Connect with us

Istorie

Mulți o folosesc în vorbire, dar câți știu de unde vine expresia „la cucuiata”? Originea ei este localizată adânc în istorie

Published

on

Când spunem „La cucuiata” ne gândim la un loc izolat în sălbăticia muntelui, dar multi dintre noi nu știm de unde provine această formulare. Pentru academicieni, originea expresiei este localizată adânc în istorie.

Stelian Dumistrăcel, un reputat cercetător științific al Academiei Române, afirmă că acest cuvânt, „cucuiata”, avea iniţial sensul de lăcaş de cult„S-a pornit de la diferite enunţuri din vorbirea populară; de exemplu, după surse citate în Dicţionarul Academiei, acesta ar fi sensul cuvântului în contextul Ca mâne, poimâne, m-or duce şi pe mine acolo la cucuieta, însoţit de explicaţia voi muri. Nu lipsesc nici referiri la amplasarea bisericii (Iuliu Zanne), deoarece, în multe așezări, lăcașul de cult era clădit pe un loc mai înalt, iar în jur sau în vecinătate se afla cimitirul, care, s-a presupus, a fi primit apoi acelaşi nume prin extensie. (…) Ca argument pentru o legătură directă între cucuiata şi biserică, s-a invocat faptul că aceasta este (sau era) cea mai înaltă clădire dintr-un sat”, nota profesorul.   Sensul cuvântului a căpătat în timp înțelesul pe care i-l atribuim astăzi.

„Dacă ar mai fi nevoie de mărturii în această direcţie, să ne amintim faptul că printre denumirile ironice pentru o localitate situată undeva la… capătul lumii, la munte, se află şi improvizaţia Cucuieţii din deal, respectiv oximoronic, Cucuieţii din vale! Dar, dincolo de glumă, este de crezut că din cele şase localităţi din România care poartă numele Cucuieţi (din judeţele Bacău, Vrancea, Olt şi Ilfov), măcar în cazul unora referirea s-a făcut la poziţia aşezării lor faţă de acelea dintr-o zonă mai joasă, din jur”, menționa profesorul Stelian Dumistrăcel.

Mulți dintre buzoieni consideră că expresia ”la cucuiata” vine de la denumirea unui deal de pe Valea Buzăului, în vârful căruia se află ruinele unei mici fortificații vechi de peste 500 de ani.  Cetăţuia de pe dealul Cucuiata, de la Grăjdana, comuna Tisău, este ctitorie a doamnei Neaga.

 „Cetăţuia a fost folosită ca un turn de observare: de aici se vedea o mare parte a Văii Nişcovului până spre râul Buzău. Este aşezată într-un loc greu accesibil, de aici şi expresia aşezată la Cucuiata sau parcă ar fi de la Cucuiata”, nota  Gheorghe Petcu, în cartea ”Judeţul Buzău – Legende şi istorie”.    Autorul cărții preciza că în caz de pericol, de la cetăţuia de pe Cucuiata plecau ştafete pe cărări ascunse „Veştile circulau şi pe traseul Cetăţuia de la Cucuiata – Mănăstrirea Bradu – Lapoş – Buda Crăciuneşti, vestita doamnă fiind la curent cu mişcările de trupe duşmane. Cetăţuia de la Cucuiata este construită de doamna Neaga ca punct de observaţie a văii Nişcovului şi până la apa Buzăului”. (Gheorghe Petcu, ”Judeţul Buzău – Legende şi istorie”)

Recomandare:   Fântâna din inima Bărăganului, care a vindecat mii de români. Fenomenul mistic care a luat amploare imediat după Revolutie

Doamna Neaga a fost fiica clucerului Vlaicu din Cislău. Provenea dintr- o familie de boieri cu moşii întinse pe raza mai multor localităţi, Ruşavăţ, Cislău, Lapoş, Tisău, Grăjdana, Sărate, Valea Scheilor. Ea a ajuns soţia lui Mihnea Turcitul, domn al Ţării Româneşti între anii 1577-1583, 1585-1591.

Citește mai mult pe: adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Istorie

Locul din România, aflat în inima pământului, unde găsești cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiații și poluare. Aici sunt 13º C, tot timpul anului, iar viteza vântului este de 0 km. Salina din Prahova este unică în Europa

Published

on

Romania are locuri frumoase si sub pamant, dar nu stie sa le exploateze. Minele de sare ar putea aduce de 10 ori mai multi turisti, daca ar fi bine administrate. Exploatarea zăcământului de sare de la Salina Slănic Prahova este efectuată de peste trei secole, aceasta fiind cea mai recentă ca atestare documentară. Salina deţine câteva superlative speciale: este cea mai mare din Europa ca dimensiuni, volumul de sare excavată fiind de 2,9 milioane de metri cubi, şi deţine cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiaţii şi poluare.

Aflată la aproximativ 100 de kilometri de Bucureşti şi 44 km de Ploieşti, stațiunea Slănic Prahova este o destinație recunoscută pentru activitatea balneoturistică încă din anul 1853, când a fost declarată staţiune turistică de interes naţional.

Printre superlativele Salinei Slănic (Mina Unirea), cel mai important obiectiv turistic dar şi de sănătate din staţiune, aflata in inima pământului,  se numără un volum imens de sare excavată, 2,9 milioane de metri cubi, care a dus la crearea unor cavităţi cu volume gigantice, respectiv 14 camere cu profil trapezoidal având circa 80.000 de metri pătraţi. Cele 14 camere au o deschidere de 10 metri la tavan, 32 de metri la talpă, iar înălțimea este de 54 de metri. Adâncimea salinei este de 208 metri. Dimensiunile impresionante au consacrat salina ca cea mai mare din Europa.

Potrivit documentelor existente, moşia Slănic a fost cumpărată de spătarul Mihai Cantacuzino în jurul anului 1685. În 1713, moşia Slănic a fost donată Mănăstirii Colţea din Bucureşti. În perioada 1943-1970, mina a fost în exploatare, iar după 1970, a devenit obiectiv turistic.

Accesul vizitatorilor era asigurat prin coborârea cu o „colivie” prin puţul de extracţie, amenajat pentru transportul de persoane, până la adâncimea de 208 m. De circa 4 ani, după ce liftul s-a defectat, vizitarea se face cu ajutorul microbuzelor. Turiștii pot observa pe traseu elementele din structura internă a masivului de sare, benzile divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb ale sării, dar şi vechile locuri în care era exploatată sarea.

Palate de sare” din interior au un microclimat constant, o temperatură constantă pe tot timpul anului de 13º C, o umiditate a aerului de cca. 60% şi aerosoli salini cu efecte terapeutice asupra sănătăţii, fapt care a dus la amenajarea salinei atât pentru agrement, cât şi pentru tratament în maladiile respiratorii.

Condiţiile din mină creează premisele pentru cel mai pur aer de pe planetă, din care lipsesc aproape total radiațiile şi poluarea. Institutul Național de Fizică şi Energie Nucleară efectuează frecvent în salină teste şi măsurători, iar salina este în cărți pentru amenajarea unui centru pentru studii cosmice european.

Recomandare:   In România a început să se cultive Arborele miraculos sau copacul lui Dumnezeu. Planta este extrem de prețioasa pentru ca se poate folosi de la ea totul, de la rădăcină pana la ultima frunză

Spaţiu de tratament şi relaxare

În interior este amenajat un sanatoriu cu 50 de locuri dotat cu paturi, scaune, mese, unde vizitatorii cu afecțiuni respiratorii pot petrece câteva ore în linişte. Un tratament de două săptămâni este suficient pentru pacienții cu probleme pulmonare. De asemenea, în salină sunt amenajate locuri de joacă cu tobogane, balansoare şi leagăne, terenuri de sport, volei, handbal, tenis, carting şi minifotbal, o sală cu mese de biliard şi un bufet. Deseori, în mina Unirea se organizează diverse competiții sportive, concursuri, expoziţii şi concerte.

În mina Mihai, amplasată pe vertical, separată printr-un planşeu de 40m de mina Unirea, se desfăşoară concursuri naţionale şi internaționale de aeromodelism (acest lucru este posibil datorită climatului deosebit în care viteza de circulaţie a aerului este aproape de “0”), ocazie cu care este permis şi accesul turiştilor.

Cea mai spectaculoasă cameră a salinei este Sala Genezei, în care se află busturile în sare ale lui Traian, Decebal şi Burebista precum şi scuplturi cu elemente specifice poporului daco-roman. În salină mai există un basorelief al lui Mihai Viteazul, precum şi un bust al lui Mihai Eminescu.

Surse: Jurnalul Prahovean

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Istorie

Călătoria legendară a românului care a făcut ocolul Pământului în costum popular și opinci. Singurul om din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, Dumitru Dan

Published

on

Inspirat din celebra carte a lui Julles Verne, „Ocolulul pământului în 80 de zile”, Dumitru Dan, un român necunoscut  face, cu resurse proprii, o remarcabilă călătorie de ocolire a pământului pe jos, pe o distanța de 100.000 de kilometri.

Născut pe 14 iulie, în anul morţii lui Eminescu, (1889) şi a trăit până în 1979, fiind cunoscut în lume pentru faptul că a înconjurat-o… pe jos. O călătorie ca o legendă, cu tovarăși morți prin colțurile îndepărtate ale pământului şi cu cântece populare purtate de-a latul lumii.

În anul 1910, Touring Club de France oferea un premiu de 100.000 de franci omului sau echipei care ar fi reușit să înconjoare lumea pe jos, cu mijloace financiare proprii. Studenţii români de la Sorbona Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu s-au hotărât să participe. Neavând banii pentru un aşa drum lung, ei învaţă mii de cântece populare, urmând să-şi asigure banii necesari pe parcursul drumului din mici reprezentații. S-au pregătit de drum timp de doi ani, întorcându-se în ţară şi parcurgând zilnic 45 km în toate condițiile de teren şi de anotimpuri, învățând geografie, medicină şi limbi străine.

Au plecat toţi patru şi câinele Harap, iar la 17 iulie 1911 au ajuns la Bombay, în India, unde rajahul îi invită la masă în palatul său. După o masă copioasă în stil indian, lui Alexandru Pascu i se face rău, este dus la spital, unde moare din cauza unei intoxicaţii cu opiu.

După doi ani, ceilalţi trei români şi câinele lor credincios ajung în China, dar a fost rândul lui George Negreanu să dea tribut muntelui, căzând într-o prăpastie înfricoşătoare. A murit în câteva ore, deşi colegii au reuşit să-l transporte într-un hamac la un spital dintr-o mică localitate.

În ianuarie 1915, Dumitru Dan şi Paul Pârvu ajunseseră în Statele Unite ale Americii, la Florida. După un drum extraordinar de anevoios, de mii şi mii de kilometri, prin China, Siberia, apoi prin cumplita Alaska, rănile de la picioarele lui Paul Pârvu îl opresc din drum. Este internat în spital şi când îi devine clar că timpul lui s-a scurs şi nu mai poate duce călătoria la bun sfârşit, îşi ia rămas-bun de la Dumitru printr-un soi de „testament” de suflet, spunându-i că nu trebuie să se creadă că românii n-au fost în stare să ducă încercarea până la capăt şi va trebui să facă restul drumului singur. Îl mai roagă să-i lase lui câinele, ca să nu moară singur. Într-adevăr, după puţin timp picioarele i-au fost amputate şi Pârvu s-a stins, dar Dumitru Dan a mers mai departe de unul singur.

Însă Primul Război Mondial l-a silit să oprească drumul, dar visul de a reuşi în călătoria vieţii lui şi a prietenilor plecaţi între timp într-o mult mai lungă călătorie nu s-a stins. A reluat călătoria în anul 1923 şi a reuşit să o încheie cu bine, primind premiul, devalorizat între timp, de 100.000 de franci.

După primirea premiului, în 1923, în capitala Franţei, revenit în ţară, de-acum profesor de geografie, Dumitru Dan a devenit un neobosit conferenţiar, obţinând şi în acest domeniu un record: prezenţa de peste 2.000 de ori în mijlocul ascultătorilor din diferite localităţi rurale sau urbane ale României, unde a vorbit despre „excursia” sa şi a prietenilor săi.

La Bucureşti, la doi paşi de kilometrul zero, în curtea Muzeului Şuţu, aproape în fiecare week-end, la târgul anticarilor şi colecţionarilor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămăsese din marea lui colecţie de scrisori şi autografe de personalităţi trecute ale României.

Lună după lună, numărul acestora scădea, pe măsura nevoilor mereu mai mari ale colecţionarului în vârstă, care reducea preţurile de vânzare. Cu toate acestea şi în ciuda „promovării” realizate de colecţionar, cu multe explicaţii despre călătorie, pierderi, performanţă, toate scrise citeţ, cu negru, sublinieri şi majuscule pe un carton A4, printre ultimele rămase, neatrăgând atenţia nimănui, erau câteva înscrisuri olografe şi pliante ale unui anonim: Dumitru Dan, primul globe-trotter român, singurul din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, între anii 1910-1916, de-a lungul şi de-a latul pământului, ispravă pentru care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” şi a fost înscris în Guiness Book of World Recordsîn 1985.

Recomandare:   Fântâna din inima Bărăganului, care a vindecat mii de români. Fenomenul mistic care a luat amploare imediat după Revolutie

Pe o listă a marilor călători, exploratori şi descoperitori de lumi noi, primele locuri sunt în unanimitate rezervate (chiar monopolizate) pe drept de nume sonore şi cu rezonanţă universală, precum cele ale lui Marco Polo, Fernando Magellan, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, cu toţii aparţinând unor state cu mari posesiuni coloniale la vremea respectivă, implicit mari puteri maritime.

Recomandare:   „Cavoul Roman“ de la Galați, un vestigiu unic în România

Pe o listă a marilor călători, exploratori şi descoperitori de lumi noi, primele locuri sunt în unanimitate rezervate (chiar monopolizate) pe drept de nume sonore şi cu rezonanţă universală, precum cele ale lui Marco Polo, Fernando Magellan, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, cu toţii aparţinând unor state cu mari posesiuni coloniale la vremea respectivă, implicit mari puteri maritime. Pe această listă, Dumitru Dan cu siguranţă că nu şi-ar afla locul decât printr-un exacerbat patriotism naţional sau chiar balcanic, deşi este greu de crezut că ecoul acelei fascinante călătorii a depăşit graniţele României;şi orice comparaţie cu anterioarele nume ilustre şi cu altele asemenea nu şi-ar avea rostul. Anvergura călătoriilor, scopul, suportul lor financiar şi material din partea statului nu ar avea sorţi de izbândă în nicio alăturare cu o călătorie în bună măsură solitară, cu mijloace proprii şi cu un unic scop, cel de întrecere, de concurs sportiv.

În 1979, Dumitru Dan, singurul român care a înconjurat lumea pe jos în costum popular şi opinci, a murit şi a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău.

Povestea sa impresionantă a fost reconstituită de muzeografa Mădălina Oprea la Buzău, unde a trăit Dumitru Dan, în expoziția cu caracter permanent ”Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci” (Muzeul Județean Buzău).

Grație demersurilor făcute de profesorul Silviu Neguț, performanța lui Dumitru Dan a fost omologată în ”Cartea Recordurilor” în 1985. Silviu Neguț l-a cunoscut personal și a purtat o bogată corespondență, iar în expoziția de la Buzău se află câteva obiecte și scrisori donate de el. Recent, mai mulți porfesori universitari l-au evocat la Buzău, mormântul lui Dumitru Dan aflându-se în Cimitirul Eroilor. La eveniment a participat și strănepotul exploratorului, Gheorghe Dan, profesor de marketing la Universitatea din Constanța. Nu ocoliți, așadar, Muzeul Județean Buzău, aveți ce vedea!

Surse: ziarullumina.ro; historia.ro; leviathan.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister