Connect with us

Medicină

Neurochirurg, ieșit din comă: „Am fost plasat într-o lume în care noi suntem mai mult decât corpurile și creierele noastre… Colegii mei m-au urmărit secunda cu secundă”

Published

on

22Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebarea “Exista viata dupa moarte?”. Părerile sunt împărțite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinși ca da, alții sunt convinși ca nu.

Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii “Poof of Heaven” (Dovada ca Raiul exista), scrisa după ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte. 

Si nu numai atat, am vazut-o si eu. Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul conștiinței, ci mai degraba o calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident: conștiința noastră exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din cate stiu eu), care a avut o astfel de experiența in timp ce cortexul meu era complet nefuncțional. Colegii mei m-au urmărit secunda cu secunda.

Experienta mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata de tomografiile computerizate facute de colegii mei.

Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel timp…

…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de nori, mari, pufosi, albi si roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus – se vedeau stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta mult superioare.

… Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele, dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel si zglobiu.

In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi, in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu celelalte lucruri.

Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu. Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru, indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma trecatoare.

Mesajul ei a fost compus din trei parti:

“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”

“Nu ai de ce te teme!”

“Nu ai cum sa faci ceva gresit!”

Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.

“Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce”, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste cuvinte.

I-am raspuns: “Ma voi intoarce aici?”

Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am inceput sa vorbesc “fara cuvinte” cu acest vant.

“Ce este locul acesta?”

“Cine sunt eu?”

“Unde sunt?”

De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina, dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.

Pe măsura ce înaintam m-am trezit intr-un gol imens, întunecat complet, de masuri nedefinite, si totusi confortabil. Si dintr-o data a apărut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma nasteam intr-o lume noua, iar universul părea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.

Recomandare:   Stiință versus religie. Potopul lui Noe a avut loc la țărmul Mării Negre. Cercetătorii susțin că au găsit și rămășitele arcei

Mai târziu, când m-am trezit, am gasit un citat din poetul creștin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea insasi. “Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor”. Exact asa a fost in cazul meu: un intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.

Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste lucruri – chiar si doctor sa fii fost – as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea pământeana, inclusiv nunta mea si nașterea celor doi copii.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Marilena

    22 august 2018 at 10:47 pm

    Este o greseala poate de tiparit, poate de traducere, in fraza: „…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, .. ” : „noroi” trebuie sa fir NORI, intelesul cuvintului e total diferit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Medicină

Implantul biodegradabil pentru regenerarea nervilor – dispozitivul cât un bănuţ care oferă o şansă bolnavilor de a-şi folosi din nou picioarele

Published

on

By

Un nou dispozitiv a fost testat pe șoareci de laborator, iar rezultatele sunt promițătoare, constatându-se refacerea nervilor periferici de la nivelul membrelor.

Oamenii de ştiinţă americani au creat un dispozitiv implantabil şi biodegradabil care a furnizat, în cadrul unui experiment realizat pe şoareci, impulsuri electrice regulate nervilor periferici afectaţi. S-a constatat că acesta a dus la regenerarea nervilor de la nivelul membrelor, ajutând aceste animale să îşi recupereze mult mai repede funcţiile nurologice şi puterea musculară.

Noul dispozitiv este de mărimea unei mici monede și se „împachetează” în jurul unui nerv avariat, căruia îi furnizează impulsuri electrice timp de câteva zile, înainte de a se dizolva singur  în organism, fără efecte nocive. Dispozitivul este alimentat wireless de un transmiţător aflat în afara corpului pacientului, care acţionează ca un fel de încărcător pentru telefonul mobil.

Cercetători de la Washington University School of Medicine şi de la Northwestern University din Statele Unite au testat dispozitivul pe un grup de şoareci cu nervul sciatic avariat. Acest nerv transmite semnale de-a lungul picioarelor şi controlează tendoanele şi muşchii aflaţi la nivelul membrelor inferioare. Noul dispozitiv a fost folosit pentru a furniza o oră pe zi de stimulare electrică şoarecilor incluşi în acest experiment, între trei şi şase zile, iar șoarecii din grupul de control nu au primit niciun fel de stimulare electrică. Apoi, toţi şoarecii au fost monitorizaţi în perioada de convalescenţă, timp de 10 săptămâni.

S-a constatat că șoarecii care au primit stimulări electrice au beneficiat de mai multe efecte benefice în comparaţie cu cei din grupul de control, recuperându-şi mai repede masa şi puterea musculară. În plus, cu cât numărul de zile de stimulare electrică a fost mai mare, cu atât ei şi-au recuperat mai repede abilităţile fizice.

Citeste mai mult: https://sanatateabuzoiana.ro/implant-biodegradabil-pentru-regenerarea-nervilor/

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Medicină

Practici medicale vechi care se folosesc şi astăzi. De la terapia cu larve de muscă la transferul de fecale sau „supa galbenă”

Published

on

By

Deşi medicina se află într-o permanentă evoluţie, anumite practici vechi, considerate de unii chiar barbare, se mai folosesc şi astăzi, iar cercetările au arătat că sunt destul de eficiente.

Terapia cu venin de albină

Această terapie dateaza din perioada Greciei antice şi presupune sa accepti de bunavoie sa fii intepat de o albina sau injectat cu veninul acesteia. Veninul contine melitina ce se presupune ca ar avea proprietati antiinflamatoare, conform unui studiu publicat in 2016 in revista Molecule. In prezent, aceasta terapie se foloseste in Asia, Europa de Est si America de Sud, ca terapie alternativa.

Terapia cu larve de musca pentru vindecarea ranilor

Tratamentul consta in aplicarea larvelor de muste pe rana. Acest tratament se bazeaza pe observatiile chirurgilor militari de pe frontul Primului Razboi Mondial. Soldatii se refaceau mai rapid daca lasau larvele mustelor sa-si depuna ouale in rana. Pana in 1928 s-a descoperit o posibilitate de a cultiva larve sterile ce puteau fi folosite in astfel de tratamente.

Lipitori pentru tratarea congestiei venoase

Acesti viermi primitivi sunt echipati cu ventuze in partea din fata si din spate a corpului prin care se hranesc cu sange. In secolul 21, FDA a aprobat folosirea lipitorilor pentru congestia venoasa o afectiune ce consta in strangerea sangelui intr-o anumita parte a corpului, venele nemaiputandu-l pompa catre inima.

Terapia electroconvulsiva impotriva depresiei severe

Aparuta la sfarsitul anilor ’30, aceasta a dobandit reputatia de tratament barbar odata cu filmul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, unde era aplicata personajului lui Jack Nicholson. Tratamentul cu socuri, cum mai este denumita, presupune trecerea curentului electric prin creier, prin implantarea electrozilor in creier sau asezarea acestora pe scalp. Astazi, se face sub anestezie generala, aplicata de 3 ori pe saptamana, timp de trei sau patru saptamani.

Lobotomia pentru tratarea sindromului obsesiv-compulsiv

Procedura consta in perforarea craniului. S-a presupus ca imbunatateste comportamentul persoanei, de foarte multe ori, insa, aceasta ramanand retrasa, apatica si cu comportament copilaresc. A fost folosita in institutiile de boli mintale suprapopulate in perioada 1940-1950 pentru a linisti pacientii.

Lamele din obsidian utilizate in chirurgie

În Epoca de Piatra, lame din obsidian (sticla vulcanica) erau folosite pentru a face o gaura in craniu. Se presupune ca sunt de cel putin 100 de ori mai ascutite decat bisturiul, existand dovezi in ceea ce priveste vindecarea mai rapida a taieturilor facute cu acestea. Nu sunt aprobate de FDA, desi medici din alte tari le folosesc.

Trepanatia

Executata cu ajutorul trepanului (instrument ascutit), presupune o deschidere a cutiei craniene. In civilizatiile vechi  se credea ca ajuta la indepartarea spiritelor rele ale unei persoane, ce cauzau boli, sau tratarea durerilor de cap, a epilepsiei si convulsiilor. Astazi, se practica in situatii de sangerare interna cauzate de traumele aparute in urma accidentelor de masina, ducand la reducerea presiunii craniene.

De la „supa galbena” la transferul de fecale

Practica intalnita inca din secolul 4, presupune ca o persoana bolnava de diaree sau intoxicatie alimentara sa bea o suspensie ce contine fecalele uscate ale unei persoane sanatoase.

In prezent, transferul de fecale presupune acelasi lucru, insa este introdus in corpul pacientului printr-un tub, direct in stomac sau intestinul subtire, prin care se face introducerea de bacterii sanatoase.

Sursa: soundofscience.info

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister