Lumea de Dincolo explicată de un medic neurolog. „Nu Dumnezeu ne pedepsește, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ”.

5
loading...

Constantin Dulcan a explicat că moartea clinică este o trecere între două lumi, într-un interviu acordat publicaţiei Formula As.

Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?

– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această raţiune e Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, În căutarea sensului pierdut, a fost motivată de faptul că lumea actuală se înscrie din punct de vedere moral pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici. Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.

Acum, ceea ce am încercat în cartea Mintea de dincolo a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spirituală – idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.

Ce înseamnă concret, din punct de vedere medical, moartea clinică?

– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.

Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce „văd” de fapt aceste persoane?

– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se petrece. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor trupul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut trupul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a transportat la spital şi, spune el, „m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în Lumea de Dincolo.

– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?

– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.

… care în plus ne va supune la Judecata de Apoi.

– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii de pe urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.

Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?

– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.

Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se petrece mai departe?

– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi. „Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, „Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.

„Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care apoi se foloseşte”

Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?

– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc: gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă. Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.

S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.

– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică.

Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.

Triunghiul Bermudelor, într-o pădure celebră din România

Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?

– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştri spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică. Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie.

Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.

Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?

– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo.

Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:

Nu ratați !

5 Comments

  1. Tot respectul pt dl dr Dulcan! Informatiile deosebite pe care le ofera in interviurile publicate mi se par impresionante prin realism si argumentate profesionist. Indraznesc sa adaug un singur punct diferit de vedere, legatde reincarnare. Consider ca este impropriu sa o numim reicarnare, cata vreme acel suflet subtil este intr-o noua si diferita postura. El primeste o misiune noua si deci o prezenta materiala diferita! Exemplul mentionat de Biblie si anume acela ca Isus a venit pe Pamant prin intermediul Fecioarei Maria este foarte edificator! Nu exista o alta cale! Cu tot respectul, Mihai Costache

  2. Asta ar fi cum a zis ISUS .Nu există moarte doar cea după trup .Adică trupul nu mai poate să supraviețuiască cu se mai alimentează nu digeră și asta este ce numim moarte bună de bătrînețe . Aici cei care se apropie de asta sunt așteptați de cineva de dincolo doar el îl vede atunci și chiar vorbesc .Așa am citit demult și credeam asta . Deci sufletul nu moare și după ce iese din trup ,trupul moare și sufletul nu moare nici o secundă dar se unește cu corpul emergetit ce a fost ca aură în jurul trupului și are mentalul gîndirea care pot suferi mai mult la unii pînă se adună se unesc și pot relua viața veșnică .La început deci suntem așteptați de alte suflete plecate demult sau o persoană cred străină . De ce zic străină ?Mama a decedat la 87 ani și mergea mînca dar o dată a luato razna ziceam eu .a zis că o femee a intrat în casă este după sobă și nu era dar avea ea patul care trecea și după sobă și nu mai dormea acolo la pus pe tata și ia în patul lui mai la ușă . Iar zicea ia dute să vezi o femee a intrat șii cu tatu în pat . Eu zic nui nimic mam uitat .Dar voeam săi zic ceva cum că este cineva mort demult și so întrebe cine este ce vrea și nu puteam so întreb era cum se zice între lumi nu răspundea .Dar cred că ia zis hai că plecăm de aici ne mutăm etc cum ar zice o ființă trimisă să te ajute să pleci cu sufletul dar sa speriat și chiar pleca de acasă și nu știu cum se strecura să nu o văd că iam încuiat poarta .Și se ducea la o familie fostcumnat ewra doar vărul cu soțiea și el o aducea acasă cofuză refuza nu vin aici și nu puteam so țin să stau mereu zicea mă duc la WC fiind mai în curte nu o vedeam cum pleca iar prin grădină desculță era frig dar nu înghețat jos în Dec pe la mijloc și am chemat salvarea a luato leam zis nu vrea să stea acasă fuge vede femei în casă etc .Și cred că au sedato și a dato acasă dar nu mai deschidea ochii vorbea și au duso nepoatele la un Sanatoriu medical la BV cu o salvare privată și după 2 săptămîni a decedat .Tata auzea că cineva îl sctrigă pe nume .La fel pleca după strigăt și zicea că nașa de cununie îl strigă și zicea ia ia cum nu auzi ?.Avea 9ani și 7 luni și am chemat salvarea că o sîptămînă nu am dormit și nici el pleca noaptea poarta încuiată dar pleca prin grădină .La fel am chemat salvarea am zis ma terminat de 7 zile și nopți nu dorm nici eu nici el și la fel mau chemat să în iau acasă și era sedat și după 2 zile a decedat .Dar ce nu face bine Preoții cum nui învață nimic ei zic că gata au murit și vor fi inviați la a doua înviere la revenirea lui ISUS a doua oară șii sperie deși nui adevăr . Dar leam tot scris cum a zis ISUS cine crede în el nu va muri în veci . Deci asta a fost misiunea lui ISUS să ne arate că nu este moarte doar a trupului și suntem veșvic VII .Și leam zis cum de îi păcălește că în ușa din stînga altar le ia bani pentru morți și o lumînare aprinsă cică au lumină așa dar el o stinge repede că urmează altul și la fel sărută mîna toți și el zice fie primit . Dar de cine să fie primit dacă a zis că morți sunt toți pînă la învierea de obște sau cum mai vorbesc ei cuvinte meșteșugite păcălicii. Dacă e mort cine mănîncă darul de pomană ? deci nu murim vii suntem dar nu în trup ca aici de carne și nu ne hrănim dincolo .Așa că gata cu păcălitul acesta șii minte ei cum vor .Rugațivă acsă și să știți că cei plecați nu au nevoe de hrană apă etc și dacă au nevoe este cine săi arate și unde să se adape . Dar dacă popii așa le zic este minciună mare păcat mare este să ei bani de pomană de sufletul lui cineva că el nu mănîncă și lumînarea lui nui ține de lumină . DACĂ CREZI ASTA VEI FI NIMIC DINCOLO . ISUS a fost trimis de asta să ne arate să vedem că doar trupul moare și vii suntem după asta că li sa arătat uncenicilor și a intrat prin perete ușă că era încuiată . Deci spiritul trăește veșnic și cei care inainte de venira și invierea lui credeau că sunt morți ..AȘA ERAU morți și suflește adică sufletele lor erau în trupuri adormite în cgopile lor în sicrie și nu se ridicau nu mai veneau la alte întrupări că erau morți doar pentru că așa gîndeau li sa zis asta și crezînd asta așa erai cum credeai . Dar după ce ISUS a inviar iau inviat pe toți din mormintele lor da dar numai sufletele lor au eșit deși alții vedeau trupuri .da dar trupuri energetic ca al lui ISUS că Magdalena a dat săl atingă și mîna ei a trecut prin trup .Deci era doar silueta lui sufletul și trupul energetic și măna ei a rămas vie și azi și caldă că la atins cu eau trupul de slavă a lui ISUS .Și după ce au inviat toți după ce a iertat păcatul acela doar la iertat un păcat la toți acela în care necrezînd că sunt vii după moartea de aici a trupului erau morți cu sufletele în trupuri .Și dacă nu revii la alte întrupări nu crezi asta ATUNCI ZADARNICĂ A FOST MOARTEA LUI ISUS ȘI TOATĂ MISIUNEA LUI AICI .Și popa la fel zice că morți sunt pînă vor fi înviați iar dar este păcat mare că nu moare doar trupul acesta de carne care are nevoe de hrană apă aier căldură lumina necesară etc . Deci după ce a inviat ISUS a dat în CER o nouă lege de care zicea el beți mînați etc pentru iertarea păcatelor invierea morților și pentru înplinirea legii celii NOI .De csa dat o lege nouă pentru ca cei care după asta tot nu vor crede că sunt vii dincolo chiar de voar crede că sunt morți VII VOR FI . Adică a tăiat din liber arbitru asta a crede că ești mort să nu fie așa să nu se petreacă să nu se materializeze . Este nulă asta doar .Nu vei fi mort chiar dacă vei crede dar ceva pedeapsă ei că nu ai crezut asta că vei fi viu .Geneza este o legendă .Nimic nui așa OMUL ESTE DIN URMĂ CU MILIARDE DE ANI Ca AICI TEREȘTRI CA TIMP MILIARDE și nui așa nici un adam sau eva lor și pomul și pămîntul și tot nui făcut cum gîdiți voi toți . Nu era zi noapte timp deci asta sa dat dup ce sa rotit pămîntul și era SOARE și deci zi și noapte etc . Nici cu lima nu știți nimc bun adevăr nimic .Aierul nu sar mișca fără ca Duhurile săl pună în mișcare . Cum a zis ISUS .Voi cu trupul acesta de carne nu veți ști ce este un DUH .Și zice este ca un vînt care nul vezi /știi /de unde vine și încotro va pleca .Deci habarniști sunteți și vă dați cu părerea .Da deci ISUS pe mare sa uitat în sus și a zis .GATA POTOLIȚIVĂ și nu mai era vînt și normal că nici valui pe mare .Așa și apostolii zicea fără a ști .Cine este acesta care i se supune și vîntul și marea îl ascultă . Deci ISUS a zis DUHURILOR gata potolițivă și sau oprit din jocul lor alergarea lor rotirea lor în aier care forma furtuna . Da și dacă eu vam scris multe că dacă cer să vină o furtună o tornadă undeva vine dar să pot să am un motiv și vine prăpdul peste aceia locul acela etc .Am scris pe pagina de Faceb Paraschiv COSTIN din CODOD GALAȚI căutați este postarea și repostarea din 8 decembrie 2018 .Și în 2019 a fost tornada care a răsturnat un autocar din Moldova parcă mergea spre Buc .Și în 2021 în europa de vest totul ce a fost .Leam scris o sesizare online la Comisiea Europeană și leam scris că vor avea furtuni tornade și grindină mare tunete fulgere de speriat peste vestul UE . ȘI a fost așa .Am motivat de ce cer și vine toate în sesizarea aceia și pe postările lor pe faceb a Parlamentului UE leam comentat mereu dar ei crede că un fraier zice și el ceva .So țină șotata sau tot așa .De Mălăele !.

Leave a reply

Please enter your comment!
Please enter your name here