Connect with us

Spiritual

Mănăstirea care adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu trei ochi și două guri. Mii de pelerini vin aici de sărbătoarea „Nașterii Maicii Domnului” ca să vadă minunea

Published

on

Mănăstirea Giurgeni, care are ca hram „Nașterea Maicii Domnului”, este recunoscută şi căutată de credincioşi pentru că adăposteşte o icoană veche, cu o valoare inestimabilă, recunoscută pentru miracolele pe care le înfăptuieşte.

Icoana se află în mănăstire, în faţa altarului şi o înfăţişează pe Preasfânta Maică a Domnului având trei ochi şi două guri. Această icoană, îmbrăcată în argint curat, a fost dăruită mănăstirii la data de 6 august 1831 şi s-a dovedit a fi făcătoare de minuni încă de la început.

Mănăstirea Giurgiu a luat ființă în secolul al 18-lea. Numele ei provine de la boierul Giurgiu, un om credincios, care a donat o parte din livada sa unor călugări, ajutându-i să zidească aici un schit mic.

Inițial, schitul consta dintr-o bisericuță mică de lemn și câteva chilii pentru viețuitorii săi. Fiind milostiv din fire și iubitor de Dumnezeu, boierul Giurgiu le trimite călugărilor în ajutor la munca la câmp argați de-ai săi.

Prima atestare a Schitului Giurgiu are loc în anul 1809, când așezământul devine parte a episcopiei Romanului. După anul 1850, schitul este preluat de maici. Primește statut de mănăstire în anul 1936.

Mănăstirea și casele maicilor au fost pustiite după decretul 410 din anul 1959. Abia în anul 1993 la cererea credincioșilor, Mănăstirea Giurgeni a fost redeschisă. În anul 2000, stăreția este preluată de Părintele Antonie Jeflea.

Un odor de mare preț, dăruit mănăstirii în data de 6 august 1831, avea să facă acest locaș cunoscut în toată țara. Este vorba despre o icoană a Maicii Domnului, care s-a arătat la scurt timp făcătoare de minuni.

Prima minune dumnezeiască ce s-a săvârșit cu această icoană este legată chiar de ziua în care a fost dăruită mănăstirii, în care se prăznuiește Schimbarea la Față a Mântuitorului.

Potrivit tradiției locale, pe această icoană au apărut în mod miraculos un al treilea ochi – sub ochiul stâng al Preacuratei, și o a doua gură, întredeschisă, deasupra gurii celei firești.

Citește și:
Automumificarea – procesul prin care călugării budiști sperau să devină una cu Buddha

Ele nu au fost adăugate de mână omenească pe icoana deja pictată, ci au apărut prin intervenție divină. Datorită acestui fenomen miraculos, a căpătat denumirea de „Icoana Maicii Domnului cu trei ochi și două guri”. Este o icoană unicat în întreaga lume.

Icoana are o reprezentare specifică tipului „Odighitria” (care înseamnă „Povățuitoarea” sau „Călăuzitoarea”), după modelul pictat inițial de Sfântul Evanghelist Luca. Maica Domnului Îl ține pe Pruncul Iisus pe brațul stâng, arătând cu mâna dreaptă spre El, de unde și denumirea de „Îndrumătoarea”.

Arhimandritul Antonie Jeflea, care s-a mutat la Domnul pe 18 februarie 2018, relatează o minune a Maicii Domnului la care a fost martor în primul an în care a venit la mănăstire.

Un copil de șase ani, din Vaslui, care era mut din naștere, a fost adus de părinții săi la mănăstire. După săvârșirea Sfântului Maslu, copilul a vorbit pentru prima dată, cerându-i mamei să-l ridice la icoana Maicii Domnului pentru a o săruta.

Părintele explică foarte frumos semnificația noilor elemente apărute pe icoana Maicii Domnului:

„Al treilea ochi este cel cu care veghează, cu milă și nesfârșită bunătate asupra lumii, iar cele două guri, una închisă și alta întredeschisă, arată tăcerea – pe de o parte – și vorbirea cu rost în dreapta credință – pe de altă parte”.

Icoana făcătoare de minuni este așezată spre închinare credincioșilor în fața Sfântului Altar.

Mănăstirea Giurgeni este permanent vizitată de credincioșii dornici să vadă minunea și să se închine la această icoană. Pelerinii vin aici mai ales în ziua de 6 august, de hramul Bisericii -„Nașterea Maicii Domnului” și pentru a participa la slujbele de Maslu.

Sursa: lataifas.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mistere

3 dintre cele mai îngrozitoare locuri de pe Terra. Aici doar cei tari de înger au curaj să se aventureze. Unii riscă să-şi piardă mințile sau chiar viața 

Published

on

Pe Terra există locuri unde doar cei tari de înger sau amatori de senzații tari şi-ar dori să se aventureze. Amatorii de paranormal susțin că în aceste locuri oamenii riscă să-şi piardă mințile sau chiar viaţa.

Parisul este un oraş superb pentru majoritatea vizitatorilor. Sub această lume plină de culoare, istorie şi cultură se află însă una întunecată, misterioasă şi absolut terifiantă. Mai precis, este vorba despre o reţea de tunele, întinse pe zeci de kilometri, care au fost transformate în cel mai mare cimitir din lume. Milioane de resturi din trupuri umane, unele cu o vechime de peste 1.200 de ani, se află în aceste tuneluri foarte vechi, cunoscute drept catacombele din Paris.

Aceste catacombe sunt rămăşiţe ale cavernelor şi tunelelor rămase din fostele cariere medievale ale Parisului, fiind transformate într-un adevărat osuar. Faima catacombelor vine din secolul al XVIII lea. Mai precis, în anul 1786, cimitirele pariziene deveniseră neîncăpătoare.

Mai mult decât atât, multe cadavre nu erau îngropate corespunzător şi exista riscul izbucnirii unei epidemii. S-a luat decizia mutării tuturor rămăşiţelor din cimitire în catacombele Parisului, transformate într-un uriaş osuar. Peste 6 milioane de schelete umane au fost mutate din cimitire în catacombe până în anul 1814. Catacombele au fost cu această ocazie amenajate, iar de-a lungul timpului, în anumite zone, craniile şi oasele umane au fost aranjate chiar artistic.

La început catacombele au fost o adevărată pacoste pentru francezi, fiind raportat un miros de moarte care se împânzise prin tot oraşul. Astăzi, catacombele sunt deschise publicului, fiind unul dintre cele 14 muzee oficiale ale Parisului. Cu toate acestea, catacombele pline de schelete sunt un loc cu adevărat terifiant. Şi asta în condiţiile în care au apărut mărturii despre fenomene paranormale care au avut loc în acest loc al morţii situat într-o zonă numită sugestiv ”Poarta Infernului”.

De asemenea sunt numeroase poveşti tulburătoare despre o prezenţă apăsătoare în aceste catacombe, despre strigăte ciudate şi spirite care bântuie locaţia. Se spune că mulţi îşi pierd minţile şi rătăcesc fără scăpare prin acest labirint subteran al morţii. Există chiar şi o înregistrare găsită pe camera unui turist. Camera a fost descoperită pe podeaua catacombelor. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu proprietarul acesteia.

O pădure din Japonia este considerat ”locul perfect pentru a muri” şi se află într-un top trei mondial al locaţiilor preferate de sinucigaşi. Este vorba despre pădurea Aokigahara, situată la poalele muntelui Fuji, în partea de nord-vest. Faima pădurii este una deosebit de macabră. Este un adevărat loc al sinucigaşilor. Această tradiţie terifiantă a început în anul 1950, atunci când un om de afaceri japonez s-a spânzurat în această pădure. De atunci cel puţin 500 de oameni au venit în această pădure şi nu s-au mai întors. O parte au fost găsiţi, după ce s-au sinucis în acest loc. Recordul de sinucideri în pădurea Aokigahara a fost atins în anul 2003, când au fost descoperite aici nu mai puţin de 105 cadavre.

Experţii în spiritism din Japonia spun că valul de sinucideri a contaminat copacii din această pădure şi că a devenit un loc extrem de bântuit, cu numeroase fenomene paranormale. Este o pădure extrem de deasă, întinsă pe o suprafaţă de 35 de kilometri pătraţi. Este uşor să te rătăceşti în ea, spune poliţiştii japonezi. Totodată cei care au vizitat-o spun că au trăit o senzaţie cumplită de apăsare. Cei cu un psihic labil sunt tentanţi să se piardă cu firea şi chiar să-şi curme viaţa. Tocmai de aceea au fost amplasate pe copaci plăcuţe cu îndemnuri la cumpătare, la gânduri plăcute şi sfaturi pentru evitarea suicidului. Evident circulă numeroase poveşti cu spirite care bântuie pădurea.

Un alt loc absolut terifiant şi inclus în multe top-uri ale locurilor bântuite din lume este un cimitir din Scoţia, o ţară care de altfel are o lungă tradiţie în ceea ce priveşte poveştile cu fantome. Este vorba despre Greyfriars Kirk Grave din oraşul Edinburgh. Este unul dintre cele mai vechi cimitire ale oraşului, cu morminte inclusiv din secolul al XVI lea. Odată cu lăsarea serii, cimitirul din vechiul Edinburgh devine un loc de coşmar, spun amatorii de spiritism. Fantomele sunt o prezenţă obişnuită, la fel şi gemetele morţilor. Cea mai terifiantă apariţie este aceea a lui Sir George Mackenzie, considerat un soi de ”poltergeist”. El ar fi cel mai violent spirit al acestui cimitir.   

Sir George Mackenzie a fost un avocat din secolul al XVII lea. Acesta a rămas cunoscut pentru prigoana declanşată împotriva celor care se opuneau regimului catolic al  lui Carol al II lea. Din cauza terorii declanşate în ţinut, a fost supranumit “Bloody Mackenzie” (n.r. Sângerosul Mackenzie). Se spune că mii de prizonieri au fost executaţi la ordinele sale, iar capetele tăiate ale acestora au fost înfipte în ţepii de fier ai gardului ce înconjoară cimitirul ca avertisment pentru cei care se opuneau domniei regelui Carol al II lea.     

Citește și:
Giulgiul de la Torino, unde se află imprimat chipul lui Iisus, testat ADN de experți. Rezultatele sunt surprinzătoare

Spiritul lui Sir Mackenzie s-ar fi ”trezit” după ce a fost tulburat în 1990 de un om fără adăpost care a intrat să se refugieze de ploaie în cripta familiei. Din acel moment, ”Sângerosul Mackenzie” ar fi pus stăpânire pe cimitir, iar spiritul său ar ataca efectiv vizitatorii veniți după lăsarea serii. Sute de mărturii vorbesc despre atacuri paranormale în Greyfriars, inclusiv despre oameni care au leşinat de frică, despre cei care s-au ales cu arsuri ciudate, cu nasul rupt sau zgâriați.

Toate locurile de mai sus sunt însoțite de legende urbane, dar nu s-a dovedit până acum științific dacă ar exista ceva adevărat în spatele lor.

Citește mai mult pe Adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Diverse

Datini, tradiţii şi obiceiuri de Bobotează. Nu se dă cu împrumut şi nu este bine să te cerţi. Ce se întâmplă dacă aluneci pe gheaţă

Published

on

By

Boboteaza, sărbătorită în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine – momentul naşterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară. 6 ianuarie este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, Iisus s-a făcut cunoscut oamenilor, la 30 de ani, vârstă pe care evreii o consideră a maturităţii.

Boboteaza marchează încheierea sărbătorilor de iarnă dedicate Crăciunului, fiind o sărbătoare a purificării naturii, a apelor, de forțele răului.

Boboteaza reprezintă, de fapt, sărbătoarea dedicată botezului Domnului în apa Iordanului. Această sărbătoare, a Bobotezei, mai este cunoscută și sub numele de „Epifanie”, „Teofanie”, „Arătarea Domnului” sau „Descoperirea cuvântului Întrupat”.

De obicei, în această perioadă în țara noastră este foarte frig, de unde și expresia “gerul Bobotezei”.

Botezul Domnului sau Boboteaza este una din cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei. În ajunul acesteia, credincioşii postesc şi se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Aceştia primesc preotul cu „botezul” sau cu „Iordanul”, care le binecuvântează locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare.

Boboteaza ocupă un loc special mai ales în viaţa credincioşilor de la sate, unde cu acest prilej sunt organizate o serie de datini şi obiceiuri ce au rolul de a da o aură aparte acestui praznic împărătesc.

În această zi, de Bobotează, există tradiția conform căruia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua, mai apoi, pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.

În satele și orașele traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o scoate la mal. Se spune, conform tradiției și credinței, că cel care va face asta va avea parte numai de bine și va fi ferit de toate bolile.

Se crede, conform spuselor populare că, la Bobotează, când preotul înmoaie crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmpuri până ce se termină sfințirea apelor. Nimeni nu-i vede, în afară de lupi, care se iau după ei și unde-i prind acolo îi sfâșie. Din această cauză, există și superstiția conform căreia nu ai voie să lași rufe pe sârmă deoarece, dracii, în fuga lor, se pot ascunde printre ele.

În Ajunul Bobotezei se purifică oamenii şi gospodăriile, prin stropirea lor cu apă sfinţită, se desfăşoară practici de stimulare a rodului pământului (colindul cu Chiralesa), dar sunt impuse şi interdicţii pentru a asigura bunăstarea şi sănătatea credincioşilor în noul an. Totodată, în ajun, fetele mari postesc ca să aibă bărbaţi buni şi cuminţi, iar femeile fac piftie ca să le fie tot anul faţa fragedă ca piftia.

Există credinţa că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfantul Andrei (30 noiembrie). „Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!”.

Obiceiul specific acestei zile este colindatul cu Chiralesa, în care grupuri de băieţi înconjurau casele, grajdurile şi anexele sătenilor sunând din clopoţei, tălăngi ori fiare vechi, rostind în cor versurile: „Chiralesa,/ Spic de grâu / Până-n brâu, / Roade bune, / Mană-n grâne”. Fiind şi ultima zi a ritualului de peţire a fetelor, Boboteaza reprezintă în conştiinţa populară apogeul practicilor referitoare la întâlnirea ursitului şi a dragostei adevărate, scrie crestinortodox.ro.

La sfinţirea caselor şi a creştinilor de către preot, fetele încearcă să fure fire de busuioc din găleata cu agheasmă, ca să le pună la cap şi să-şi viseze ursitul. În acelaşi scop, fetele, văduvele şi flăcăii tomnatici iau un fir de busuioc de la preot, îl leagă cu aţă, lână sau mătase roşie şi îl poartă cu ei pentru a fi ocrotiţi.

Potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare celei din Ajunul Crăciunului. Sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se asează 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat.

De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

În ziua de Bobotează bătrânii spun că dacă vremea e frumoasă, atunci anul va fi bogat în pâine și pește.

Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

În noaptea de Bobotează, fetele recurgeau la numeroase practici mai mult sau mai puţin magice pentru a-şi ghici sau vedea alesul, precum:

– numărau parii de la gard;

– ghiceau în oglindă şi chiar în apă;

– puneau fire de busuioc sub pernă;

– scoteau diferite obiecte simbolice de sub farfurii;

– scormoneau focul din vatră spunând: „Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie inima lui, şi nu înteţesc focul, ci înteţesc inima lui”.

De Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie) exista un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina.

În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

Catolicii celebreaza pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister