Connect with us

Dezvăluiri

O înregistrare secretă cu vocea lui Hitler cuprinde dezvăluiri care au influențat decisiv soarta României

Published

on

Înregistrarea s-a petrecut în 1942 şi reprezintă o conversaţie secretă între Adolf Hitler şi Carl Gustaf Emil Mannerheim, mareşalul Finlandei.

În înregistrare se vorbeşte şi despre rezervele de petrol româneşti, extrem de vitale pentru tancurile germane, dar şi oferirea Basarabiei drept garanţie către Uniunea Sovietică, prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Thor Damen, un inginer finlandez de la compania de radio Yle, trebuia să înregistreze discursurile cu ocazia zilei de naştere a lui Mannerheim, relatează War History Online.

Damen a lăsat magnetofonul pornit chiar şi după ce conversaţia a devenit privată. A reuşit să înregistreze 11 minute din această discuţie. Pentru că Hitler nu permitea nimănui să îl înregistreze fără să fie pregătit, această înregistrare devine singura cunoscută care a imortalizat vocea normală a lui Hitler.

Atunci când SS a realizat că Damen înregistra, i-au cerut să se oprească. Caseta a ajuns la Kustaa Vilkuna, şeful oficiului de cenzură. S-a întors la Yle abia în 1957. După câţiva ani, aceasta a fost făcută publică.

Discuţia are în vedere puncte esenţiale din acel moment al războiului. Deşi invazia iniţială a Uniunii Sovietice a fost un succes, expansiunea a încetinit pe măsură ce se apropiau de Moscova, astfel Hitler dorea ca aliaţii săi să intervină pe frontul de est. Aşadar, înregistrarea conţine eşecul Operaţiunii Barbarossa, înfrângerile italienilor în Africa de Nord, Iugoslavia şi Albania, armamentul  Uniunii Sovietice şi rezervele de petrol din România.

În 1942 a venit oficial să îl felicite pe Mannerheim de ziua sa de naştere. Pentru a nu părea o vizită de stat, aceştia s-au întâlnit în Imatra în sudul Finlandei, nu în capitala finlandeză.

Transcriptul acestei discuţii urmează mai jos:

Hitler: Un pericol foarte mare, probabil cel mai mare – o dimensiune pe care doar o putem estima. Nu am înţeles cât de puternic acest stat (URSS) era înarmat.

Mannerheim: Nu, nu ne-am gândit la asta.

Hitler: Nu, nici eu.

Mannerheim: În timpul Războiului de Iarnă nici nu ne-am gândit la asta, desigur.

Hitler: Da.

Mannerheim: Dar acum nu este niciun dubiu cu privire la ce au în depozit.

Hitler: Absolut, acesta este… aveau cel mai imens armament pe care oamenii îl puteau imagina. Ei bine, dacă cineva îmi spunea că o ţară putea porni cu 35.000 de tancuri, i-aş fi spus: „Eşti nebun!”.

Mannerheim: 35?

Hitler: 35 de mii de tancuri.

Altă voce în fundal: 35.000 de tancuri! Da!

Hitler: Am distrus până acum mai mult de 34.000 de tancuri. Dacă cineva îmi spunea asta, aş fi spus… Dacă unul dintre generalii mei mi-ar fi spus că o naţiune are 35.000 de tancuri aş fi spus: „Tu, domnul meu, vezi totul dublat sau înzecit. Eşti nebun, vezi fantome”.

Acesta este lucrul pe care îl văd posibil. Ţi-am spus mai devreme că am găsit fabrici, una dintre ele la Kramatorskaja, spre exemplu, acum doi ani erau doar câteva sute (de tancuri). Nu ştiam nimic.

Astăzi, există o uzină de tancuri, unde doar în prima tură mai mult de 30.000 şi toată ziua mai mult de 60.000 de oameni lucrau la o singură uzină de tancuri! O fabrică imensă! Mase de muncitori care cu siguranţă trăiau ca animalele şi…

Altă voce din fundal (întrerupe): În zona Doneţk?

Hitler: În zona Doneţk.

Mannerheim: Ei bine, dacă iei în considerare că au avut 20 – 25 de ani de libertate de a se înarma…

Hitler (întrerupe): A fost incredibil.

Mannerheim: Şi totul – totul cheltuit pe armament.

Hitler: Doar pe armament.

Mannerheim: Doar pe armament.

Hitler: Doar că, aşa cum am spus şi preşedintelui tău înainte – nu aveam nicio idee despre asta. Dacă aveam o idee, era şi mai greu pentru mine, dar aş fi luat oricum decizia de a invada, pentru că nu era altă posibilitate. Era sigur deja din iarna lui ’39-’40 că războiul a început. Aveam doar acest coşmar, dar e mai mult! Pentru că un război pe două fronturi ar fi fost imposibil – ne-ar fi înfrânt.

Astăzi, vedem mai clar – ceea ce am văzut în acel timp – ne-ar fi înfrânt. Şi aş fi dorit – am vrut la început – din toamna lui ’39 să conduc campania în vest – dar vremea rea ne-a oprit.

Tot armamentul nostru, ştii că este doar pentru vreme foarte bună. Este foarte capabil, foarte bun, dar din păcate este doar pentru vreme bună. Am văzut asta în război. Armele noastre au fost făcute în mod natural pentru vest şi toţi am crezut, şi a fost adevărat până în acel timp, după cum era opinia timpurilor mai vechi, că nu poţi porni un război iarna.

Şi noi, de asemenea, am avut tancurile germane care nu erau testate pentru timp de iarnă. Am condus teste pentru a demonstra că era imposibil să pornim războaie iarna, care este un punct de plecare diferit (faţă de al sovieticilor). În toamna anului 1939 am întâlnit această problemă. Voiam cu disperare să atac şi am crezut sigur că putem termina Franţa 15în şase săptămâni.

Totuşi, am înfruntat întrebarea dacă ne puteam cel puţin să ne mişcăm – ploua continuu. Şi ştiu zonele din Franţa foarte bine şi nu puteam ignora opiniile multor generali de ai mei că – probabil – tancurile noastre nu puteau fi eficiente, că Luftwaffe nu putea fi eficient de pe aeroporturile noastre din cauza ploii.

Recomandare:   Cum a murit Hitler? După ce i-au analizat dinții, cercetătorii au descoperit cauza morții

Eu însumi ştiu nordul Franţei. Ştii, am servit în Marele Război timp de patru ani. Astfel, a avut loc întârzierea. Dacă în ’39 eliminam Franţa, atunci istoria lumii se schimba. Dar a trebuit să aştept până în 1940 şi, din nefericire, nu se putea până în mai. Doar pe 10 mai a fost prima zi frumoasă – iar în acea zi am atacat imediat. Am dat ordinul de atac pe 10 Armatei a opta. Apoi a trebuit să conducem acest transfer imens al diviziilor noastre din vest spre est.

Prima dată ocuparea ei, apoi a trebuit să ocupăm Norvegia, iar în acelaşi timp am înfruntat – pot spune acum un mare ghinion – slăbiciunea Italiei. Pentru că, prima dată, situaţia din nordul Africii, apoi a doua oară, situaţia din Albania şi Grecia – un mare ghinion. A trebuit să ajutăm. Aceasta a însemnat pentru noi împărţirea Luftwaffe, împărţirea blindatelor în timp ce pregăteam armata în est.

Trebuia să predăm, dintr-o singură lovitură, două divizii, două întregi divizii, iar a treia a fost adăugată ulterior – şi a trebuit să înlocuim pierderile constante şi foarte severe de aici. Era o luptă sângeroasă în deşert.

Acest lucru era în mod natural inevitabil, ştii. Am avut o conversaţie cu Molotov (ministrul sovietic) în acel timp, şi era absolut sigur că Molotv a renunţat la ideea de a porni un război şi am renunţat la decizia de a porni un război, şi am dorit – imposibil – să îi anticipez mişcarea. Pentru că cererile pe care le-a adus acest om erau în mod clar destinate pentru a conduce Europa. Apoi l-am avut – nu în mod public (neinteligibil).

Deja din toamna lui 1940 am înfruntat întrebarea dacă să considerăm ruperea (legăturilor cu URSS). În acel timp, am sfătuit guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să acţioneze trăgând de timp în această chestiune – pentru că m-am temut întotdeauna că Rusia ar ataca România şi ar ocupa zona petrolieră şi am fi fost pregătiţi în toamna târzie a lui 1940. Dacă Rusia ocupa sondele petroliere româneşti, atunci Germania ar fi pierdut. Ar fi fost nevoie de doar 60 de divizii ruseşti pentru a realiza acest lucru.

În România nu aveam desigur la acel timp unităţi importante. Guvernul României s-a aliat cu noi doar recent – şi ce aveam acolo era ridicol. Ei (ruşii) trebuiau doar să ocupe sondele petroliere. Desigur, cu armele noastre nu puteam porni un război în septembrie sau octombrie. Era ceva în afara consideraţiei. În mod normal, transferul spre est nu are încă atât de avansat. Desigur, unităţile trebuiau întâi să reconsolideze frontul de vest.

Prima dată, armamentele trebuiau recondiţionate pentru că şi noi am avut pierderi în campania din vest. Era imposibil să atacăm înainte de primăvara lui 1941. Şi dacă ruşii în acel timp – în toamna lui 1940 – ocupau România – luând sondele petroliere, atunci am fi fost neajutoraţi în 1941.

Altă voce din fundal: Fără petrol…

Hitler (întrerupând): Aveam producţie germană imensă: totuşi, cererile Luftwaffe, ale divizilor de panzere – erau cu adevărat mari. Este un nivel de consum care depăşeşte orice imaginaţie. Iar fără cele 4 -5 milioane de tone de petrol românesc, nu puteam duce acest război – şi trebuia să renunţăm – ceea ce ar fi fost îngrijorarea mea principală.

Aşadar am dorit, cu perioada de negocieri încă suficient de puternică să contracarez costurile mari (de la Moscova) pentru că ruşii ştiau că eram ocupaţi în vest.

Puteau stoarce tot de la noi. Doar când Molotov a vizitat, i-am spus că cererile lor numeroase sunt inacceptabile pentru noi. Cu aceasta negocierile au venit la un sfârşit abrupt în aceeaşi dimineaţă.

Au fost patru puncte. Primul punct era, care implica Finlanda, că aveau libertatea să se protejeze împotriva ameninţării finlandeze. I-am spus „nu vrei să îmi spui că Finlanda vă ameninţă!” Dar a zis: „În Finlanda s-au luat acţiuni împotriva prietenilor Uniunii Sovietice”.

Ar fi (luat acţiune) împotriva societăţii noastre – împotriva noastră – ne-ar fi persecutat continuu şi o mare putere nu poate fi ameninţată de o ţară mică.

Am spus „existenţa ta nu este ameninţată de Finlanda! Nu vrei să îmi spui că…

Mannerheim: Ridicol!

Hitler: „…existenţa ta este ameninţată de Finlanda?! „Ei bine, (a spus) este o morală – ameninţare făcută împotriva unei mari puteri, iar ceea ce făcea Finlanda ţinea de morală – o ameninţare la existenţa morală”. Apoi i-am spus că nu vom mai participa la un război în Marea Baltică ca simpli spectatori. În replică m-a întrebat cum vedeam poziţia noastră în România.

Ştii, le-am oferit o garanţie. (Voia să ştie) dacă acea garaţie era de asemenea direcţionată împotriva Rusiei? Şi atunci i-am spus: „nu cred că este direcţionată împotriva voastră, pentru că nu cred că ai intenţia de a ataca România. Mereu ai spus că Basarabia este a voastră, dar nu ai spus niciodată că vrei să ataci România”.

„Da”, mi-a spus, dar voia să ştie mai sigur că această garanţie… (se deschide o uşă iar înregistrarea se opreşte).

Sursa: descopera.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Dezvăluiri

Un raport CIA dezvăluie informaţii picante despre viaţa intimă a lui Adolf Hitler. Führer-ul ar fi fost atras de adjunctul său!

Published

on

By

CIA a declasificat un raport despre viaţa sexuală a lui Adolf Hitler. Acesta datează din anul 1943 şi se referă la viaţa pe care o ducea Adolf Hitler, inclusiv la relaţiile şi preferinţele sale sexuale.

Potrivit dosarului, care a fost întocmit de antropologul Henry Field pentru Biroul de Servicii Strategice, precursor al CIA, Adolf Hitler ar fi fost un sadomasochist bisexual, atras de adjunctul său, Rudolf Hess, care ar fi fost travestit. Raportul întocmit de Field, care primise ca sarcină să „adune toate informaţiile despre oficialii germani de rang înalt, inclusiv despre Adolf Hiltler“, după cum scrie „The Week“, a fost transmis preşedintelui american Franklin D. Roosevelt pentru a-i oferi acestuia cât mai multe date despre inamic, pornind de la obiceiuri alimentare şi până la gusturi în materie de muzică.

În acest raport, realizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Henry Field a făcut speculaţii şi cu privire la viaţa sexuală a Führer-ului, ajungând la concluzia că „Adolf Hitler este un sadomasochist, care avea, probabil, tendinţe homosexuale”.

Agenţii americani ar fi primit informaţii interesante despre Hitler şi de la Ernst Sedgwick Hanfstaengl, afaceristul care l-a sprijinit pe dictator la începuturile NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani) şi care, potrivit raportului, era „un prieten intim“ al acestuia, scrie Adevărul. După ce a căzut în dizgraţia Führer-ului, Hanfstaengl s-a refugiat în Regatul Unit şi le-ar fi spus agenţilor SUA că hostelul vienez în care locuia Hitler în tinereţe era cunoscut ca „un loc în care bărbaţi în vârstă se întâlneau cu bărbaţi tineri pentru a se deda plăcerilor homosexuale“. Totuşi, nu există nicio dovadă clară că Hitler ar fi fost implicat în tinereţe în astfel de acte.

Recomandare:   Ziua în care URSS a detonat "Bomba Țarului”, cea mai puternică din istorie, deasupra omenirii. "Părea că suge tot pământul de sub ea"

Raportul analizează şi zvonurile care circulau în acea vreme cu privire la relaţiile sexuale care ar fi existat între Adolf Hitler şi adjunctul său Rudolf Hess, care ar fi venit la „baluri mascate îmbrăcat în femeie“, ceea ce i-a determinat pe membrii homosexuali ai partidului să-l poreclească „domnişoara Anna“ (Fräulein Anna). În concluziile sale, antropologul Henry Field a scris că viaţa sexuală a lui Adolf Hitler era „dublă, la fel ca viziunea sa politică“: în viaţa sa profesională era „atât socialist, cât şi naţionalist fervent“, iar în viaţa sa personală era „şi homosexual, şi heterosexual“.

Totuşi, unii experţi rămân sceptici cu privire la caracterul ştiinţific al acestui raport. Asta pentru că, spun ei, documentul are la bază „o analiză psihologică îndoielnică“. De altfel, raportul, care are 70 de pagini, conţine speculaţii potrivit cărora mamei lui Adolf Hitler i-ar fi plăcut „să fie agresată fizic de soţul ei, tatăl viitorului dictator“, însă nu sunt prezentate dovezi în acest sens.

Sursa: adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

„Dacă albinele vor dispărea, omenirea va mai supraviețui 4 ani. Cel mult!”. Afirmația, ce aparține lui Einstein, este acum mai actuală ca niciodată. Dispariția albinelor s-a accelerat vizibil în ultimii ani

Published

on

Albert Einstein, căruia ii plăcea sa faca declarații șocante, a spus o data ca „dacă albinele dispar de pe fata Pământului, omul mai are doar patru ani de existentă”. Teoria fizicianului pare acum mai actuala ca niciodată. Numărul din ce în ce mai mic al albinelor deja amenință sa agraveze criza alimentara, ținând cont de faptul ca o treime din producția agricola globala se bazează pe polenizare, si în special pe cea a albinelor, potrivit The Daily Telegraph, citat de ziare.com Greșim dacă vedem în albine doar o sursă de miere, iar dacă nu ne place mierea şi considerăm aceste insecte nefolositoare nouă, ne înșelam profund.

Alimentele rezultate din polenizare asigura 35% din totalul caloriilor pe care le consumam cât si majoritatea mineralelor, vitaminelor si anti-oxidantilor. Cu toate acestea, albinele mor într-un ritm alarmant si mai nou, in masa.

Albinele sunt singurele insecte care polenizează si ajuta peste 250.000 de specii de plante sa dea roade! Iar de plante e strâns legată, până la urmă, viața oamenilor şi a animalelor. Specialiștii de peste hotare susțin că peste 70% din producția mondială de alimente depinde de polenizare, iar acest proces este serios amenințat de faptul că poluarea industrială şi pesticidele folosite în agricultură omoară albinele pe capete. Există ţări unde s-au pierdut 50% din coloniile de albine, iar încercările de a le reface au dat greș până acum.

Odata cu albinele, vor dispărea legumele, fructele si furajele pentru animale. Aproape trei sferturi din culturile agricole de pe glob depind de albine, iar lipsa acestora nu aduce nimic bun”, spunea in 2011, Adrian Siceanu, director științific la Institutul de Apicultura Bucuresti.

În România, pentru că nivelul de poluare din zonele rurale e totuși redus, s-a pierdut doar 5% din populația de albine. Aşadar, pentru a preveni foametea şi, în ultimă instanța, dispariția omenirii, ar trebui să protejăm aceste insecte harnice. Hai să începem prin a le cunoaște mai bine.

David Attenborough, un zoolog britanic renumit, a luptat toată viața pentru mediul înconjurător. Acesta este autorul multor cărți și emisiuni TV și vrea să retransmită și el, celebrul mesaj al lui Einstein, foarte important fiecărui om: “Dacă albinele vor dispărea, omenirea va mai supraviețui 4 ani. Cel mult”.

Mesajul său amintește încă o dată despre această problemă care trebuie tratată cu seriozitate maximă. El vine cu o soluție simplă: luați o linguriță de zahăr, adăugați puțină apă și lăsați-o în curte, în grădină sau pur și simplu la balcon! În acest fel veți contribui la salvarea vieții pe pământ!

“Albinele pot să obosească și să nu mai aibă energie pentru a ajunge la stup, ceea ce poate duce la o moarte lipsită de sens. Dacă observați o albină sleită de puteri, cea mai simplă soluție este zahăr cu apă! Acest amestec va avea efect energizant asupra insectei epuizate. Pur și simplu amestecați 2 linguri de zahăr și 1 lingură de apă și puneți amestecul în curte. Și recomandați-le tuturor rudelor, prietenilor și vecinilor să procedeze la fel”.

Pana acum, „criza albinelor” a fost tratata ca un subiect secundar, dar el începe sa capete din ce in ce mai multa însemnătate. Acest lucru se datorează faptului ca prețul alimentelor din indexul ONU este la cel mai inalt nivel istoric si ca deficitul de cereale provoacă revoluții in Orientul Mijlociu.
Astfel, problema a căpătat ton de urgenta maxima, fiind necesar sa aflam daca aceasta criza a albinelor va destabiliza cu totul securitatea alimentara mondiala, deja slabita de criza economica.

Dispariția albinelor s-a accelerat vizibil în ultimii ani

Banca agricola americana Rabobank a declarat ca numărul coloniilor de albine care nu supraviețuiesc in SUA de la an la an s-a mărit de la 30% la 35%, dupa ce mult timp valoarea a stagnat la 10%. Procentul este de peste 20% in Europa si aproape la fel in Asia si America Latina.

Albinele sunt esențiale pentru polenizarea nucilor, pepenilor, citricelor, merelor, cepei, broccoli, dovleceilor, fasolei, ardeilor, vinetelor, castravetilor, rosiilor, fasolei, cafelei, cacao, avocado si nucilor de cocos.

SUA se confrunta cu cel mai mare dezechilibru in acest sens. Din 1961, producția agricola, care depinde de activitatea albinelor, a crescut de patru ori, in timp ce numarul coloniilor de albine s-a injumatatit. Mai mult, numarul de albine per hectar a scazut cu aproximativ 90%.

„Agricultorii reușesc deocamdată sa se descurce cu un număr mic de colonii de albine, si nu exista inca date privind un posibil efect negativ asupra randamentului. Intrebarea este insa cat timp vor mai reusi sa faca fata daca situatia nu se imbunatateste?”, arata un raport al Rabobank.

Conform unui articol publicat in Science, specialistii au studiat evolutia coloniilor de albine si habitatele lor, incepand cu anul 1901, pana in prezent, si au observat faptul ca speciile aflate in extremitatile habitatelor nu au supravietuit schimbarilor survenite datorita modificarii climatului. De asemenea, studiile au evidentiat o rata de disparitie mai ridicata in ultimele decenii, cand schimbarile climatice au inceput sa se amplifice.

Practicile agricole agresive care au devenit foarte frecvente, datorita cresterii numarului populatiei si in acelasi timp scaderii procentului de sol fertil, contribuie la contaminarea cu substante chimice a florilor si plantelor, singura sursa de hrana pentru albine.

In ceea ce priveste insecticidele, o substanta din compozitia acestora, pe numele ei neonicotinoids, care afecteaza sistemul nervos si duce in cele mai multe cazuri la deces, reprezinta un pericol pentru firavele vietati. Dupa denumirea greu de citit si de pronuntat, realizam ca aceasta substanta “nu aduce” vesti bune.

Desi alte specii – precum fluturii – s-au adaptat rapid la schimbarile climei, nu toate speciile de albine detin aceasta abilitate. Cu toate acestea, sunt masuri pe care oamenii le pot lua pentru a restabili putin din echilibrul pierdut. Astfel, putem gasi alternative pentru insecticidele agresive, putem planta copaci, sau pur simplu sa evitam distrugerea pajistilor pline cu flori.

Recomandare:   Ce boli putem trata cu veninul de albine, înțepătura magică, încărcată de beneficii pentru sănătate, ce întinerește organismul uman

Uniunea Europeană a decis la începutul anului 2018 să extindă interdicția ce vizează trei neonicotinoide, pesticide considerate extrem de periculoase pentru albine, la toate culturile în aer liber. Aceste pesticide sunt folosite la tratarea semințelor cultivate care odată transformate în plante cu polen, atacă sistemul nervos al albinelor, insecte care asigură peste 70 la sută din polenizare Restricția, contestată de producării de pesticide, se va aplica de anul viitor în Uniunea Europeană.

Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea, spune că decizia Uniunii Europene va ajuta apicultura din România, unde zone întregi din sudul țării au fost afectate de aceste pesticide.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister