Connect with us

Istorie

Povestea celui mai longeviv român din istorie. Maftei Pop a trăit 148 de ani fiind o adevărată forță a naturii. Era ferit de boli și probleme medicale

Published

on

Nu este o poveste, pentru că exista și dovada acestui fapt: un certificat de deces în care se specifică negru pe alb vârsta decedatului. Da, nici mai mult nici mai puțin: 148 de ani. 

Numele său era Maftei Pop și a rămas în memoria colectivă ca fiind cel mai longeviv român din istorie. Potrivit actului de deces, bărbatul s-ar fi născut în 1804, în Valea Loznei, un sat din judeţul Sălaj. La jumătatea anilor 1800, acesta s-a mutat la Cluj unde muncea „cu ziua”. Cei care au amintiri despre Maftei Pop susțin că acesta era o adevărată forță a naturii și era iute în mișcări.

Longevitatea sa ieşită din comun i-a atras atenția şi Anei Aslan, dar şi academicianului Constantin Ion Parhon, care i-a cuprins povestea într-unul din studiile sale. Era un om simplu, care însă a fost ferit de boli şi probleme medicale. Primarul comunei clujene Recea a confirmat că sunt documente care atestă că acest om a trăit 148 de ani.

Am auzit multe poveşti cu privire la dânsul copil fiind. Şi acum în Oşoi, cătunul unde a trăit şi murit, sunt oameni care l-au prins şi îşi aduc aminte de el. Cazul lui a fost intens mediatizat, am înţeles că pe vremea când a trăit l-au vizitat şi medici celebri care s-au minunat de vârsta lui”, povesteşte Rus Laurian Alexandru, primarul comunei în care a trăit bărbatul în urmă cu mai bine de 50 de ani.

Potrivit documentelor, Maftei Pop s-a născut în 1804, în Valea Loznei, un sat din județul Sălaj şi s-a mutat la 85 de ani în localitatea Oşoi din judeţul Cluj. Bărbatul nu avea şcoală şi presta diverse munci în cătunul unde s-a stabilit, în schimbul alimentelor.

Potrivit saccsiv.wordpress.com, bărbatul ar fi fugit din loc în loc toată viaţa, din cauza unui omor accidental. Pe vremea când era cioban, acesta ar fi omorât din greșeală un copil. Fapta, pe care a regretat-o până la moarte, l-ar fi urmărit toată viaţa.

La Revoluţia din 1848, Maftei Pop deja avea 44 de ani, la începerea Primului Război Mondial, bărbatul avea deja peste 100 de ani, iar la Unirea din 1918 avea aproape 115 ani. A prins şi al Doilea Război Mondial, dar şi instalarea comunismului. Maftei Pop a atras atenția savanților I.C. Parhon şi Ana Aslan În anii `50, chiar înainte să se stingă, bărbatul a fost vizitat de academicianul Constantin Ion Parhon, care a şi inclus parte din povestea sa în studiul „Biologia Vârstelor”, carte care a apărut la doar câţiva ani după dispariţia sa. La vizita întreprinsă de I.C. Parhon a participat şi Ana Aslan.

Potrivit „Biologiei Vârstelor”, la data examinării, Maftei Pop, care pe atunci avea deja 148 de ani, avea câteva probleme de sănătate: amorțeli la nivelul mâinilor, vedere slăbită, care însă îi permitea distingerea obiectelor şi se apleca cu greutate. Bărbatul nu era cocoșat, iar epiderma prezenta pliuri ca la o persoană de 70 de ani. Părul îi era albit complet, iar unghiile normale. Avea probleme cu auzul şi impresiona mai ales cu forţa de care dădea dovadă, care pare greu de crezut pentru acea vârstă. Cât despre alimentaţia sa, I.C. Parhon notează că avea o alimentaţie mixtă, în care predomina totuși laptele, brânza şi mămăliga.

„Putea însă să mănânce şi o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui. Nu a abuzat niciodată de alcool, nu a fumat niciodată mai mult de 4-5 țigări pe zi; nu a dormit niciodată în casă, ci pe prispă sau sub un şopron, având ca pernă o buturugă de lemn, umblând atât vara, cât şi iarna îmbrăcat într-o cămașa albă descheiată la gât”, completează Parhon în studiul său. Se pare că Maftei Pop moare din cauza unei tumori abdominale. Coincidența face ca bărbatul să moară la câteva zile după ce cercetătorii i-au făcut o poză. (n.r. din nefericire astăzi nu s-a păstrat nicio poza cu chipul real a lui Maftei Pop. Poza din articol este doar ca titlu de prezentare). Dar zvonul public afirma că de fapt moartea i-a tras de la o sperietură pe când operatorul a vrut să-l fotografieze pentru studiul clinic. Bietul om s-ar fi temut că va fi împușcat şi într-o săptămână a murit.

Iuliana Beldean locuieste in Osoi, la numarul 9. Ea este cea care a înregistrat decesul lui Maftei. Insa ultimul sau domiciliu, ca sa zicem asa, a fost la nr. 56. Martora era copil când acesta a fost înmormântat: „Arata ca un cerșetor, mai umbla si cu haine rupte si mai nespalat. Era brunet pentru ca statea mai mult pe afara. Cand l-am vazut ultima oara avea 100 si ceva de ani. Era slabit ca vlaga, dar tot gras era. Ma impresiona ca era un om inchis si venea si statea asa dus, fara sa zica uneori mare lucru. Nu prea povestea ca nu prea putea vorbi bine-bine. Si mie mi-era mila de el. Iarna statea acolo si dormea pe scaun. Scapa capul. Ramanea uitat acolo, pana seara cand pleca. Era un pic dus. Manca orice“.

Gheorghe Duma (82 de ani), Osoi. Avea 21 de ani atunci. „L-am apucat si tânăr, si bătrân. A stat mult aici. Când l-am văzut prima data eram mic, de vreo 10-15 ani. El venise mai înainte in sat. Venea prin sat si trecea si pe la noi. Oamenii ii dădeau de mâncare. Când era mai tânăr, mai mergea si la lucru. Când l-am văzut prima data, i-a dat mama de mâncare, zama (ciorba – n. red.), ce era. Vorbea cam rău, pe nas. Era bătrân încă de când l-am văzut prima data, un om solid. Parul alb il purta mare. Se vorbea atunci, înainte sa moara, ca are mult peste suta de ani… Toata ziua il vedeam prin tot satul. Când la unul, când la altul. La început muncea, după aceea umbla asa lelea pe ulițe. Intr-un timp, mai putin, mai tăia lemne. Ne era mila de el ca era un om părăsit, n-avea pe nimeni. Cioareci albi avea si suman. Era sumanul deschis la -piept si avea un par aici de parca era pădure. Dormea pe afara vara, iarna nu, il mai lasau oamenii prin casa. Le așternea pe jos cum era atunci. Unele femei il spălau, in poieni, prin sura, prin poduri. Nu se putea spăla el tot. Si hainele i le spălau, cămășile. Mergea la mai multe case într-o zi.
Citește și:
Câte celule din organismul tău sunt, de fapt, umane?

Despre puterea sa supraomenească vorbeşte şi I.C. Parhon, care notează în capitolul al IV-lea din studiul său: „Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen. Avea o forță musculară puţin obişnuită. A lucrat la mașină de treierat, mașină primitivă, pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi, în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani, încă purta câte un lemn de 10-12 metri, de la 2-3 kilometri. Impresionează relieful muscular pe tot corpul: pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali, cu fibrele aparente. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80”, îl descrie în cartea sa I.C. Parhon.

Surse Adevarul.ro; bzi.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Published

on

By

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era numit, părea inexpugnabil în faţa maşinilor de război antice. Nici armata romană nu a reuşit să-l doboare.

Mare parte a cetăţilor dacice care s-au constituit în inelul de apărare al marii capitale a regatului geto-dac din munţii Orăştie, Sarmizegetusa Regia, au fost înconjurate de ziduri din piatră. Dacologii, dar şi mulţi specialişti în arheologie au identificat la structura de apărare a acestor cetăţi un anumit tip de fortificaţie, numit „murus dacicus” sau în traducere liberă „zidul dacic”.

Considerat o structură inginerească militară unicat în Europa, zidurile ridicate de daci în special în Munţii Orăştiei s-au dovedit practic inexpugnabile, mult peste tehnica militară a acelor vremuri, o îmbunătăţire a zidurilor greceşti imposibil de spart sau de distrus cu maşinile de război ale vremii.

Murus dacicus – model grecesc perfecţionat

Dacii construiau puţin ziduri din piatră. Dar acolo unde au făcut-o, spun istoricii, aproape au atins perfecţiunea. Majoritatea cetăţilor dacice de pe teritoriul României erau construite după metodele tradiţionale, moştenite de la triburile tracice din Epoca Bronzului. Pe o zonă supraînăltaţă se construia aşezarea, fiind apoi înconjurată de şanţuri de apărare, valuri de pământ pe care în cele din urmă se ridicau palisade groase din buşteni.

Excepţia o reprezentau fortăreţele din zonele montane, în special din munţii Orăştiei, acolo unde piatra se găsea din belşug. În această zonă au fost identificat de către arheologi un anumit tip de fortificaţie unicat în Europa. I-au spus „murus dacicus” şi era deosebit de complex. Îl descrie reputatul arheolog Hadrian Daicoviciu, în lucrarea sa ”Dacia de la Burebista la cucerirea romană”. ”Acest sistem constructiv presupune două parametre din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriş compactat. Parametrele erau consolidate cu bârne fixate în lăcaşe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize”, preciza arheologul.

Descrierea zidului dacic este prezentă şi la Dionisie Pippidi în „Dicţionarul de Istorie veche a României”, parametrii fiind prezentaţi explicit. „Murus Dacicus are de obicei o lăţime de 3 metri şi înălţime de 4-5 metri. Era construit din două rânduri de ziduri din blocuri fasonate de calcar, legate între ele prin bârne solide de lemn încastrate în blocurile de piatră în nişte jgheaburi speciale săpate în piatră. Spaţiul dintre cele două ziduri de piatră se umplea cu pământ şi piatră neprelucrată”. Specialiştii spun că acest tip de ziduri erau de inspiraţie elenistică.

Practic, urmând modelul zidurilor ciclopice greceşti, cu inspiraţia propriilor ingineri a rezultat „murus dacicus”. Acelaşi lucru este susţinut de Hadrian Daicoviciu, care spune că zidul dacic a apărut prin retehnologizarea zidurilor de inspiraţie elenistică, folosind piatra masivă din Munţii Orăştiei.

Murus dacicus, fortificaţiile inexpugnabile

Murus dacicus a apărut, spun istoricii, în perioada secolul I îHR şi secolul I d Hr, practic pe parcusul a 200 de ani, în perioada în care ameninţarea romană se contura la Dunăre. Cel care ar fi iniţiat ridicarea acestui tip de ziduri a fost Burebista, primul mare rege al dacilor. Cu toate acestea, murus dacicus şi-a găsit vocaţia în timpul războaielor daco-romane din perioada 101-106, fiind folosit pentru a fortifica „inima” regatului dac al lui Decebal. Practic cu „murus dacicus” au fost fortificate Sarmisegetusa Regia şi cetăţile care o apărau: Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Despre aceste ziduri istoricii spun că erau inexpugnabile. Maşinile de război antice precum balistele sau berbecii erau practic inutile în faţa zidurilor dacice. „Funcţia principală a zidului în tehnica murus dacicus pare a fi militară, construcţiile astfel ridicate fiind menite a rezista la atacuri şi asedii, fiind cerute de anume necesităţi ale războiului. Rezistenţa dată de structura solidă a lui murus dacicus este una deosebită, fiind greu de incendiat sau spart”, scrie în „Murus dacicus, simbol al războiului sau al păcii” Paul Pupeza.

Drept dovadă stă povestea asedierii Sarmizegetusei în 106. Cetatea a rezistat tuturor maşinilor de asediu romane şi chiar incendierii. A cedat doar în faţa trădării dacului Bacilis, care a arătat romanilor rezervele de apă ale cetăţii.

Murus dacicus – Simbol al puterii

Paradoxal, deşi „murus dacicus” rezistau la asedii prelungite şi practic nu putea fi distruse cu ajutorul tehnicii militare antice, cetăţile dacice nu erau foarte bine pregătite pentru asedii. Specialiştii spun că spaţiul mic din interiorul zidurilor şi lipsa unor rezerve importante de apă le făcea doar bastioane de apărare temporare, unde garnizoana nu putea rezista mult timp.”Cetăţile dacice au elemente de fortificare solide, dar ele nu par făcute pentru a rezista mult timp unui asediu. Suprafaţa utilă din interiorul lor nu este foarte mare, numărul apărătorilor fiind reduse de spaţiul mic. Totodată, în interiorul cetăţilor nu s-au descoperit instalaţii pentru depozitarea apei”, scrie Paul Pupeza.

Citește și:
Un comunist inflacarat. Cum desfiinţa Ion Iliescu filmul "Reconstituirea" şi pe Lucian Pintilie în faţa lui Ceauşescu

În schimb, pentru aceşti specialişti, cetăţile cu „murus dacicus” par să aibă o puternică funcţie ideologică. Sunt, prin impenetrabilitatea lor, un simbol al puterii basileilor dacici, drept dovadă stând şi turnurile-locuinţă din interiorul acestora. Majoritatea aşezărilor erau din lemn şi pământ, în timp ce „inima” stăpânirii dacice era dăltuită în piatră, înconjurată de „murus dacicus”, zise şi zidurile zeilor, care nu pot fi pătrunse de forţa omenească.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbont

Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Recomandările zilei

Diverse6 ore ago

Zidul dacic – o minune inginerească a lumii antice! Secretul care l-a făcut de nedoborât în faţa armatelor lumii antice

Zidul dacic a fost considerat o minune inginerească a lumii antice. Parte a fortificaţiilor cetăţilor dacice, „murus dacicus“, cum era...

Diverse16 ore ago

Nervul vag – un miracol al corpului uman! Cel mai lung nerv face conexiunea între minte şi organele vitale

Între starea de spirit şi corpul fizic există o legătură profundă. Această legătură este intermediată de nervul vag, care este...

Dezvăluiri3 zile ago

Lumea de Dincolo explicată de Prof. Dr. Constantin Dulcan: „Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”

Prof. Dr. Constantin Dulcan,  medic neurolog, psihiatru şi cercetător în domeniul conştiinţei, a reuşit, în lucrările sale, performanţa absolut originală...

Medicină3 zile ago

Adevărul pe care nimeni nu îl spune despre urzici. Sunt ele bune, dar nu le mâncați dacă suferiți de aceste boli

Urzica este, cu siguranță, vedeta primăverii. Această plantă este ceea ce îi trebuie organismului nostru pentru a elimina toxinele acumulate...

Descoperiri3 zile ago

Un român poate schimba în bine lumea medicală a următorilor 100 de ani. E pe cale să trateze cea mai grea boală a omenirii – cancerul

A inventat una dintre cele mai eficiente imuno-terapii oncologice din lume şi a primit echivalentul Premiului Nobel în Biotehnologie, în...

Diverse4 zile ago

Prima mașină electrică sută la sută românească. Este atât de ieftină încât și-ar putea-o permite aproape orice român

Doi oameni de afaceri din Cluj şi Baia Mare, Andrei Ostroveanu (47 de ani) şi Gheorghe Mureşan (58 de ani),...

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister