Connect with us

Știință

Marie Curie, cea care a descoperit, radiul şi poloniul, a lăsat la 84 de ani de la deces, rămăşiţe şi obiectele personale extrem de radioactive

Published

on

Una dintre cele mai cunoscute femei din istoria omenirii, datorită descoperirilor ştiinţifice remarcabile, Marie Curie, a murit în 1934, dar rămăşiţele sale precum şi toate obiectele cu care a intrat în contact continuă să iradieze.

Rămăşiţele pământeşti ale celebrei Marie Curie se află în Panteonul Francez, un mausoleu neoclasic situat în cartierul Latin din Paris.

Printre cele mai importante descoperiri realizate de cercetătoare se numără elementele radioactive: radiul şi poloniul.  Conform Vintage News, efectele negative ale elementelor radioactive nu erau cunoscute pe atunci, iar Curie nu s-a protejat niciodată în timpul experimentelor. Probabil că propriile sale descoperiri i-au adus şi moartea.

În 1934 a murit din cauza anemiei aplastice, afecţiune provocată de expunere la poloniu şi radiu. Chiar şi fiica sa, Joliot-Curie, care a câştigat la rândul său un Premiu Nobel pentru chimie, a murit de leucemie, afecţiune care a fost provocată de expunerea mamei sale la radiaţii în timp ce era însărcinată.

Marie Curie a fost îngropată alături de soţul său în cimitirul Sceaux din sudul Parisului. Însă, în 1995, rămăşiţele sale au fost transferate în Panteon. Atunci când au fost scoase din cimitir, specialiştii au detectat un nivel extrem de ridicat de radiaţii. Aşadar, rămăşiţele lui Curie au fost amplasate într-un sicriu cu pereţi groşi din plumb pentru ca vizitatorii mausoleului să nu fie contaminaţi. Elementul cu care a fost contaminată familia Curie era radiu 226 ce are o existenţă de 3.000 de ani.

De asemenea, având în vedere că savanta nu ştia cât de periculoase erau experimentele ei, întreaga sa casă şi obiectele sale personale au fost contaminate. Deseori femeia avea probe de radiu şi poloniu în buzunarul şorţului de laborator. Fără să vrea, Curie şi-a contaminat toate hainele, cărţile, notiţele, bijuteriile, mobila şi alte lucruri personale.

În prezent, la 84 de ani de la moartea sa, multe dintre artefactele sale sunt păstrate în cadrul Bibliotecii Naţionale din Franţa în cutii căptuşite cu plumb. La fel ca rămăşiţele lui Curie acestea vor continua să fie radioactive pentru următorii 1.500 de ani.  Cei ce doresc să analizeze notiţele sau rămăşiţele lui Curie o pot face doar cu echipament de protecţie.

Citește și:
Explicațiile cercetătorilor despre Deja Vu, sentimentul ciudat cu care oamenii se confruntă cel puțin o dată în viață

Sursa: descopera.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Diverse

Soluţie neașteptată în lupta cu bacteriile rezistente la antibiotice

Published

on

By

Rezistenţa bacteriilor la antibiotice este în creştere rapidă şi se epuizează opţiunile terapeutice. Numărul de decese raportat la numărul de persoane infectate cu aceste super-bacterii care nu mai răspund la antibiotic stârneşte îngrijorarea oamenilor de ştiinţă care caută permanent modalități de a învinge lupta împotriva acestora.

Anual, 2 milioane de oameni sunt infectați cu aceste super-bacterii, potrivit Centers for Disease Control and Prevention. Dintre aceștia, 23.000 ajung să moară. Super-bacteriile sunt acele bacterii care nu pot fi învinse cu două sau mai multe antibiotice. Motivul pentru care ele există? Răspunsul e simplu – uneori, oamenii iau antibiotice ca pe bomboane (fără să se fi consultat cu un doctor în prealabil), iar alteori nu le iau cum trebuie (după ce au primit un tratament, nu îl duc până la capăt, alegând să îl oprească atunci când observă ameliorarea simptomelor).

Un studiu arată că soluția la problemă ar putea sta în veninul de viespi. Potrivit cercetătorilor de la Massachusetts Institute of Technology, veninul viespii din America de Sud conține o toxină care servește drept otravă pentru super-bacterii.

Cercetătorii au folosit soluții cu venin de viespi asupra unor șoareci infectați cu Pseudomonas aeruginosa, o bacterie care cauzează infecții respiratorii și infecții urinare care nu răspund la tratamentele clasice cu antibiotice. Rezultatele au fost promițătoare, pentru că toxina din venin a eliminat bacteria.

„Am găsit o utilizare nouă pentru o moleculă toxică, pe care am transformat-o într-o moleculă care poate trata infecțiile”, a zis Cesar de la Fuente-Nunez, de la Massachusetts Institute of Technology, într-un raport publicat în jurnalul Nature Communications Biology. „Analizând sistematic structura și funcția acestor peptide, am putut să le acordăm proprietățile și activitatea”.

Folosirea toxinelor anumitor insecte – cum sunt cele din veninul albinelor sau viespilor – a mai fost folosită și în trecut, pentru a trata diferite probleme medicale. Din păcate, multe toxine din veninul insectelor sunt toxice pentru oameni – cu excepția veninului viespii din America de Sud. Acest venin conține o peptidă care luptă cu bacteriile mai bine decât peptidele produse de oameni sau animale în timpul luptei cu microorganismele nedorite.

„După patru zile, compusul acela poate elimina complet infecția, iar asta a fost destul de surprinzător și interesant pentru că nu observăm asta de obicei cu alte antibiotice sau antimicrobiene experimentale pe care le-am testat în trecut cu acești șoareci”.

Sursa: playtech.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Spiritual

Dovada existenței sufletului atât la om cât și la toate ființele vii. Cercetările au demonstrat cât cântărește acesta imediat după încetarea vieții?

Published

on

Cat cântărește sufletul? Aceasta întrebare a pus pe jar o parte a laturii științifice. Si drept urmare s-au făcut multe experimente pentru a afla răspunsul la aceasta întrebare. Pana si cinematografia a pretins într-un film ca a reușit sa găsească răspunsul, dar lucrurile nu sunt asa de simple precum par.

Tema sufletului a preocupat cu intensitate, de-a lungul secolelor, atât știința, cât şi filozofia. Un doctor american susține că sufletul ar cântări 21 de grame, iar alți oameni de știința sunt convinși că au dovada că sufletul chiar există.

În anul 1907, doctorul american Duncan McDougal din Haverhill, Massachusetts,  a cântărit trupurile a şase pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. În urma acestui experiment, echipa de cercetători condusă de McDougal a stabilit că în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Doctorul a repetat experimentul pe 15 câini, la care nu a înregistrat nici o schimbare de greutate în momentul morţii.

In anii 1940, cercetatorul dr. R.A. Watters, directorul Fundatiei pentru Cercetare Psihologica Bernard William Johnston (Reno, Nevada) a dezvoltat o teorie incredibila. Acesta a presupus ca sufletul uman sau animal exista într-o stare intermediara in spațiul intraatomic, adică intre atomii celulelor umane. Dupa mai multe experimente ce au avut ca subiect o lăcusta, acesta a observat ca in momentul morții lacustei s-a observat o mica umbra. Experimentele au continuat pe alte animale iar rezultatele au fost concludente.

La moartea fiecarui animal aparea cate o umbra ce lua forma animalului. Aparitia acestei umbre dura cate 8 ore. Daca animalul isi pierdea doar cunoștința, fiind resuscitat mai târziu, umbra nu mai apărea.Experimente au mai avut loc pe aceasta tema si înainte de anii 40.

In anii 20, medicii olandezi Malta si Van Zelst au pretins ca omul deține un corp eteric care are posibilitatea de a se extinde cu 1,26 mm si de a se contracta cu 8 mm. Asta datorita faptului ca atomii care alcătuiesc corpul eteric sunt foarte mici si separați si au o densitate de 176 de ori mai mica decât cea a aerului si cântăresc împreuna 69,5 grame. Conform celor doi medici olandezi, trupul subtil ar fi compus din plasma de densitate scăzuta.

Experimentele nu au rămas doar la stadiul anilor 20 sau 40, ele au continuat dar rezultatele nu au fost făcute publice. Totuși in anul 1988, revista Noetic Science a condus o serie de experimente pentru a concluziona ca sufletul uman cântărește nu mai putin de 0,01 grame. Cercetările au fost făcute pe 200 de muribunzi si au fost efectuate de către niște specialiști germani. S-a constatat ca fiecare subiect pierdea după moarte aceeași greutate… 0,01 grame.

Cu privire la acest studiu au apărut si criticile. Iar unul dintre cei care criticau acest studiu a fost Gerard Voisart, un mare patolog francez, care presupunea ca diferența de greutate dintre un trup viu si unul mort consta in aerul care părăsește plămânii. Cercetătorii germani in schimb luaseră in calcul acest fapt când au făcut calculele.

Dr Fisher, unul dintre conducătorii echipei de cercetători ai acestui experiment a declarat: „Singura posibila explicație a acestei schimbări bruște de greutate ar fi aceea ca noi am măsurat pierderea sufletului uman sau a unui fel de forte vitale”.

Dr. Becker Mertens a pretins in revista germana „Horizon” ca singura concluzie logica ar fi aceea ca sufletul uman exista si acesta ar avea o greutate si anume 0,01 grame. „Provocarea din fata noastra este aceea de a afla din ce este compus sufletul; acum, noi înclinam sa credem ca el este un fel de energie”.

„Dacă oamenii care credeau în înviere se bazau în exclusivitate pe credinţa în capacitatea lui Dumnezeu de a făptui un act miraculos, credința în suflet s-a bazat mereu pe raţiune. Filozofii din Grecia Antică acceptau ideea de suflet deoarece considerau că este cea mai bună explicaţie pentru o serie de fenomene empirice“, notează filozoful Stephen Cave în cartea sa, „Immortality”.

Doi oameni de ştiinţă, doctorul american Stuart Hameroff şi fizicianul britanic Sir Roger Penrose, recunoscuţi la nivel mondial, susţineau în 2012 că au dovada că sufletul chiar există. Ei au dezvoltat o teorie cuantică, potrivit căreia sufletul uman este conţinut de nişte celule numite microtubuli, care se află la rândul lor în creier. Starea noastră conştientă este astfel rezultatul efectelor gravitaţiei din microtubuli. Când un om se află în pragul morţii, microtubulii îşi pierd starea de fapt, dar informaţia din ei nu se distruge, ci se împrăştie. Cu alte cuvinte, sufletul nu moare, ci se reîntoarce în spaţiu.

Un fizician de la Universitatea California, Berkeley, Henry Stapp, susţine că existenţa sufletului se încadrează în legile fizicii. În lucrarea sa „Compatibilitatea teoriei fizicii contemporane cu supravieţuirea personalităţii“, fizicianul afirmă că „îndoielile puternice cu privire la supravieţuirea personalităţii, care s-au bazat exclusiv pe convingerea ca, postmortem, supravieţuirea este incompatibilă cu legile fizicii, sunt nefondate“. „Nu este adevărat să spunem că existenţa sufletului este neştiinţifică“, consideră Henry Stapp, potrivit The Epoch Times.

Fizicianul consideră că „nu este în contradicţie cu legile fizicii ca personalitatea unei persoane decedate să poata fi ataşată unei persoane care trăieşte, ca în cazul aşa-zisei posesii a spiritului“. Sufletul – o substanţă reală Perspectiva creştină asupra sufletului este bazată atât pe învăţăturile Vechiului, cât şi ale Noului Testament. După învăţătura creştină, sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială sau spirituală şi nemuritoare. El străbate prin trupul material şi este legat de el, dar transcende materialitatea trupului.

„Oricine are suflet, dar depinde ce faci cu el, despre asta este vorba. Suflet înseamnă un suflu, cu cât eşti mai puternic cu atât acel suflet se manifestă. Este viaţa aceea care este mai tare sau mai moale. Păi, Satana nu are suflet? Încă ce suflet de puternic, te ia pe sus”, spune cunoscuta scriitoare severineană Ileana Roman. El este „cineva“ nu numai „ceva“, tocmai datorită sufletului său.

Omul este cineva prin acest substrat înzestrat cu conştiinţa şi cu capacitatea de reacţii conştiente şi libere. Sufletul omului, nu-l putem defini în esenţa lui, ci îl putem doar descrie în manifestările lui, ca fapt  esenţial  care face pe om un subiect conştient şi voluntar, unic şi de neînlocuit.

Citește și:
NASA a lansat pe orbita Pământului cel mai avansat laser pe care l-a cunoscut omenirea pană acum. ICESat-2 va „bombarda” Pământul cu circa 10 000 de impulsuri luminoase în fiecare secundă

Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea trupului? Se spune că sufletul are nevoie de anumite etape pentru a ajunge pe lumea de apoi. Cei care au experimentat moartea clinică susţin că imediat după fenomenul morţii, sufletul se ridică spre cer, pentru ca mai apoi să treacă printr-un tunel. Dincolo de tunel, se vede o lumină puternică spre care se îndreaptă sufletul. Odată ajuns la această lumină puternică, se poate spune că sufletul a ajuns acasă, loc unde se întâlneşte cu anumite persoane dragi.

Surse selective: Adevarul.ro;  diane.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister