Connect with us

Diverse

Lucruri mai puţin ştiute despre înmormântarea lui Mihai Eminescu. „O doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „Nu-mă-uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele

Published

on

Într-o zi de 17 iunie (1889), Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, era condus pe ultimul său drum. Din singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului – un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi – se poate observa că Eminescu a fost înmormântat pe o vreme ploioasă şi mohorâtă, unii dintre cei prezenţi având în mână umbrele.

Apropiații, puținii prieteni, mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia. Sicriul sau a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucureşti.

Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „Nu-mă-uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.

Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una dintre ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei si a florilor de pe catafalcul poetului.

Sicriul, acoperit într-o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Maiorescu. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog.

Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul dintre adevărații amici de-ai poetului. G. D. Scraba, în cartea „Amintirea lui Mihai Eminescu”, scrie că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei „Mai am un singur dor”, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri.

Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.

După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Bellu.

Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii.

În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit o scurtă cuvântare, evidențiind activitatea jurnalistică a poetului. Între altele, vorbitorul a spus:

„…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”.

Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir:

„…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.

Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară.

La scurt timp după moartea lui Eminescu, distrusă de durere, Veronica s-a refugiat la mănăstirea Văratec. Potrivit publicaţiei „Adevărul”, aici şi-a premeditat sinuciderea. Pe 1 august 1889 îi scria unei apropiate, Smaranda Gârbea, cerându-i să îi facă rost de arsenic pentru fiica ei cea mică, suferindă de anemie.

Tot pe 1 august, Veronica scria :   „O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri/ S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,/ Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,/ Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,/ Să dorm pe veci.”

A primit arsenicul cerut a doua zi. În seara zilei de 3 august, după ce primise vizita unor prieteni din Iaşi, Veronica s-a retras în camera ei şi a băut sticuluţa cu arsenic. A urmat o agonie de mai bine de 20 de ore, între viaţă şi moarte, timp în care medicul chemat de urgenţă de la Iaşi a încercat să o salveze. Încercările medicului au eşuat şi Veronica s-a stins din viaţă, la 39 de ani, pe 4 august 1889, la fix 50 de zile de la moartea lui Eminescu, cel care îi scrisese cu câţiva ani înainte de moarte: „Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.”

Sursa: uti24.ro

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Diverse

Nouă lucruri interesante văzute și auzite în Coreea de Sud, de la freza lui Kim Jong-un, la zidul Berlinului din stația de tren Dorasan

Published

on

By

Coreea de sud are multe de arătat potențialilor turiști, dar sunt câteva lucruri mai puțin știute despre această țară.

Steagul României comuniste

Un drum spre Zona Demilitarizată din Coreea de Sud te duce automat și în orașul Paju. Acolo este un muzeu în aer liber, unde pot fi văzute o locomotivă veche, Podul libertății și altele. Totuși, deși te afli în Coreea de sud, ce îți atrage atenția, ca român, este o poza afișată afară. Aceasta a fost realizată în Coreea de Nord, dar este expusă la Paju. În imagine, steagul nord-coreean este vizavi de cel românesc, iar mesajul dintre ele spune că ne înfrățim cu ei. Poza a fost realizată, cel mai probabil, în timpul vizitei lui Nicolae Ceaușescu în această țară.

Cel de-al treilea tunel din zona demilitarizată

În zona demilitarizată există un tunel, renumit ca fiind al treilea și cel mai aproape de Seul, la 52 kilometri. Acesta a fost descoperit pe 17 octombrie 1978 și este considerat mai amenințător decât celelalte identificate. Se află la 73 de metri sub pământ, are un diametru de 2 metri, o lungime de 635 metri, iar calculele arată că 30.000 de soldați ar putea parcurge tunelul într-o oră. A fost descoperit din greșeală, când sud-coreenii făceau niște studii pentru a vedea resursele din zonă. Nord-coreenii, care săpau tunelul cu instrumente rudimentare pentru a nu fi descoperiți, au luat pauza de masă și, pentru că s-au apucat să gătească în subteran, a început să iasă fum, moment în care au fost surprinși. Tunelul a fost sigilat la scurt timp după eveniment. Deși este realizat de Nord, Sudul îl folosește în scop turistic.

Sud-coreenii sunt geloși pe Germania

Când ne gândim la Zidul Berlinului și Coreea de Sud, vedem o oarecare asemănare. Ei bine, sud-coreenii sunt puțin geloși pe ce a reușit Germania în 1989 și încearcă să învețe din procesul german de unificare. Mai mult, o bucată din Zidul Berlinului se află în Coreea de Sud, în stația Dorasan, de lângă Zona Demilitarizată, pentru a-și reaminti că trebuie să urmeze exemplul german. Stația, în sine, așteaptă să se realizeze unificarea pentru ca trenul să plece spre Nord.

Ce spun sud-coreenii despre freza lui Kim Jong-un

Reproducem exact ce ne-a spus un sud-coreean:

„Știți de ce are acea freză ciudată? Există un motiv. Și el știe că este o freză haioasă. S-a născut în 1984 și nu e primul născut. El este al treilea copil. Practic e copilul celei de-a patra femei a tatălui său, fiind al doilea fiu al ei. Kim Ir-sen, fondatorul Coreei de Nord, a avut 5 femei. Kim Jong-un copiază stilul tatălui său, nu numai stilul frezei, precum și gesturile. Unii sud-coreeni chiar cred că a făcut operație estetică. Când a devenit lider în 2011, după ce tatăl său a murit, nu era o figură cunoscută. Era foarte tânăr. Oamenii lui i-au sugerat să aibă aceeași freză. Nu i-a plăcut, dar a trebuit să facă asta.”

Arta din fața sediilor multor companii mari

La tot pasul, în fața sediilor companiilor mari sunt obiecte de artă. Există o „bătălie” între companii pentru care are cea mai frumoasă și mai reprezentativă lucrare. Se spune că un bărbat a studiat arta în afara țării și, la revenirea în țară, nu prea avea bani. Într-o zi a avut ideea să fie ca un broker între artiști și firme. În urmă cu 10 ani, o companie l-a căutat pentru o sculptură în fata sediului acesteia, iar la scurt timp după finalizare, tot mai multe firme au apelat la serviciile acestuia. Acum este bogat, iar industria este în expansiune, pe măsură ce companiile sunt din ce în ce mai mari.

Oraşul administrativ sud-coreean

Ai putea crede că țara este condusă de miniștri din Seul. Ei bine, doar președintele mai are acolo reședința. În 2009 autoritățile s-au apucat de construit capitala administrativă la Sejong, la circa 120 kilometri de Capitală. Acum orașul are peste 300.000 de locuitori, mulți dintre ei lucrând pentru guvern. Oficialii sud-coreeni spun ca au decis construirea acestui oraș pentru a dezvolta zona, dar cel mai probabil au făcut acest lucru de teama unui atac din Coreea de Nord.

Oamenii străzii din pasaje

Nu veți observa în timpul zilei, dar seara, dacă umblați prin oraș intrând și ieșind din pasaje, veți realiza că sunt mulți oameni ai străzii care dorm acolo. Ei își fac paturi din carton și nu deranjează trecătorii cerșind sau ținându-se după ei. Statul a demarat, recent, un program pentru a-i ajuta să intre în câmpul muncii și a le oferi adăpost.

Brand de oraș: I Seoul U

Cei care au mers în Seul recent, în centru au putut vedea scris cu litere mari „I Seoul U”, chiar în fața Primăriei. Deși sună cumva ciudat în engleză, trebuie precizat că este Seul în coreeană se pronunță Sol, cu accent pe „l” și seamănă cu „soul” (suflet, în engleză). Cu alte cuvinte, I Seoul U, e un fel de „I love you” cu accent pe suflet, reprezentând și o iubire față de oraș. Mulți sud-coreeni spun că nu le place acest brand.

Mașina cu nume pervers

Coreea de Sud are o industrie auto dezvoltată în acest moment. Totuși, prima mașină a fost realizată în 1955 și poartă numele unei înjurături: Sibal. Sibal mai înseamnă ceva în coreeană, respectiv „început”. Din motive ce țin de limbaj, nu putem reproduce ceea ce reprezintă. Mașina a fost realizată după războiul coreean, cu piese la mâna a doua de la mașinile armatei americane. Aceasta poate fi văzută la Muzeul de Istorie Contemporană din Seul, amplasat în fața intrării principale a marelui palat Gyeongbokgung.

Sursa: HotNews

Citește mai departe>>

Diverse

„Poarta Iadului pe Pământ”: un crater care arde de 47 de ani fără încetare VIDEO

Published

on

By

„Poarta Iadului” – aşa au botezat localnicii din Derweze, un sat din deşertul Karakum, Turkmenistan, craterul uriaş care arde neîntrerupt de 47 de ani. Se pare că această gaură cu un diametru de 70 de metri este plină cu gaz, care arde din 1971.

Atlas Obscura: În fierbintele deşert Karakum, din Turkmenistan, cele aproape 350 de persoane ale satului Derweze cred că asupra lor tronează un blestem. În satul lor arde neîncetat timp de 40 de ani un crater cu diametrul de 70 de metri. Groapa se vede de la kilometri depărtare şi este o curiozitate chiar şi pentru oamenii de ştiinţă.

„Poarta Iadului” nu este o minune a naturii, ci este cauza unui accident industrial. În 1971, o sondă de forare a ruşilor a intrat din greşeală într-o pungă de gaz natural aflată sub pământ. Acest lucru a dus la prăbuşirea pământului şi la formarea acestui crater uriaş. Odata cu prăbuşirea pământului a fost înghiţită şi sonda de forare. Pentru că fusese perforată o pungă de gaze, un fum otrăvitor a început să iasă din crater, îngrijorându-i pe specialişti.

Pentru a pune capăt problemei şi a evita o catastrofă naturală, ruşii au dat foc craterului, însă focul nu s-a oprit de atunci. Timp de 40 de ani arde neîntrerupt. Deşi nu se ştiu prea multe lucruri despre sonda de forare, se pare că aceasta s-ar afla încă pe fundul gropii.

Sursa: stirileprotv.ro

Citește mai departe>>

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister