Connect with us

Medicină

Neurochirurg, ieșit din comă: „Am fost plasat într-o lume în care noi suntem mai mult decât corpurile și creierele noastre… Colegii mei m-au urmărit secunda cu secundă”

Published

on

Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebarea “Exista viata dupa moarte?”. Părerile sunt împărțite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinși ca da, alții sunt convinși ca nu.

Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii “Poof of Heaven” (Dovada ca Raiul exista), scrisa după ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte. 

Si nu numai atat, am vazut-o si eu. Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul conștiinței, ci mai degraba o calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident: conștiința noastră exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din cate stiu eu), care a avut o astfel de experiența in timp ce cortexul meu era complet nefuncțional. Colegii mei m-au urmărit secunda cu secunda.

Experienta mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata de tomografiile computerizate facute de colegii mei.

Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel timp…

…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus – se vedeau stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta mult superioare.

… Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele, dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel si zglobiu.

In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi, in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu celelalte lucruri.

Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu. Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru, indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma trecatoare.

Mesajul ei a fost compus din trei parti:

“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”

“Nu ai de ce te teme!”

“Nu ai cum sa faci ceva gresit!”

Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.

“Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce”, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste cuvinte.

I-am raspuns: “Ma voi intoarce aici?”

Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am inceput sa vorbesc “fara cuvinte” cu acest vant.

“Ce este locul acesta?”

“Cine sunt eu?”

“Unde sunt?”

De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina, dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.

Pe măsura ce înaintam m-am trezit intr-un gol imens, întunecat complet, de masuri nedefinite, si totusi confortabil. Si dintr-o data a apărut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma nasteam intr-o lume noua, iar universul părea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.

Mai târziu, când m-am trezit, am gasit un citat din poetul creștin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea insasi. “Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor”. Exact asa a fost in cazul meu: un intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.

Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste lucruri – chiar si doctor sa fii fost – as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea pământeana, inclusiv nunta mea si nașterea celor doi copii.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Medicină

Studiu: Modificări la nivelul celulelor pulmonare provocate de vaporii ţigărilor electronice

Published

on

By

Vaporii celulelor pulmonare ar putea creşte prezenţa de chimicale cu efect inflamator în plămâni, dezactivând în acelaşi timp capacitatea celulară de apărare faţă de infecţii, potrivit unui nou studiu citat de Reuters.

Într-o serie de experimente de laborator, cercetătorii au constat că vaporii ţigărilor electronice reduc activitatea unor celule numite macrofage, care în mod normal elimină alergenii, bacteriile şi alte particule care au intrat în plămâni, potrivit studiului publicat în revista Thorax, citat de Digi24.ro.

Expunerea unor celule de cultură la vapori de ţigară electronică a indus multe dintre modificările constatate la celulele macrofage observate la fumătorii de ţigări şi la pacienţi cu boală pulmonară cronică obstructivă. În aceste condiţii, există îngrijorarea că utilizarea ţigărilor electronice o lungă perioadă de timp poate conduce la probleme de respiraţie.

„Ţigările electronice sunt mai sigure în privinţa riscului de cancer, dar, dacă le foloseşti 20-30 de ani, iar acest lucru poate provoca boală pulmonară obstructivă cronică, atunci trebuie să cunoaştem acest lucru”, potrivit unei declaraţii a autorului principal al studiului, David Thickett. Citește mai mult: Digi24.ro

Citește mai departe>>

Medicină

Dependenţa de Facebook, o problemă extrem de serioasă

Published

on

By

Studii publicate recent sugerează că, la persoanele care simt nevoia impulsivă de a intra foarte des pe Facebook, creierul are similitudini cu cel al persoanelor dependente de droguri. Singura diferența este că primilor, deși au capacitatea de a controla tendința de a intra foarte des pe Facebook , le lipsește motivația de a o face pentru ca nu li se pare atât de grav să-și omoare timpul în acest fel.

Alte studii psihologice atrag atenția asupra impactului profund pe care îl are Facebook asupa psihicului uman. De exemplu, poate întreține obsesia pentru o relație mai veche sau chiar provoca o puternică depresie unor persoane care simt o puternică senzație de excludere la vederea pozelor prietenilor cu excursii luxoase sau petreceri monstruoase.

Există patru metode prin care , social media atrage :

-un trigger (plictiseala, singurătatea, stresul);

-acțiunea (folosești telefonul pentru a te loga la Facebook);

-recompensa (ai acces la o combinație de știri senzaționale și în același timp plictisitoare);

-investiția afectivă( realizată prin postarea de poze personale sau dând like diverselor persoane);

În cazul în care petreci mai mult de o ora pe Facebook, nu dormi noaptea pentru ca trebuie să-ți petreci timpul aici, devii anxios în cazul în care nu poți să ai acces la internet, probabil ești dependent și vei face parte în curând dintr-o clasificare a unor noi boli psihice.

Sursa: incapulmeu.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister