Connect with us

Dezvăluiri

Istorii insangerate. Surorile Papin – Menajerele ucigașe care au zguduit Franța

Published

on

Surorile Papin nu sunt cunoscute pentru vreo realizare extraordinară, ci pentru crimele pe care le-au comis. In nord-vestul Franței se află Le Mans, oraș cunoscut mai ales pentru celebra cursă de mașini care are loc aici o dată pe an, „Cursa de 24 de ore de la Le Mans”. Însă, dacă te vei uita pe articolul de pe Wikipedia despre Le Mans, în secțiunea cu oameni notabili, vei descoperi o mențiune interesantă pe poziția a șaptea din listă: surorile Papin.

Printre 20 de diferiți aristocrați, preoți și muzicieni celebri se află numele lui Christine și Lea Papin. Surorile Papin au oferit orașului o celebritate infamă, care ar fi fost greu de dobândit în alte condiții.

Surorile Papin nu sunt cunoscute pentru vreo realizare extraordinară. Ele sunt celebre pentru că le-au ucis, într-un mod îngrozitor, pe angajatoarea lor și pe fiica acesteia, în 1933.

Iată povestea lor

Familia Papin

Lea și Christine Papin erau niște menajere liniștite din Le Mans, Franța

Surorile Papin proveneau dintr-o familie cu probleme din Le Mans. Mama lor era Clemence Derre, iar tatăl lor se numea Gustave Papin. Deși circulau zvonuri care spuneau că Clemence avea o aventură cu șeful ei, Gustave o iubea.

În octombrie 1901, când Clemence a rămas însărcinată, Gustave s-a căsătorit cu ea. Emilia Papin s-a născut în februarie 1902.

Însă Gustave se întreba mereu dacă Clemence își continua aventura. El s-a hotărât să-și caute o slujbă în alt oraș, pentru a o duce pe Clemence departe de Le Mans.

La vreo doi ani după ce s-a născut Emilia, Gustave i-a spus soției sale că își va lua o slujbă nouă într-un alt oraș. Clemence a amenințat că se va sinucide dacă va trebui să părăsească Le Mans și acest lucru a întărit bănuiala lui Gustave că soția sa avea, într-adevăr, o aventură.

După ce Clemence și-a venit în fire, cei doi s-au mutat și au început o viață nouă. Relația lor devenea din ce în ce mai volatilă.

Relatările spun că Clemence nu arăta deloc afecțiune pentru copiii și soțul ei și că era o persoană instabilă. De aceea, Gustave s-a apucat de băut.

Când Emilia avea 9 sau 10 ani, Clemence a trimis-o la orfelinatul catolic Bon Pasteur. Mai târziu, a apărut informația conform căreia tatăl ei o violase.

Emilia Papin s-a alăturat mănăstirii care deținea orfelinatul și a devenit călugăriță. Clemence născuse încă alți doi copii pe care ea și soțul ei i-au trimis de la o vârstă fragedă la orfelinat.
Surorile Papin

Christine era un copil dificil. Ea s-a născut în 1905 și era copilul mijlociu al familiei. Curând după ce s-a născut, părinții ei au dat-o în grija surorii lui Gustave, care s-a bucurat să o aibă în casă.

Christine a rămas la mătușa ei vreme de 7 ani, după care a intrat într-un orfelinat catolic. Deși Christine voia să intre la mănăstire, mama ei nu îi dădea voie și mai târziu a angajat-o.

Christine avea o inteligență medie și o personalitate mai puternică și mai deschisă decât Lea. Angajatorii ei au relatat faptul că putea deveni uneori insolentă, dar muncea din greu și era o bucătăreasă bună.

Lea era cea timidă. Născută în 1911, era cea mai mică dintre cele trei fete. Evaluările indică faptul că Lea avea o inteligență ceva mai scăzută decât sora ei și era introvertită, tăcută și ascultătoare.

Din copilărie, Lea crescuse la fratele mamei ei până când acesta murise și apoi a stat într-un orfelinat catolic până când a împlinit 15 ani.

Casa Lancelin din strada Bruyere, numărul 6

Christine și Lea Papin aveau acum vârsta potrivită pentru muncă. În 1926, au avut norocul de a primi amândouă slujbe în Le Mans în casa familiei Lancelin.
surorile papin

Casa din Strada Bruyere, din Le Mans, unde surorile Papin au comis crima oribilă. Foto: captură Google Streetview

Aici locuiau avocatul pensionat Lancelin, soția sa, Leonie, și fiica lor adultă, Genevieve. Christine era bucătăreasa familiei, în timp ce Lea făcea curățenie în casă.

Majoritatea relatărilor spun că surorile Papin erau fete de treabă și menajere model. În fiecare duminică se îmbrăcau frumos și mergeau la biserică și aveau reputația de a munci din greu și de a avea un comportament potrivit.

Fiind mai degrabă nesociabile, surorile Papin preferau compania pe care și-o țineau una alteia. În fiecare zi, aveau o pauză de două ore după prânz.

Însă, în loc să iasă să se bucure de lumina zilei, rămâneau în dormitorul lor. În 1933, surorile Papin se aflau în casa Lancelin deja de 6 ani.

Christine avea 27 de ani și Lea avea 21 de ani. Pe data de 2 februarie a acelui an, doamna Lancelin și fiica ei au sosit acasă pe înserate, în jurul orei cinci și jumătate, când locuința era în mare parte scufundată în întuneric.

Era pentru a doua oară într-o săptămână când fierul de călcat care funcționa prost cauzase arderea siguranței electrice, în timp ce Christine călca hainele. Ciudat este faptul că fierul tocmai fusese luat în acea zi de la persoana care îl reparase și care spusese că nu îi găsea niciun defect.

Când Christine i-a spus doamnei Lancelin că fierul de călcat se stricase din nou, doamna s-a înfuriat și a izbucnit o ceartă. Desigur, mai existaseră dificultăți și în trecut.

Doamna Lancelin insista mereu ca treburile casnice să fie bine făcute. Ea obișnuia să-și pună mănușile albe și să verifice dacă praful fusese bine șters, comenta în mod regulat privitor la felul în care gătea Christine și o obliga pe Lea să curețe din nou atunci când descoperea că nu curățase bine o porțiune a casei.

Însă, de data asta, lucrurile au luat o altă turnură…

Crima secolului

Christine și-a pierdut cumpătul. Aflată la capătul scărilor care duceau la primul etaj, Christine a sărit pe Genevieve și i-a scos ochii cu degetele.

Lea s-a alăturat repede luptei și a pus mâna pe doamna Lancelin. Christine i-a spus să-i scoată ochii doamnei, apoi a fugit în bucătărie să ia un cuțit și un ciocan.

A urcat înapoi scările pe care celelalte încă se luptau și le-a lovit cu cuțitul pe mamă și pe fiică. Surorile Papin au folosit un ulcior de cositor aflat pe o masă în capul scărilor ca să le lovească în cap pe femeile Lancelin.

Experții estimează că incidentul a durat cam 30 de minute. Rezultatul final a fost că menajerele le-au ucis cu violență pe amândouă femeile.

Domnul Lancelin și ginerele său au sosit acasă cândva între orele 18:30 și 19:00. Ușa era zăvorâtă pe dinăuntru și cei doi bărbați nu au putut intra, deși știau că cineva trebuie să fie acasă.

Casa era scufundată în întuneric, cu excepția unei licăriri fade, care venea de la etaj. Totul părea foarte suspect, așa că cei doi s-au dus la poliție să ceară ajutor.

Investigația

O publicație le-a poreclit pe cele două surori „oile furioase”

După ce au intrat în casă, polițiștii au urcat scările și au descoperit scena macabră. Cele mai multe răni erau la capetele și fețele victimelor.

Totuși, pe picioarele și fesele fiicei se aflau urme de tăieturi adânci de cuțit. Amândouă femeile erau de nerecunoscut, fiindcă fețele le fuseseră complet distruse.

Dinții erau împrăștiați prin cameră și unul dintre ochii lui Genevieve se afla pe treapta din capătul șirului de scări. Mai târziu, investigatorii au găsit celălalt ochi sub corpul ei.

Recomandare:   Ce a declarat într-o scrisoare Einstein despre Dumnezeu, Biblie și sensul vieții cu un an înaintea morții sale

Ambii ochi ai doamnei Lancelin se aflau în eșarfa de la gâtul ei. Cadavrul ei era întins pe spate, cu picioarele desfăcute și cu un singur pantof rămas pe unul dintre ele.

Cadavrul lui Genevieve stătea întins cu fața în jos. Lângă coapsa ei dreaptă se afla un cuțit de bucătărie însângerat, cu un mâner de culoare închisă.

Întreaga scenă era acoperită de sânge. Sângele ajunsese și pe pereți, la doi metri deasupra cadavrelor.

După ce polițiștii au descoperit cadavrele, au căutat și în restul casei. În mintea lor, se întrebau dacă ucigașul le făcuse același lucru și celor două surori Papin.

Însă când investigatorii au ajuns în camera menajerelor, ușa era încuiată. Un lăcătuș a venit pentru a deschide ușa și când polițiștii au deschis-o, le-au găsit pe cele două fete în pat, cu halatele pe ele (unele surse spun că erau dezbrăcate).

Pe un scaun de lângă pat se afla ciocanul însângerat, cu fire de păr lipite de el. Polițiștii le-au întrebat ce se întâmplase și cele două surori și-au mărturisit imediat crima.
Notă

Potrivit lui Frederic Chauvaud, autorul cărții Crima îngrozitoare a surorilor Papin, investigatorii au găsit victimele cu fustele ridicate și cu lenjeria trasă în jos.

La acea vreme în Franța, ar fi fost nepotrivit să se facă fotografii în care organe genitale să fie expuse, așa că investigatorii (poate chiar jurnaliștii) au tras înapoi fustele victimelor, înainte ca poliția să termine investigația.

Arestul și procesul

Polițiștii le-au arestat pe surori și le-au luat în custodie. Christine a devenit neliniștită și a făcut niște crize de disperare atunci când a fost separată de sora ei.

În cele din urmă, autoritățile le-au permis surorilor să se întâlnească. Relatările spun că Christine a vorbit și s-a purtat într-un fel care sugera faptul că întrețineau relații sexuale.

Tribunalul a numit trei doctori care să le evalueze psihologic pe surori, pentru a determina dacă erau sau nu normale. Christine manifesta indiferență față de lume și a indicat faptul că nu se simțea atașată de nimeni în afară de Lea.

Doctorii au spus că afecțiunea lui Christine era de devotament familial și nu au detectat nicio urmă de conținut sexual. Pe de altă parte, Lea o privea pe Christine ca pe o figură maternă.

Evaluarea a stabilit faptul că cele două nu sufereau de tulburări mentale patologice. Doctorii au spus că fetele erau normale și că legătura lor neobișnuit de apropiată a făcut ca amândouă să acționeze împreună și că erau amândouă la fel de vinovate pentru crimă.

La proces, jurații au avut nevoie de doar 40 de minute pentru a delibera. Bineînțeles, le-au declarat vinovate pe cele două surori. Lea a primit o sentință de 10 ani de închisoare.

Christine trebuia să fie ghilotinată, însă sentința i-a fost comutată în închisoare pe viață.
De ce și-au ucis surorile angajatorii?

Dubla crimă brutală a înfuriat orașul și a șocat Franța. Publicul nu mai întâlnise o astfel de brutalitate. Mulți au început să se întrebe de ce două fete (care, potrivit relatărilor, erau cumsecade și fuseseră tratate bine) ar fi putut să aibă o ură atât de adâncă încât să comită aceste crime.

Crimele erau destul de odioase oricum, însă scoaterea ochilor cu degetele era un act de o sălbăticie animalică. Psihoterapeuții, filosofii, scriitorii și alții au început să vină cu teorii.

La procesul din 1933: Lea Papin (în spate în stânga) și Christine Papin (în spate în dreapta)

Unii intelectuali simpatizau cu fetele și lupta lor de clasă. Ei vedeau crima ca o reflexie a diferențelor opresive între clase.

Alții spuneau că deoarece fetele avuseseră o slujbă bună la o familie de treabă, mâncau aceeași mâncare ca și familia și aveau un salariu lunar generos, nu exista niciun motiv logic pentru o astfel de crimă.

Era vorba de ceva înrădăcinat în copilăria surorilor? Unele surse spun că fuseseră lipsite de dragoste și afecțiune. Dar chiar așa să fi stat lucrurile?

Își petrecuseră anii de formare departe de instabilitatea casei părintești, cu membri ai familiei care se presupunea că le iubiseră. Deși trebuiseră până la urmă să meargă la un orfelinat catolic, nu există dovezi că ar fi suferit sau că nu ar fi fost îngrijite.

Cea de-a treia identitate

La proces, un al patrulea doctor a depus mărturie. Acesta a spus că fetele nu puteau fi considerate normale.

Doctorul a propus teoria conform căreia relația dintre cele două surori dusese la contopirea completă a personalităților lor și că Lea își pierduse personalitatea în favoarea personalității mai puternice a lui Christine.

În esență, nu exista nicio „Christine” și nicio „Lea”. Ucigașul era, de fapt, personalitatea contopită a celor două surori – o a treia identitate. În întreaga lume, psihoterapeuții au căutat un diagnostic.

„Cele două surori par să fi suferit de ceea ce se cheamă boală paranoică comună. Această boală apare în cadrul grupurilor mici sau a cuplurilor care se izolează de lume.

Adeseori, acestea duc o existență intensă și introvertită, cu o percepție paranoică a lumii înconjurătoare. În cazul acestei boli, este tipic ca un partener să îl domine pe celălalt și surorile Papin par a fi un exemplu perfect.”

Însă a apărut și o teorie mai senzațională. Descoperise cumva doamna Lancelin că surorile aveau o relație homosexuală incestuoasă?

Văzuse ceva ce nu trebuia să vadă, acesta fiind motivul pentru care fetele i-au scos ochii cu mâinile goale?
Ce s-a întâmplat cu surorile Papin?

Fără sora ei, lui Christine nu i-a fost bine în închisoare. A dat dovadă de puseuri de nebunie și a devenit depresivă și disperată, refuzând în cele din urmă să mănânce.

Oficialii închisorii au transferat-o într-o instituție pentru bolnavi mintali. Însă ea a continuat să se înfometeze până când a murit, în mai 1937.

Pe de altă parte, Lea Papin a dat dovadă de un comportament exemplar și a fost eliberată după 8 ani. În 1941 a devenit o femeie liberă.

A locuit cu mama ei în Nantes, Franța, sub un nume fals și a lucrat în domeniul hotelier. Unele relatări spun că a murit în 1982.

Totuși, în anul 2000, când lucra la filmul În căutarea surorilor Papin, Claude Ventura susține că a descoperit-o pe Lea în viață, într-un ospiciu din Franța.

Femeia suferise un accident cerebral și era paralizată parțial și incapabilă să vorbească. A murit în 2001.
O privire de ansamblu

După crime, a existat un val de gânduri, emoții și temeri. Primul stadiu a fost șocul și indignarea. Apoi, a apărut întrebarea: De ce au făcut-o?

Apoi, au apărut reflecțiile privitoare la imaginea de ansamblu. Surorile comiseseră această crimă fiindcă existau elemente negative în societate, defecte ale structurii sociale, neajunsuri ale orfelinatelor catolice sau prea multă opresiune și persecuție?

Trebuia reformată societatea în întregul ei? Nu este clar dacă dubla crimă din Le Mans a avut drept rezultat vreo schimbare socială majoră.

Este, însă, sigur faptul că, aproape un secol mai târziu, orașul din nord-vestul Franței este în continuare celebru numai pentru cursa de mașini organizată acolo.

Însă, chiar și astăzi, crima sălbatică de pe strada Bruyere numărul 6 din data de 2 februarie 1933 are un ecou puternic în acest loc.

sursa incredibilia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Un raport CIA dezvăluie informaţii picante despre viaţa intimă a lui Adolf Hitler. Führer-ul ar fi fost atras de adjunctul său!

Published

on

By

CIA a declasificat un raport despre viaţa sexuală a lui Adolf Hitler. Acesta datează din anul 1943 şi se referă la viaţa pe care o ducea Adolf Hitler, inclusiv la relaţiile şi preferinţele sale sexuale.

Potrivit dosarului, care a fost întocmit de antropologul Henry Field pentru Biroul de Servicii Strategice, precursor al CIA, Adolf Hitler ar fi fost un sadomasochist bisexual, atras de adjunctul său, Rudolf Hess, care ar fi fost travestit. Raportul întocmit de Field, care primise ca sarcină să „adune toate informaţiile despre oficialii germani de rang înalt, inclusiv despre Adolf Hiltler“, după cum scrie „The Week“, a fost transmis preşedintelui american Franklin D. Roosevelt pentru a-i oferi acestuia cât mai multe date despre inamic, pornind de la obiceiuri alimentare şi până la gusturi în materie de muzică.

În acest raport, realizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Henry Field a făcut speculaţii şi cu privire la viaţa sexuală a Führer-ului, ajungând la concluzia că „Adolf Hitler este un sadomasochist, care avea, probabil, tendinţe homosexuale”.

Agenţii americani ar fi primit informaţii interesante despre Hitler şi de la Ernst Sedgwick Hanfstaengl, afaceristul care l-a sprijinit pe dictator la începuturile NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani) şi care, potrivit raportului, era „un prieten intim“ al acestuia, scrie Adevărul. După ce a căzut în dizgraţia Führer-ului, Hanfstaengl s-a refugiat în Regatul Unit şi le-ar fi spus agenţilor SUA că hostelul vienez în care locuia Hitler în tinereţe era cunoscut ca „un loc în care bărbaţi în vârstă se întâlneau cu bărbaţi tineri pentru a se deda plăcerilor homosexuale“. Totuşi, nu există nicio dovadă clară că Hitler ar fi fost implicat în tinereţe în astfel de acte.

Recomandare:   Experiment terifiant în laboratoarele URSS! Lipsa somnului a transformat oamenii în monştri

Raportul analizează şi zvonurile care circulau în acea vreme cu privire la relaţiile sexuale care ar fi existat între Adolf Hitler şi adjunctul său Rudolf Hess, care ar fi venit la „baluri mascate îmbrăcat în femeie“, ceea ce i-a determinat pe membrii homosexuali ai partidului să-l poreclească „domnişoara Anna“ (Fräulein Anna). În concluziile sale, antropologul Henry Field a scris că viaţa sexuală a lui Adolf Hitler era „dublă, la fel ca viziunea sa politică“: în viaţa sa profesională era „atât socialist, cât şi naţionalist fervent“, iar în viaţa sa personală era „şi homosexual, şi heterosexual“.

Totuşi, unii experţi rămân sceptici cu privire la caracterul ştiinţific al acestui raport. Asta pentru că, spun ei, documentul are la bază „o analiză psihologică îndoielnică“. De altfel, raportul, care are 70 de pagini, conţine speculaţii potrivit cărora mamei lui Adolf Hitler i-ar fi plăcut „să fie agresată fizic de soţul ei, tatăl viitorului dictator“, însă nu sunt prezentate dovezi în acest sens.

Sursa: adevarul.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

„Dacă albinele vor dispărea, omenirea va mai supraviețui 4 ani. Cel mult!”. Afirmația, ce aparține lui Einstein, este acum mai actuală ca niciodată. Dispariția albinelor s-a accelerat vizibil în ultimii ani

Published

on

Albert Einstein, căruia ii plăcea sa faca declarații șocante, a spus o data ca „dacă albinele dispar de pe fata Pământului, omul mai are doar patru ani de existentă”. Teoria fizicianului pare acum mai actuala ca niciodată. Numărul din ce în ce mai mic al albinelor deja amenință sa agraveze criza alimentara, ținând cont de faptul ca o treime din producția agricola globala se bazează pe polenizare, si în special pe cea a albinelor, potrivit The Daily Telegraph, citat de ziare.com Greșim dacă vedem în albine doar o sursă de miere, iar dacă nu ne place mierea şi considerăm aceste insecte nefolositoare nouă, ne înșelam profund.

Alimentele rezultate din polenizare asigura 35% din totalul caloriilor pe care le consumam cât si majoritatea mineralelor, vitaminelor si anti-oxidantilor. Cu toate acestea, albinele mor într-un ritm alarmant si mai nou, in masa.

Albinele sunt singurele insecte care polenizează si ajuta peste 250.000 de specii de plante sa dea roade! Iar de plante e strâns legată, până la urmă, viața oamenilor şi a animalelor. Specialiștii de peste hotare susțin că peste 70% din producția mondială de alimente depinde de polenizare, iar acest proces este serios amenințat de faptul că poluarea industrială şi pesticidele folosite în agricultură omoară albinele pe capete. Există ţări unde s-au pierdut 50% din coloniile de albine, iar încercările de a le reface au dat greș până acum.

Odata cu albinele, vor dispărea legumele, fructele si furajele pentru animale. Aproape trei sferturi din culturile agricole de pe glob depind de albine, iar lipsa acestora nu aduce nimic bun”, spunea in 2011, Adrian Siceanu, director științific la Institutul de Apicultura Bucuresti.

În România, pentru că nivelul de poluare din zonele rurale e totuși redus, s-a pierdut doar 5% din populația de albine. Aşadar, pentru a preveni foametea şi, în ultimă instanța, dispariția omenirii, ar trebui să protejăm aceste insecte harnice. Hai să începem prin a le cunoaște mai bine.

David Attenborough, un zoolog britanic renumit, a luptat toată viața pentru mediul înconjurător. Acesta este autorul multor cărți și emisiuni TV și vrea să retransmită și el, celebrul mesaj al lui Einstein, foarte important fiecărui om: “Dacă albinele vor dispărea, omenirea va mai supraviețui 4 ani. Cel mult”.

Mesajul său amintește încă o dată despre această problemă care trebuie tratată cu seriozitate maximă. El vine cu o soluție simplă: luați o linguriță de zahăr, adăugați puțină apă și lăsați-o în curte, în grădină sau pur și simplu la balcon! În acest fel veți contribui la salvarea vieții pe pământ!

“Albinele pot să obosească și să nu mai aibă energie pentru a ajunge la stup, ceea ce poate duce la o moarte lipsită de sens. Dacă observați o albină sleită de puteri, cea mai simplă soluție este zahăr cu apă! Acest amestec va avea efect energizant asupra insectei epuizate. Pur și simplu amestecați 2 linguri de zahăr și 1 lingură de apă și puneți amestecul în curte. Și recomandați-le tuturor rudelor, prietenilor și vecinilor să procedeze la fel”.

Pana acum, „criza albinelor” a fost tratata ca un subiect secundar, dar el începe sa capete din ce in ce mai multa însemnătate. Acest lucru se datorează faptului ca prețul alimentelor din indexul ONU este la cel mai inalt nivel istoric si ca deficitul de cereale provoacă revoluții in Orientul Mijlociu.
Astfel, problema a căpătat ton de urgenta maxima, fiind necesar sa aflam daca aceasta criza a albinelor va destabiliza cu totul securitatea alimentara mondiala, deja slabita de criza economica.

Dispariția albinelor s-a accelerat vizibil în ultimii ani

Banca agricola americana Rabobank a declarat ca numărul coloniilor de albine care nu supraviețuiesc in SUA de la an la an s-a mărit de la 30% la 35%, dupa ce mult timp valoarea a stagnat la 10%. Procentul este de peste 20% in Europa si aproape la fel in Asia si America Latina.

Albinele sunt esențiale pentru polenizarea nucilor, pepenilor, citricelor, merelor, cepei, broccoli, dovleceilor, fasolei, ardeilor, vinetelor, castravetilor, rosiilor, fasolei, cafelei, cacao, avocado si nucilor de cocos.

SUA se confrunta cu cel mai mare dezechilibru in acest sens. Din 1961, producția agricola, care depinde de activitatea albinelor, a crescut de patru ori, in timp ce numarul coloniilor de albine s-a injumatatit. Mai mult, numarul de albine per hectar a scazut cu aproximativ 90%.

„Agricultorii reușesc deocamdată sa se descurce cu un număr mic de colonii de albine, si nu exista inca date privind un posibil efect negativ asupra randamentului. Intrebarea este insa cat timp vor mai reusi sa faca fata daca situatia nu se imbunatateste?”, arata un raport al Rabobank.

Conform unui articol publicat in Science, specialistii au studiat evolutia coloniilor de albine si habitatele lor, incepand cu anul 1901, pana in prezent, si au observat faptul ca speciile aflate in extremitatile habitatelor nu au supravietuit schimbarilor survenite datorita modificarii climatului. De asemenea, studiile au evidentiat o rata de disparitie mai ridicata in ultimele decenii, cand schimbarile climatice au inceput sa se amplifice.

Practicile agricole agresive care au devenit foarte frecvente, datorita cresterii numarului populatiei si in acelasi timp scaderii procentului de sol fertil, contribuie la contaminarea cu substante chimice a florilor si plantelor, singura sursa de hrana pentru albine.

In ceea ce priveste insecticidele, o substanta din compozitia acestora, pe numele ei neonicotinoids, care afecteaza sistemul nervos si duce in cele mai multe cazuri la deces, reprezinta un pericol pentru firavele vietati. Dupa denumirea greu de citit si de pronuntat, realizam ca aceasta substanta “nu aduce” vesti bune.

Desi alte specii – precum fluturii – s-au adaptat rapid la schimbarile climei, nu toate speciile de albine detin aceasta abilitate. Cu toate acestea, sunt masuri pe care oamenii le pot lua pentru a restabili putin din echilibrul pierdut. Astfel, putem gasi alternative pentru insecticidele agresive, putem planta copaci, sau pur simplu sa evitam distrugerea pajistilor pline cu flori.

Recomandare:   Ce boli putem trata cu veninul de albine, înțepătura magică, încărcată de beneficii pentru sănătate, ce întinerește organismul uman

Uniunea Europeană a decis la începutul anului 2018 să extindă interdicția ce vizează trei neonicotinoide, pesticide considerate extrem de periculoase pentru albine, la toate culturile în aer liber. Aceste pesticide sunt folosite la tratarea semințelor cultivate care odată transformate în plante cu polen, atacă sistemul nervos al albinelor, insecte care asigură peste 70 la sută din polenizare Restricția, contestată de producării de pesticide, se va aplica de anul viitor în Uniunea Europeană.

Președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea, spune că decizia Uniunii Europene va ajuta apicultura din România, unde zone întregi din sudul țării au fost afectate de aceste pesticide.

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister