Connect with us

Diverse

Părintele anesteziei din România: „Toată imunitatea organismului ține de credință. Dumnezeu nu lucrează cu minuni, ci creează oportunități!”

Published

on

Profesorul universitar dr. George Litaczek, cunoscut ca „părintele anesteziei din România”, a vorbit, într-un interviu acordat Ziare.com, despre problemele societăţii româneşti, ale sistemului sanitar, despre intervenţia de la Colectiv, dar şi despre relaţia dintre medicina şi credinţă.

Prof. univ. George Litarczek, în vârstă de 91 de ani, s-a născut în 1925 în SUA, la Boston, dar a studiat şi lucrat în România, unde a întemeiat specialitatea anestezie terapie-intensivă. Prin mâna lui au trecut nu numai puternicii României, de la Elena Ceauşescu şi Gheorghe Gheorghiu Dej, ci şi străini, precum fratele lui Kim Ir-sen.

Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi eşti om prin starea de conştienţă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. (…) Dumnezeu nu lucrează cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îţi creează oportunităţi.

Reporter: „Trăim vremuri în care medicii pleacă pe capete din România, unde văd cu ochii. Dvs, deşi născut în SUA şi cetăţean american, aţi rămas în România în cea mai cruntă perioadă din istoria noastră recentă, adică după 1945. De ce?”

Prof. G. Litarczek: Da, am dublă cetăţenie. Pe deasupra, sunt şi de origine germană. Şi, totuşi, chiar fără a fi membru de partid, la Elias le-am dat anestezie lui Gheorghiu Dej şi altor „capete încoronate. Am intrat în partid abia în 1973, când mi s-a spus că altfel nu pot fi profesor universitar. Eram deja conferenţiar.

Toată lumea mă întreabă de ce nu am plecat din România. Pentru că în anii ’50 am făcut, ca găina, un ou, pe care conjunctura mi-a permis să-l dezvolt – specialitatea anestezie, care în 1972 a devenit anestezie terapie intensivă.

Reporter: „Cum era înainte de apariţia acestei specialităţi?”

Prof. G. Litarczek: Anestezia o dădeau diverşi chirurgi, în general cei mai tineri, uneori şi surorile. Înainte de anii ’50, când bolnavul ajungea în stare gravă, murea. Era abandonat de medici. Până când medicina a învăţat că bolnavii pot fi scăpaţi din situaţiile primar grave.

Din anii ’50, la Colţea, am început cu chirurgia cardiacă. Ea cerea terapie intensivă. Deci la Colţea s-a născut terapia intensivă cardiacă, iar la Floreasca, Zorel Filipescu a creat terapia intensivă de urgenţă, datorită ministrului adjunct al Sănătăţii, care era la Floreasca, şi ministrului Voinea Marinescu, care era la noi, la Colţea.

Reporter: „Care e boala Sănătăţii de astăzi?”

Prof. G. Litarczek: Sănătatea de astăzi suferă de boala generală a sistemului – corupţia. Acolo unde ai un manager cât de cât cinstit, care cumpără ce-i trebuie spitalului, treaba merge de bine de rău. Eu am fost şef de clinică la Fundeni şi ştiu cum este.

Dar e mai mult decât atât: oamenii nu ştiu să gândească, nu sunt profesionişti.

Comuniştii au avut o viziune organizatorică gândită de Lenin şi Stalin, bazată pe industrializare, ceea ce nu era neapărat greşit, pentru că numai ţările industriale îşi pot creşte standardul de viaţă. Şi au făcut asta cu generaţia mea, ingineri, medici educaţi în sistemul de învăţământ dinainte de război.

Acum noi vrem să refacem societatea dinainte cu oameni educaţi în timpul comunismului. Ceea ce ai învăţat în şcoală, ceea ce ai văzut în tinereţe, îţi creează coordonatele după care faci toate judecăţile.

Mă uit la cei de acum, nu găsesc soluţii decât în stil centralizat. Vă dau un exemplu. Nu are ce căuta Ministerul Sănătăţii să impună preţul medicamentelor, iar asta deranjează tot echilibrul. Apoi, de ce se dau citostasticele numai în spitale, ar trebui să se găsească la orice farmacie sau măcar la câteva în fiecare oraş şi un medic oncolog să poată pune perfuziile şi la el la cabinet.

Soluţia lor e ca Guvernul să dirijeze tot. În lumea capitalistă, Guvernul nu dirijează, ci creează mediul, legislaţia, restul e concurenţă liberă.

Reporter: „Cum a fost intervenţia de la Colectiv?”

Prof. G. Litarczek: A fost prost interpretată. Eu zic că medicina românească s-a descurcat foarte bine. La o oră după incendiu, în spitale erau 70 de bolnavi protezaţi respirator. Se leagă unii că au fost resuscitaţi pe trotuar. Aşa se face. Întâi îl resuscitezi unde e şi apoi îl mişti. Prinţesa Diana a fost resuscitată în maşină, intubată în maşină şi abia apoi descarcerată şi a ajuns vie în sala de operaţie.

Şi nu a fost doar arsură. Fumul conţine cianuri. Era deci şi intoxicaţie foarte gravă, letală. Arsura de piele, arsura de căi respiratorii şi plămâni plus intoxicaţie cu cianuri. Nu se poate mai grav.

Reporter: „Ce trebuie să ştii dacă vrei să închei o asigurare de viaţă?”

Prof. G. Litarczek: Povestea cu infecţiile e veche şi eu am trăit-o de la începuturile ei. Odată cu apariţia intervenţiilor chirugicale şi administrarea antibioticelor de rutină. Penicilina strepto primea toata lumea în post-operator şi imediat s-au creat specii rezistente.

Stafilococul auriu dă un sepsis cu un şoc de o gravitate extraordinară, ucide în mai puţin de o oră uneori. Primul caz major a fost la noi la Colţea în ’54. Şi de atunci a început colaborarea cu Matei Balş, cel după care a fost botezat Spitalul.

Continuu am avut morţi şi am făcut dezinfecţii. Când îi aud la televizor că întreabă cine e de vină pentru infecţia intraspitalicească, îmi vine să îi strâng de gât. E de vină o atitudine generală a medicinei, care a produs germenii rezistenţi la antibiotice prin utilizarea aiurea a acestora.

Se vorbeşte mult despre cei care au murit în spital, dar foarte puţin despre faptul că 4 dintre cei trimişi în străinătate au murit pe durata transportului. Bolnavii aceştia nu se transportă. Îi tratezi în situ pentru că atunci când începi să tragi de ei…. După accidentul de la schi, Michael Schumacher a fost internat în cel mai apropiat spital care nu e cel mai formidabil din Franţa şi a stat acolo săptămâni întregi, nu l-au mutat.

Reporter: „Aţi fost şi pacient în sistemul sanitar din România?”

Prof. G. Litarczek: Da. Acum 10 ani şi mai recent. Fiul meu a suferit o operaţie mare, e adevarat după chimioterapie făcută la Viena. Dar chirurgia aici a fost făcută.

Reporter: „Care era statutul medicului pe vremea cand dvs. eraţi în sistem?”

Citește și:
25 de metode de tortură ale Securităţii comuniste ce concurează în ferocitate cu Inchiziţia medievală

Prof. G. Litarczek: Să vă spun o poveste. Am fost şi profesor asistent la Universitatea din Dusseldorf să ţin cursuri de anestezie de conducere. Şi, ca să ma angajeze la universitate, a trebuit să scot cazierul judiciar. M-am dus, era coadă. M-am aşezat la rând, am ajuns la ghişeu. Am ajuns după jumătate de oră la ghişeu, când am dat actele funcţionarului, m-am trezit că închide ghişeul şi mă întreabă ce caut eu la coada aceea, când trebuia să mă duc direct la el. Acum totul e o propaganda contra medicilor.

Reporter: „Nu au şi ei o vină?”

Prof. G. Litarczek: Unii sunt complet neruşinaţi şi condiţionează. Dar problema remunerării medicului trebuie reglată. Dacă nu îi poţi da leafă mare, atunci dă-i voie pacientului să-i dea ceva în plus. Dacă la spital vrei alt medic decât cel de salon, ar trebui să plateşti, dar oficial, la casierie, cu un tarif făcut pe categorii şi gradaţii ale medicilor. Se produce aşa şi o filtrare a doctorilor.

În ’65 am fost în Olanda, la Amsterdam, cu bursa OMS şi am picat de Paşte de gardă ca medic primar. În trei zile, am dat numeroase anestezii, unele unor pacienţi privaţi, cei care refuză medicul de salon şi doresc unul cu grad mai mare, cum eram eu. Eu nu ştiam care sunt pacienţi privaţi şi care nu, am luat anesteziile la grămadă. La sfarşitul lunii am fost chemat la casierie să primesc 3.000 de guldeni de la pacienţii privati din acele zile. Deci când ai modele care funcţionează perfect, de ce nu te iei după ele?

Reporter: „Cum de reuşeaţi să ieşiţi din ţară înainte de ’89?”

Prof. G. Litarczek: Lucram la Elias, aveam relaţiile necesare, dar eram cuminte, plecam la congrese o dată la doi ani. Elena Ceauşescu nu ne lăsa decât în vacanţele oficiale la UMF. La Elias eram cu securistul lângă mine. Nu mi-a cerut însă niciodată să torn pe nimeni. M-au respectat pentru că era pielea lor în joc. Ei nu se puteau duce în străinătate. Jumătate în CPEx, ei sau nevestele lor, au trecut pe la mine.

Eu i-am dat anestezie şi fratelui lui Kim Ir-sen, cand l-a operat mai întâi Arseni pe creier, tumora benigna, iar apoi Setlacec.

Reporter: „V-a chemat vreodată cineva dupa 1989 să vă ceară părerea?

Prof. G. Litarczek: Până la Revoluţie am colaborat cu toţi miniştrii Sănătaţii. După Revoluţie, nu m-a mai întrebat nimeni nimic. În 1993 am ieşit la pensie de la Facultatea de Medicină, în 1995 de la Fundeni, după care am mai făcut învăţământ în reţele particulare. 10 ani am fost profesor la Politehnică, am predat un curs de aparatură medicală la catedra de electronică. Pofesorul Tulbure, succesorul meu la Fundeni, băiat destoinic, le-a acoperit necesităţile, eu m-am făcut inginer.

Reporter: „V-a părut rău că n-aţi plecat din ţară?”

Prof. G. Litarczek: Nu, deşi am avut oferte.

Reporter: „Cum vedeţi societatea de azi?”

Prof. G. Litarczek: Un haos dominat de incompetenţă pentru că oamenii judecă în parametrii comunişti în care au fost formaţi. Copiii de azi trebuie să se formeze în străinătate. Degeaba ajungi comandantul unei grupe care nu ascultă de comenzi şi face numai ce vrea ea.

De asta guvernanţii nici nu pot să schimbe ceva. Şi trebuie plecat de la educaţie, tocmai aceea care nu se schimbă.

Gândeşte vreunul din pătura conducătoare ca un american? În SUA, legea e forul suprem. Constituţia americană defineşte perfect care e dreptul tău şi până unde se întinde el: până la drepturile celuilalt. Iar cea care-ţi îngrădeşte drepturile e legea.

Deci supremaţia legii, educaţie…şi disciplină. Ea e secretul societăţii germane. E nevoie de solidaritate şi ea vine din respect reciproc. Când mă uit la televiziuni, mă apucă groaza: e o lipsă de respect faţă de orice. Iar televiziunile sunt oribile, nu fac decat să creeze isterie. Cum ajunge unul ceva, dă în el, găseşte-i că are 7 case, trei papuci etc. Acum văd că au o problemă şi cu Catedrala Mântuirii. Nu neapărat cu ea, ci cu faptul că e făcută şi din banii publici cu care ar putea fi construite spitale.

Religia e şi ea o doctorie. Se ocupă de suflete. Când credincioşii se roagă, în lobii lor frontali a fost identificată o activitate intensă, care nu există la necredincioşi.

Bolnavul care spune că moare chiar moare. Pentru că el crede că moare. Nu îl salvezi numai cu medicina, ci şi cu psihicul, trebuie să-l faci să lupte. Iar psihicul are nevoie de credinţă. Eu sunt credincios şi în toata viaţa mea am fost ajutat pentru ceea ce m-am rugat.

Reporter: „Depinde de rugăciunea medicului sau a pacientului?”

Prof. G. Litarczek: Depinde de Dumnezeul bolnavului, de cât crede el. Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. Universul funcţionează fără Dumnezeu. El există numai în creierul omului.

Eu am avut trăire de despărţire în două. La două săptămâni după operaţia de acum 10 ani, am făcut o hemoragie secundară cu trei litri de sânge pierdut, şi în sala de operaţie mă vedeam pe mine şi întreaga intervenţie din tavan. Le-am descris apoi exact ce făceau fiecare. Carcasa mea era pe masă.

Şi când trăieşti extracorporalizarea, nu te mai poţi îndoi că eşti carcasa care ţine de materialitate şi eşti om prin starea de conştienţă umană care nu poate fi definită în termenii actuali ai ştiinţei. Adică sufletul şi memoria din el. Creierul e doar în interfaţă.

Reporter: „Şi amnezia?”

Prof. G. Litarczek: Nu sufletul uită, ci mecanismul material, interfaţa nu mai funcţionează.

Reporter: „Aţi experimentat miracole în carieră?”

Prof. G. Litarczek: Dumnezeu nu lucrează cu minuni precum Hristos. Dumnezeu îţi creează oportunităţi. Îţi vine ajutorul de lângă tine. Trece o ocazie şi trebuie doar să întinzi mâna.

Sursa: ziare.com

Diverse

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Published

on

By

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii ei, fiecare devenind o personalitate în domeniul în care a activat. Este vorba despre membrii familiei Leonida, atinşi de aripa îngerului genialităţii, caractere puternice, de o moralitate ireproşabilă, cu dragoste de oameni, modele atât pentru contemporani cât şi pentru generaţiile de maine.

Cei mai cunoscuţi dintre ei sunt Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Gheorghe Leonida (sculptor în colectivul lui Paul, cu care a realizat celebra statuie Christos Mântuitorul, de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro), Adela Leonida Paul (medic oftalmolog al Casei Regale, directoare a spitalului „Vatra Luminoasă“) şi Dimitrie Leonida (inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic).

Momentul de glorie al acestei familii de români străluciţi începe cu ofiţerul de carieră Anastase Leonida (1849-1918) şi soţia acestuia Matilda (1855-1950). El, român născut în Muntenia, ea franţuzoaică get-beget (înainte de căsătorie se numea Matilde Gill), ba chiar pariziancă de mai multe generaţii.

S-au cunoscut în „micul Paris”, Bucureştiul de sfârşit de secol XIX, şi s-au căsătorit în scurt timp căci, după cum se menţionează în cronicile familiei „se potriveau de minune”. Ea – stilată, elegantă, inteligentă şi de o frumuseţe răpitoare, el – organizat, disciplinat, cu minte sclipitoare şi cu o determinare ieşită din comun.

10 copii şi o viaţă itinerantă

După cum se consemnează  în  lucrarea „Personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti: Familia Leonida” (apărută în 2004 la Bucureşti, ed. Ion Basgan, autori: Gabriel Năstase, Mihai Olteanu, Paul Dudea), familia Leonida a dus o viaţă aproape nomadă, mai ales din cauza faptului că Anastase era nevoit (fiind colonel şi apoi general la arma Geniu) să coordoneze mari lucrări militare şi civile de pe teritoriul foarte tinerei Românii.

Familia l-au urmat, în mod firesc, aşa că, în deceniile următoare, dintre cei 10 copii ai familiei, unul s-a născut la Fălticeni (primul dintre băieţi, Dimitrie, fondatorul Muzeului Tehnic), altul la Vaslui (natalia, cea mai mare dintre fete), alţi şase la Galaţi, iar ceilalţi la Bucureşti.

În ciuda faptului că familia nu a prins rădăcini în oraşele în care a ajuns, toţi cei 10 copii au primit o educaţie de excepţie. Toţi vorbeau fluent mai multe limbi de circulaţie mondială, toţi au învăţat carte şi au exceleat în domeniile în care au activat. Câţiva, însă, n-au fost doar oameni deosebiţi, ci s-au dovedit adevărate genii: Dimitrie Leonida, Gheorghe Leonida, Eliza Leonida Zamfirescu, Adela Leonida Paul şi Natalia Leonida.

Elisa, prima femeie inginer din Europa

Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887 şi a studiat şcoala primară la Galaţi, apoi la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând bacalaureatul la secţia reală a Liceului „Mihai Viteazul”.

După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat şi la alte şcoli tehnice din România, însă peste tot a primit acelaşi răspuns, după cum avea să consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: „Locul femeilor este la cratiţă!”

Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. În fapt, este prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.

Cu timpul, cu răbdare şi dârzenie, a câştigat admiraţia profesorilor şi colegilor. La înmânarea diplomei de absolvire (în anul 1912, cu specializarea „Chimie”), decanul Hoffman ar fi declarat: „Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe radical viaţa. Se înscrie în organizaţia „Crucea Roşie“ şi pleacă pe front. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti, fiind decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.

Elisa Leonida

Pe front l-a întâlnit şi pe viitorul ei soţ, inginerul Constantin Zamfirescu, nimeni altul decât fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, în localitatea gălăţeană Ghidigeni (probabil la conacul familiei Hrissoveloni), în 1918. Interesant este că la nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse.

După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre.

Doctoriţa genială a Casei Regale

Doctoriţa Adela Leonida Paul s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1890 şi avea să devină unul dintre cei mai importanţi medici oftalmologi pe care i-a avut România, cu o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea ştiinţei medicale.

În 1918, cu puţin timp înainte de încheierea războiului, îşi ia doctoratul în medicină, la Iaşi, cu lucrarea „Complicaţiile tifosului exantematic la ochi”, obţinând calificativul „Magna Cum Laude“. În Moldova avea să aibă primele contacte cu familia regală a României. În octombrie 1918, în conacul familiei Hrisoveloni din Ghidigeni, o întâlneşte pentru prima oară pe Regina Maria, care venise la nunta lui Constantin Zamfirescu (fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu), cu Elisa Leonida, sora Adelei şi prima femeie inginer din Europa.

Citește și:
De ce venele sunt albastre dacă sângele este roșu?

După terminarea Primului Război Mondial, Adela revine la Bucureşti şi este numită, la doar 29 de ani, directoare a Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasă. Imediat după numire, înfiinţează o tipografie care tipărea în Braille (cu simboluri în relief, astfel încât să poată fi „citite” cu degetele de către orbi), în care se vor tipăr ani de-a rândul manuale pentru clasele primare şi de liceu, atît de necesare şcolilor speciale pentru nevăzători.

Adela Leonida Paul

După numai un an, în 1920, se înfiinţează la Bucureşti Spitalul de Ochi „Vatra Luminoasă”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se răspândise, iar Casa Regală a României o numeşte oftalmolog oficial al Curţii şi o împuterniceşte să o opereze de cataractă pe Regina Maria. Operaţia are succes, iar laudele nu mai contenesc să vină, în presa vremii, la adresa doctoriţei Leonida.

Fondatorul Muzeului Tehnic al României

Dimitrie Leonida s-a născut la 23 mai 1883, la Fălticeni. Şcoala primară a început-o la Galaţi în 1890, clasa a III-a a terminat-o la Buzău, de unde a mers la Bucureşti la şcoala Clemenţa, apoi la Şcoala Primară Petrache Poenaru din Bucureşti.

În anul IV va concepe proiectul „Metropolitanului din Bucureşti”, cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moşilor şi ramificaţia Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei reţele de metrou în Bucureşti, iar proiectul de diplomă va avea ca tema „Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicaz”.

Deşi a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani şi de la Şcoala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, şi s-a angajat la Primăria capitalei, unde s-a ocupat de verificarea instalaţiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la reţea, problema tramvaielor, abordează problema metroului al cărui prim proiect îl făcuse în anul IV de facultate şi construirea unui canal navigabil Argeş – Bucureşti – Dunăre, cu port la Bucureşti şi centrale hidroelectrice la Bucureşti, Orăşti, Budeşti, Fundeni.

În anul 1908 Dimitrie Leonida a înfiinţat prima Şcoală de Electricieni şi Mecanici din România, care va funcţiona peste 45 de ani şi va pregăti mii de specialişti din domeniul electric şi mecanic. Un an mai târziu, în 1909, a înfiinţat şi primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice.

Dimitrie Leonida

În anul 1912 a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăveşti, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoşani. Împreună cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societăţii Comunale Bucureşti şi al Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate), Christea Niculescu şi prof. Andronescu, a înfiinţat în anul 1913 societatea Energia, prima societate particulară românească din domeniul electrotehnic.

Omul care a sculptat cea mai cunoscută statuie a lui Iisus

Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892. Când tatăl său, un ofiţer de carieră, a fost nevoit să părăsească oraşul Galaţi, Gheorghe l-a urmat la Bucureşti, unde a absolvit liceul apoi a continuat studiile la departamentul de sculptură a conservatorului de Arte Frumoase.

În 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Christos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii. Lucrarea a început în 1926 şi a fost finalizată în 1931.

Gheorghe Leonida

Întors în România, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. A murit în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei. Lucrările sale pot fi văzute la Castelul Bran, Muzeul Naţional de Artă şi în alte muzee importante din Bucureşti.

Natalia, primul director al Liceului „Regina Maria”

Natalia Leonida, fiica intelectualilor Anastase Leonida şi Matilda Gill, a urmat cursurile liceale în limba franceză la „Notre Dame de Sion” din Galaţi şi pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887–1901), concomitent cu Şcoala Normală Superioară din cadrul aceleiaşi universităţi; şi-a obţinut şi licenţa în filologie modernă la Universitatea Bucureşti (1904).

La reîntoarcerea în ţară a cerut Ministerului Instrucţiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizată ca profesoară de limba franceză la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucureşti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este învestită directoarea acestui liceu, devenit acum „Regina Maria”.

Face eforturi pentru a-l înzestra cu dotări ultramoderne: cabinete, laboratoare, bibliotecă, sală de gimnastică, sală de pregătire pentru Crucea Roşie, sau pentru introducerea unor discipline extraşcolare, de tip european, care să dezvolte, pe lângă intelect, şi patriotismul, cum ar fi „Cercetăşia”.

Talentată pianistă, Natalia avea să o ajute pe sora ei, Adela Leonida Paul, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale, dar şi a operelor din literatura română şi universală.

Generalul Paul Leonida

Foarte cunoscut a fost şi Paul Leonida (1885-1982) care a avut o carieră militară exemplară. A participat, ca ofiţer, la Primul Război Mondial, iar în Al Doilea Război Mondial avea gradul de general, fiind comandatul Secţiei Operaţiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcejd

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Diverse18 ore ago

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii...

Diverse19 ore ago

Deşi nu doare, ficatul dă alte semne prin care „anunţă” că este bolnav. Cel mai simplu test prin care afli dacă ficatul tău e sănătos

Ficatul este cel mai activ organ din corpul uman, din punct de vedere metabolic. În pofida acestui fapt, atunci când...

Diverse3 zile ago

Secretele minţii umane. Cele două mecanisme care ne controlează viaţa şi greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Psihologul Daniel Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast”...

Medicină3 zile ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

Diverse4 zile ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse5 zile ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister