Articole adăugate recent

Mihai Eminescu a perceput şi transformat în metafore poetice concepte ale fizicii moderne: Spaţiu, Timp, Univers, Materie, Galaxii. În multe notiţe răspândite în manuscrisele poetului, apar însemnări despre legea conservării energiei, gravitaţie, magneţi, electricitate, mecanica newtoniană, calorimetrie, teoria mecanică a căldurii şi propagarea sa, legile gazelor ş. a.

Preocupări ştiinţifice despre enigmele Universului au fost apanajul cititorilor în stele, ale magilor străvechi cu mult înainte de Eminescu, dar românul poet de geniu, e special deoarece a zidit cu înaltă măiestrie în creaţia literară înţelepciuni străvechi pe temeiul înţelepciunii Zamolsiene a strămoşilor noştri geți, înțelepciuni păstrate în sanscrită, limbă din care ştia 2500 de cuvinte, pe care le-a îngemănat într-o concepţie cosmogonică originală.

Orice român trebuie să ştie că Eminescu a fost un cunoscător meticulos al demersului umanităţii către începuturile sacre şi avem ca model Manuscrisele sale de la Academia Română şi din Biblioteca Centrală Universitară de la Iaşi, multe necunoscute încă.

Dacă fizicienii fac filozofie de înaltă clasă, vom urmări creaţiile geniale eminesciene de înaltă ştiinţă, decodare a mitologiei în creaţia literară de geniu. Înţelepciunea străveche e codată în mitologia getă, arhetip pentru basmele, datinile şi obiceiurile străvechi din toată lumea.

Mihai Eminescu iese pe poarta Răsăririi din Raiul Daciei Edenice, pe care o regăsim în metaforele sale, dar şi în cuvintele pline de tâlc ale strămoşilor geți, pe Vatra Vechii Europei, unde trăieşte azi poporul român, cum dau verdictul savanți ai lumii în domeniu.

Există argumente puternice să susţinem că ştiinţa şi spiritualitatea pot clădi un model de Univers inteligent, conştient de sine, ca în creaţiile literare ale lui Eminescu, precum Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis, Ondina, Memento-mori, Muşatin şi Codru etc.

Mihai Eminescu e pionier al electro-dinamicii cuantice şi nu numai pentru că:

– Face legătura cu Zaraostru-Zaratustra din religia iraniană, zeități ce-şi au originea la Dunărea Mijlocie, promovată de Magii Khotani – preoţi Zamolsieni.

– A folosit primul cuvântul Quantă – particulă de lumină, aspaţială şi atemporală.

– Demonstrează prin studiu că întregul Univers e o vastă expansiune energetică.

– A introdus evaluarea luminii în Ani lumină.

– Demonstrează lumii că Mitologia getă e tezaur de înţelepciune primordială.

– Fecioara e din forma cea dintâi/ E veşnică minune/.

– Exprimă influenţa gândirii subconştiente asupra cunoaşterii.

– Foloseşte denumirea de Hiper Yon pentru Luceafăr că e Quantă specială ce răsare din genuni cu o întreagă lume, cunoscut în fizica cuantică cu numele de Boson, particulă divină cu numele savantului indian Satyendranath Bose.

– Luceafărul e Magul călător printre stele ce face Totul în Universul necreat de el.

– Eminescu deschide drumul Teoriei relativităţii şi trecerea în infinitate pe Căi de mii de ani ce treceau/ În tot atâtea clipe.

– Observă cum crearea şi anihilarea de particule este esenţa cuantică a câmpurilor, așa cum afirmă și  fizica cuantică.

– Aduce în atenţie Energia Neagră nedectabilă încă în Univers (96% din acesta), prezentând cum lumea evoluează înapoi, spre prima cauză… că prin transformare substanţa se întoarce ca Cercul în sine.

– Omul e fiinţă spirituală infinită în Universul multidimensional.

– Omenirea îşi are izvorul în lumina primei cauze, componentă sacră prin Fecioară sacră.

– Omul, o undă e, având a undei fire spune Eminescu în basmul Fata în grădina de aur.

– Substratul convertirii este masă şi reprezintă o constantă.

– Toate prefacerile sunt accidentii scrie tot geniul nostru național.

– Sarmis întors din infern blesteamă divulgând lumii secretele Creaţiei, izvorul omenirii şi mântuirii că Zamolse este moartea morţii şi învierea vieţii. Îşi asumă blestemul rugăciune deoarece a îndrăznit să se creadă Demiurg, refuzând darul divin al vieţii-ucigând, cum s-ar fi întâmplat şi cu Luceafărul Cătălinei eminesciene, dacă Demiurgul, prin vocea sa, Orândă divină, nu l-ar fi convins de rolul său ştiut în Cer.

– Creatorul nu poate fi ucigaş ori dătător de vieţi după rătăcirile unei Clipe.

– În mijlocul creaţiunii întregi e un Atom, un punct matematic în care se lovesc şi se concentrează toate puterile lumii care constituie Sistema cosmică (manuscris nr. 2257 din 1868).

Citește și:
Tesla într-un interviu prea puțin cunoscut marelui public. A vrut să dea lumină gratis omenirii, dar nu a fost lăsat

– La Eminescu apare Limita singularităţii numită de ştiinţă Zidul lui Plank – cu care era contemporan.

– Călăuzeşte singurătăţi de mişcătoare valuri că fiecare cuantă e unică şi specifică.

– Singularitatea din mecanica cuantică este specifică unei anumite cuante ce nu poate ocupa aceeaşi stare cuantică cu nicio alta.

– Nimicul ce ascunde Totul; e prima secundă după Big-Bang.

– Universul era un ocean de lumină un câmp Higg, calculat de ştiinţa fizico-matematică.

– Din acest câmp se desprinde prima şi singura particulă.

– Luceafărul e un tip special de particulă, în tangenţă cu energiile iubirii, specific umane.

– Totul poate fi matematizat în Teoria ecuaţiunii universale – scrie MIHAI EMINESCU cu mult înainte de Einstein, şi consemnează că limba universală e o limbă de formule.

– A exprimat primul ideea că Luceafărul este o Nuieluşă fermecată – Bagheta lui Brahma – ce semnifică răsărirea unei întregi lumi, dovedind că numai creaţia poetică de geniu e o supremă aproximare cuantică a lumii… O lume, ca nelumea… cum spune tot Eminescu.

– Existenţa e formată din gheme de lumină – intuind teoria cuantică a superstringurilor fondată de savantul Jakyro Nambu, ce recunoaşte rolul metaforelor poetice, ce n-au graniţe spațiale ori temporale.

– Orice accelerare de mişcare sau timp sporeşte spaţiul în cosmogonie.

– Face cunoscut lumii Temeiul Relativităţii cuantice şi scrie o formulă aproape de Einstein.

– Când unul dintre termeni scade, altul creşte proporţional E=mc2 deoarece mintea descoperă probabilităţi ce devin realitate când sunt studiate şi apoi redevin probabilitate.

– Progresul e zvârcolirea tangentei în spirală scrie Eminescu.

– Religia este raportul omului spre infinit ca o tangentă a Luminii din Lumină.

– Particula desprinsă, prima şi singura ce crează, are un tip de masă apropiat de om – iată Steaua Luceafărului, o particulă divină ce exprimă tangenţialitatea dintre elementele Universale şi Pământene.

– Energiile iubirii  sunt speciale întrucât pot păstra legătura vibraţională cu Luceafărul şi acesta e special făcând trimitere la vibraţiile iubirii specific umane.

– În creaţia sa se recunosc elemente cheie ale fizicii cuantice precum Teoria cuantică a Superstringurilor, Universul Oglindă – Universuri Paralele – Energia Neagră etc.

– Luceafărul trece din Universul Material în cel Antimaterial spune Mihai Eminescu în 1880. Trece printr-un câmp de văpăi de energie –  particulele  ce confirmă masa (vezi Scrisoarea I).  Această particulă e prima şi singura că nu poate fi dezintegrată fiindcă ar pieri întreg Universul: A lui suflet e-o scântee /Din luciri de curcubee spune Eminescu în Muşatin şi Codrul unde Adevărul vrăjitor e Un fulger fără ţintă/ Un cap fără zenit, e Magul fără stea creatoare.

– Particula numită de Eminescu Luceafăr s-a dovedit a fi atât de specială în călătoria sa deoarece dezvăluie în avans descoperiri ale fizicii cuantice: Zidul lui Plank, Podul Rozen – Einstein, Găurile negre, Ghemele de lumină – superstringurile, Singurătatea cuantică etc. Găseşte Luceafărul drumul pe scurtătură, dar şi calea de întoarcere, din adânc necunoscut. Această particulă specială învinge forţele ce-l sorb adânc cu fiorii cruzi/ Ai golurilor crude. Demiurgul îl trimite la locul său ştiut din cer, că ordinea Universală nu poate fi corectată. Se întoarce cu greu pe Scurtătură, azi Podul Rozen – Einstein în timpul cuantic.

Demersul Luceafărului este un depozit de iniţieri cuantice, străvechi, actuale şi de viitor.

În Scrisoarea I, în Luceafărul, punctul ce se mişcă crează şi autocrează, are masă de repaos. Luceafărul porneşte sorbit de-al haosului văi, cale accesibilă numai acestuia. Se întoarce din adânc necunoscut tot utilizând speciala cale  a Podului Rozen – Einstein: Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Nascând în cale-i stele/ Cum izvorau lumine.

– E însingurat în misiunea sa cuantică, e special Luceafărul, e o particulă divină  diferită de Magul călător fără de Stea, e creator tangenţial, căutându-şi o nouă identitate.

– Luceafărul iese din Câmpul dosit în Energia Neagră şi conferă masă unor particule speciale şi despre ce să fie vorba dacă nu despre atracţia sa în vibraţiile iubirii specific umane.

Citeşte mai mult AICI!


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:


Nu ratați !

Loading...

Nu ratați !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here