Toaca să nu se mai apropie noaptea să-și ducă lucrarea la capăt. Unii spun că de atunci piatra stă pe loc. Alții însă pot jura că-n fiecare dimineață tot e urnită nițel mai spre dreapta. Ori spre stânga? De fapt, de-atâtea veacuri, nimeni nu a făcut vreo măsurătoare. Iar scepticii spun că totul nu e decât o iluzie optică. După cum sunt apele de învolburate, după cât e de senin cerul ori după cât de limpede ți-e pirivirea, piatra poate să-ți pară că stă pe loc ori că se mișcă, noapte de noapte.

În anul 1949 învăţătorul Pristavu a vrut să se urce pe vârful stâncii. Dar tocmai atunci când a crezut că a atins culmea, ultima piatră de care s-a agăţat s-a desprins, iar el a căzut şi a murit”, îşi aminteşte profesorul pensionar Dorel Rusu, fost primar al comunei Poiana Teiului în primii ani după revoluţie.

După ce s-a sfătuit cu preotul paroh Vasile Păvăleanu, primarul a dispus să fie montată în vârful stâncii o cruce ca să alunge duhurile rele.    „De atunci, toţi creştinii care trec prin acest loc îşi spun o rugăciune-n gând, după care-şi fac semnul crucii”, mai spune Dorel Rusu.   Pentru că în vârful stâncii a crescut un tei, stânca a fost denumită şi Piatra Teiului.

Despre una din legendele Pietrei Teiului a scris şi Alecu Russo în secolul XIX. Se spune că stânca îşi schimbă locul în fiecare noapte, iar atunci când dracul vine la ea, toate focurile din localităţile vecine se sting şi toate animalele, de la păsări la patrupede, tac.

Şi Alexandru Vlahuţă preia o legendă despre Stânca Dracului în ,,România pitorească” care spunea că Aghiuţă, supărat pe auriul Bistriţei a vrut să o zăgăzuiască pentru totdeauna, aşa că urcând pe culmile Ceahlăului ,,o rupt de acolo un hărtan şi legându-l de-a fedeleşu’ s-a pogorât cu el în puterea nopţii către valea Bistriţii”.

Cântatul cocoşilor l-au prins pe Scaraoţchi coborând spre vale furios acesta ,,zbughind-o la naiba” şi lăsând namila de piatră în bătătura Călugărenilor (sat din comuna Poiana Teiului).

O altă legendă vorbește despre un căpcăun care fura fetele din sat şi le ducea pe platoul muntelui, unde le transforma în stane de piatră cu înfăţişări ciudate.

Surse selective Adevarul.ro  antenasatelor.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Descoperiri

Miracolul sau blestemul celor ce au „sânge de aur”. Există doar 43 de persoane în întreaga lume cu această particularitate a sângelui

Published

on

Doar 5 % din populaţie are grupa sanguină 0. Spre deosebire de celălalte grupe, cei care au grupa de sânge 0 sunt donatori universali (pot dona oricărei alte grupe), însă pot primi doar de la persoane care au aceaşi grupă ca ei. Există, totuşi, grupuri şi mai restrânse de oameni care împărtăşesc o trăsătură specifică a sângelui pe care o posedă doar câteva zeci de oameni în toată lumea. Exista o categorie foarte mica de oameni care au o anumita grupa rara de sânge. Aceștia, prin intermediul sângelui lor au puterea de a salva mii de vieti. Este vorba despre Este o descoperire a ultimelor decenii care a atras atenţia comunității medicale, mai ales în ceea ce privește obţinerea unei mostre şi studierea sa îndeaproape.

In ultimii 50 de ani, cercetătorii au descoperit 43 de persoane in întreaga lume care au o particularitate a sângelui cu potențial uriaș de a salva vieti; de aceea a fost numit „sângele de aur”. Asa numitul „S\nge de aur” a fost identificat pentru prima data in 1961, la o femeie din Australia. La vremea respectiva, medicii considerau ca un embrion cu acest tip de sânge nu ar fi avut nicio șansa de supraviețuire, cu atat mai putin șansa de a atinge vârsta adulta. Si totuși, pana in 2010, au fost descoperite 43 de persoane, pe tot globul, cu Rh nul. Cercetătorii au încă de deslușit multe mistere al acestui complex sistem Rh si donatorii sunt foarte căutați.

Până în anul 1961 nu a existat nicio dovadă a existenţei acestui grup sanguin care a fost identificat pentru prima dată la o femeie aborigenă din Australia. Conform unui articol publicat de revista „The Atlantic”, la momentul respectiv, medicina catalogase drept imposibilă supraviețuirea unui astfel de embrion, nemaiavându în calcul transformarea sa în adult.

În articol, suedezul Thomas – care face parte dintre cele 43 de persoane care, conform recensământului din anul 2010, au Rh-ul negativ – spune că viaţa sa nu este neapărat diferită sau complicată: „Nu am o problemă cum ar fi hemofilia care are impact asupra vieţii cotidiene. În acest sens am noroc. Mă bucur, de asemenea, de faptul că, deşi sângele meu este aşa, nu există probleme în ceea ce priveşte posibilitatea de a avea copii.

Singura problemă de sănătate pe care o are este o uşoară anemie cauzată de faptul că donează sânge de patru ori pe an. Fără îndoială, în cazul unui accident sau în cazul unei operaţii care ar necesita o transfuzie de sânge, găsirea tipului său sanguin ar putea fi destul de dificilă. Din această cauză, atât Thomas cât şi părinţii săi, îşi iau măsuri serioase de siguranţă: nu a mers niciodată în tabără când era copil, iar ca adult evită să călătorească în ţări în care nu ar putea primi îngrijiri medicale corespunzătoare. Are mereu asupra lui un card al Laboratorului Francez de Referinţă Imunohematologică care specifică grupa lui sanguină; o transfuzie cu orice altă grupă de sânge ar putea fi fatală.

Sângele cu Rh nul este considerat universal compatibil cu toate grupele care au particularități deosebite ale Rh-ului negativ, ceea ce face ca potențialul sau de a salva vieți sa fie unul urias. Totusi, medicii sunt încă rezervați in a efectua transfuzii cu acest sânge si o fac numai in cazuri extreme, când viata pacienților este in pericol, pentru ca o data administrat este foarte greu de găsit ulterior.

In situația inversa, in care o persoana cu Rh nul are nevoie de o transfuzie, aceasta poate fi făcuta doar cu sânge identic, ceea ce o face dependenta de ceilalți 43 de oameni de pe planeta in aceeași situație, aflați in Brazilia, China, Japonia, Statele Unite, Irlanda, iar trimiterea de sânge dintr-o tara in alta este un coșmar birocratic, cea mai sigura metoda este donarea periodica de sânge pentru propria nevoie.

Ce anume creează tipurile diferite de sânge

Astăzi știm ca aceasta substanța care sustine viata consta in:

– Celulele roșii din sânge (hemoglobina) – celule care transporta oxigen si elimina dioxidul de carbon din organism;

– Celulele albe din sânge (leucocite, de exemplu) – celulele imune care protejează organismul împotriva infecțiilor si a agenților straini;

– Trombocite – celule care elimina cheagurile de sânge;

– Plasma – un lichid care poarta săruri si enzime.

Fiecare componenta are rolul sau bine definit, insa doar celulele rosii din sânge sunt responsabile pentru diferitele noastre tipuri de sânge. Aceste celule au niste proteine numite antigene, iar prezenta sau absenta anumitor antigene determina tipul de sânge. Spre exemplu sângele de tip A are numai antigenele A, tipul B numai B, tipul AB ambele si tot asa. Celulele roșii din sânge mai au un antigen numit proteina RhD. Cand aceasta este prezenta, se spune ca un tip de sânge este pozitiv, iar cand este absenta, negativ. Daca o persoana cu sânge de tip A primește o transfuzie de sânge de tip B, sistemul imunitar nu va recunoaște noua substanța ca fiind o buna si nu o va accepta, considerand ca organismul este atacat.

Celulele roşii ale sângelui uman, hematiile, transportă oxigenul la nivelul întregului organism. Dacă pierdem mult sânge în timpul unei operații sau într-un accident, avem nevoie rapidă de transfuzie. Ar fi uşor dacă toţi am avea același tip de sânge, dar nu este aşa. Pe suprafața hematiilor se regăsesc 342 de antigeni – molecule capabile să stimuleze producția de anticorpi. Prezența sau absenta anumitor antigeni stabilește grupa de sânge a unei persoane.

Circa 160 din cei 342 de antigeni ai unei grupe de sânge se regăsesc la majoritatea oamenilor. Daca iti lipsește un antigen pe care 99% dintre oameni il au, grupa ta e considerata rara, dar daca ai un antigen pe care 99% din oameni nu il au, atunci grupa ta este foarte rara.

Recomandare:   De ce venele sunt albastre dacă sângele este roșu?

Lipsa unui antigen foarte comun stabileste caracterul negativ al unei grupe de sange. Daca primesti sange de la un donator cu aceeasi grupa, dar cu Rh pozitiv, anticorpii tai vor reactiona la celulele incompatibile si transfuzia poate fi fatala. Exista persoane carora le lipsesc toti cei 61 de antigeni din sistemul Rh, iar particularitatea a fost numita Rh nul, unul dintre cele mai rare tipuri de sange din lume si o descoperire fenomenala pentru hematologie.

Cum se gestionează sângele tuturor acestor persoane excepţionale?

Instituţia care se ocupă de acest lucru este IBGRL (International Blood Group Reference Laboratory) şi are sediul în Fristol, o mică localitate aproape de Brighton, în Anglia. Acolo se află baza de date a donatorilor de sânge rar. Scopul principal al acestei instituţii este să-i asigure pe cei care au nevoie de o donare de sânge împotriva discriminării, prejudicierii pe baza provenienţei; în acest sens, instituţia încearcă să facă un acord între ţara donatoare şi cea receptoare în aşa fel încât transferul sângelui să se facă la o temperatură minimă de patru grade, singura temperatură ce permite sângelui să îşi păstreze toate proprietăţile după transfuzie.

Surse oradesibiu.ro cunoastelumea.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Descoperiri

Stiință versus religie. Potopul lui Noe a avut loc la țărmul Mării Negre. Cercetătorii susțin că au găsit și rămășitele arcei

Published

on

Potrivit Vechiului Testament, în anul 600 al vieţii lui Noe, al zecelea patriarh biblic după Adam, Dumnezeu a decis că singura cale de a salva lumea pe care o crease era prin „curăţirea” ei de răutatea oamenilor. Dumnezeu a hotărât ca toate creaturile să dispară într-un uriaş potop biblic. Atunci, El i-a spus lui Noe sa construiască o arca si sa aducă pe ea cațe o pereche – mascul si femela – din fiecare specie de animale: „de la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am făcut”.

«Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, şi s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru şi pe din afară. Corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lățime şi treizeci de coţi în înălţime. Să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. Căci după șapte zile, voi face să plouă pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopți şi voi şterge astfel de pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut»“. (Biblia, Geneza, cap. 17)

Un articol publicat în Washington Post dezvăluie cercetarea exloratorului Robert Ballard (cel care a descoperit şi Titanicul) care a condus o echipă de cercetători, în Marea Neagră, pentru a căuta dovezi referitoare la Potopul lui Noe. Cercetatorii conduși de acesta au obţinut date extrem de interesante care arată că, acum 7.000 de ani, Marea Neagră era cu peste 150 de metri mai jos decât acum. Creşterea nivelului mării a dus la inundarea a 150.000 de kilometri pătraţi, inclusiv în zona de litoral aflată acum sub stăpânirea României.

După ce vreme de mii de ani potopul a fost prezentat doar prin prisma dogmatică, iar inexistenţa dovezilor materiale a dus la o înverşunată negare, de către o parte a comunităţii ştiinţifice, a faptului că evenimentul ar fi existat, în ultimele decenii lucrurile au luat o turnură neaşteptată, destul de mulţi savanţi descoperind dovezi directe şi indirecte că în perioada descrisă de Biblie a existat un cataclism de mari proporţi, scrie Adevarul.ro.

Însă cel mai mult a uimit această teorie a lui Robert  Ballard –a fost confirmată şi de dovezi materiale – lansată în urmă cu 5 ani , care împreună cu mai mulţi savanţi americani, a făcut cercetări în zona Meditarenei şi a Mării Negre. Practic, potrivit lui Ballard, potopul chiar a avut loc şi a produs o catastrofă în regiunea ţărmurilor Mării Negre, care aproape că şi-a dublat suprafaţa într-un interval foarte scurt de timp, ceea ce a făcut ca aproximativ 150.000 de kilometri pătraţi de uscat să fie inundați.

Interesant este că, de fapt, Ballard nu face altceva decât să preia informaţii din o serie de lucrări făcute publice, în perioada 1997-2001, de către hidrologul William Ryan şi geologul Walter Pitman, ambii profesori la Universitatea Columbia (SUA). Însă nici cei doi nu-şi pot asuma integral paternitatea teoriei, căci, la rândul lor, s-au bazat pe lucrările hidrologilor şi sedimentologilor români, bulgari şi ruşi, publicate în perioada 1968-1971 în analele institutelor de cercetări marine de la Constanţa, Varna şi Sevastopol.

Americanii au reluat, practic, analiza cu metoda carbon-14 a cochiliilor subfosile de moluşte de apă dulce, prezente în straturile de sub sedimentele marine actuale de pe platforma continentală. Interesant este, însă, că teoria a fost reconfirmată, dat fiind că în ambele cercetări vechimea cochiliilor respective a fost stabilită la circa 7.000 de ani. Cercetătorii români, bulgari, ruşi şi americani concluzionează că acum 7.000 de ani, Marea Neagră a cunoscut, cel puţin în straturile de ape superficiale, un episod ligohalin (adică de mare scădere a salinităţii), datorat, poate, scurgerii spre bazinul pontic a unei mase de apă de topire post-glaciară prin fluviile ruseşti.

Cercetătorii presupun că bazinul pontic adăpostea de zeci de mii de ani un lac de apă dulce, pe care îl numesc Lacul Pontic, al cărui nivel era cu 150 m mai jos decât nivelul actual al mării, astfel că platforma continentală era la aer liber şi adăpostea primii agricultori europeni (arheologia ne spune că SE Europei a fost prima zonă în care s-a răspândit agricultura).

Când nivelul apelor oceanice şi ale Mediteranei au depăşit altitudinea cea mai joasă a istmului Bosforului, apa marină a format o scurgere (actuala strâmtoare) care a umplut în mod catastrofal bazinul pontic, în câteva luni, printr-o cascadă gigantică, obligând agricultorii să-şi părăsească brusc aşezările. Ryan şi Pitman afirmă că aceste populaţii s-au răspândit, căutând alte câmpii de cultivat, în Anatolia şi în Mesopotamia, vehiculând astfel legenda Potopului.

„Marea Mediterană s-a format prin topirea gheţarilor. Nivelul acesteia a crescut atât de mult încât s-a revarsat în Marea Neagră, formând un baraj între cele două, actualul Bosfor, strâmtoarea care desparte cele două mări. Un potop apocaliptic a urmat, inundând barajul şi scufundând zeci de mii de kilometri pătraţi de uscat”, scriau Ryan şi Pitman în raportul publicat de Universitatea Columbia.

Recomandare:   Insula Șerpilor, stânca în formă de X din Marea Neagră, locul în vecinătatea căreia ar fi avut loc dispariții misterioase. Aici s-ar fi aflat un Triunghi al Bermudelor

Deşi nu au găsit Arca, cercetătorii au descoperit maluri străvechi despre care Ballard crede că ar reprezenta o dovadă că acest eveniment chiar a avut loc. Folosind mijloace de aflare a vechimii scoicilor de pe aceste maluri, arheologul estimează că potopul s-a petrecut în jurul anului 5000 î.H.

„A fost o zi proastă. Într-un moment magic, apele au inundat, în mod violent, acest teritoriu de 150.000 de kilometri păstraţi”, a mai declarat acesta.

Potrivit Bibliei, potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. După ce ploaia s-a oprit, corabia a rămas blocată „pe creasta muntelui Ararat”, care se află la extremitatea estică a Turciei, de-a lungul frontierelor cu Armenia şi Iran.

În vara anului 1916, un locotenent al aviației imperiale ruse, pe nume Roskovitki, zburând deasupra muntelui Ararat, a descoperit un lac semi-înghețat într-o crevasă, în care se afla o corabie mare, culcată pe o latură. În acelaşi an, 150 oameni au întreprins o ascensiune pe munte. Au descoperit vasul, au pătruns în interiorul său, au făcut fotografii şi au prelevat mostre de lemn şi răşină. Datele despre această extraordinară descoperire s-au pierdut în timpul revoluţiei bolşevice.

În 1949, aviaţia americană a fotografiat un obiect care prezenta contururile unei nave. Aviaţia turcă a fotografiat acel obiect misterios în 1987. În total au fost peste 100 de expediţii pe Muntele Ararat. Printre căutătorii Arcei s-a numărat şi astronautul Jim Irwin, care, după ce a pus piciorul pe Lună, a devenit un creştin împătimit. El a cerut asistenţă tehnică de la CIA pentru a scana obiectele prinse în gheţar. CIA a refuzat să îl ajute, însă există dovezi că agenţia s-a ocupat multă vreme de acest subiect şi deţine imagini cu misteriosul obiect de pe munte.

În 1973, satelitul american Keyhole-9 a fotografiat un obiect straniu, cu o lungime de peste 100 de metri, pe partea nord-vestică a Muntelui Ararat, dar imaginea nu a fost făcută publică. Porcher Taylor a plătit o taxă exorbitantă societăţii Digital Globe din Colorado, pentru a localiza Arca lui Noe cu ajutorul satelitului comercial QuickBird. Până acum s-au obţinut mai multe imagini, neclare, în condiţii de vreme înnorată.

Daca e sa dam crezare unui grup de exploratori turci si chinezi, care au descoperit in 2010, ramasitele unei corabii vechi, chiar pe Muntele Ararat, din Turcia, atunci avem de-a face o descoperire extraordinară.

Relicvele, adica niste bucati de lemn au fost gasite ingropate intr-o zona situata la 4.000 de metri altitudine. Ca sa se convinga de autenticitatea lor, exploratorii au testat bucatile despre care spun ca sunt parte din Arca lui Noe, cu carbon 14. In urma analizelor de laborator s-a constatat ca vechimea lor este 4.800 de ani, ceea ce inseamna ca dateaza cam din aceeasi perioada cand ar fi avut loc evenimentele relatate in Biblie.

Despre Muntele Ararat s-a crezut mereu ca ar fi locul unde imensa nava si-ar fi gasit sfarsitul, iar credinciosii si literatii au sperat intotdeauna ca acolo sa se descopere dovezi ca povestirile biblice sunt adevarate.

“Nu suntem siguri 100% ca este vorba despre arca, insa suntem siguri 99,9%”, a declarat Yeung Wing-cheung, regizor de filme documentare chinez originar din Hong Kong si membru al echipei de exploratori numita Noah’s Ark Ministries International.

Ahmet Ertugrul, conducatorul echipei de cercetare, a fost primul care a aflat despre locul in care a fost gasita structura din lemn. Potrivit acestuia, in iunie 2008, o cunostinta i-a spus ca in zona s-ar afla un loc secret in care ar sta ascunse printre roci vulcanice si gheata, mai multe bucati din Arca lui Noe. Dupa ce s-a convins cu ochii lui ca s-ar putea ca amicul sau sa aiba dreptate, Ertugrul a chemat echipa de cercetatori. Dupa doi ani de sapaturi, arheologii au facut descoperirea.

De-a lungul timpului, au fost mai multe descoperiri legate de Arca lui Noe, cea mai importanta fiind cea a arhelogolui Ron Wyatt, din 1987. Atunci, Guvernul Turciei a declarat zona respectiva Parc National.

Recomandare:   In cazul unui cataclism nuclear, singurul loc din România unde se poate întreține viața este lângă Marea Neagră. Locul a fost luat în vizorul NASA încă din 1986

Si totusi, exploratorii de acum susțin ca actuala lor descoperire este mai aproape de adevar si ca sunt sanse mult mai mari ca bucatile din lemn chiar sa fie parte din Arca lui Noe. In acest sens, ei au apelat chiar si la un expert olandez, cunoscut pentru cercetarile sale legate de potopul biblic. Astfel, olandezul Gerrit Aalten a declarat ca “exista dovezi de netagaduit ca structura gasita pe Muntele Ararat, in estul Turciei este parte din legendara Arca a lui Noe”.

Exploratorii spun ca structura arcei descoperita acum implica mai multe compartimente, unele separate prin grinzi de lemn, despre care se presupune ca gazduiau animalele. Mai mult decat atat, echipa de arheologi a exclus ideea potrivit careia zona in care au gasit relicvele ar fi fost locuita, pentru ca nu s-au descoperit in regiune dovezi ale prezentei umane. Oficialitatile turce locale vor cere Guvernului de la Ankara sa solicite UNESCO sa acorde regiunii statutul de patrimoniu mondial, pentru ca situl arheologic sa fie protejat pe parcursul sapaturilor viitoare.

Surse: adevarul.ro; stirileprotv.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister