Connect with us

Diverse

Omul care indraznea sa il contrazica chiar si pe Nicolae Ceausescu. „Măi, Nicule! Unde dracu’ să mai cauţi dreptatea asta că nici în pădure nu o găseşti!”

Published

on

Foarte putini erau cei care indrazneau sa il contrazica pe Nicolae Ceausescu in public si nu numai. O bună periodă de timp de la vânătorile la care participa Nicolae Ceauşescu era prezent şi Ion Gheorghe Maurer. Acest era singurul dintre apropiaţii „liderului suprem“ care avea curajul să îl contrazică li chair să îl admonesteze de faţă cu alte persoane.

Un astfel de episod s-a petrecut la partidă de vânătoare de fazani din padurea Cioflecu. Iată ce povesteşte Vasile Crişan, ce la care a organizat atunci vânătoare:

«Început de decembrie 1970 sau ’71, nu mai reţin exact. Primesc un telefon de la Feneşer, care îmi transmite că deschiderea sezonului de vânătoare la fazani cu „şefu“ se va face altfel decât altădată. „Voi veni numai cu şefu şi cu tovarăşul Maurer. Aranjează şi tu o primire aşa… mai rustică, cu pui ţărăneşti la frigare, cu mujdei, vin de ăla roşu de-al vostru, fiert cu tot ce trebuie în el şi, bineînţeles, lipia caldă. Vezi cum stai cu fazanii şi cum organizezi goanele, astfel ca totul să iasă bine“, a precizat Feneşer.

Vânătoarea am organizat-o în pădurea Cioflecu, o pădure de aproape 300 hectare în care, în cursul verii, s-au populat 400 de pui de fazan de 14 zile, crescuţi la cloşti. Condiţiile erau deosebit de favorabile pentru vânătoare. Un strat de circa 10 cm de zăpadă, deja tasată şi îngheţată, iar temperatura în jur de minus un grad Celsius permiteau mişcarea normală atât a gonaşilor, cât şi a fazanilor.

La locul de primire a celor două vârfuri ale partidului şi statului, am improvizat o masă şi un fel de laviţă, din baloţi de paie, peste care s-au întins nişte macaturi rustice, astfel că totul arăta ca la ţară. Aproape de masă era focul vânătoresc, la care sfârâiau în frigări vreo cinci pui de ţară. Alături era o oală de 5-6 litri în care fierbea un vin roşu, de ziceai că este sânge de iepure, dres cu zahăr, cuişoare, scorţişoară şi feliuţe de măr. Lipia era învelită în prosoape şi blăniţe pentru a se menţine caldă până la sosirea musafirilor.

În jurul orei 10.00, soseşte coloana oficială. Din cele cinci autoturisme de teren coboară Nicolae Ceauşescu, Ion Gh. Maurer, Gheorghe Feneşer şi vreo cinci-şase securişti din escortă. După salutul de bun-venit, îi invit la masa aranjată de noi. Atmosfera era destul de destinsă. Parcă erau mai bine dispuşi decât altădată. Bineînţeles că vioara întâi era tot Maurer. Pe vremea aceea încă se mai suportau. Nu apucase încă să intre dihonia între ei.

Nicoalae Ceauşescu: „Ia mai turnaţi, mă, câte o cană de vin!

La masă, s-a mâncat şi s-a băut mai mult ca niciodată. Chiar şi după ce s-au ridicat de la masă şi eram gata de plecare, Ceauşescu se întoarce şi zice: „Ia mai turnaţi, mă, câte o cană de vin!“ Era prima şi a fost ultima dată când l-am auzit cerând vin.

Cele cinci goane simple le marcasem cu numere, încă din ziua precedentă. Desigur că standul lui Ceauşescu l-am căutat şi l-am fixat, ca întotdeauna, în locurile cele mai bune. Deplasarea de la masă şi până la goana întâi s-a făcut pe jos. Cei doi continuau în linişte, dar bine dispuşi, discuţiile începute la masă. La un moment dat, îl aud pe Maurer spunând, cu o voce puternică: „Ascultă, mă, Nicule! Să ştii şi tu că eu nu sunt Husák şi nu voi fi niciodată un Husák al României!“ Ştiam că Husák era şef de partid şi preşedinte al Cehoslovaciei şi atât. Altceva nu ştiam despre el. În mod cert, Maurer ştia foarte multe.

La goana întâi, instalez vânătorii la standurile stabilite. În dreapta lui Ceauşescu, la circa 50 de metri distanţă, îl aşez pe Maurer, iar în stânga, cam la aceeaşi distanţă, pe Feneşer. În mod deliberat, între vânători am lăsat o distanţă mai mare decât cea normală, pentru a nu se stânjeni reciproc. Când au început să vină fazanii în zbor, am urmărit cum trăgea fiecare.
Feneşer a tras doar câteva focuri. Maurer a tras destul de mult, dar numai la fazanii care zburau în zona lui, aşa cum zice şi etica vânătorească nescrisă. Ceauşescu a tras cele mai multe focuri de armă. Trăgea în toate direcţiile, indiferent de distanţă. Trăgea şi la fazanii care zburau spre Maurer sau spre Feneşer, practic „se întindea“ cu arma pe toată linia de standuri. Maurer fierbea în stand de necaz. Se uita lung spre Ceauşescu, dar nu spunea nimic. În acest mod s-au desfăşurat toate cele 5 goane.

„Ia spune tu ce am împuşcat noi astăzi?“

După fiecare goană, adunam fazanii împuşcaţi şi notam într-un carneţel cât a vânat fiecare. Întotdeauna, cei mai mulţi fazani erau aşezaţi la standul lui Ceauşescu. Când am făcut totalul pe cele cinci goane, am constatat că la Ceauşescu numărul de fazani împuşcaţi era aproape dublu faţă de cei de la Maurer.

Citește și:
Nu s-a îmbolnăvit niciodată până la 91 de ani: „Făceam ulei de floarea soarelui şi de sămânţă de dovleac. Vai, daʼ bun era!“

La încheierea vânătorii, ne-am regrupat cu toţii la drumul forestier unde aşteptau maşinile. Nimeni nu comenta nimic. Dispăruse buna dispoziţie de dimineaţă. Deodată, Ceauşescu mă întreabă: „Ia spune tu ce am împuşcat noi astăzi?“ Scot carneţelul şi zic: „Dumneavoastră aţi împuşcat 54 de fazani, iar tovarăşul preşedinte Maurer, 29 de fazani“. Ceauşescu râdea, foarte satisfăcut, iar Maurer, negru la faţă de supărare, se descarcă: „Bravo, mă, Nicule! Cum să nu împuşti tu atâţia fazani când băieţii ăştia- arătând cu mâna spre noi- de o săptămână au tot căutat să vadă unde este locul cel mai bun, ca să te aşeze pe tine. Şi nu ţi-a fost de-ajuns numai atât: te-ai întins cu arma şi la fazanii care veneau la mine sau la Feneşer. Măi, Nicule! Unde dracu’ să mai cauţi dreptatea asta că nici în pădure nu o găseşti!“ Aşa s-au despărţit. Fiecare s-a dus la maşina lui şi duşi au fost».

sursa historia.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Published

on

By

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii ei, fiecare devenind o personalitate în domeniul în care a activat. Este vorba despre membrii familiei Leonida, atinşi de aripa îngerului genialităţii, caractere puternice, de o moralitate ireproşabilă, cu dragoste de oameni, modele atât pentru contemporani cât şi pentru generaţiile de maine.

Cei mai cunoscuţi dintre ei sunt Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Gheorghe Leonida (sculptor în colectivul lui Paul, cu care a realizat celebra statuie Christos Mântuitorul, de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro), Adela Leonida Paul (medic oftalmolog al Casei Regale, directoare a spitalului „Vatra Luminoasă“) şi Dimitrie Leonida (inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic).

Momentul de glorie al acestei familii de români străluciţi începe cu ofiţerul de carieră Anastase Leonida (1849-1918) şi soţia acestuia Matilda (1855-1950). El, român născut în Muntenia, ea franţuzoaică get-beget (înainte de căsătorie se numea Matilde Gill), ba chiar pariziancă de mai multe generaţii.

S-au cunoscut în „micul Paris”, Bucureştiul de sfârşit de secol XIX, şi s-au căsătorit în scurt timp căci, după cum se menţionează în cronicile familiei „se potriveau de minune”. Ea – stilată, elegantă, inteligentă şi de o frumuseţe răpitoare, el – organizat, disciplinat, cu minte sclipitoare şi cu o determinare ieşită din comun.

10 copii şi o viaţă itinerantă

După cum se consemnează  în  lucrarea „Personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti: Familia Leonida” (apărută în 2004 la Bucureşti, ed. Ion Basgan, autori: Gabriel Năstase, Mihai Olteanu, Paul Dudea), familia Leonida a dus o viaţă aproape nomadă, mai ales din cauza faptului că Anastase era nevoit (fiind colonel şi apoi general la arma Geniu) să coordoneze mari lucrări militare şi civile de pe teritoriul foarte tinerei Românii.

Familia l-au urmat, în mod firesc, aşa că, în deceniile următoare, dintre cei 10 copii ai familiei, unul s-a născut la Fălticeni (primul dintre băieţi, Dimitrie, fondatorul Muzeului Tehnic), altul la Vaslui (natalia, cea mai mare dintre fete), alţi şase la Galaţi, iar ceilalţi la Bucureşti.

În ciuda faptului că familia nu a prins rădăcini în oraşele în care a ajuns, toţi cei 10 copii au primit o educaţie de excepţie. Toţi vorbeau fluent mai multe limbi de circulaţie mondială, toţi au învăţat carte şi au exceleat în domeniile în care au activat. Câţiva, însă, n-au fost doar oameni deosebiţi, ci s-au dovedit adevărate genii: Dimitrie Leonida, Gheorghe Leonida, Eliza Leonida Zamfirescu, Adela Leonida Paul şi Natalia Leonida.

Elisa, prima femeie inginer din Europa

Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887 şi a studiat şcoala primară la Galaţi, apoi la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând bacalaureatul la secţia reală a Liceului „Mihai Viteazul”.

După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat şi la alte şcoli tehnice din România, însă peste tot a primit acelaşi răspuns, după cum avea să consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: „Locul femeilor este la cratiţă!”

Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. În fapt, este prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.

Cu timpul, cu răbdare şi dârzenie, a câştigat admiraţia profesorilor şi colegilor. La înmânarea diplomei de absolvire (în anul 1912, cu specializarea „Chimie”), decanul Hoffman ar fi declarat: „Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe radical viaţa. Se înscrie în organizaţia „Crucea Roşie“ şi pleacă pe front. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti, fiind decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.

Elisa Leonida

Pe front l-a întâlnit şi pe viitorul ei soţ, inginerul Constantin Zamfirescu, nimeni altul decât fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, în localitatea gălăţeană Ghidigeni (probabil la conacul familiei Hrissoveloni), în 1918. Interesant este că la nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse.

După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre.

Doctoriţa genială a Casei Regale

Doctoriţa Adela Leonida Paul s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1890 şi avea să devină unul dintre cei mai importanţi medici oftalmologi pe care i-a avut România, cu o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea ştiinţei medicale.

În 1918, cu puţin timp înainte de încheierea războiului, îşi ia doctoratul în medicină, la Iaşi, cu lucrarea „Complicaţiile tifosului exantematic la ochi”, obţinând calificativul „Magna Cum Laude“. În Moldova avea să aibă primele contacte cu familia regală a României. În octombrie 1918, în conacul familiei Hrisoveloni din Ghidigeni, o întâlneşte pentru prima oară pe Regina Maria, care venise la nunta lui Constantin Zamfirescu (fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu), cu Elisa Leonida, sora Adelei şi prima femeie inginer din Europa.

După terminarea Primului Război Mondial, Adela revine la Bucureşti şi este numită, la doar 29 de ani, directoare a Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasă. Imediat după numire, înfiinţează o tipografie care tipărea în Braille (cu simboluri în relief, astfel încât să poată fi „citite” cu degetele de către orbi), în care se vor tipăr ani de-a rândul manuale pentru clasele primare şi de liceu, atît de necesare şcolilor speciale pentru nevăzători.

Adela Leonida Paul

După numai un an, în 1920, se înfiinţează la Bucureşti Spitalul de Ochi „Vatra Luminoasă”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se răspândise, iar Casa Regală a României o numeşte oftalmolog oficial al Curţii şi o împuterniceşte să o opereze de cataractă pe Regina Maria. Operaţia are succes, iar laudele nu mai contenesc să vină, în presa vremii, la adresa doctoriţei Leonida.

Fondatorul Muzeului Tehnic al României

Dimitrie Leonida s-a născut la 23 mai 1883, la Fălticeni. Şcoala primară a început-o la Galaţi în 1890, clasa a III-a a terminat-o la Buzău, de unde a mers la Bucureşti la şcoala Clemenţa, apoi la Şcoala Primară Petrache Poenaru din Bucureşti.

În anul IV va concepe proiectul „Metropolitanului din Bucureşti”, cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moşilor şi ramificaţia Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei reţele de metrou în Bucureşti, iar proiectul de diplomă va avea ca tema „Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicaz”.

Deşi a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani şi de la Şcoala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, şi s-a angajat la Primăria capitalei, unde s-a ocupat de verificarea instalaţiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la reţea, problema tramvaielor, abordează problema metroului al cărui prim proiect îl făcuse în anul IV de facultate şi construirea unui canal navigabil Argeş – Bucureşti – Dunăre, cu port la Bucureşti şi centrale hidroelectrice la Bucureşti, Orăşti, Budeşti, Fundeni.

În anul 1908 Dimitrie Leonida a înfiinţat prima Şcoală de Electricieni şi Mecanici din România, care va funcţiona peste 45 de ani şi va pregăti mii de specialişti din domeniul electric şi mecanic. Un an mai târziu, în 1909, a înfiinţat şi primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice.

Dimitrie Leonida

În anul 1912 a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăveşti, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoşani. Împreună cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societăţii Comunale Bucureşti şi al Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate), Christea Niculescu şi prof. Andronescu, a înfiinţat în anul 1913 societatea Energia, prima societate particulară românească din domeniul electrotehnic.

Omul care a sculptat cea mai cunoscută statuie a lui Iisus

Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892. Când tatăl său, un ofiţer de carieră, a fost nevoit să părăsească oraşul Galaţi, Gheorghe l-a urmat la Bucureşti, unde a absolvit liceul apoi a continuat studiile la departamentul de sculptură a conservatorului de Arte Frumoase.

În 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Christos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii. Lucrarea a început în 1926 şi a fost finalizată în 1931.

Gheorghe Leonida

Întors în România, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. A murit în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei. Lucrările sale pot fi văzute la Castelul Bran, Muzeul Naţional de Artă şi în alte muzee importante din Bucureşti.

Natalia, primul director al Liceului „Regina Maria”

Natalia Leonida, fiica intelectualilor Anastase Leonida şi Matilda Gill, a urmat cursurile liceale în limba franceză la „Notre Dame de Sion” din Galaţi şi pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887–1901), concomitent cu Şcoala Normală Superioară din cadrul aceleiaşi universităţi; şi-a obţinut şi licenţa în filologie modernă la Universitatea Bucureşti (1904).

La reîntoarcerea în ţară a cerut Ministerului Instrucţiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizată ca profesoară de limba franceză la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucureşti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este învestită directoarea acestui liceu, devenit acum „Regina Maria”.

Face eforturi pentru a-l înzestra cu dotări ultramoderne: cabinete, laboratoare, bibliotecă, sală de gimnastică, sală de pregătire pentru Crucea Roşie, sau pentru introducerea unor discipline extraşcolare, de tip european, care să dezvolte, pe lângă intelect, şi patriotismul, cum ar fi „Cercetăşia”.

Talentată pianistă, Natalia avea să o ajute pe sora ei, Adela Leonida Paul, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale, dar şi a operelor din literatura română şi universală.

Generalul Paul Leonida

Foarte cunoscut a fost şi Paul Leonida (1885-1982) care a avut o carieră militară exemplară. A participat, ca ofiţer, la Primul Război Mondial, iar în Al Doilea Război Mondial avea gradul de general, fiind comandatul Secţiei Operaţiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcejd

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Descoperiri5 ore ago

Botezat „Oumuamua”, obiectul interstelar i-a lăsat perplecşi pe astronomii americani. Doi savanți de la Harvard susțin că ar putea fi o navă interstelară

La finele anului trecut, astronomii americani au detectat, în premieră, un asteroid interstelar. Botezat „Oumuamua” (Mesagerul, în limba hawaiană) sau...

Diverse24 de ore ago

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii...

DiverseO zi ago

Deşi nu doare, ficatul dă alte semne prin care „anunţă” că este bolnav. Cel mai simplu test prin care afli dacă ficatul tău e sănătos

Ficatul este cel mai activ organ din corpul uman, din punct de vedere metabolic. În pofida acestui fapt, atunci când...

Diverse3 zile ago

Secretele minţii umane. Cele două mecanisme care ne controlează viaţa şi greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Psihologul Daniel Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast”...

Medicină3 zile ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

Diverse5 zile ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister