Articole adăugate recent

In 1958, la noua ani de la venirea sa la putere, Mao a lansat un vast program de industrializare si colectivizare cu intentia de a construi un paradis socialist. Dar paradisul s-a transformat repede intr-un infern, dupa ce haosul economic a cauzat cea mai mare foamete din istorie, in urma careia intre 30 si 55 de milioane de oameni si-au pierdut viata.

Odata cu venirea sa la putere in 1949, Mao avea in fata o sarcina monumentala. El trebuia sa schimbe din temelii o societate blocata in trecut. La randul lor, chinezii isi puneau toate sperantele in noul regim, ca le va putea schimba vietile dupa mai bine de doua decenii de razboaie devastatoare.

In urma unei intrevederi cu Stalin, Mao a reusit sa obtina un imprumut de 300 de milioane de dolari, dar si livrari de echipamente industriale si utilaje agricole. Mao a luat apoi una dintre cele mai importante masuri ale sale improprietarind mai bine de 300 de milioane de tarani. Intre 1950 si 1953 ei au simtit o crestere simtitoare a standardului de viata. Chiar daca trebuiau sa dea o parte din recolta lor statului, cea mai mare parte o pastrau pentru ei, putand sa-si intretina familiile fara mari probleme.

Numai ca Mao a inceput la scurt timp sa se teama ca masurile luate vor da nastere unei noi clase de mici proprietari. Din 1953 le-a cerut taranilor sa-si puna pamanturile la comun urmand modelul sovietic al colhozurilor si de atunci au inceput sa apara si primele probleme. Odata cu denuntarea lui Stalin de catre Hrusciov in 1956, ideile staliniste urmate indeaproape de Mao au inceput sa fie contestate, el insusi incepand sa-si piarda din sustinere in interiorul partidului.

Pentru a recastiga controlul situatiei, el a inceput o campanie de consultare populara cu privire la directia luata de tara lor. Pentru prima oara in viata lor, oamenii s-au putut exprima liber si nu au ezitat sa-si dea glas pasurilor. Dar totul nu a fost decat o capcana. Dupa ce criticii lui s-au facut cunoscuti, Mao nu a pierdut timpul. El a trecut la represalii si a inchis in lagare in jur de un milion de oameni. In urma represiunii a fost inlaturata orice fel de opozitie, chiar si din interiorul partidului, Mao putand incepe in 1958 Marele Salt Inainte.

Un razboi impotriva individului

S-a reinceput colectivizarea prin infiintarea de aceasta data a unor zeci de mii de comune ale poporului fiecare reunind mii de familii si conduse de cadre profund loiale lui Mao.

Comunele au introdus un nou stil de viata, totul fiind conceput ca individul sa-si piarda orice notiune de sine. Orice fel de proprietate privata a fost abolita, confiscandu-se pana si uneltele casnice ca oamenii sa manance numai in cantinele comunelor. Serile le petreceau cu totii in baraci, iar cresele au eliberat femeile de multe dintre datoriile lor materne pentru a lucra pe camp.

Orice fel de relatii personale trebuiau mai intai sanctionate de cadre, incat orice idee de familie a disparut repede. Pentru multi intreaga situatie a fost de nesuportat si s-au sinucis.

In cadrul comunelor s-a renuntat la bani in locul lor implementandu-se un sistem de munca pe puncte. Pentru nenumarati oameni care nu puteau lucra pamantul, masura a insemnat moarte sigura. Partidul a ajuns sa reglementeze orice aspect al vietii oamenilor si sa se implice in chestiuni in care nu avea nici un pic de experienta, cu efecte devastatoare mai ales in agricultura.

Citește și:
Humanoizii care au locuit pe teritoriul actual al României acum două milioane de ani au trăit cu unelte primitive într-o lume a giganţilor

O tara ravasita de foamete

Ei au ajuns sa hotarasca ce terenuri trebuiau folosite si in ce mod, pana si distantele intre culturi. In consecinta productia agricola a avut de suferit. Iar cadrele au inceput sa falsifice rezultatele incat sa coincida sau sa depaseasca tintele de productie.

Drept urmare, de la an la an, s-a creat o discrepanta majora intre ceea ce se recolta si cat era transmis la centru. Taxa platita de comune era calculata in functie de raporturile false ale cadrelor, iar in multe regiuni s-a intamplat ca tot ce era recoltat sa fie luat de statul dornic sa-si plateasca datoriile fata de Uniunea Sovietica, chiar daca asta insemna condamnarea propriului popor la moarte.

Foametea s-a transformat intr-un dezastru de proportii in urma planului lui Mao de a mari productia de otel. Cum fabricile nu produceau suficient taranii au fost obligati sa-si construiasca in comune propriile furnale rudimentare. Dar metalul rezultat era de neutilizat, irosindu-se forta de munca a milioane de tarani.

Oamenii au inceput sa moara pe capete pe masura ce foametea a inceput sa cuprinda din ce in ce mai multe provincii. Ele au fost izolate de restul tarii si nimeni nu putea intra sau pleca din ele fara aprobare speciala. O comisie a partidului a fost trimisa in tara pentru a investiga ce se intampla. Ei au consemnat cum oamenii disperati incepusera sa manance scoarta copacilor, dar si pamant pentru a-si potoli foamea. Dar cel mai mult au fost socati de miile de cazuri de canibalism. Chiar si dupa estimarile lor conservatoare murisera peste 15 milioane de oameni.

Musamalizarea unei calamitati

Nu-i de mirare atunci de ce Mao a cerut arderea raportului si a copiilor sale. Stia tot ce se intampla, dar totusi a ales sa sacrifice zeci de milioane de tarani pentru a pastra iluzia paradisului socialist in marile centre urbane si industriale ale tarii. Ce a fost mai grav a fost ca ar fi putut salva toate aceste vieti.

Granariile statului erau pline, insa au ramas inchise in toata aceasta perioada. Oamenii s-au adunat de jur imprejurul lor si se rugau de soldatii care le pazeau sa le dea ceva de mancare. Cunoscand ceea ce se intampla in China prin consultantii sai, Hrusciov a ajuns sa-l roage pe Mao sa nu repete excesele lui Stalin, numai ca sfaturile sale nu au fost ascultate.

Simtind o presiune din ce in ce mai mare, in 1962, liderul chinez a chemat o intrunire a 70.000 de cadre din toata tara pentru a-i informa ca pune capat Marelui Salt Inainte si le-a permis taranilor sa-si cultive iarasi propriile recolte. Mao a suprimat apoi orice informatie legata de foamete si a initiat Revolutia Culturala, folosindu-se de zelul unui tineret indoctrinat sa-si elimine opozantii.

De atunci nu s-a mai vorbit de responsabilitatea lui Mao in cea mai mare foamete din istorie, foamete care a cauzat aproape la fel de multi morti ca si cel de-al Doilea Razboi Mondial.

sursa ziare.com


Vă așteptăm și pe PAGINA DE FACEBOOK pentru a comenta împreună articolele noastre.


Nu ratați aceste articole !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here