Connect with us

Diverse

Metoda perfectă găsită de chinezi pentru a-i ţine pe copii atenţi în clasă. În România ar fi criticată că încalcă intimitatea elevilor

Published

on

Chinezii au găsit metoda perfectă ca să-i țină pe copii atenți la școală, fiind recunoscuţi pentru strictețea pe care o aplică în cadrul sistemului educațional.

Conform site-ului guvernamental Hangzhou.com, citat de Playtech, o școală a instalat sisteme de recunoaștere facială într-o sală de clasă pentru a monitoriza cât de atenți sunt copiii în timpul orelor.

Trei camere au fost instalate deasupra tablei, iar sistemul poate să identifice șapte expresii faciale diferite: neutru, fericit, trist, dezamăgit, nervos, speriat și surprins. Camerele pot determina dacă elevii sunt atenți la lecție, iar dacă nu sunt, calculatorul va oferi informații despre asta profesorului. Deocamdată, tehnologia este prezentă doar într-o clasă, dar până la vară, va ajunge și în restul sălilor de curs de la liceul numărul 11, din Hangzhou.

„Înainte, când eram la cursuri care nu-mi plăceau prea mult, eram leneș, răsfoiam alte cărți sau chiar trăgeam un pui de somn cu capul pe bancă. Acum nu mai îndrăznesc să nu fiu atent, de când camerele au fost instalate deasupra tablei. E ca și cum o pereche de ochi mă privesc constant din umbră”, a declarat un copil, potrivit sursei citate.

Sistemul a fost întâmpinat cu critici, dar directorul crede că acesta va spori standardele educaționale: „pentru profesori, e ca și cum ar avea un asistent și e un sistem care poate spori calitatea predării”, spune acesta. Unii au criticat faptul că sistemul ar putea încălca intimitatea elevilor, dar directorul susține că acesta înregistrează doar mișcările și nu filmează activitățile din clasă.

Sursa: playtech.ro

Recomandare:   Este bine sau nu să stăm să ne odihnim la umbra unui nuc?
Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.

Diverse

Specialiştii explică de ce dormim mai puţin odată cu înaintarea în vârstă

Published

on

By

Se spune că nevoia de odihnă a unei persoane se diminuează odată cu vârsta, că persoanele trecute de 45-50 de ani au nevoie de mai puțin somn decât cei care au 20-30 de ani. Dr. Leila Kheirandish-Gozal, director de cercetare clinică în domeniul somnului de la Universitatea din Chicago, contrazice acest mit, afirmând că „durata de somn necesar nu se schimbă, ci doar percepția personală asupra odihnei”.

Organismul este într-o continuă adaptare, explică dr. Kheirandish-Gozal. Dacă te muți dintr-un loc cu o climă mai rece, vei avea ceva neplăceri într-un climat cald, dar în cele din urmă te vei obișnui. În mod similar, corpul și creierul unei persoane se pot obișnui să funcționeze fără un somn adecvat. Acest lucru nu produce foarte multe probleme pe termen scurt. Cu toate acestea, în timp, dacă dormi mai puțin vor fi afectate metabolismul, starea de spirit, memoria și funcțiile inimii, crescând astfel riscul de obezitate, diabet zaharat, probleme de memorie, dificultăți de concentrare și boli de inimă.

Un alt factor de luat în considerare este că, atunci când vine vorba de somn, nevoia și abilitatea sunt două lucruri diferite. „Abilitatea de a adormi un anumit timp scade odată cu vârsta”, spune Michael Grandner, director al Centrului de Cercetare al Universității din Arizona. „Mulți adulți care au trecut de vârsta de 60 de ani presupun că dificultatea lor de a adormi profund sau pe perioade mai lungi de timp este un semn că nu au nevoie de odihnă. Dar cel mai probabil nu este adevărat, ci pur și simplu acest ritm de funcționare este dictat de organism”, explică Grandner.

Deci, cât de mult ar trebui să doarmă adulții de vârstă mijlocie și cei de vârsta a treia pentru a fi sănătoși? „În general, recomandăm tuturor să doarmă în medie șapte sau opt ore în fiecare noapte, dar în mod inevitabil vor fi persoane care au nevoie de mai mult sau mai puțin somn”, spune Grandner.

Există o mulțime de provocări științifice implicate în măsurarea somnului „ideal”. „De multe ori, cei care vin la consult spun că se simt perfect, dar când măsurăm indicatori obiectivi, cum ar fi rapiditatea reacțiilor și puterea de concentrare observăm scăderi drastice”, spune Grandner.

Recomandare:   Profesor australian și-a administrat pilula anti-îmbătrânire. Acesta susține că vârsta lui biologică a scăzut cu 24 de ani

De asemenea, pentru a produce efecte măsurabile pe termen scurt, cercetătorii trebuie să reducă drastic somnul unei persoane la cinci ore sau chiar mai puțin pe noapte.

Însă, când se compară 6 sau 6,5 ore cu 7,5 sau 8 ore, efectele negative pe termen scurt sunt mai greu de stabilit.

Cel mai important este să se determine de cât de mult somn au nevoie adulții pentru a evita riscurile pe termen lung pentru sănătate.

„Când oamenii mă întreabă cât de mult ar trebui să doarmă îi întreb de cât simt că au nevoie”, spune Max Hirshkowitz, profesor la Colegiul de Medicină Baylor. „Ai nevoie de somn pentru a rezolva probleme de matematică, ca să conduci un camion timp de 14 ore sau pur și simplu ca să continui să te uiți la televizor?”. Studiile au demonstrat că după opt sau nouă ore de somn creierul și întreg organismul sunt revigorate, iar potențialul maxim de activitate este atins. 6 ore sau mai puțin cu siguranță nu sunt suficiente.

Instabilitatea emoțională, schimbările bruște de dispoziție sau senzația de anxietate sunt simptome ale odihnei insuficiente.

„Există o anumită etapă în cadrul somnului care ajută la stabilitatea emoțională, în principal în a doua jumătate a nopții”, spune Hirshkowitz. Dacă dormi mai puțin, vei pierde exact această etapă benefică a somnului.

Un alt semn că nu dormi destul este dacă adormi imediat ce pui capul pe pernă. Specialiștii compară această situație cu cea a unui om înfometat care consumă o masă într-un minut sau două. Ambele sunt semne că organismul tău nu primește suficient din ceea ce are nevoie. O persoană normală, bine odihnită, are nevoie de 5 – 10 minute pentru a adormi.

E în regulă să tragi un pui de somn după-amiaza, timp de 40 de minute sau o oră. Îți va reîncărca bateriile și vei putea să îți continui activitățile obișnuite cu mai multă vitalitate.  În cele din urmă, nu te îngrijora dacă nu dormi exact cât ar trebui. „Nu este o problemă dacă nu dormi bine în fiecare noapte. Dacă măcar patru zile din șapte reușești să ai un somn liniștit este suficient”, concluzionează dr. Kheirandish-Gozal.

Sursa: eva.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Cum au intrat în rândul sfinţilor creştini foste prostituate şi foşti ucigaşi . Cât de sfânt a fost, în realitate, Ştefan cel Mare?

Published

on

Una dintre marile controverse ale creştinismului ţine de modul în care Biserica a canonizat anumite personalităţi, transformându-le în sfinţi, în pofida trecutului lor dubios. Aşa au ajuns sfinţi, printre alţii, foste prostituate şi foşti ucigaşi. Aceste fapte ar fi fost compensate, susţin reprezentanţii clerului, de îndreptarea lor ulterioară, de credinţa şi de devotamentul faţă de biserică.

Potrivit Bisericii Ortodoxe Române (BOR), pentru ca o persoană să fie trecută în rândul sfinţilor, reprezentanţii bisericii verifică împlinirea unor condiţii. Este vorba despre Ortodoxia neîndoielnică a credinţei şi proslăvirea ei de către Dumnezeu, cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri: puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă, puterea de a înfrunta orice primejdii sau chinuri pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte, puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase, puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte şi puterea de a apăra şi de a sluji cu un devotament eroic credinţa în Biserica Ortodoxă. O altă condiţie ar fi răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea acesteia şi confirmarea ei. Este şi cazul lui Ştefan cel Mare, voievodul care a domnit în Moldova între anii 1457 şi 1504 şi care a fost canonizat de BOR în 1992. Reprezentanţii BOR au susţinut că în cazul domnitorului au fost împlinite aceste condiţii. Nu este mai puţin adevărat că acelaşi domnitor a fost apreciat şi de Biserica Catolică, însuşi Papa Sixtus al IV-lea numindu-l „Athleta Christi” (Atletul lui Christos), la scurt timp după victoria obţinută în faţa turcilor la Vaslui.

Cât de sfânt a fost, în realitate, Ştefan cel Mare?

Există însă şi alte aspecte, care nu au fost încă pe deplin clarificate, cu privire la personalitatea domnitorului. Astfel, cronicarii vremii l-au descris pe Ştefan cel Mare ca pe un voievod iute la mânie, gata să apeleze la orice mijloace, unele mai puţin orotodoxe, pentru a-şi atinge scopurile. Un exemplu în acest sens este redat chiar în „Letopiseţul Ţării Moldovei” (ediţia apărută la editura Academiei Române, 2006 Bucureşti). Cronicarul Grigore Ureche a amintit campania militară dusă de Ştefan cel Mare pe teritoriul Poloniei, în 1499. Cronicarul susţine că armata moldoveană a ars şi a jefuit mai multe cetăţi şi târguri, amintind Trembowla, Buceaciul (Buczacz) şi Podhaeţul (Podhajce), iar la sfârşitul campaniei victorioase s-a întors cu mii de prizonieri.

Acelaşi cronicar l-a descris pe voievod ca pe un om care obişnuia să verse sânge nevinovat şi să ucidă fără a sta prea mult pe gânduri: „Fost-au Ştefan Vodă om nu mare de stat, mânios şi de grabu a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucru de războaie meşter, unde era nevoe însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteze şi pentru aceia rar războiu de nu biruia şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, ştiindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor.”

Şi „Cronica germană a lui Ştefan cel Mare” prezintă portretul unui domnitor sângeros, capabil de fapte mai puţin creştineşti. Aici, voievodul a fost descris ca un om extrem de crud, care nu a ezitat să ucidă oameni nevinovaţi, inclusiv mulţi copii. Campania împotriva Munteniei este zugrăvită în imagini de coşmar. „În luna Februarie în ziua de 27 porni Ştefan Vodă asupra Brăilei în Muntenia şi vărsă din plin şi mult sânge şi arse cu desăvârşire târgul şi n’a lăsat viu nici pe copilul din pântecele mamei şi spintecă sânul mamelor şi smulse copiii din el. În luna lui Ianuarie, în acelaşi an, în ziua de 16, domnul puse să i se taie capul vornicului Isaia, cumnatul său”, se notează în „Cronica germană a lui Ştefan cel Mare”.

La rândul său, istoricul ieşean Alexandru D. Xenopol a făcut referire la aspecte mai puţin cunoscute din viaţa domnitorului moldovean. Xenopol a schiţat, pe scurt, portretul unui domnitor care ducea o viaţă libertină, mai puţin conformă cu învăţăturile bisericeşti. „Pe lîngă această viaţă atît de obositoare, se pare că şi momentele lui de odihnă le petrecea tot în desfătări sgomotoase, în prînzuri, unde vinul nu era cruţat, şi in care adese ori Stefan cel Mare se abătea la fapte regretabile, semn că dînsul atunci nu mai era deplin stăpîn pe vasta lui inteligenţă”, a scris Xenopol în „Istoria românilor”.

Recomandare:   Adevărul despre transplantul uman de cap și operația controversată din toamna acestui an, a chirurgului italian care se crede Dumnezeu

Constantin cel Mare, venerat pentru că ar fi pus capăt prigoanei împotriva creştinilor

Cazul domnitorului moldovean nu este unul singular. Unul dintre cei mai importanţi sfinţi din Calendarul Ortodox, împăratul Constantin cel Mare, a stăpânit Imperiul Roman între 306 şi 337. Departe de a fi un creştin devotat, Constantin a venerat vechii zei Marte şi Apollo, ale căror chipuri apar şi pe monedele bătute în această perioadă, la ordinele sale. În anul 312, Constantin a trecut la credinţa creştină, iar în 313, împreună cu celălalt împărat roman, Licinius, a dat celebrul edict de la Mediolanum (Milano). Deşi acest decret consfinţea anumite libertăţi pentru creştinii din imperiu, cei mai mulţi istorici sunt de părere că, în realitate, meritele i-ar aparţine împăratului Galerius, care a promulgat, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranţă faţă de noua religie.

Este şi cazul lui Paul Lemerle, autorul volumului „Istoria Bizanţului”, care a scris că: „Adevăratul edict de toleranţă a fost emis în 311, de Galerius. El proclama recunoaşterea creştinismului ca religie şi dădea creştinilor dreptul de a se întruni, sub condiţia de a nu tulbura ordinea publică; în schimb, creştinii aveau datoria să se roage zeului lor pentru prosperitatea împăratului şi a statului roman”, menţionând şi că: „tradiţia care stăruie să-i transfere meritul asupra aşa numitului «edict din Milan» nu este conformă cu realitatea.”

De la Maria Magdalena la Sfânta Pelaghia

În rândul sfinţilor se regăsesc şi femei care au practicat înainte prostituţia, dar care, spune Biserica, s-au întors mai apoi la credinţă şi au devenit adevărate modele pentru oameni. Un prim exemplu este Maria Magdalena, sfânta căreia Isus i s-ar fi arătat în prima zi a Învierii. Anterior, Maria Magdalena ar fi fost exorcizată chiar de Isus, care ar fi scos din ea „şapte demoni”, aşa cum apare în Noul Testament.

În jurul Mariei Magdalena au apărut numeroase controverse. S-a scris şi că ea ar fi fost în realitate soţia lui Isus sau că, de fapt, nu ar fi fost o prostituată. Cert este că Biserica Catolică a precizat, în 1969, că Maria Magdalena nu ar fi practicat prostituţia. În acelaşi timp, numeroşi cercetători au afirmat că Maria Magdalena ar fi fost chiar adevărata fondatoare a creştinismului, opinie susţinută de Tal Ilan şi de Bart Ehrman, ultimul fiind unul dintre cei mai cunoscuţi istorici specialişi în Noului Testament şi critic textolog al creştinismului timpuriu.

O altă femeie care ar fi parcurs drumul de la prostituţie la cele sfinte a fost sfânta Pelaghia. Povestea ei este menţionată şi în Calendarul Creştin Ortodox: „Această sfântă a fost în zilele împaratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei şi umbla pe la jocuri şi prin teatre, şi facând desfrâu a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învatatura de la oarecare om sfânt anume Non episcopul, pocaindu-se cu căldură şi botezându-se, îşi lepădă toată averea, ca şi cum ar fi fost nişte gunoaie, şi îmbracându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc şi tăinuindu-se, s-a dus în muntele Măslinilor. Aici s-a închis într-o chilie şi şi-a petrecut viaţa ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască şi a răposat cu pace.”

sursa adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister