Connect with us

Diverse

Orori care nu trebuie uitate. Pogromul de la Iasi, o pata neagra in istoria Romaniei moderne

Published

on

„Cele mai multe cadavre erau pe strada Alecsandri. În curtea bisericii Sfântul Ilie, în șanț care folosea ca adăpost în curtea Chesturii s-au înălțat mormane de cadavre până la înălțimea pereților.”

Episodul Pogromului de la Iași a fost inclus în studiile despre Holocaust, iar câțiva istorici s-au aplecat asupra acestuia atunci când au trecut în revistă, destinul evreilor din România în perioada de la instaurarea regimului carlist și până la 1944. Episodul acestui pogrom este unul important și central pentru studierea Holocaustului din România și se poate înscrie și în depănarea acestui fenomen la nivel universal. Se consideră că Pogromul de la Iași a fost preludiul uciderii în masă a evreilor din provinciile Basarabia și Bucovina de către armatele românești, dirijată și de directivele date de mareșalul Ion Antonescu. Ca și teorie, Jean Ancel arată că directivele au făcut parte dintr-o politică dirijată, care urmărea lichidarea evreilor din România, iar deportările din Bucovina și Basarabia să reprezinte doar o fază din exterminarea acestora. S-a înscris în derularea faptelor, și influența nazistă, chiar dacă ofițerii germani au participat în chip marginal la acest pogrom.

În cadrul episodului cunoscut ca și Pogromul de la Iași din data de 29 și 30 iunie 1941, au fost uciși cam o treime din evreii orașului, peste 14.000 doar în două zile. Au existat procese și dosare deschise pentru acești criminali de la Iași între anii 1944-1948, dar acestea au fost ascunse aproximativ o jumătate de secol. Așadar, se pot pune două întrebări: Pogromul de la Iași a fost o crimă planificată de naziști, exact cum au fost și celelalte intervenții ale unităților Einsatzgruppe și Armata germană? O a doua întrebare îi are în vedere și pe români. În acest fel, pogromul a fost creuzetul colaborării germano-române, dat fiind faptul că și autoritățile române au adoptat o „sosie” a politicii de exterminare a evreilor? Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie într-adevăr să urmărim traiectoria politicii regimului antonescian și să vedem motivația de a lichida majoritatea evreilor dintr-un oraș, care a simbolizat existența evreiască din România. Iar a doua întrebare, îi aduce în discuție pe cei din unitățile germane care au ajutat autoritățile române, existând și o înțelegere prealabilă între aceste două părți. Unitățile Einsatzgruppe nu staționaseră în Iași în zilele acelea, iar pogromul de la Iași a fost o producție a inițiativelor românești cu sprijinul german.

În elaborarea unui asemenea act, au fost implicați mai mulți factori: ordinul explicit al mareșalului Ion Antonescu, ajutat de Mihai Antonescu și alți câțiva miniștri, corpul judiciar militar și civil, direcția CFR și salariații acesteia, precum și cetățeni români simpli din împrejurimi sau chiar din respectivul oraș. Documentele recente arată că ordinul explicit al mareșalului Ion Antonescu s-a schimbat pe parcurs, în timp ce pogromul a ieșit de sub control și s-a transformat într-un adevărat abator uman. Tot aceste izvoare ne prezintă scopul final al acestui act: deportarea populației evreiești din Iași spre lagărul de la Târgul-Jiu, așa cum se proceda și cu ceilalți evrei din Moldova și din împrejurimi, spre a-i deporta spre lagărele din Ucraina.

Se cunoaște existența unei „Istorii a Răului” a lui Michel Facheux, unde sunt trecute secvențe din nașterea și dezvoltarea conceptului și existenței de RĂU. De asemenea, Toma d’Aquino arată existența unui „Suprem Rău” și un „Suprem Bine”, dar referindu-ne la Pogromul de la Iași, putem considera că se poate vorbi și de fațete ale răului. Cele două „trenuri ale morții” unde au fost înghesuiți mii de evrei pentru ca apoi să fie lichidați în chinuri, reprezintă un capitol nefast din istoria noastră și uneori chiar, necunoscută…dar și necunoscut intenționat. Deci „o amplă izbucnire de ură care s-a exprimat prin zdrobiri de capete, oase, membre, și un extaz înfiorător la vederea sângelui curgând.” (Jean Ancel) Nu e nevoie să amintim pe deasupra și de jafuri, violuri și distrugeri de orice fel.

Pogromul nu s-a petrecut fără niciun fundament înrădăcinat în istoria antisemitismului din România, ci s-a canalizat la începutul secolului XX ca și centru al unui antisemitism național și centrul L.A.N.C.-ului lui A.C.Cuza. La Iași se întemeiază și Garda de Fier în anul 1927, iar în 1935, sunt elaboratele legile Partidului Național-Creștin al lui Goga și Cuza. La o săptămâna după ce pogromul a trecut, Mihai Antonescu a concentrat întregul act și antisemitism național într-o singură frază: „Nu mi-e teamă că istoria ne va judeca drept barbari…Fiți fără milă!” Aici vom face o paranteză și vom aminti de producția cinematografică a lui Radu Jude, care poartă în titlu cuvintele lui Mihai Antonescu:„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari!”

Încheierea Pogromului de la Iași, a însemnat doar închiderea unui capitol dintr-o întreagă epopee de astfel de acte odioase și oribile. Să nu uităm că după pogrom, regimul român a dorit să falsifice documentația cu privire la acest act și la desfășurarea evenimentelor. Au fost pregătite din timp diferite rapoarte, care contraziceau intențiile planificatorilor, adică de a acuza populația evreiască de rebeliune. Astfel, pogromul se întemeia pe apărarea autorităților române în fața barbariei populației evreiești. În realitate, lucrurile au stat invers. Iar la începutul anului 1944, când se întrevedea clar o capitulare a forțelor românești și germane, s-a încercat prin falsificare să se evite răspunderea pentru astfel de crime comise pe teritoriul țării. Și cum era de așteptat, s-au găsit diferiți „țapi ispășitori” în soldați germani sau în membri ai Mișcării Legionare, dar și pentru faptul că legionarii au fost interziși de către autorități. Acestea sunt principalele probleme care nu au facilitat un studiu exact al pogromului de la Iași și au creat multe confuzii cu privire la reconstituirea crimelor îngrozitoare.

Acum ceva timp, s-a descoperit un ordin al mareșalului Ion Antonescu care arăta că acesta a dispus evacuarea din oraș a tuturor evreilor și lichidarea oricărui evreu care ar încerca să tragă spre un soldat român sau german. Un astfel de pogrom a avut și alte antecedente, dintre care putem aminti pogromul de la Dorohoi, de la 1 iulie 1940 și nu pe cele executate de naziști în Europa de Răsărit. În legătură cu pogromul de la Dorohoi, dorim să clarificăm câteva lucruri. S-a stabilit că numărul celor uciși a fost de 53 și alți zeci de răniți, dar luând în calcul ultimele studii ale istoricilor Carol Iancu, Jean Ancel sau Lya Benjamin, ei constată că au fost între 165-200 de victime. Așa cum arăta și istoricul Dinu C. Giurescu, pogromul de la Dorohoi a egalat cu o răzbunare a regimentelor românești pentru dificultățile mari pe care le-au avut cu evreii de la nord de Prut, în Basarabia. Atacurile succesive împotriva populației evreiești din Dorohoi au început la data de 1 iulie 1940, în timpul funeraliilor ostașului român de etnie evreiască Iancu Solomon.

La 10 ianuarie 1941, Comunitatea Evreilor din Dorohoi trimite o scrisoare către U.C.E. în care precizează că evreii din comunele județului Dorohoi sunt obligați să părăsească localitățile de reședință până la data de 20 ianuarie 1941. Se cere o intervenție pentru prelungirea acestui termen până la 1 aprilie 1941.

Cu siguranță că regimul antonescian nu putea pune în aplicare, un asemenea act de o așa amploare, fără prezența armatei germane în România. După cum rezumă istoricul Jean Ancel, „Pogromul de la Dorohoi și nu metodele de acțiune ale Einsatzgruppe a constituit modelul pogromului de la Iași.”

La 29 iunie, ziua evacuării populației evreiești, la Iași existau 45.000 de evrei. În luna mai a anului 1942, la recensământul pentru „persoane cu sânge evreiesc”, au fost găsiți doar 32. 364 de evrei. Rezultă deci că minim 12-13.000 de evrei au fost masacrați în timpul celor două zile ale pogromului de la Iași. Dispoziția telefonică suna cam așa: „Evacuarea populației evreiești din orașul Iași este necesară și va fi făcută totală, inclusiv femei și copii. Evacuarea se va face pe pachete, pachete, mai întâiu la Roman și apoi la Târgu-Jiu. Pentru aceasta vei lua înțelegere cu Ministerul de Interne și Prefectura de județ, chestiunea trebuind studiată.”

Episoadele fondatoare ale pogromului de la Iași și care au pregătit terenul măcelului au fost mai multe. Prima a survenit în noaptea dinspre 7 spre 8 iunie, când autoritățile au început să aresteze „suspecți” de activitate politică subversivă. Însă odată cu izbucnirea operațiunilor militare, la 22 iunie, au început să fie lipite afișe pe ziduri, pe garduri, pe stâlpi de electricitate, în vagoanele trenurilor și tramvaielor ilustrând vinovăția evreilor pentru provocarea războiului și instigarea la ură, revoltă și pogrom. Declarația lui Leon Haimovici, unul dintre fruntașii populației evreiești, este grăitoare:„Simțeam că ceva plutește în aer. Trăiam cu frica continuă de a fi arestați, nu ieșeam din adăposturi, stam, dormeam și mâncam acolo.” La o zi după, pe 23 iunie, apăreau soldați germani pe străzi. Avioanele sovietice începeau să bombardeze orașul Iași, dar fără să provoace pagube serioase. La 25 iunie, se instaurase o stare „de liniște dinaintea furtunii”, când unii „din prudență și anumită prevedere făceau valize și strângeau lucrurile de preț.” (Hirsch Zielle) La 26 iunie a avut loc un al doilea bombardament care a provocat pagube serioase: 38 de morți, o sută de case distruse, unde locuiau evrei săraci. Imediat după bombardament, autoritățile române nu au empatizat cu populațiile evreiești. Nicidecum. Au început să-i aresteze sub diferite pretexte, pentru învinovățirea colaborării cu dușmanul. Tot în aceeași zi, a început o instigare reală la progrom în presa locală. Iar o ultimă piesă de puzzle care declanșa pogromul, a fost uciderea celor trei evrei acuzați de „sindrom Stockholm” de către Mircea Manoliu, sergent din Regimentul 13 Dorobanți. În următoarea zi, Manoliu și încă un alt soldat au uciș șase evrei tot pe același considerent. Istoricul Matatias Carp consideră că acesta a fost epilogul pentru un nou prolog al pogromului de la Iași. În replică sau în completare, istoricul Jean Ancel consideră că epilogul acestui pogrom a fost uciderea de către soldații români a peste 400 de evrei la târgul Sculeni, în apropiere de Iași, îngropându-i în gropi comune, pe care victimele a trebuit să le sape, după o noapte îngrozitoare în care tinere evreice au fost maltratate.

Mircea Manoliu a fost legionar, identitate despre care mareșalul Ion Antonescu nu a dorit să vorbească la proces. De aceea, Mișcarea Legionară a avut o atenție deosebită în procesul criminalilor de la Iași și în studiile scrise după război. Fiindcă spre ea s-au îndreptat toate acuzațiile de a fi principalii vinovați de pogrom. Mircea Manoliu nu a murit în război după cum se spunea, ci a fost chiar decorat cu „Bărbăție și credință” pentru faptele sale.

Unul dintre avocații Comunității evreiești a observat că mulți magistrați locali, profesori de la Universitatea locală, au părăsit orașul înainte de masacru. După părerea avocatului Leon Reicher, „au știut încă înainte despre viitorul masacru”. La 28 iunie, plecările s-au intensificat:„Mulți civili creștini au avut cunoștință de acest pogrom și-au părăsit casele mergând la rude în alte străzi, pentru a nu fi martori la odioasele asasinate.”

Un simplu evreu a rezumat alarmele înscenate:„În noaptea de 28 spre 29 iunie, în noaptea neagră când a început masacrarea populației evreiești eram alungați în adăposturi prin alarme aeriene false, aceasta pentru a fi mai ușor bandelor de criminali a-și găsi victimele.” La vânătoarea în noaptea de 28/29 iunie au participat în primul rând polițiștii din Iași, ajutați de polițiști din Basarabia, cu unități de jandarmi care au întărit circumscripțiile de poliție cu patrule mobile postate în cartiere evreiești. Pe 29 iunie la ora 8 dimineața, în podul Chesturii se aflau 300 de ostatici evrei, iar în beciuri au început să fie înghesuite ale sute, într- o zi de Duminică a unei sărbători creștine a Sfinților Petru și Pavel.

Un evreu pe nume Leon Haimovici, invalid încă din timpul primului război mondial, a descris momentul arestării într-o nuanță mai deschisă. Se bucurase când patrule de polițiști au năvălit în casa acestuia, pentru că se temea tot timpul de cetățeni înarmați, de germani…dar nu de polițiști români. Când i s-a cerut să predea mitraliera el ar fi zis:„Sunt invalid din războiul 1916. Drept răspuns am fost bătuți cu cravașa, cu patul armei, trântiți jos, călcați în picioare, ridicat din nou și iar trântit.” Sergentul de pe stradă era un cunoscut de-al său și i s-a adresat, iar acesta ar fi spus:„Nu te cunosc, jidane!”

Căpitanul Grigoiu ar fi descris drumul spre casă, în următoarea zi de după pogrom:„La orele 6 și 7 dimineața am plecat spre casă și am trecut pe strada Ștefan cel Mare pe unde îmi era drumul și am văzut pe tot parcursul numai cadavre și băltoace de sânge.” Dintre cei responsabili pentru actul pogromului de la Iași, se numără și așa-ziși „mici ucigași”, din care făceau parte mii de cetățeni români ai orașului, din toate păturile sociale, în afară de membrii forțelor de ordine și de armatele română și germană.

În ziua pogromului, la 29 iunie, s-au înființat câteva stații de concentrare a populației evreiești în diferite instituții publice ale Poliției sau Armatei din nevoia de a controla numărul evreilor duși la Chestură, loc în care la primele ore ale dimineții, se aflau deja 12.000 de evrei vii sau morți. În curtea Chesturii au fost uciși, în câteva ore, aproximativ 5.000 de evrei, iar pe străzi câteva mii, cifre care nu provin din surse evreiești. „La intrarea în Chestură au stat mai mulți gardieni cu niște pari în mână și am fost lovit până la sânge.” (Samoil Springher)

Marele măcel începuse. Deschiderea focului a fost simultană cu declanșarea unei alarme false, metodă folosită și în zilele anterioare. Dar de acum, acțiunile au arătat că tot ce a fost înainte, au fost acțiuni ale unor amatori spre deosebire de ce se întâmpla în continuare. „În evrei trăgeau nemții, română și gardieni publici.”, a declarat un evreu care a fost împușcat în picior. Mormanul de morți crescuse foarte mult, polițiști români încetând să mai arunce deasupra morți și oameni în agonie pentru a nu intra în linia de foc și deoarece numeroasele cadavre nu mai puteau fi aranjate cu aceeași metodă. Au început să tragă cu mitralierele în lumea înghesuită, iar în rândurile din față se vedeau deja grămezi de cadavre, oameni schilodiți și răniți. În jur a 8.000 de evrei au fost evacuați din curte spre „trenul morții”.

Slăbind zidul din spatele lor, evreii au rupt bucăți din acesta și reușind să se refugieze în cinematografe ori în zona Pieței Unirii. Dar șansa de scăpare le-a fost anulată de muncitorii români de la garajul de autobuze ale CFR-ului. Trebuie subliniat faptul că tot ce s-a întâmplat aici nu a fost inclus în rapoarte și documente oficiale. În ziua pogromului, muncitorii au acordat un ajutor „patriotic” autorităților românești și germane, înarmându-se cu bâte, lopeți, cu pari de lemn și bolovani.

Primul „tren al morții” a părăsit Iașiul la 30 iunie 1941, la ora 2 noaptea, iar după câțiva kilometri s-a întors, s-a oprit, a pornit din nou, părăsind orașul după două ore. Trenul trebuia să plece spre lagărul Târgu-Jiu via Roman. Conform rapoartelor falsificate, erau 35 de vagoane cu 2.530 de evrei- în realitate, au fost 50 de vagoane cu 5.000 de evrei.

În privința numărului victimelor, cifrele sunt controversate. Numai după deschiderea arhivelor, în anul 1996, s-a putut afla adevărul. La 1 iulie 1941, inspectorul de poliție Virgil Ionescu a raportat că a început descărcarea cadavrelor din trenul care cuprinde 39 de vagoane, deci în trenul spre Târgul Frumos erau aproximativ 4.000 de evrei. Nu 654 după cum a raportat prefectul Captaru. În aceeași zi, Ionescu a trimis un al doilea raport: din cei 2500 de evrei, în viață s-au găsit doar 1242, restul de 1258 au fost găsiți morți.

Se pot spune încă multe despre ceea ce a însemnat pogromul de la Iași și parcursul acestuia. Pogromuri adiacente cu acesta au existat la: Sculeni și acuzarea Armatei române de genocid, Mărculești, masacrul de la Bălți, Lipiceni și altele.

Spitalul de copii Ghelerter a devenit și orfelinat, servind drept adăpost pentru orfanii în vârstă de 2-5 ani ai Pogromului de la Iași:„Unuia i-a murit mama și 3 frățiori degerați astă-iarnă din lipsă de lemne. Altuia, i-au dispărut părinții.”

Citește și:
Chiar asta să ajungi sa faci pentru a-ți vinde marfa? Pește putred, „împrospătat” cu ochi de plastic

Tribunalul care i-a judecat pe criminalii de la Iași într-un proces „blitzkrieg”, în luna iunie a anului 1948, nu a ignorat numărul victimelor și l-a ridicat și stabilit la aproximativ 10.000 de evrei. Numărul de victime, care a fost stabilit la recensământul Comunității conform unei liste nominale, a fost de 14.850 de evrei. Dar autoritățile românești nu au dorit să se afle adevărul, ci au încercat să-l ajusteze și să diminueze numărul victimelor mai ales în perioada 1950-1996. Nicolae Ceaușescu declara că au fost uciși 2.000 de evrei. De fapt, în Pogromul de la Iași au fost uciși aproximativ 15.000 de evrei, 8000 în oraș și 7000 în „trenurile morții”.

Iași. „Cele mai multe cadavre erau pe strada Alecsandri. În curtea bisericii Sfântul Ilie, în șanț care folosea ca adăpost în curtea Chesturii s-au înălțat mormane de cadavre până la înălțimea pereților.”

sursa historia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Moisescu Corneliu Lucian

    4 decembrie 2018 at 6:35 pm

    Publicati si documentele care sa ateste „progromul”….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

România, expusă unor ameninţări, odată cu preluarea preşedinţiei Consiliului UE

Published

on

By

Specialiştii în securitate cibernetică avertizează că ameninţările la adresa României cresc în condiţiile în care ţara noastră a preluat preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi are programate alegeri prezidenţiale în acest an.

Inclusiv companiile energetice ar putea fi ţinţa piraţilor cibernetici, spun specialiştii. De exemplu, grupul GreyEnergy, specializat în atacuri asupra companiilor energetice, a dezvoltat noi atacuri periculoase şi a reuşit să lase 230.000 de cetăţeni din Ucraina fără curent electric. Un astfel de atac ar putea fi devastator pentru ţara noastră, scrie Digi 24.

„Vedem atacuri în timp real între diverse state ale lumii. În partea de jos, avem top 5 industrii care sunt targetate de astfel de atacuri: servicii financiare, servicii de consultanţă, telecomunicaţii, manufacturare şi industria de asigurări”, explică, în fața unui ecran uriaș cu mapamondul, Anton Rog, șeful Centrului Național Cyberint al SRI.

Specialiştii estimează că atacurile cibernetice se vor înmulţi şi vor creşte în complexitate odată cu preluarea preşedinţiei rotative a Consiliului UE.

„Gândiți-vă că vor fi sute de evenimente gestionate de România în cadrul președinției Consiliului UE. De asemenea, în cele două rânduri de alegeri, vom avea foarte mulți actori din România implicați şi vor fi date de interes strategic pentru Guvern sau pentru partidele din România, candidații la președintie, exfiltrarea lor și folosirea lor în scop infracțional”, atrage atenția Anton Rog.

În doar 24 de ore, sistemul de monitorizare a evenimentelor cibernetice a înregistrat peste 600.000 de încercări de spargere a mai multor conturi. În acelaşi interval de timp s-au primit peste 400.000 de autentificări eşuate pe un singur cont şi peste 300.000 de situaţii în care diverse instituţii au fost ţinte.

Ameninţări cibernetice în 24 de ore:

Multiple autentificări eşuate cu sursă comună 647.055;

Multiple autentificări eşuate cu destinaţie comună 477.112;

Restricţionare acces site web 450.160;

Multiple conexiuni respinse 342.784;

Posibilă epidemie – număr ridicat de conexiuni 314.133;

Atac identificat din surse multiple 108.732;

O ţintă majoră sunt companiile energetice.

„Avem celebrul caz din decembrie 2015 când o treime din teritoriul Ucrainei a fost lăsat fără energie. Consecința ar fi una dramatică. Cum ar fi acum, iarna, Bucureștiul să nu aibă energie electrică trei zile? Ar fi de neînchipuit!”, spune Anton Rog.

„Avem o statistică referitoare la atacurile monitorizate în cadrul Proiectului Ţiţeica prin care protejăm infrastructurile cu valenţe critice din zona guvernamentală. În ultimele 24 de ore am monitorizat 44.321.746 de evenimente cibernetice”, adaugă specialistul.

„Într-un sistem, cel mai ușor de hackerit este persoana. Vă dau un exemplu: am fost la cineva în birou, o persoană cu poziție importantă, care spunea: cu siguranță mie nu mi se poate întâmpla așa ceva. Am studiat puțin în ziua respectivă, după ce am plecat de acolo, și am văzut că e fanul unei mărci de mașini. I-am trimis de pe un nr. un SMS în care îi spuneam că îi oferim un drive-test cu ultimul model, ne trebuie CNP-ul și adresa ca să putem să îl băgăm în sistem. Ce credeți, ni le-a dat? Vă spun eu: Da!”, a povestit Anton Rog.

Tehnologia ne poate deveni rapid un inamic periculos.

„Grupările de criminalitate cibernetică folosesc aceste tehnologii pentru a automatiza atacurile și pentru a le face extrem de complexe. În loc să folosească 100 de dezvoltatori ca să facă o campanie complexă, folosesc astfel de algoritmi și o generează într-un timp de 10 ori mai scurt și cu de 10 ori mai puțini oameni. Foarte multe dintre ele nu mai sunt detectabile cu tehnologiile clasice, rulează exact pe perioada în care trebuie să-și facă treaba și apoi se autodistrug”, a explicat șeful specialiștilor de la Centrul Național Cyberint al SRI.

Pentru a-i pregăti pe viitorii specialişti în securitate cibernetică, Centrul Naţional Cyberint dezvoltă deja, în cadrul mai multor universităţi, programe de master.

Sursa: digi24.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Ce înseamnă, de fapt, să mănânci sănătos? Medicul care te învaţă cum să mănânci corect: „Greutatea normală este cel mai puternic atu al sănătăţii noastre“

Published

on

By

Medicul  Magdalena Moroşanu conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină din Galaţi şi directoarea unei clinici de nutriţie şi de diagnosticare a diabetului, a vorbit, într-un interviu acordat publicaţiei „Adevărul”, despre ceea ce înseamnă a mânca sănătos.

„Ideea de a mânca sănătos porneşte de la dorinţa de a atinge o greutate sănătoasă, spune Magdalena Moroşanu. Asta trebuie să aibă în minte fiecare dintre noi. Ceea ce înseamnă că, în funcţie de înălţimea cu care m-a lăsat Dumnezeu, să am o anumită greutate. Atunci organismul funcţionează aşa cum trebuie şi dă randament 100%. Când depăşim greutatea ideală pentru înălţimea noastră, corpul începe să se forţeze. Greutatea normală este cel mai puternic atu al sănătăţii noastre. Deci nu contează neapărat cât mănânci, ci acest raport înălţime-greutate de care vă vorbesc. Ca să mâncăm sănătos, este bine să începem cu baza, şi anume să mâncăm de trei ori pe zi – dimineaţa, la prânz şi seara. Mâncarea stă în stomac o oră şi jumătate, două ore. După ce stomacul se goleşte, fabrică acid gastric şi atunci este bine să luăm o gustare. Acesta este rolul gustărilor, să fie ceva în stomac. Prin urmare, o alimentaţie sănătoasă înseamnă să mâncăm de trei ori pe zi, iar între cele trei mese să luăm o mică gustare. Eu o numesc o amăgeală, adică să-i dai ceva stomacului.”

„Întrebarea cea mai importantă este: care e măsura în farfurie pentru a-mi păstra o anumită greutate?

Trebuie să ne luăm măsura între cantitatea de alimente pe care le consumăm şi numărul de calorii pe care acestea le conţin. Fiecare organism funcţionează după o lege fundamentală: fiecare plus de calorii de care organismul nu are nevoie îl transformă automat în grăsime. Caloria este măsura unei alimentaţii sănătoase pentru o greutate normală. Noi nu prea ne dăm seama de cât avem nevoie. Noi avem o programare, care este plăcerea de a mânca. Din acest motiv, această plăcere ne face să întrecem măsura când este vorba de calorii şi problema este că nu realizăm, nu conştientizăm. Suntem mereu pe fugă şi nu este bine să mâncăm aşa.”

Cum este bine să mâncăm?

„Când te aşezi la masă, nu te uiţi la televizor sau la calculator, nu citeşti şi nu faci nimic altceva, doar mănânci. Te gândeşti la faptul că mănânci. Bunicii noştri aveau o vorbă: «La masă nu se vorbeşte». Această expresie sintetizează practic ce înseamnă modul sănătos de a mânca. Întotdeauna am crezut că explicându-i omului cu creionul în mână ce are de mâncat în diabet, va înţelege mai bine. Ca să mă conving că a înţeles cum trebuie ce are de făcut, îi dădeam din prima zi un creion şi hârtie ca să scrie exact ce a înţeles, să văd cu ce a rămas după discuţia cu mine. Am constatat atunci cu bucurie că toată lumea era bucuroasă că ştie cum să mănânce şi ce să mănânce. În primii ani la secţia de diabet din spital, cred că aveam şi cinci come diabetice pe săptămână. Coma diabetică cere o mare dedicaţie, o atenţie deosebită. Trebuie să stai lângă pacient până când îl vezi că se dă jos din pat. După 20 de ani de explicaţii date fiecărui pacient şi după ce am instruit asistentele medicale ca să ştie şi ele să explice aceleaşi lucruri, nu am mai avut come diabetice ca să le arăt rezidenţilor care veneau pe secţie. Diabeticii au înţeles ce le făcea rău şi nu au mai făcut acele lucruri şi le-au transmis şi ei mai departe, iar lipsa comelor diabetice în spital a fost rezultatul. Nu este o laudă, ci efectul pe termen lung. Abia după 20 de ani vezi care sunt efectele muncii tale. De când am clinica de diabet şi nutriţie, m-am axat pe prevenţia complicaţiilor cronice la diabetici.”

„În privinţa acestor complicaţii, efectele sunt dezastruoase: paralizie, arterite, amputaţii de membre, neuropatii, gastropareze, tahicardii, chiar şi infarct. Din cinci internări, la două sau chiar trei cazuri am de intervenit. Din miile de pacienţi pe care îi avem, mulţi dintre ei vor avea mai puţine astfel de complicaţii în anii ce vin.”

Citeşte mai mult pe adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister