Connect with us

Diverse

Mama – Neanderthal, tatăl – Denisovan: prima dovadă a unei relaţii între doi oameni din specii diferite, în urmă cu 50.000 de ani

Published

on

O femeie care a murit în urmă cu circa 50000 de ani a fost un rezultat al încrucişării dintre un  Neanderthal şi un Denisovan, potrivit rezultatelor analizei unui fragment de os descoperit într-o peşteră din Siberia.

Cu 50.000 de ani în urmă, relaţia dintre doi hominizi diferiţi, un neadertalian şi un denisovan, a dus la naşterea unui copil. Un fragment minuscul de os prezintă astăzi dovada unei acuplări între aceste două specii care au marcat evoluţia umană, informează Agerpres.

„Aceasta este prima dată când am descoperit un descendent direct al acestor două grupuri”, a declarat pentru AFP Viviane Slon de la Institutul de Antropologie Evoluţionistă Max Planck din Leipzig, Germania, coautoare a studiului publicat miercuri în jurnalul ştiinţific Nature.

Omul de Denisova şi omul de Neandertal s-au separat în urmă cu 400.000 / 500.000 de ani, devenind două specii distincte ale genului Homo (Homo sapiens reprezentând o altă specie a acestui gen). Omul Neandertal a dispărut de pe suprafaţa Pământului cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, din motive încă necunoscute. Denisovienii au dispărut la rândul lor, însă nu se ştie exact când.

Analizele ADN au demonstrat că omul de Denisova a lăsat în urmă o parte din genomul său unor Homo sapiens: mai puţin de 1% din populaţiile asiatice şi amerindiene şi până la 5% pentru în cazul aborigenilor din Australia şi Papua Noua Guinee. În mod similar, toţi oamenii moderni cu excepţia africanilor au în genomul lor aproximativ 2% din ADN-ul moştenit de la neandertalieni, dovada încrucişării dintre aceste specii în trecutul îndepărtat.

Această poveste de familie este dezvăluită de un os de 1,5 cm, atât de mic încât cercetătorii nu au putut spune, la prima vedere, dacă a aparţinut unui hominid sau unui animal. Descoperit în anul 2012 într-o peşteră din Munţii Altai din Siberia, în apropiere de frontiera dintre Rusia şi Mongolia, “Denny”, aşa cum a fost supranumit de cercetători, a aparţinut unei fiinţe de sex feminin de cel puţin 13 ani, care a trăit în urmă cu aproximativ 50.000 de ani. Osul ar proveni de la femurul acesteia, de la tibie sau de la humerus.

Grota în care ea a murit, cunoscută sub numele de Denisova, a devenit deja celebră după ce în ea au fost descoperite primele rămăşiţe fosilizate ale omului de Denisova, fragmente dintr-o falangă auriculară.

În urma analizelor efectuate pe „Denny”, geneticienii au reuşit să distingă cromozomii pe care tânăra i-a moştenit de la tatăl şi de la mama ei. Oamenii de ştiinţă au constatat, fără nicio îndoială, că acestea îi fuseseră lăsate în urmă de un neandertalian şi un denisovan. „La început am crezut că este o greşeală de laborator”, a mărturisit Svante Paabo, cercetător la Institutul Max Planck şi coautor al studiului.

Citește și:
10 lucruri care vă pot salva viața în cazul înțepăturilor de albine. Tratamentul cu venin de albine

În călătoria lor în afara Africii, neandertalienii s-au dispersat în Europa şi în Asia de Vest, iar denisovanii s-au îndreptat către Asia de Est. „Neandertalienii şi denisovanii s-ar putea să nu fi avut prea multe ocazii de a se întâlni. Însă, când acest lucru s-a întâmplat, se pare că ei nu au avut prejudecăţi”, a notat Svante Paabo, care se află în spatele identificării omului de Denisova. „Trebuie că se fi împerecheat frecvent, mult mai des decât am crezut iniţial, altfel nu am fi fost atât de norocoşi”, a adăugat specialistul.

Sursa: Agerpres

Diverse

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Published

on

By

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era numit, părea inexpugnabil în faţa maşinilor de război antice. Nici armata romană nu a reuşit să-l doboare.

Mare parte a cetăţilor dacice care s-au constituit în inelul de apărare al marii capitale a regatului geto-dac din munţii Orăştie, Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate de ziduri din piatră. Dacologii, dar şi mulţi specialişti în arheologie au identificat la structura de apărare a acestor cetăţi un anumit tip de fortificaţie, numit „murus dacicus” sau în traducere liberă „zidul dacic”.

Considerat o structură inginerească militară unicat în Europa, zidurile ridicate de daci în special în Munţii Orăştiei s-au dovedit practic inexpugnabile, mult peste tehnica militară a acelor vremuri, o îmbunătăţire a zidurilor greceşti imposibil de spart sau de distrus cu maşinile de război ale vremii.

Murus dacicus – model grecesc perfecţionat

Dacii construiau puţin ziduri din piatră. Dar acolo unde au făcut-o, spun istoricii, aproape au atins perfecţiunea. Majoritatea cetăţilor dacice de pe teritoriul României erau construite după metodele tradiţionale, moştenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. Pe o zonă supraînăltaţă se construia aşezarea, fiind apoi înconjurată de şanţuri de apărare, valuri de pământ pe care în cele din urmă se ridicau palisade groase din buşteni.

Excepţia o reprezentau fortăreţele din zonele montane, în special din munţii Orăştiei, acolo unde piatra se găsea din belşug. În această zonă au fost identificat de către arheologi un anumit tip de fortificaţie unicat în Europa. I-au spus „murus dacicus” şi era deosebit de complex. Îl descrie reputatul arheolog Hadrian Daicoviciu, în lucrarea sa ”Dacia de la Burebista la cucerirea romană”. ”Acest sistem constructiv presupune două parametre din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriş compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în lăcaşe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize”, preciza arheologul.

Descrierea zidului dacic este prezentă şi la Dionisie Pippidi în „Dicţionarul de Istorie veche a României”, parametrii fiind prezentaţi explicit. „Murus Dacicus are de obicei o lăţime de 3 metri şi înălţime de 4-5 metri. Era construit din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată”. Specialiştii spun că acest tip de ziduri erau de inspiraţie elenistică.

Practic, urmând modelul zidurilor ciclopice greceşti, cu inspiraţia propriilor ingineri a rezultat „murus dacicus”. Acelaşi lucru este susţinut de Hadrian Daicoviciu, care spune că zidul dacic a apărut prin retehnologizarea zidurilor de inspiraţie elenistică, folosind piatra masivă din Munţii Orăştiei.

Murus dacicus, fortificaţiile inexpugnabile

Murus dacicus a apărut, spun istoricii, în perioada secolul I îHR şi secolul I d Hr, practic pe parcusul a 200 de ani, în perioada în care ameninţarea romană se contura la Dunăre. Cel care ar fi iniţiat ridicarea acestui tip de ziduri a fost Burebista, primul mare rege al dacilor. Cu toate acestea, murus dacicus şi-a găsit vocaţia în timpul războaielor daco-romane din perioada 101-106, fiind folosit pentru a fortifica „inima” regatului dac al lui Decebal. Practic cu „murus dacicus” au fost fortificate Sarmisegetusa Regia şi cetăţile care o apărau: Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Despre aceste ziduri istoricii spun că erau inexpugnabile. Maşinile de război antice precum balistele sau berbecii erau practic inutile în faţa zidurilor dacice. „Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart”, scrie în „Murus dacicus, simbol al războiului sau al păcii” Paul Pupeza.

Drept dovadă stă povestea asedierii Sarmizegetusei în 106. Cetatea a rezistat tuturor maşinilor de asediu romane şi chiar incendierii. A cedat doar în faţa trădării dacului Bacilis, care a arătat romanilor rezervele de apă ale cetăţii.

Murus dacicus – Simbol al puterii

Paradoxal, deşi „murus dacicus” rezistau la asedii prelungite şi practic nu putea fi distruse cu ajutorul tehnicii militare antice, cetăţile dacice nu erau foarte bine pregătite pentru asedii. Specialiştii spun că spaţiul mic din interiorul zidurilor şi lipsa unor rezerve importante de apă le făcea doar bastioane de apărare temporare, unde garnizoana nu putea rezista mult timp.”Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide, dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu. Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind reduse de spaţiul mic. Totodată, în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei”, scrie Paul Pupeza.

Citește și:
Pentru a avea vreme frumoasă la Campionatul Mondial de fotbal, a folosit Rusia arma meteo pentru a trimite ploi apocaliptice asupra României?

În schimb, pentru aceşti specialişti, cetăţile cu „murus dacicus” par să aibă o puternică funcţie ideologică. Sunt, prin impenetrabilitatea lor, un simbol al puterii basileilor dacici, drept dovadă stând şi turnurile-locuinţă din interiorul acestora. Majoritatea aşezărilor erau din lemn şi pământ, în timp ce „inima” stăpânirii dacice era dăltuită în piatră, înconjurată de „murus dacicus”, zise şi zidurile zeilor, care nu pot fi pătrunse de forţa omenească.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbont

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Medicină6 ore ago

Bioritmul organelor interne și orele de refacere ale acestora. Țineți cont ca acestea au o activitate maximă timp de 2 ore pe zi

Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult,...

DiverseO zi ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse2 zile ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri4 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină4 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Descoperiri4 zile ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister