Connect with us

Dezvăluiri

NASA a dezvăluit cum miroase planeta URANUS

Published

on

Planeta Uranus ascunde un secret, a anunţat NASA: miroase groaznic, ca niște ouă stricate.

Cercetătorii s-au întrebat multă vreme ce anume intră în compoziţia norilor planetei aflate la 2,9 miliarde de kilometri de Soare, potrivit agenţiei spaţiale americane.

„Chiar şi după decenii de observaţii şi o vizită a sondei NASA Voyager 2, Uranus a păstrat un secret foarte important – compoziţia norilor săi”, a precizat NASA într-un comunicat citat de Agerpres.

Cercetătorii au reuşit acum să confirme că una dintre componentele cheie ale norilor de pe Uranus este hidrogenul sulfurat, un gaz cu un miros puternic pe care cei mai mulţi oameni îl evită, a precizat NASA.

O echipă internaţională de cercetători a ajuns la această concluzie după ce a folosit un spectrometru pentru a diseca lumina în infraroşu de pe Uranus captată de telescopul Gemini North de pe insula Mauna Kea, din Hawaii.

Oamenii de ştiinţă au avut mari suspiciuni privind existenţa pe Uranus a hidrogenului sulfurat dar nu puteau fi siguri.

Datele Gemini, obţinute cu spectrometrul NIFS (Near-Infrared Integral Field Spectrometer), reprezentau o mostră de lumină solară reflectată dintr-o regiune aflată imediat deasupra principalului strat vizibil de nori din atmosfera lui Uranus.

NASA a precizat că oamenii nu trebuie să fie prea preocupaţi de faptul că mirosul de hidrogen sulfurat i-ar putea copleşi, întrucât dacă se vor apropia vreodată suficient de Uranus sufocarea şi expunerea la frig îşi vor face efectul cu mult înaintea mirosului în atmosfera cu o temperatură de minus 200 de grade Celsius.

Depistarea hidrogenului sulfurat în norii de pe Uranus – şi posibil şi pe Neptun – reprezintă o diferenţă izbitoare faţă de planetele gazoase gigantice Jupiter şi Saturn, aflate mai aproape de soare. Deasupra norilor acestor planete a fost detectat amoniac, un compus chimic format dintr-un atom de azot şi trei de hidrogen, dar nu şi hidrogen sulfurat.

Această diferenţă reprezintă un indiciu privind formarea planetelor şi istoria lor, a precizat NASA.

Sursa: digi24.ro

Dezvăluiri

Grădinăritul atomic sau cum cresc plantele-mutant cu radiații

Published

on

By

Grădinăritul atomic a început în SUA, în anii ’50, sub forma unei campanii care promova folosirea pașnică a energiei fuziunii nucleare, după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atomi Pentru Pace a fost o mișcare ce promova „folosirea puterii atomului pentru a ajuta umanitatea să prospere”.

Organizația a fost înființată după perioada de conflict care s-a sfârșit prin folosirea celor mai puternice și distructive arme pe care umanitatea le-a avut vreodată la îndemână: bombele atomice detonate de americani peste orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Organizația a înființat câteva grădini atomice pe glob, așa-zisele „grădini gamma”, inclusiv în SUA, URSS și Japonia. Aceste grădini foloseau izotopi de cobalt ca sursă de radiație.

Grădinile atomice foloseau radiațiile pentru a induce plantelor mutații benefice. Sau, cel puțin, așa sperau oamenii de știință.

Horticultorii aranjau o astfel de grădină în cercuri concentrice. Sursa de cobalt era așezată în centru, de unde pornea radiația, care apoi ajungea la toate plantele, cu diferite intensități.

Plantele cele mai apropiate de sursa de radiație mureau de obicei, iar plantele aflate la o distanță medie dezvoltau tumori și excrescențe anormale. Plantele de la periferia grădinii supraviețuiau de cele mai multe ori, dar sufereau mutații semnificative.

Scopul era ca unele plante să dezvolte mutații care să se dovedească benefice. De exemplu, o plantă de mentă rezistentă la anumite tipuri de ofilire a fost „altoită” folosind grădinăritul atomic.

Fermierii au început să folosească semințe iradiate, iar plantele „energizate atomic” (așa cum erau acestea promovate) erau vândute chiar și gospodinelor, care puteau de acum să desfășoare acasă propriile lor experimente de grădinărit atomic.

Muriel Howorth, o promotoare a grădinăritului atomic, a publicat, în 1960, cartea Grădinăritul atomic pe înțelesul tuturor, după ce ea însăși a reușit să creeze o plantă de alune mutant.

Fructele citrice, orezul, grâul, perele, bumbacul, mazărea, floarea-soarelui, bananele și nenumărate alte produse și-au schimbat consistența prin modificările genetice pe care grădinăritul atomic le-a făcut posibile.

Ingineria genetică modernă a devenit mult mai precisă prin folosirea tehnologiei de secvențiere genetică. Astăzi, o singură grădină atomică de mari dimensiuni mai stă în picioare.

Grădina atomică a Institutului de Reproducere cu Ajutorul Radiațiilor, din Japonia, are forma consacrată a grădinilor atomice: văzută de sus, seamănă cu o plăcintă uriașă. Complexul are diametrul de 90 de metri, iar un zid ranforsat, de aproape opt metri, înconjoară întreg perimetrul, pentru a împiedica dispersarea radiațiilor.

Sursa: incredibilia.ro

Citește mai departe>>

Dezvăluiri

Astronomii au pierdut urma a peste 900 de asteroizi care s-ar putea prăbuşi pe Pământ

Published

on

By

Experţii au monitorizat până acum peste 8.000 de roci spaţiale cu diametrul de cel puţin 140 metri.

Asteroizii care orbiteaza destul de aproape de planeta noastra sunt atent monitorizati de astronomi. Cei considerati periculosi sunt cei care ajung mai aproape de 48 milioane km de Terra.

Pana acum cercetatorii au identificat peste 8.000 de roci spatiale de acest fel, care au un diametru de cel putin 140 metri. La o asemenea dimensiune, in cazul unui impact, asteroidul ar distruge un intreg oras.

Recent, cercetatorii de la Minor Planet Center au observat ca astronomii au pierdut urma multor roci spatiale.

Concret, este vorba de aproape 900 de asteroizi care au fost observati cel putin o data, dar care apoi nu au mai putut fi urmariti.

Li s-a pierdut urma si ei pot sa reapara oricand, pe neasteptate, putand reprezinta chiar un pericol pentru noi, daca orbita este foarte aproape de Terra.

Din pacate insa, in cazul asteroizilor pierduti de sub observatie, astronomii nu au putut stabili orbita. Astfel incat ei nu stiu unde se vor afla pe viitor aceste roci spatiale si daca sunt sau nu un real pericol.

In cadrul studiului, cercetatorii de la Minor Planet Center au analizat observatiile facute de astronomi cu ajutorul celor mai cunoscute sisteme de monitorizare a asteroizilor: Pan-STARRS, Catalina Sky Survey, Dark Energy Survey, Space Surveillance Telescope.

Mai grav este ca unii dintre acesti asteroizi care nu sunt monitorizati au un diametru de cativa kilometri. Destul de mari, daca tinem cont ca asteroidul care a provocat disparitia dinozaurilor avea aproximativ 10 km in diametru.

Recomandare:   Actiunea "Jiul,1980". Cum a fost arestat Soloholmes, cel mai periculos rom din Craiova anilor '80. „Plecau cu maşinile şi tâlhăreau tot ce găseau în cale“

Totusi, Peter Veres, coordonatorul studiului, da asigurari ca asteroizii mari care orbiteaza aproape de Terra au fost deja identificati si traiectoria lor nu reprezinta un pericol.

Sursa: yoda.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister