Connect with us

Diverse

Profesor român care în țară, murea de foame, a ajuns cercetător de succes în străinătate. „Dădeam meditații până-mi curgea sângele pe nas”

Published

on

Ajuns cercetător de succes în Occident, un profesor român vorbeşte despre motivele care l-au făcut să plece din ţară şi despre oportunităţile pe care le-a avut în străinătate. A plecat din România în 2010, renunțând la postul de asistent la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi. Acum e cercetător în Belgia, la Universitatea din Liege, scrie „Adevărul”.

Vladimir Martinuşi, în vârstă de 42 de ani, a decis să plece din ţară din 2010, după ce a terminat doctoratul la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi. La momentul respectiv, era asistent universitar, însă perspectivele erau mai degrabă sumbre, iar plecarea i-a schimbat viaţa.

„Aveam un salariu de 1.700 de lei, cu tot cu sporul de merit, plus că toate salariile bugetarilor urmau să fie reduse cu 25%, deci aş fi rămas cu vreo 1.200 de lei net. Îl cunoscusem pe celebrul cercetător israelian Pini Gurfil, care mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. Gurfil mi-a propus să merg în Israel şi să urmez un stagiu postdoctoral la Technion, cea mai mare universitate tehnică din Orientul Mijlociu. Am acceptat, mai ales că numai bursa de studiu era echivalentul a aproximativ 12.000 de lei, fără să mai vorbesc de faptul că mi se deschideau noi perspective“, a rememorat Martinuşi.

În ultimii ani petrecuţi în România, situaţia sa financiară se înrăutăţise considerabil. Pentru a face faţă cheltuielilor, Martinuşi dădea meditaţii de matematică, dar pentru că banii erau în continuare prea puţini, a găsit o nouă metodă de a-şi rotunji veniturile.

„Dădeam meditaţii până îmi curgea sânge pe nas, era foarte greu din punct de vedere financiar. Apoi, în puţinul timp liber de care mai dispuneam, am început să fac mobilă şi s-o vând. Era mai mult un hobby, nu eram eu tâmplar sau mare specialist, dar nici nu cădea mobila în capul oamenilor, plus că aşa mai făceam şi ceva bani“, s-a amuzat Martinuşi. Odată ajuns în Israel, lucrurile s-au schimbat în bine. S-a adaptat rapid la noul mediu şi şi-a făcut prieteni şi cunoştinţe, mai ales că, spre surprinderea sa, în oraşul Haifa a întâlnit foarte mulţi evrei proveniţi din România.

Viaţa în Israel

„Condiţiile de la universitate erau excelente, nici nu mai are rost să fac vreo comparaţie. Aveam în sfârşit o anumită siguranţă şi mă puteam concentra pe munca mea. În Haifa auzeam des pe stradă limba română, am înţeles că unul din cinci locuitori veniseră din România. Mai mult, dintre aceştia majoritatea erau ieşeni de-ai mei, care plecaseră din România după ce a fost fondat statul Israel. M-am integrat destul de uşor şi mă simţeam în largul meu. Aşa am ajuns ca în timpul liber să merg în câte un local, unde cântam la chitară. Le cântam piesele celor de la Phoenix, dar şi alte cântece româneşti, atmosfera era foarte frumoasă, se simţeau bine chiar şi cei care nu înţelegeau versurile. Era o viaţă plăcută“, a mai povestit Vladimir Martinuşi. După trei ani petrecuţi în Israel, cercetătorul ieşean a decis că era momentul să dea curs unei noi provocări. Aşa a plecat din 2013 în Belgia, la Liege, unde a devenit  inginer cercetător în cadrul universităţii din localitate.

Invitat la conferinţe în întreaga lume

„Domeniul meu de expertiză se numeşte Astrodinamică fundamentală şi e o ramură a mecanicii cereşti care se ocupă cu studiul mişcării sateliţilor artificiali în jurul corpurilor masive, planete şi sateliţii lor naturali. Lucrez ca cercetător postdoctoral la Universitatea din Liege, în cadrul laboratorului de sisteme spaţiale al Departamentului de Inginerie Aerospaţială şi Mecanică al Facultăţii de Ştiinţe Aplicate, fiind finanţat în primii doi ani (2013-2015) de o bursă europeană Marie Curie, pe care am obţinut-o în urma propunerii unui proiect de cercetare. În Belgia m-am ocupat de formulări analitice care ajută la predicţia rapidă a orbitelor sateliţilor pe termen scurt şi mediu, modelul matematic propus de mine fiind publicat în revista ştiinţifică «Celestial Mechanics and Dynamical Astronomy» şi implementat în procesorul satelitului Qarman în cadrul misiunii spaţiale QB50“, a explicat Martinuşi.

În plus, în ultimii ani el a susţinut numeroase conferinţe şi prelegeri în SUA, Canada, Spania, Italia, Olanda, China şi Rusia. De curând, Martinuşi a fost invitat în Franţa, unde urmează să susţină o prelegere la Observatorul Astronomic din Paris. Cu această ocazie, el va prezenta noi metode de abordare a perturbaţiilor orbitale şi posibilitatea aplicării acestora pentru a reduce sarcina utilă computaţională în cadrul misiunilor spaţiale în care se cere o precizie sporită în determinarea orbitei sateliţilor. Apoi, el va da curs altei invitaţii sosite din China, din partea Departamentului de Inginerie Aerospaţiala a Universităţii Beihang din Beijing. De asemenea, românul scrie pentru mai multe reviste ştiinţifice din SUA şi Europa.

Citește și:
Metodele prin care Ceauşescu a încercat „să şteargă” Crăciunul din conştiinţa românilor

„E român, ne va sparge calculatoarele“ Vladimir Martinuşi s-a acomodat în Belgia, mai ales că la Universitatea din Liege a întâlnit şi câţiva conaţionali. „Suntem o mică gaşcă de români aici, la universitate, dar ne înţelegem bine şi cu ceilalţi. La început, când am ajuns la Liege, colegii belgieni glumeau pe seama mea, dar fără să depăşească o limită. «A venit Vladi, e român, ne va sparge calculatoarele şi ne va fura parolele ca să ne ia banii din conturi», spuneau ei. Nu m-am supărat, mai ales că mi-am dat seama că doar glumeau şi m-am putut convinge pe parcurs că nu erau genul de oameni care să aibă ceva împotriva românilor“, consideră Martinuşi.

Citeste mai mult: Adevarul.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Published

on

By

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era numit, părea inexpugnabil în faţa maşinilor de război antice. Nici armata romană nu a reuşit să-l doboare.

Mare parte a cetăţilor dacice care s-au constituit în inelul de apărare al marii capitale a regatului geto-dac din munţii Orăştie, Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate de ziduri din piatră. Dacologii, dar şi mulţi specialişti în arheologie au identificat la structura de apărare a acestor cetăţi un anumit tip de fortificaţie, numit „murus dacicus” sau în traducere liberă „zidul dacic”.

Considerat o structură inginerească militară unicat în Europa, zidurile ridicate de daci în special în Munţii Orăştiei s-au dovedit practic inexpugnabile, mult peste tehnica militară a acelor vremuri, o îmbunătăţire a zidurilor greceşti imposibil de spart sau de distrus cu maşinile de război ale vremii.

Murus dacicus – model grecesc perfecţionat

Dacii construiau puţin ziduri din piatră. Dar acolo unde au făcut-o, spun istoricii, aproape au atins perfecţiunea. Majoritatea cetăţilor dacice de pe teritoriul României erau construite după metodele tradiţionale, moştenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. Pe o zonă supraînăltaţă se construia aşezarea, fiind apoi înconjurată de şanţuri de apărare, valuri de pământ pe care în cele din urmă se ridicau palisade groase din buşteni.

Excepţia o reprezentau fortăreţele din zonele montane, în special din munţii Orăştiei, acolo unde piatra se găsea din belşug. În această zonă au fost identificat de către arheologi un anumit tip de fortificaţie unicat în Europa. I-au spus „murus dacicus” şi era deosebit de complex. Îl descrie reputatul arheolog Hadrian Daicoviciu, în lucrarea sa ”Dacia de la Burebista la cucerirea romană”. ”Acest sistem constructiv presupune două parametre din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriş compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în lăcaşe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize”, preciza arheologul.

Descrierea zidului dacic este prezentă şi la Dionisie Pippidi în „Dicţionarul de Istorie veche a României”, parametrii fiind prezentaţi explicit. „Murus Dacicus are de obicei o lăţime de 3 metri şi înălţime de 4-5 metri. Era construit din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată”. Specialiştii spun că acest tip de ziduri erau de inspiraţie elenistică.

Practic, urmând modelul zidurilor ciclopice greceşti, cu inspiraţia propriilor ingineri a rezultat „murus dacicus”. Acelaşi lucru este susţinut de Hadrian Daicoviciu, care spune că zidul dacic a apărut prin retehnologizarea zidurilor de inspiraţie elenistică, folosind piatra masivă din Munţii Orăştiei.

Murus dacicus, fortificaţiile inexpugnabile

Murus dacicus a apărut, spun istoricii, în perioada secolul I îHR şi secolul I d Hr, practic pe parcusul a 200 de ani, în perioada în care ameninţarea romană se contura la Dunăre. Cel care ar fi iniţiat ridicarea acestui tip de ziduri a fost Burebista, primul mare rege al dacilor. Cu toate acestea, murus dacicus şi-a găsit vocaţia în timpul războaielor daco-romane din perioada 101-106, fiind folosit pentru a fortifica „inima” regatului dac al lui Decebal. Practic cu „murus dacicus” au fost fortificate Sarmisegetusa Regia şi cetăţile care o apărau: Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Despre aceste ziduri istoricii spun că erau inexpugnabile. Maşinile de război antice precum balistele sau berbecii erau practic inutile în faţa zidurilor dacice. „Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart”, scrie în „Murus dacicus, simbol al războiului sau al păcii” Paul Pupeza.

Drept dovadă stă povestea asedierii Sarmizegetusei în 106. Cetatea a rezistat tuturor maşinilor de asediu romane şi chiar incendierii. A cedat doar în faţa trădării dacului Bacilis, care a arătat romanilor rezervele de apă ale cetăţii.

Murus dacicus – Simbol al puterii

Paradoxal, deşi „murus dacicus” rezistau la asedii prelungite şi practic nu putea fi distruse cu ajutorul tehnicii militare antice, cetăţile dacice nu erau foarte bine pregătite pentru asedii. Specialiştii spun că spaţiul mic din interiorul zidurilor şi lipsa unor rezerve importante de apă le făcea doar bastioane de apărare temporare, unde garnizoana nu putea rezista mult timp.”Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide, dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu. Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind reduse de spaţiul mic. Totodată, în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei”, scrie Paul Pupeza.

Citește și:
Premieră în Belgia: mucurile de țigară, reciclate. Ce obţin belgienii din aceste gunoaie extrem de dăunătoare mediului

În schimb, pentru aceşti specialişti, cetăţile cu „murus dacicus” par să aibă o puternică funcţie ideologică. Sunt, prin impenetrabilitatea lor, un simbol al puterii basileilor dacici, drept dovadă stând şi turnurile-locuinţă din interiorul acestora. Majoritatea aşezărilor erau din lemn şi pământ, în timp ce „inima” stăpânirii dacice era dăltuită în piatră, înconjurată de „murus dacicus”, zise şi zidurile zeilor, care nu pot fi pătrunse de forţa omenească.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbont

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Diverse6 ore ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse16 ore ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri3 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină3 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Descoperiri3 zile ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Diverse4 zile ago

Prima mașină electrică sută la sută românească. Este atât de ieftină încât și-ar putea-o permite aproape orice român

Doi oameni de afaceri din Cluj şi Baia Mare, Andrei Ostroveanu (47 de ani) şi Gheorghe Mureşan (58 de ani),...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister