Connect with us

Diverse

Mintea controlează corpul ? Ori corpul controlează mintea ?

Published

on

De ce este atât de greu să vă schimbaţi ?

Să presupunem că mamei îi făcea plăcere să sufere, iar dumneavoastră, prin îndelungată observaţie, v-aţi dat inconştient seama că acest tipar comportamental îi dădea posibilitatea să obţină anumite beneficii. Să mai presupunem şi că aţi avut vreo câteva experienţe dure în viaţă, care v-au făcut să suferiţi destul de mult. Astfel de amintiri încă trezesc o reacţie emoţională, concentrată asupra unei anumite persoane dintr-un loc şi un moment anume din viaţa dumneavoastră. V-aţi gândit suficient de des la trecut şi, cumva, aceste amintiri sunt uşor de reînviat, poate chiar automate.

Închipuiţi-vă acum că, timp de mai mult de 20 de ani, aţi exersat permanent ciclul gândit-simţit şi simţit-gândit despre suferinţă. De fapt, nici nu aveţi nevoie să vă gândiţi la evenimentul trecut respectiv ca să creaţi sentimentul. Pare că nu se poate gândi sau acţiona în niciun alt fel decât aşa cum simţiţi dintotdeauna. Suferinţa s-a memorat prin gândurile şi sentimentele recurente, cele legate de incidentul în cauză, precum şi de alte evenimente din propria viaţă. Gândurile despre dumneavoastră şi viaţa dumneavoastră tind să fie nuanţate de sentimente de victimizare şi autocompătimire.

Repetarea aceloraşi gânduri şi sentimente pe care le-aţi cultivat timp de 20 de ani v-au condiţionat organismul să-şi aducă aminte sentimentul de suferinţă fară prea multă gândire conştientă, ceea ce în prezent pare natural şi normal. Şi, ori de câte ori încercaţi să schimbaţi ceva la dumneavoastră, e ca şi cum lucrurile s-ar întoarce împotrivă. Vă treziţi înapoi la ceea ce eraţi.

Ce nu ştiu cei mai mulţi oameni este că, atunci când se gândesc la un eveniment cu mare încărcătură emoţională, îşi activează circuitele cerebrale în exact aceeaşi succesiune şi după aceleaşi tipare ca şi înainte; îşi stimulează şi-şi circuitează creierul către trecut, consolidând circuitele respective şi transformându-le în reţele şi mai solide.

Totodată, produc aceleaşi substanţe chimice în corp şi în creier (la niveluri diferite), ca şi cum şi la momentul respectiv ar trece prin aceeaşi experienţă. Astfel de substanţe chimice încep să antreneze creierul să memoreze, pe mai departe, emoţia în cauză. Atât rezultatele de natură chimică ale gândirii şi simţirii şi ale simţirii şi gândirii, precum şi neuronii care se activează împreună, alcătuind şi consolidând acelaşi circuit, condiţionează mintea şi trupul în raport cu exprimarea unui set finit de programe automate.

Suntem capabili să retrăim iar şi iar un eveniment trecut, poate şi de mii de ori în cursul unei vieţi. Această repetare inconştientă este cea care antrenează creierul să-şi amintească starea emoţională respectivă la fel sau chiar mai bine decât conştientul. Când corpul îşi aminteşte mai bine decât conştientul, cu alte cuvinte, atunci când corpul este mintea însăşi, aceasta este ceea ce se numeşte o obişnuinţă.

Citește și:
Este Giulgiul din Torino o fantasmagorie? Un savant englez sugerează că acesta a fost creat pentru ritualuri medievale legate de Sărbătoarea Paștelui

Psihologii afirmă că, până pe la vârsta de 35 de ani, identitatea sau personalitatea ne este pe deplin formată, ceea ce înseamnă că aceia dintre noi care au trecut de vârsta de 35 de ani au memorat un ansamblu selecţionat de comportamente, atitudini, convingeri, reacţii emoţionale, obişnuinţe, deprinderi, amintiri asociative, reacţii şi percepţii condiţionate care s-au programat subconştient în noi. Aceste programe ne dirijează, deoarece corpul s-a transformat în minte.

Aceasta înseamnă că vom avea aceleaşi gânduri, (ne) vom simţi la fel, vom reacţiona identic, ne vom comporta în acelaşi mod, vom crede în aceleaşi dogme şi vom percepe realitatea la fel. Aproximativ 95% din ceea ce suntem cam pe la mijlocul vieţii constituie o serie de programe subconştiente, devenite automate – condusul maşinii, spălatul pe dinţi, mâncatul peste măsură în situaţii de stres, îngrijorarea pentru viitor, atitudinea critică faţă de prieteni, lamentarea la adresa propriei vieţi, blamarea părinţilor, lipsa de încredere în sine şi persistenţa în ideea unei existenţe aflate sub semnul nefericirii cronice, şi asta ca să menţionăm doar câteva.

Odată ce corpul ia locul minţii subconştiente, este uşor de văzut că, în situaţiile în care trupul devine minte, conştientul nu mai are de-a face cu comportamentul nostru. În clipa în care apare un gând ori o reacţie sau simţim ceva, corpul se porneşte pe pilot automat. Devenim inconştienţi. Ia să ne gândim: 5 % din minte o constituie conştientul, care are de luptat cu restul de 95% care acţionează programe automate subconştiente. Am memorat atât de bine un ansamblu de comportamente, încât am devenit un tandem automat de obişnuinţe minte-corp.

De fapt, când corpul a memorat un gând, o acţiune, sau un sentiment în asemenea măsură încât se transformă cu adevărat în minte, când mintea se contopeşte cu trupul, suntem într-o stare de a fi, o amintire a nouă înşine. Şi, dacă 95% din cine suntem la vârsta de 35 de ani este un ansamblu de programe involuntare, comportamente memorate şi reacţii emoţionale, înseamnă că în proporţie de 95% din fiecare zi suntem într-o stare de inconştienţă. Nu suntem decât în aparenţă treji. Aoleu.

Aşa că cineva îşi poate dori mult şi bine în mod conştient să fie fericit, sănătos sau liber, degeaba, dacă 20 de ani de experienţă ca gazdă a unui sentiment de suferinţă şi reluarea regulată a ciclului de substanţe chimice care definesc durerea şi mila i-au condiţionat în mod subconştient corpul să existe într-o stare cu care s-a obişnuit. Trăim conform obişnuinţei atunci când nu mai conştientizăm ceea ce gândim, ce facem sau cum (ne) simţim – am devenit inconştienţi.

sursa astrocafe.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Published

on

By

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era numit, părea inexpugnabil în faţa maşinilor de război antice. Nici armata romană nu a reuşit să-l doboare.

Mare parte a cetăţilor dacice care s-au constituit în inelul de apărare al marii capitale a regatului geto-dac din munţii Orăştie, Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate de ziduri din piatră. Dacologii, dar şi mulţi specialişti în arheologie au identificat la structura de apărare a acestor cetăţi un anumit tip de fortificaţie, numit „murus dacicus” sau în traducere liberă „zidul dacic”.

Considerat o structură inginerească militară unicat în Europa, zidurile ridicate de daci în special în Munţii Orăştiei s-au dovedit practic inexpugnabile, mult peste tehnica militară a acelor vremuri, o îmbunătăţire a zidurilor greceşti imposibil de spart sau de distrus cu maşinile de război ale vremii.

Murus dacicus – model grecesc perfecţionat

Dacii construiau puţin ziduri din piatră. Dar acolo unde au făcut-o, spun istoricii, aproape au atins perfecţiunea. Majoritatea cetăţilor dacice de pe teritoriul României erau construite după metodele tradiţionale, moştenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. Pe o zonă supraînăltaţă se construia aşezarea, fiind apoi înconjurată de şanţuri de apărare, valuri de pământ pe care în cele din urmă se ridicau palisade groase din buşteni.

Excepţia o reprezentau fortăreţele din zonele montane, în special din munţii Orăştiei, acolo unde piatra se găsea din belşug. În această zonă au fost identificat de către arheologi un anumit tip de fortificaţie unicat în Europa. I-au spus „murus dacicus” şi era deosebit de complex. Îl descrie reputatul arheolog Hadrian Daicoviciu, în lucrarea sa ”Dacia de la Burebista la cucerirea romană”. ”Acest sistem constructiv presupune două parametre din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriş compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în lăcaşe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize”, preciza arheologul.

Descrierea zidului dacic este prezentă şi la Dionisie Pippidi în „Dicţionarul de Istorie veche a României”, parametrii fiind prezentaţi explicit. „Murus Dacicus are de obicei o lăţime de 3 metri şi înălţime de 4-5 metri. Era construit din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată”. Specialiştii spun că acest tip de ziduri erau de inspiraţie elenistică.

Practic, urmând modelul zidurilor ciclopice greceşti, cu inspiraţia propriilor ingineri a rezultat „murus dacicus”. Acelaşi lucru este susţinut de Hadrian Daicoviciu, care spune că zidul dacic a apărut prin retehnologizarea zidurilor de inspiraţie elenistică, folosind piatra masivă din Munţii Orăştiei.

Murus dacicus, fortificaţiile inexpugnabile

Murus dacicus a apărut, spun istoricii, în perioada secolul I îHR şi secolul I d Hr, practic pe parcusul a 200 de ani, în perioada în care ameninţarea romană se contura la Dunăre. Cel care ar fi iniţiat ridicarea acestui tip de ziduri a fost Burebista, primul mare rege al dacilor. Cu toate acestea, murus dacicus şi-a găsit vocaţia în timpul războaielor daco-romane din perioada 101-106, fiind folosit pentru a fortifica „inima” regatului dac al lui Decebal. Practic cu „murus dacicus” au fost fortificate Sarmisegetusa Regia şi cetăţile care o apărau: Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Despre aceste ziduri istoricii spun că erau inexpugnabile. Maşinile de război antice precum balistele sau berbecii erau practic inutile în faţa zidurilor dacice. „Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart”, scrie în „Murus dacicus, simbol al războiului sau al păcii” Paul Pupeza.

Drept dovadă stă povestea asedierii Sarmizegetusei în 106. Cetatea a rezistat tuturor maşinilor de asediu romane şi chiar incendierii. A cedat doar în faţa trădării dacului Bacilis, care a arătat romanilor rezervele de apă ale cetăţii.

Murus dacicus – Simbol al puterii

Paradoxal, deşi „murus dacicus” rezistau la asedii prelungite şi practic nu putea fi distruse cu ajutorul tehnicii militare antice, cetăţile dacice nu erau foarte bine pregătite pentru asedii. Specialiştii spun că spaţiul mic din interiorul zidurilor şi lipsa unor rezerve importante de apă le făcea doar bastioane de apărare temporare, unde garnizoana nu putea rezista mult timp.”Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide, dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu. Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind reduse de spaţiul mic. Totodată, în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei”, scrie Paul Pupeza.

Citește și:
Sindromul broaștei-fierte sau cum suntem omorâți încet și sigur

În schimb, pentru aceşti specialişti, cetăţile cu „murus dacicus” par să aibă o puternică funcţie ideologică. Sunt, prin impenetrabilitatea lor, un simbol al puterii basileilor dacici, drept dovadă stând şi turnurile-locuinţă din interiorul acestora. Majoritatea aşezărilor erau din lemn şi pământ, în timp ce „inima” stăpânirii dacice era dăltuită în piatră, înconjurată de „murus dacicus”, zise şi zidurile zeilor, care nu pot fi pătrunse de forţa omenească.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbont

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Medicină6 ore ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

DiverseO zi ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse2 zile ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri4 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină4 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Descoperiri4 zile ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister