Connect with us

Diverse

Nu mai aruncați ambalajele și sticlele de plastic! Dacă le returnați comercianților primiți pe bucată cel putin 0.5 lei înapoi

Published

on

Ca să nu plătim amenzi Uniunii Europene, ar trebui să ajungem recliclam 50 la sută dintre deşeuri până în 2020. Plăteşti cât arunci. Iată una dintre măsurile propuse de Ministerul Mediului pentru a creşte cantitatea de reciclare a gunoiului, de la 7%, cât este acum, la peste 50%, în următorii trei ani. Practic, ar urma să nu mai dăm niciun leu pentru gunoiul pe care îl colectam selectiv.

Ca să nu mai aruncăm tot gunoiul în aceeaşi găleată, Ministerul Mediului propune să nu mai plătim pentru cel colectat selectiv, ci numai pentru cel amestecat sau care nu poate fi reciclat.

În faţa blocului sau a casei ar urma să avem trei tomberoane, unul pentru gunoiul reciclabil, hârtie, sticlă, plastic, unul pentru biodeșeu, adică vegetale, şi unul pentru ce nu poate fi reciclat. Apoi, o firmă de salubrizare ar urma să ia gunoiul din fiecare tomberon în zile diferite, pentru a-l duce la o staţie de sortare şi apoi la reciclat.

Un scenariu frumos şi aparent simplu, doar că acum este mai convenabil pentru firmele de salubritate să ducă toate deşeurile amestecate cu resturile menajere la groapa de gunoi. Şi asta pentru că anul trecut a fost eliminată taxa de groapă, care-i descuraja. În plus, nu avem infrastructura necesară, adică locuri în care să ducem gunoiul selectat.

Ministrul Mediului: ”Noi să colectăm selectiv şi să fie puse deşeurile într-o maşină amestecate, exact aşa cum există şi în alte state europene.” … Eu, cetăţean Graţiela Gavrilescu, pot să aleg dacă dau din proprietatea mea deşeul pe care îl produc din ambalaje salubristului, dacă mă duc la un colector sau dacă mă duc la o cumpărătură, la un anumit retailer şi merg la instalaţia de depunere a acestor deşeuri de ambalaje, iar în schimbul lor primesc un tichet şi după aceea merg la cumpărături, la casă, şi mi se scade din factura pe care o achit.

Românul este cel care va decide ce face cu proprietatea lui. Terminăm, astfel, cu toată mizeria de pe albia râurilor şi cu gropile de gunoi.

In maxim două-trei săptămâni putem să scoatem Ordonanţa, într-o şedinţă viitoare de Guvern”, a afirmat Gavrilescu.

La jumătatea lunii martie, ministrul Mediului declara că propunerile privind valoarea garanţiei pe care cetăţenii ar urma să o plătească la fiecare achiziţionare de produs în ambalaj reutilizabil sunt de 0,5 – 0,6 lei/bucată.

„Trebuie să avem foarte mare grijă de ambalaje. Sper ca la finalul acestei săptămâni să avem o formă finală a ordonanţei (ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi a Legii nr. 249 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje – n. r.), după care să o prezentăm într-un cadru amplu, asta însemnând toţi factorii decidenţi pe lanţul de trasabilitatea a deşeului.

Sunt de părere că suma de 2 lei (garanţie pentru fiecare ambalaj reutilizabil – n. r.) cuprinsă în ordonanţă nu poate fi în jurul acestei valori. Propunerile sunt undeva în jurul a 0,5 – 0,6 lei/bucată (drept garanţie – n. r.)”, a susţinut Graţiela Gavrilescu, potrivit Agerpres.

Recomandare:   Povestea lui Cristian, micul afacerist cu verdețuri. E uimitoare demnitatea acestui puşti care se luptă cu o sărăcie cruntă şi cu probleme serioase de sănătate

În prezent, prin intermediul Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi a Legii nr. 249 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, se propune ca autorităţile administraţiei publice locale să aibă obligaţia să asigure colectarea separată pentru cel puţin deşeurile de hârtie, metal, plastic şi sticlă din deşeurile municipale.

În plus, în document se face referire la faptul că operatorii economici care introduc pe piaţa naţională ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să introducă numai ambalaje reutilizabile care respectă cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj, astfel încât acestea să corespundă unor reutilizări multiple. De asemenea, operatorii economici care introduc pe piaţa naţională produse ambalate în ambalaje primare reutilizabile sunt obligaţi să aplice sistemul garanţie pentru ambalajele respective la o valoare unitară de 2 lei/bucată, respectiv să asigure preluarea ambalajelor reutilizabile de la utilizatori sau consumatori.

Consumatorii îşi pot recupera garanţia plătită la momentul achiziţionării ambalajului reciclabil atunci când merg să-l returneze.

Andrei Cosuleanu, specialist protecţia mediului: ”Avem un sistem pe bani publici nefuncţional. În ultimii ani, din acele sisteme integrate de management a deşeurilor funcţionează două sisteme la nivel naţional, la Bistriţa şi la Argeş. Suntem incompetenţi şi repetenţi la sistemul de colectare.”

În schimb, la o staţie de lângă Bucureşti se sortează inclusiv gunoiul amestecat. Din totalul gunoiului pe care îl produc anual bucureştenii, mai bine de o treime ajunge la această staţie de sortare. Asta înseamnă aproximativ 200.000 de tone de gunoi anual. Jumătate din această cantitate se transforma aici în material valorificabil. Iar ce nu se recuperează se arde.

Investitorii privaţi spun însă că proiectul Ministerului Mediului duce la o naţionalizare a deşeurilor în România. Finanţarea de la cei care produc gunoi, marile fabrici, ar urma să ajungă doar la primării şi nu direct la centrele de reciclare, cum este acum.

Un rol important îl au şi producătorii, care acum plătesc staţiilor de sortare pentru a aduce înapoi o parte dintre ambalaje.

Recomandare:   VIDEO Un asteroid s-a dezintegrat deasupra Africii

Surse: stirileprotv.ro, Adevarul.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Locul de pe Terra unde plouă cu pietre semiprețioase

Published

on

By

Cu ani în urmă, a fost dat publicității un material științific prin care era formulată o ipoteză conform căreia în sistemul nostru solar există planete unde au loc ploi în care locul picăturilor de apă e ținut de către… pietrele prețioase. Se vorbea, pe atunci, despre posibilele ploi de diamante de pe Jupiter și Saturn. Recent, s-a confirmat că fenomenul există, într-adevăr, producându-se pe planetele Saturn și Uranus. Cine ar fi crezut că un fenomen asemănător a avut loc, de curând, și undeva pe Terra?!

Nu demult, atenția publicului a fost captată de către puternicele erupții ale vulcanului Kīlauea, din Hawaii. Kilauea este nu doar cel mai activ vulcan din Insulele Hawaii, ci și cel mai activ de pe planetă, în momentul de față. În afară de distrugerile și temerile pe care le-a iscat, vulcanul Kilauea le-a oferit oamenilor care locuiesc în vecinătatea sa și cadouri sub formă de pietre semiprețioase.

Pe lângă scurgerile de lavă și cenușa vulcanică ce a țâșnit din crater, ajungând până la o altitudine de 9000 de metri, înspăimântătoarea erupție a determinat și formarea unor minunate cristale de olivină, care au căzut pe pământ, în repetate rânduri, ca o ploaie cu picături rare, prețioase.

Olivina este o substanță care are în componență, în mici cantități, fier, siliciu sau magneziu. Ca substanță minerală, ea este încadrată printre silicați. Ajunsă la suprafață în urma erupțiilor vulcanice, olivina poate fi observată, mai adesea, sub forma unor mici pete de culoare (verde) în rocile vulcanice, cum ar fi bazaltul. Mai rar observabilă este olivina ce a luat forma unor cristale mari și cu aspect clar, pe care bijutierii o numesc peridot și are formula chimică Mg2SiO4 sau Fe2SiO4. Peridotul este o piatră semiprețioasă ce are o duritate cuprinsă între 6,5 și 7.

În urma erupțiilor vulcanului Kilauea, locuitorii din zonele învecinate au avut surpriza să observe, la nivelul solului, cristale verzui cu aspect atrăgător. Plăcerea de a le culege a fost și mai mare, după ce au aflat că sunt mici bucăți de peridot (clasificat printre pietrele semiprețioase). Zilele trecute, o utilizatoare Twitter publica câteva imagini realizate de către prietenii săi din Hawaii, care i-au relatat că fragmentele de olivină, mai mici sau mai mari, erau vizibile peste tot, în locul în care-și au reședința. După distrugerile și stresul provocat de către erupție, „ploaia de pietre semiprețioase” a reprezentat o modestă compensație, oferită hawaiienilor de către Natură.

Violentele erupții ale vulcanului din Hawaii au proiectat cantități considerabile de materie incandescentă în atmosferă, la înălțimi amețitoare. Acolo, în văzduh, temperatura silicaților a scăzut cu repeziciune, astfel că a survenit fenomenul de solidificare. Laolaltă cu alte materii de proveniență vulcanică, fragmentele de olivină („diamante hawaiiene”) proaspăt formate au căzut pe sol sub forma unei ploi (demnă de lumea visului sau de cea a poveștilor).

Spre deosebire de alte planete, pe Pământ fenomenele de acest fel sunt destul de rare. Ca să ai șansa de a vedea pe sol efectele unei ploi de pietre semiprețioase și de a culege fragmentele de peridot provenite din adâncurile Pământului, dar care au făcut cunoștință și cu tăriile văzduhului, trebuie, în mod cert, să locuiești lângă un vecin furios și imprevizibil, precum vulcanul Kīlauea.

Sursa: cunoastelumea.ro

Citește mai departe>>

Diverse

Povestea femeii cu chip de gorilă, Julia Pastrana, ciudăţenia secolului XIX care a devenit o celebritate datorită înfăţişării sale hibride

Published

on

By

Julia Pastrana a fascinat şi a şocat publicul secolului al XIX-lea. În afară de exploatarea comercială a felului în care arăta, savanţii vremii, inclusiv Charles Darwin, au fost intrigaţi de ideea unui posibil hibrid dintre om şi primate. S-a aflat ulterior că femeia suferea de o condiţie rară numită hipertricoză acromegaloidă – întreg corpul fiind acoperit cu păr, iar trăsăturile faciale, neobişnuite.

Julia Pastrana s-a născut în munţii din vestul Mexicului în anul 1834. Viaţa sa a fost definită de înfăţişarea sa. Avea doar 1,3 metri şi cântărea 50 de kilograme. Întreg corpul era acoperit cu păr şi trăsăturile faciale includeau o mandibulă supradezvoltată, buze şi sprâncene groase şi nas proeminent, scrie The Vintage News.

Mama sa era convinsă că o forţă supranaturală a fost de vină pentru înfăţişarea fiicei, în timp ce triburile mexicane dădeau vina pe vârcolacii naualli care (sic) cauzau avorturi şi malformaţii la naştere.

„Faţa sa semăna cu cea a unei gorile”

Charles Darwin a descris-o ca fiind „o femeie remarcabilă, dar avea o barbă masculină şi o frunte păroasă, dar ceea ce ne ne atrage atenţia constă în setul dublu neregulat de dinţi din mandibulă şi din maxilar, un rând fiind plasat în celălalt. De la această redundanţă a dinţilor gura sa era supradezvoltată, iar faţa sa semăna cu cea a unei gorile”.

Julia şi-a petrecut copilăria într-un orfelinat, devenind o celebritate locală. După ce a auzit de ea, guvernatorul statului Sinaloa, Pedro Sanchez, a adoptat-o pentru a-i fi animatoare şi servitoare, potrivit The Washington Post. A stat în casa sa până la 20 de ani, după care a decis să plece pentru a se întoarce la tribul său.

Totuşi, nu şi-a terminat călătoria, pentru că pe drum l-a întâlnit pe M. Rates, un manager care a convins-o să apară pe scenă. Astfel, şi-a început cariera în Statele Unite şi Europa, luând parte la diferite spectacole.

Julia a avut succes şi a devenit cunoscută ca „Femeia Maimuţă” sau „Doamna Babuin”. Debutul său a avut loc la Gothic Hall de pe Broadway din New York, în anul 1854. A purtat o rochie roşie şi a cântat cântece spaniole. Avea public numeros, dorind să vadă „femeia urs din sălbăticia Mexicului”, aşa cum era promovată. Un reportaj din acea vreme o descrie în felul următor: „Ochii acestei creaturi ciudate strălucesc cu inteligenţă, în timp ce fălcile, ghearele şi urechile sunt teribil de hidoase… aproape tot corpul este acoperit cu păr lung. Vocea sa este armonioasă, pentru că acest semi-om este perfect docil şi vorbeşte limba spaniolă”.

Ideea că Julia era semi-om a fost stabilită de savantul Alexander B. Mott, care a examinat-o şi a declarat că este un hibrit între un om şi urangutan. Managerii Juliei au susţinut această afirmaţie, promovând-o şi folosindu-se de această latură animală. În acestea, a fost descrisă ca provenind dintr-un trib duşmănos şi greu de guvernat, care trăia cu animalele şi ai cărui membri aveau relaţii sexuale cu ele.

Totuşi, Julia era o femeie amabilă şi foarte inteligentă, care învăţa repede. Astfel, în scurt timp a învăţat două limbi străine (limba maternă fiind spaniola), să danseze şi să cânte. Adora să călătorească, să gătească şi să coasă. De asemenea, se supunea de bună voie cercetării medicale de la acea vreme.

Înainte de a ajunge în Europa, Julia s-a căsătorit cu următorul său manager, Theodor Lent, dar aceasta a avut loc în secret. Mulţi credeau că Julia s-a căsătorit din iubire, în timp ce Lent din interes. Totuşi, în unul dintre interviuri, Julia a precizat că a refuzat peste 20 de propuneri în căsătorie pentru că bărbaţii nu erau suficient de bogaţi.

Julia a creat controverse atunci când în 1857 a apărut pe scena din Germania, europenii considerând spectacolul grotesc şi de prost gust.

„Mor fericită. Ştiu că am fost iubită”

În ianuarie 1860, în timp ce era la Moscova, a născut un băiat care a murit după doar două zile. La trei zile după moartea băiatului, Julia şi-a pierdut viaţa din cauza complicaţiilor iar ultimele sale cuvinte au fost: „Mor fericită. Ştiu că am fost iubită”.

Soţul şi managerul Juliei a vândut corpul soţiei şi al copilului la un profesor de anatomie pe nume Sukolov, din Moscova. Acesta a îmbălsămat corpurile şi le-a afişat publicului. Atunci când Lent a auzit de succesul expoziţiei, a cerut corpurile înapoi. După ce le-a căpătat, în următorii şase ani, Lent le-a expus în diferite expoziţii din întreaga lume.

În acest timp, managerul a întâlnit-o pe Marie Bartel, care semăna cu Julia pentru că suferea de aceeaşi condiţie. A profitat de poziţia ei şi s-a însurat, redenumind-o Zenora Pastrana, prezentând-o ca sora Juliei.  După ce a murit, a mumificat corpul şi a prezentat-o la fel cum a făcut cu Julia.

Recomandare:   Tânăr sportiv, cu cancer în stadiul 4, căruia statul român refuză să-i prelungească concediul medical: „Sistemul medical de la noi te trimite direct între patru scânduri“

Corpurile au fost furate, ajungând în Norvegia, de unde au fost recuperate de autorităţi în 1967. Corpurile au fost ţinute la Universitatea din Oslo până în 2005, când au fost returnate în Mexic. Abia în 2013, pe 12 februarie, Julia Pastrana, considerată „cea mai urâtă femeie din lume”, a fost îngropată.

Sursa: descopera.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister