Connect with us

Diverse

Oameni ce au vrut să sfideze moartea. Unul şi-a folosit propriile excremente pentru a scăpa, altul a fost declarat mort de mai multe ori, dar a supraviețuit

Published

on

Istoria consemnează câţiva oameni care au reuşit să sfideze moartea, supraviețuind în circumstanțe în care, în mod normal, nu ar fi avut nicio șansă.

Iată cinci astfel de oameni care „au păcălit” moartea cel puţin o dată:

1.Peter Freuchen a ieșit dintr-o peșteră înghețată folosindu-și propriile excremente

Având o înălțime de doi metri, incredibilul Peter Freuchen arăta de parcă un tăietor de lemne se împreunase cu un urs grizzly și îl aduseseră pe lume.

În 1906, la vârsta de 20 de ani, Freuchen a renunțat la medicină și a plecat să exploreze Groenlanda cu o sanie trasă de câini. Acolo și-a întâlnit prima soție, o femeie Inuit, pe nume Navarana Mequpaluk. Aceasta i-a născut o fiică, numită Pipaluk Jette Tukuminguaq Kasaluk Palika Hager și un fiu, pe nume Mequsaq Avataq Igimaqssusuktoranguapaluk. Se pare că până și alfabetului îi era frică de Peter Freuchen.

În altă expediție, care a făcut parte din „Expedițiile Thule”, Freuchen s-a trezit îngropat de viu, după ce se adăpostise de un viscol. Freuchen a excretat, a dat fecalelor forma unei dălţi, a așteptat ca acestea să înghețe bocnă și a săpat până când a ieșit la lumina zilei. Din păcate, până când a ajuns în tabără, câteva ore mai târziu, piciorul său stâng degerase complet. Atunci, fără niciun anestezic, Freuchen și-a amputat piciorul cangrenat.

Când naziștii au ajuns la putere în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Freuchen s-a întors acasă ca să intre în mișcarea daneză de rezistență. După ce a ajutat nenumărați refugiați care fugeau de Reich, Freuchen a fost capturat și condamnat la moarte.

Desigur, a evadat și a fugit în Suedia. Dacă însăși Mama Natură nu-l putea ucide, ce șanse să fie avut naziștii?!

2.Jack Lucas s-a aruncat pe o grenadă și a sărit din avion cu o parașută defectă

La vârsta de 14 ani, Jacklyn „Jack” Lucas era destul de mare, însă el nu și-a irosit darul staturii sale făcând sport. În schimb, Lucas a falsificat semnătura mamei sale pe un formular de recrutare și a plecat să lupte alături de pușcașii marini în Al Doilea Război Mondial.

Când se afla în tranșee pe țărmurile din Iwo Jima, două grenade au fost pe punctul de a-l ucide pe Lucas și pe camarazii din escadronul său. Iată ce s-a întâmplat în momentul următor, potrivit lui Lucas:

„Le-am strigat camarazilor mei să se ferească și am plonjat ca Superman pe grenade. Numai că nu am mai fost Superman după ce am fost lovit. Am urlat din toți rărunchii când au explodat grenadele.”

Raportul medical a consemnat astfel eroismul lui Lucas: „mai mult de 250 de bucăți de șrapnel în corp și în fiecare organ important, inclusiv șase bucăți de șrapnel în creier și două în inimă.”

Lucas s-a întors acasă la vârsta de 17 ani. În ziua de azi, n-ar fi putut să se înroleze în armată la o asemenea vârstă. Lucas a devenit cel mai tânăr pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare. Chiar dacă Lucas nu era un tip prea temător, totuși, un singur lucru îl speria: înălțimea. Însă Lucas nu putea să accepte așa ceva, așa că s-a decis să-și învingă fobia intrând în armată, de data aceasta legal.

Lucas s-a alăturat trupelor aeropurtate. În cadrul unei sărituri de antrenament, atât parașuta principală, cât și cea de rezervă s-au defectat una după alta. O fobie este cel mai bine depășită atunci când treci prin groaza maximă pe care o poate genera acea fobie. Potrivit martorilor, Lucas „a sărit ultimul din avion și a ajuns primul pe pământ”. Bineînțeles, a supraviețuit prinzându-se de un camarad și rostogolindu-se când a lovit solul.

3.Săgeata și gloanțele care l-au lovit nu l-au putut opri pe Sam Houston

În 1809, Sam Houston a fugit din casa sa din Virgina, la vârsta de 16 ani. În curând, el s-a alăturat indigenilor Cherokee, care l-au antrenat să devină un luptător dur.

Când a început Războiul din 1812, Houston, în vârstă de 19 ani, s-a alăturat armatei generalului Andrew Jackson. În timp ce lupta cu un trib de indigeni, Houston a văzut cum un soldat ataca inamicul peste o baricadă de pământ și lemn. Soldatul a fost imediat găurit de săgeți. Sam Houston a fost al doilea soldat care a declanșat atacul. Inamicul i-a răsplătit curajul înfigând în el o săgeată, în zona testiculelor. În loc să renunțe la război și să plece acasă, Houston l-a rugat pe cel mai apropiat camarad să îi scoată săgeata. Când soldatul i-a sugerat să găsească un doctor, Houston a scos sabia și l-a amenințat.

Apoi, s-a aruncat din nou în luptă. A fost răsplătit pentru curaj cu încă trei săgeți în corp, după care s-a prăbușit pe câmpul de luptă.

A fost lăsat acolo peste noapte, fiind considerat mort. După ce dimineața s-a descoperit că încă respira, a fost cărat cale de 96 de kilometri, până la un fort. Ajuns acolo, a fost considerat încă o dată mort. Houston a supraviețuit și a făcut o carieră politică remarcabilă. Pe 13 aprilie 1832, pe străzile din Washington, s-a lovit de un membru al congresului pe nume William Stanbery.

Stanbery îl acuzase recent pe Houston că i-ar fi fraudat pe indigenii Cherokee, în timp ce se afla în oficiul de guvernator al statului Tennessee. Houston, care se însurase cândva cu o indigenă, nu a putut ierta ofensa. Așa că l-a bătut măr pe Stanbery cu bastonul. Stanbery a scos un pistol și a țintit către pieptul lui Houston. Însă arma s-a defectat, iar Houston a avut un motiv în plus să-l bată și mai bine.

4.Tibor Rubin a supraviețuit tuturor încercărilor războiului

Tibor Rubin s-a născut într-o familie săracă de evrei din Ungaria. Era un moment nefast pentru această parte a Europei. La vârsta de 15 ani, Rubin a fost trimis în lagărul de concentrare Mauthausen. Aici, un căpitan SS le spunea celor nou-sosiți: „Niciunul dintre voi n-o să iasă viu de aici.”

Rubin a dovedit că ofițerul SS se înșela. 150.000 de oameni au murit la Mauthausen, printre care s-au numărat și tatăl, mama și sora lui Rubin. Când trupele americane au eliberat Mauthausen, Rubin s-a jurat că va arăta recunoștință țării care îl salvase. Astfel, s-a oferit voluntar pentru Războiul din Coreea, unde s-a dovedit a fi un dur în repetate rânduri. A ținut la respect de unul singur trupele comuniste timp de 24 de ore, pentru ca regimentul lui să aibă timp să se retragă. Apoi, Rubin a trecut la mânuirea unei mitraliere de calibrul 30.

Cei trei soldați care o mânuiseră înaintea lui fuseseră împușcați. Rubin a tras toată noaptea cu mitraliera și chiar și a doua zi, până când a fost capturat de chinezi. Cei care îl luaseră prizonier s-au oferit să-l elibereze dacă se întorcea în Ungaria natală. Acesta e cam cel mai avantajos târg la care poate spera un prizonier de război.

„Te vom elibera dacă pleci acasă și renunți să ne mai omori!” – pare o înțelegere greu de refuzat. Și totuși, Rubin a refuzat…

În schimb, el se strecura în fiecare noapte în afara taberei de prizonieri și fura mâncare și articole medicinale pentru camarazii săi prizonieri. Risca astfel o execuție sigură, dar a continuat să facă asta timp de doi ani și jumătate.

Din păcate, sergentul lui Rubin a trecut cu vederea în mod repetat peste recomandările superiorilor, care cereau ca lui Rubin să i se ofere Medalia de Onoare. Scăparea a fost corectată în 2005, când George W. Bush l-a medaliat retroactiv.

5.Natura se supune voinței lui Brian Blessed

Brian Blessed este cunoscut pentru rolul Prințului Vultan din serialul „Flash Gordon” din anii ’80. Însă Brian mai are o realizare: la 67 de ani, a devenit cel mai vârstnic om care a escaladat Everestul fără să dispună de dispozitive cu oxigen.

Până recent, oamenii de știință credeau că o astfel de reușită este imposibilă, mai ales pentru o persoană de vârsta lui Brian. Încercările lui Blessed de a ajunge pe Vârful Everest nu au dat roade până acum, datorită unor factori care nu țineau de el, cum ar fi vremea potrivnică și tovarăși care aveau bărbile mai mici decât el. Dar Blessed a cucerit vârfuri precum Aconcagua și Kilimanjaro la o vârstă la care cei mai mulți se chinuie să cucerească niște scări. Brian este și cel mai în vârstă om care a ajuns la Polul Nord mergând pe jos.

Citește și:
Genialele invenții ale lui Tesla, ascunse omenirii imediat după moartea marelui savant

Brian a supraviețuit și unei prăbușiri de avion în jungla din Venezuela, iar odată s-a prăbușit pe scenă, în timp ce îl interpreta pe Regele Lear, fiindcă inima i-a jucat o festă. Apoi și-a revenit și a jucat rolul până la final.

Sursa: incredibilia.ro

Diverse

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Published

on

By

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii ei, fiecare devenind o personalitate în domeniul în care a activat. Este vorba despre membrii familiei Leonida, atinşi de aripa îngerului genialităţii, caractere puternice, de o moralitate ireproşabilă, cu dragoste de oameni, modele atât pentru contemporani cât şi pentru generaţiile de maine.

Cei mai cunoscuţi dintre ei sunt Elisa Leonida Zamfirescu (prima femeie inginer din Europa), Gheorghe Leonida (sculptor în colectivul lui Paul, cu care a realizat celebra statuie Christos Mântuitorul, de pe muntele Corcovado din Rio de Janeiro), Adela Leonida Paul (medic oftalmolog al Casei Regale, directoare a spitalului „Vatra Luminoasă“) şi Dimitrie Leonida (inginer energetician, creator al Muzeului Tehnic).

Momentul de glorie al acestei familii de români străluciţi începe cu ofiţerul de carieră Anastase Leonida (1849-1918) şi soţia acestuia Matilda (1855-1950). El, român născut în Muntenia, ea franţuzoaică get-beget (înainte de căsătorie se numea Matilde Gill), ba chiar pariziancă de mai multe generaţii.

S-au cunoscut în „micul Paris”, Bucureştiul de sfârşit de secol XIX, şi s-au căsătorit în scurt timp căci, după cum se menţionează în cronicile familiei „se potriveau de minune”. Ea – stilată, elegantă, inteligentă şi de o frumuseţe răpitoare, el – organizat, disciplinat, cu minte sclipitoare şi cu o determinare ieşită din comun.

10 copii şi o viaţă itinerantă

După cum se consemnează  în  lucrarea „Personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti: Familia Leonida” (apărută în 2004 la Bucureşti, ed. Ion Basgan, autori: Gabriel Năstase, Mihai Olteanu, Paul Dudea), familia Leonida a dus o viaţă aproape nomadă, mai ales din cauza faptului că Anastase era nevoit (fiind colonel şi apoi general la arma Geniu) să coordoneze mari lucrări militare şi civile de pe teritoriul foarte tinerei Românii.

Familia l-au urmat, în mod firesc, aşa că, în deceniile următoare, dintre cei 10 copii ai familiei, unul s-a născut la Fălticeni (primul dintre băieţi, Dimitrie, fondatorul Muzeului Tehnic), altul la Vaslui (natalia, cea mai mare dintre fete), alţi şase la Galaţi, iar ceilalţi la Bucureşti.

În ciuda faptului că familia nu a prins rădăcini în oraşele în care a ajuns, toţi cei 10 copii au primit o educaţie de excepţie. Toţi vorbeau fluent mai multe limbi de circulaţie mondială, toţi au învăţat carte şi au exceleat în domeniile în care au activat. Câţiva, însă, n-au fost doar oameni deosebiţi, ci s-au dovedit adevărate genii: Dimitrie Leonida, Gheorghe Leonida, Eliza Leonida Zamfirescu, Adela Leonida Paul şi Natalia Leonida.

Elisa, prima femeie inginer din Europa

Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887 şi a studiat şcoala primară la Galaţi, apoi la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând bacalaureatul la secţia reală a Liceului „Mihai Viteazul”.

După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat şi la alte şcoli tehnice din România, însă peste tot a primit acelaşi răspuns, după cum avea să consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: „Locul femeilor este la cratiţă!”

Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. În fapt, este prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.

Cu timpul, cu răbdare şi dârzenie, a câştigat admiraţia profesorilor şi colegilor. La înmânarea diplomei de absolvire (în anul 1912, cu specializarea „Chimie”), decanul Hoffman ar fi declarat: „Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).

Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe radical viaţa. Se înscrie în organizaţia „Crucea Roşie“ şi pleacă pe front. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti, fiind decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.

Elisa Leonida

Pe front l-a întâlnit şi pe viitorul ei soţ, inginerul Constantin Zamfirescu, nimeni altul decât fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, în localitatea gălăţeană Ghidigeni (probabil la conacul familiei Hrissoveloni), în 1918. Interesant este că la nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse.

După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre.

Doctoriţa genială a Casei Regale

Doctoriţa Adela Leonida Paul s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1890 şi avea să devină unul dintre cei mai importanţi medici oftalmologi pe care i-a avut România, cu o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea ştiinţei medicale.

În 1918, cu puţin timp înainte de încheierea războiului, îşi ia doctoratul în medicină, la Iaşi, cu lucrarea „Complicaţiile tifosului exantematic la ochi”, obţinând calificativul „Magna Cum Laude“. În Moldova avea să aibă primele contacte cu familia regală a României. În octombrie 1918, în conacul familiei Hrisoveloni din Ghidigeni, o întâlneşte pentru prima oară pe Regina Maria, care venise la nunta lui Constantin Zamfirescu (fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu), cu Elisa Leonida, sora Adelei şi prima femeie inginer din Europa.

După terminarea Primului Război Mondial, Adela revine la Bucureşti şi este numită, la doar 29 de ani, directoare a Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasă. Imediat după numire, înfiinţează o tipografie care tipărea în Braille (cu simboluri în relief, astfel încât să poată fi „citite” cu degetele de către orbi), în care se vor tipăr ani de-a rândul manuale pentru clasele primare şi de liceu, atît de necesare şcolilor speciale pentru nevăzători.

Adela Leonida Paul

După numai un an, în 1920, se înfiinţează la Bucureşti Spitalul de Ochi „Vatra Luminoasă”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se răspândise, iar Casa Regală a României o numeşte oftalmolog oficial al Curţii şi o împuterniceşte să o opereze de cataractă pe Regina Maria. Operaţia are succes, iar laudele nu mai contenesc să vină, în presa vremii, la adresa doctoriţei Leonida.

Fondatorul Muzeului Tehnic al României

Dimitrie Leonida s-a născut la 23 mai 1883, la Fălticeni. Şcoala primară a început-o la Galaţi în 1890, clasa a III-a a terminat-o la Buzău, de unde a mers la Bucureşti la şcoala Clemenţa, apoi la Şcoala Primară Petrache Poenaru din Bucureşti.

În anul IV va concepe proiectul „Metropolitanului din Bucureşti”, cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moşilor şi ramificaţia Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei reţele de metrou în Bucureşti, iar proiectul de diplomă va avea ca tema „Complexul hidrotehnic şi hidroenergetic al Bistriţei din regiunea Bicaz”.

Deşi a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani şi de la Şcoala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, şi s-a angajat la Primăria capitalei, unde s-a ocupat de verificarea instalaţiilor electrice noi ce urmau să fie racordate la reţea, problema tramvaielor, abordează problema metroului al cărui prim proiect îl făcuse în anul IV de facultate şi construirea unui canal navigabil Argeş – Bucureşti – Dunăre, cu port la Bucureşti şi centrale hidroelectrice la Bucureşti, Orăşti, Budeşti, Fundeni.

În anul 1908 Dimitrie Leonida a înfiinţat prima Şcoală de Electricieni şi Mecanici din România, care va funcţiona peste 45 de ani şi va pregăti mii de specialişti din domeniul electric şi mecanic. Un an mai târziu, în 1909, a înfiinţat şi primul Muzeu Tehnic din România (actualul Muzeu Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”), pe care îl donează în 1951 statului român prin Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice.

Dimitrie Leonida

În anul 1912 a proiectat centrala termoelectrică de la Grozăveşti, iar în anul 1914 a proiectat Centrala de la Botoşani. Împreună cu Nicolae Caranfil (viitorul director al Societăţii Comunale Bucureşti şi al Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate), Christea Niculescu şi prof. Andronescu, a înfiinţat în anul 1913 societatea Energia, prima societate particulară românească din domeniul electrotehnic.

Omul care a sculptat cea mai cunoscută statuie a lui Iisus

Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892. Când tatăl său, un ofiţer de carieră, a fost nevoit să părăsească oraşul Galaţi, Gheorghe l-a urmat la Bucureşti, unde a absolvit liceul apoi a continuat studiile la departamentul de sculptură a conservatorului de Arte Frumoase.

În 1925, s-a mutat la Paris, unde Paul Landowski tocmai primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Christos Mântuitorul din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii. Lucrarea a început în 1926 şi a fost finalizată în 1931.

Gheorghe Leonida

Întors în România, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. A murit în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei. Lucrările sale pot fi văzute la Castelul Bran, Muzeul Naţional de Artă şi în alte muzee importante din Bucureşti.

Natalia, primul director al Liceului „Regina Maria”

Natalia Leonida, fiica intelectualilor Anastase Leonida şi Matilda Gill, a urmat cursurile liceale în limba franceză la „Notre Dame de Sion” din Galaţi şi pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887–1901), concomitent cu Şcoala Normală Superioară din cadrul aceleiaşi universităţi; şi-a obţinut şi licenţa în filologie modernă la Universitatea Bucureşti (1904).

La reîntoarcerea în ţară a cerut Ministerului Instrucţiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizată ca profesoară de limba franceză la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucureşti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este învestită directoarea acestui liceu, devenit acum „Regina Maria”.

Face eforturi pentru a-l înzestra cu dotări ultramoderne: cabinete, laboratoare, bibliotecă, sală de gimnastică, sală de pregătire pentru Crucea Roşie, sau pentru introducerea unor discipline extraşcolare, de tip european, care să dezvolte, pe lângă intelect, şi patriotismul, cum ar fi „Cercetăşia”.

Talentată pianistă, Natalia avea să o ajute pe sora ei, Adela Leonida Paul, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale, dar şi a operelor din literatura română şi universală.

Generalul Paul Leonida

Foarte cunoscut a fost şi Paul Leonida (1885-1982) care a avut o carieră militară exemplară. A participat, ca ofiţer, la Primul Război Mondial, iar în Al Doilea Război Mondial avea gradul de general, fiind comandatul Secţiei Operaţiuni din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcejd

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Descoperiri5 ore ago

Botezat „Oumuamua”, obiectul interstelar i-a lăsat perplecşi pe astronomii americani. Doi savanți de la Harvard susțin că ar putea fi o navă interstelară

La finele anului trecut, astronomii americani au detectat, în premieră, un asteroid interstelar. Botezat „Oumuamua” (Mesagerul, în limba hawaiană) sau...

Diverse24 de ore ago

Povestea extraordinarei familii Leonida – o familie de genii care a uimit lumea

Sunt puţine familii în Romania care şi-au adus o contribuţie atât de substanţială în progresul ţării prin absolut toţi membrii...

DiverseO zi ago

Deşi nu doare, ficatul dă alte semne prin care „anunţă” că este bolnav. Cel mai simplu test prin care afli dacă ficatul tău e sănătos

Ficatul este cel mai activ organ din corpul uman, din punct de vedere metabolic. În pofida acestui fapt, atunci când...

Diverse3 zile ago

Secretele minţii umane. Cele două mecanisme care ne controlează viaţa şi greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Psihologul Daniel Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast”...

Medicină3 zile ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

Diverse5 zile ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister