Connect with us

Dezvăluiri

Istorii insangerate. Surorile Papin – Menajerele ucigașe care au zguduit Franța

Published

on

Surorile Papin nu sunt cunoscute pentru vreo realizare extraordinară, ci pentru crimele pe care le-au comis. In nord-vestul Franței se află Le Mans, oraș cunoscut mai ales pentru celebra cursă de mașini care are loc aici o dată pe an, „Cursa de 24 de ore de la Le Mans”. Însă, dacă te vei uita pe articolul de pe Wikipedia despre Le Mans, în secțiunea cu oameni notabili, vei descoperi o mențiune interesantă pe poziția a șaptea din listă: surorile Papin.

Printre 20 de diferiți aristocrați, preoți și muzicieni celebri se află numele lui Christine și Lea Papin. Surorile Papin au oferit orașului o celebritate infamă, care ar fi fost greu de dobândit în alte condiții.

Surorile Papin nu sunt cunoscute pentru vreo realizare extraordinară. Ele sunt celebre pentru că le-au ucis, într-un mod îngrozitor, pe angajatoarea lor și pe fiica acesteia, în 1933.

Iată povestea lor

Familia Papin

Lea și Christine Papin erau niște menajere liniștite din Le Mans, Franța

Surorile Papin proveneau dintr-o familie cu probleme din Le Mans. Mama lor era Clemence Derre, iar tatăl lor se numea Gustave Papin. Deși circulau zvonuri care spuneau că Clemence avea o aventură cu șeful ei, Gustave o iubea.

În octombrie 1901, când Clemence a rămas însărcinată, Gustave s-a căsătorit cu ea. Emilia Papin s-a născut în februarie 1902.

Însă Gustave se întreba mereu dacă Clemence își continua aventura. El s-a hotărât să-și caute o slujbă în alt oraș, pentru a o duce pe Clemence departe de Le Mans.

La vreo doi ani după ce s-a născut Emilia, Gustave i-a spus soției sale că își va lua o slujbă nouă într-un alt oraș. Clemence a amenințat că se va sinucide dacă va trebui să părăsească Le Mans și acest lucru a întărit bănuiala lui Gustave că soția sa avea, într-adevăr, o aventură.

După ce Clemence și-a venit în fire, cei doi s-au mutat și au început o viață nouă. Relația lor devenea din ce în ce mai volatilă.

Relatările spun că Clemence nu arăta deloc afecțiune pentru copiii și soțul ei și că era o persoană instabilă. De aceea, Gustave s-a apucat de băut.

Când Emilia avea 9 sau 10 ani, Clemence a trimis-o la orfelinatul catolic Bon Pasteur. Mai târziu, a apărut informația conform căreia tatăl ei o violase.

Emilia Papin s-a alăturat mănăstirii care deținea orfelinatul și a devenit călugăriță. Clemence născuse încă alți doi copii pe care ea și soțul ei i-au trimis de la o vârstă fragedă la orfelinat.
Surorile Papin

Christine era un copil dificil. Ea s-a născut în 1905 și era copilul mijlociu al familiei. Curând după ce s-a născut, părinții ei au dat-o în grija surorii lui Gustave, care s-a bucurat să o aibă în casă.

Christine a rămas la mătușa ei vreme de 7 ani, după care a intrat într-un orfelinat catolic. Deși Christine voia să intre la mănăstire, mama ei nu îi dădea voie și mai târziu a angajat-o.

Christine avea o inteligență medie și o personalitate mai puternică și mai deschisă decât Lea. Angajatorii ei au relatat faptul că putea deveni uneori insolentă, dar muncea din greu și era o bucătăreasă bună.

Lea era cea timidă. Născută în 1911, era cea mai mică dintre cele trei fete. Evaluările indică faptul că Lea avea o inteligență ceva mai scăzută decât sora ei și era introvertită, tăcută și ascultătoare.

Din copilărie, Lea crescuse la fratele mamei ei până când acesta murise și apoi a stat într-un orfelinat catolic până când a împlinit 15 ani.

Casa Lancelin din strada Bruyere, numărul 6

Christine și Lea Papin aveau acum vârsta potrivită pentru muncă. În 1926, au avut norocul de a primi amândouă slujbe în Le Mans în casa familiei Lancelin.
surorile papin

Casa din Strada Bruyere, din Le Mans, unde surorile Papin au comis crima oribilă. Foto: captură Google Streetview

Aici locuiau avocatul pensionat Lancelin, soția sa, Leonie, și fiica lor adultă, Genevieve. Christine era bucătăreasa familiei, în timp ce Lea făcea curățenie în casă.

Majoritatea relatărilor spun că surorile Papin erau fete de treabă și menajere model. În fiecare duminică se îmbrăcau frumos și mergeau la biserică și aveau reputația de a munci din greu și de a avea un comportament potrivit.

Fiind mai degrabă nesociabile, surorile Papin preferau compania pe care și-o țineau una alteia. În fiecare zi, aveau o pauză de două ore după prânz.

Însă, în loc să iasă să se bucure de lumina zilei, rămâneau în dormitorul lor. În 1933, surorile Papin se aflau în casa Lancelin deja de 6 ani.

Christine avea 27 de ani și Lea avea 21 de ani. Pe data de 2 februarie a acelui an, doamna Lancelin și fiica ei au sosit acasă pe înserate, în jurul orei cinci și jumătate, când locuința era în mare parte scufundată în întuneric.

Era pentru a doua oară într-o săptămână când fierul de călcat care funcționa prost cauzase arderea siguranței electrice, în timp ce Christine călca hainele. Ciudat este faptul că fierul tocmai fusese luat în acea zi de la persoana care îl reparase și care spusese că nu îi găsea niciun defect.

Când Christine i-a spus doamnei Lancelin că fierul de călcat se stricase din nou, doamna s-a înfuriat și a izbucnit o ceartă. Desigur, mai existaseră dificultăți și în trecut.

Doamna Lancelin insista mereu ca treburile casnice să fie bine făcute. Ea obișnuia să-și pună mănușile albe și să verifice dacă praful fusese bine șters, comenta în mod regulat privitor la felul în care gătea Christine și o obliga pe Lea să curețe din nou atunci când descoperea că nu curățase bine o porțiune a casei.

Însă, de data asta, lucrurile au luat o altă turnură…

Crima secolului

Christine și-a pierdut cumpătul. Aflată la capătul scărilor care duceau la primul etaj, Christine a sărit pe Genevieve și i-a scos ochii cu degetele.

Lea s-a alăturat repede luptei și a pus mâna pe doamna Lancelin. Christine i-a spus să-i scoată ochii doamnei, apoi a fugit în bucătărie să ia un cuțit și un ciocan.

A urcat înapoi scările pe care celelalte încă se luptau și le-a lovit cu cuțitul pe mamă și pe fiică. Surorile Papin au folosit un ulcior de cositor aflat pe o masă în capul scărilor ca să le lovească în cap pe femeile Lancelin.

Experții estimează că incidentul a durat cam 30 de minute. Rezultatul final a fost că menajerele le-au ucis cu violență pe amândouă femeile.

Domnul Lancelin și ginerele său au sosit acasă cândva între orele 18:30 și 19:00. Ușa era zăvorâtă pe dinăuntru și cei doi bărbați nu au putut intra, deși știau că cineva trebuie să fie acasă.

Casa era scufundată în întuneric, cu excepția unei licăriri fade, care venea de la etaj. Totul părea foarte suspect, așa că cei doi s-au dus la poliție să ceară ajutor.

Investigația

O publicație le-a poreclit pe cele două surori „oile furioase”

După ce au intrat în casă, polițiștii au urcat scările și au descoperit scena macabră. Cele mai multe răni erau la capetele și fețele victimelor.

Totuși, pe picioarele și fesele fiicei se aflau urme de tăieturi adânci de cuțit. Amândouă femeile erau de nerecunoscut, fiindcă fețele le fuseseră complet distruse.

Dinții erau împrăștiați prin cameră și unul dintre ochii lui Genevieve se afla pe treapta din capătul șirului de scări. Mai târziu, investigatorii au găsit celălalt ochi sub corpul ei.

Citește și:
Noua descoperire care întărește teoria vieții extraterestre

Ambii ochi ai doamnei Lancelin se aflau în eșarfa de la gâtul ei. Cadavrul ei era întins pe spate, cu picioarele desfăcute și cu un singur pantof rămas pe unul dintre ele.

Cadavrul lui Genevieve stătea întins cu fața în jos. Lângă coapsa ei dreaptă se afla un cuțit de bucătărie însângerat, cu un mâner de culoare închisă.

Întreaga scenă era acoperită de sânge. Sângele ajunsese și pe pereți, la doi metri deasupra cadavrelor.

După ce polițiștii au descoperit cadavrele, au căutat și în restul casei. În mintea lor, se întrebau dacă ucigașul le făcuse același lucru și celor două surori Papin.

Însă când investigatorii au ajuns în camera menajerelor, ușa era încuiată. Un lăcătuș a venit pentru a deschide ușa și când polițiștii au deschis-o, le-au găsit pe cele două fete în pat, cu halatele pe ele (unele surse spun că erau dezbrăcate).

Pe un scaun de lângă pat se afla ciocanul însângerat, cu fire de păr lipite de el. Polițiștii le-au întrebat ce se întâmplase și cele două surori și-au mărturisit imediat crima.
Notă

Potrivit lui Frederic Chauvaud, autorul cărții Crima îngrozitoare a surorilor Papin, investigatorii au găsit victimele cu fustele ridicate și cu lenjeria trasă în jos.

La acea vreme în Franța, ar fi fost nepotrivit să se facă fotografii în care organe genitale să fie expuse, așa că investigatorii (poate chiar jurnaliștii) au tras înapoi fustele victimelor, înainte ca poliția să termine investigația.

Arestul și procesul

Polițiștii le-au arestat pe surori și le-au luat în custodie. Christine a devenit neliniștită și a făcut niște crize de disperare atunci când a fost separată de sora ei.

În cele din urmă, autoritățile le-au permis surorilor să se întâlnească. Relatările spun că Christine a vorbit și s-a purtat într-un fel care sugera faptul că întrețineau relații sexuale.

Tribunalul a numit trei doctori care să le evalueze psihologic pe surori, pentru a determina dacă erau sau nu normale. Christine manifesta indiferență față de lume și a indicat faptul că nu se simțea atașată de nimeni în afară de Lea.

Doctorii au spus că afecțiunea lui Christine era de devotament familial și nu au detectat nicio urmă de conținut sexual. Pe de altă parte, Lea o privea pe Christine ca pe o figură maternă.

Evaluarea a stabilit faptul că cele două nu sufereau de tulburări mentale patologice. Doctorii au spus că fetele erau normale și că legătura lor neobișnuit de apropiată a făcut ca amândouă să acționeze împreună și că erau amândouă la fel de vinovate pentru crimă.

La proces, jurații au avut nevoie de doar 40 de minute pentru a delibera. Bineînțeles, le-au declarat vinovate pe cele două surori. Lea a primit o sentință de 10 ani de închisoare.

Christine trebuia să fie ghilotinată, însă sentința i-a fost comutată în închisoare pe viață.
De ce și-au ucis surorile angajatorii?

Dubla crimă brutală a înfuriat orașul și a șocat Franța. Publicul nu mai întâlnise o astfel de brutalitate. Mulți au început să se întrebe de ce două fete (care, potrivit relatărilor, erau cumsecade și fuseseră tratate bine) ar fi putut să aibă o ură atât de adâncă încât să comită aceste crime.

Crimele erau destul de odioase oricum, însă scoaterea ochilor cu degetele era un act de o sălbăticie animalică. Psihoterapeuții, filosofii, scriitorii și alții au început să vină cu teorii.

La procesul din 1933: Lea Papin (în spate în stânga) și Christine Papin (în spate în dreapta)

Unii intelectuali simpatizau cu fetele și lupta lor de clasă. Ei vedeau crima ca o reflexie a diferențelor opresive între clase.

Alții spuneau că deoarece fetele avuseseră o slujbă bună la o familie de treabă, mâncau aceeași mâncare ca și familia și aveau un salariu lunar generos, nu exista niciun motiv logic pentru o astfel de crimă.

Era vorba de ceva înrădăcinat în copilăria surorilor? Unele surse spun că fuseseră lipsite de dragoste și afecțiune. Dar chiar așa să fi stat lucrurile?

Își petrecuseră anii de formare departe de instabilitatea casei părintești, cu membri ai familiei care se presupunea că le iubiseră. Deși trebuiseră până la urmă să meargă la un orfelinat catolic, nu există dovezi că ar fi suferit sau că nu ar fi fost îngrijite.

Cea de-a treia identitate

La proces, un al patrulea doctor a depus mărturie. Acesta a spus că fetele nu puteau fi considerate normale.

Doctorul a propus teoria conform căreia relația dintre cele două surori dusese la contopirea completă a personalităților lor și că Lea își pierduse personalitatea în favoarea personalității mai puternice a lui Christine.

În esență, nu exista nicio „Christine” și nicio „Lea”. Ucigașul era, de fapt, personalitatea contopită a celor două surori – o a treia identitate. În întreaga lume, psihoterapeuții au căutat un diagnostic.

„Cele două surori par să fi suferit de ceea ce se cheamă boală paranoică comună. Această boală apare în cadrul grupurilor mici sau a cuplurilor care se izolează de lume.

Adeseori, acestea duc o existență intensă și introvertită, cu o percepție paranoică a lumii înconjurătoare. În cazul acestei boli, este tipic ca un partener să îl domine pe celălalt și surorile Papin par a fi un exemplu perfect.”

Însă a apărut și o teorie mai senzațională. Descoperise cumva doamna Lancelin că surorile aveau o relație homosexuală incestuoasă?

Văzuse ceva ce nu trebuia să vadă, acesta fiind motivul pentru care fetele i-au scos ochii cu mâinile goale?
Ce s-a întâmplat cu surorile Papin?

Fără sora ei, lui Christine nu i-a fost bine în închisoare. A dat dovadă de puseuri de nebunie și a devenit depresivă și disperată, refuzând în cele din urmă să mănânce.

Oficialii închisorii au transferat-o într-o instituție pentru bolnavi mintali. Însă ea a continuat să se înfometeze până când a murit, în mai 1937.

Pe de altă parte, Lea Papin a dat dovadă de un comportament exemplar și a fost eliberată după 8 ani. În 1941 a devenit o femeie liberă.

A locuit cu mama ei în Nantes, Franța, sub un nume fals și a lucrat în domeniul hotelier. Unele relatări spun că a murit în 1982.

Totuși, în anul 2000, când lucra la filmul În căutarea surorilor Papin, Claude Ventura susține că a descoperit-o pe Lea în viață, într-un ospiciu din Franța.

Femeia suferise un accident cerebral și era paralizată parțial și incapabilă să vorbească. A murit în 2001.
O privire de ansamblu

După crime, a existat un val de gânduri, emoții și temeri. Primul stadiu a fost șocul și indignarea. Apoi, a apărut întrebarea: De ce au făcut-o?

Apoi, au apărut reflecțiile privitoare la imaginea de ansamblu. Surorile comiseseră această crimă fiindcă existau elemente negative în societate, defecte ale structurii sociale, neajunsuri ale orfelinatelor catolice sau prea multă opresiune și persecuție?

Trebuia reformată societatea în întregul ei? Nu este clar dacă dubla crimă din Le Mans a avut drept rezultat vreo schimbare socială majoră.

Este, însă, sigur faptul că, aproape un secol mai târziu, orașul din nord-vestul Franței este în continuare celebru numai pentru cursa de mașini organizată acolo.

Însă, chiar și astăzi, crima sălbatică de pe strada Bruyere numărul 6 din data de 2 februarie 1933 are un ecou puternic în acest loc.

sursa incredibilia.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dezvăluiri

Povestea vrăjitoarei LAILA care a avut curajul să-i spună Elenei Ceaușescu, cu 12 ani înainte: „…Veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…”

Published

on

Miturile legate de viata lui Nicolae Ceausescu si a consoartei sale continua sa-i atraga pe romani ca pe un magnet, la aproape 30 de ani de la violenta moarte a cuplului dicatatorial. Printre aceste misturi se numara si cele privind apetitul pentru ocult al cuplului dictatorial.

Familia Ceausescu a avut in preajma o persoana cu puteri paranormale, de care asculta, o vrajitoare poreclita Laila.

Conform unor surse aceasta s-ar fi nascut la Tungujeni, Buzau, in anul 1923, sub numele Elena Padurariu. Altele surse insa sustin ca Laila s-a născut în anul 1909, în satul Negreşti din judeţul Iaşi, într-o familie de ţigani înstăriţi.

Se spune ca la vârsta de patru ani a rămas orfană. Apoi a crescut pe lângă un schit de călugăriţe, care au ajutat-o să absolve patru clase primare. Cei din jurul ei au observat că fata avea „puteri deosebite”, pe care nimeni nu le putea explica. Intuiţia o ajuta să pătrundă cele mai ascunse taine ale oamenilor, cărora le spunea ceea ce „vedea” sau simţea. Laila a învăţat cum să-şi folosească puterile şi a reușit să intre în cercurile cele mai înalte ale societăţii. Profesorul Tudor Coman avea s-o iniţieze în tainele grafologiei, dar, se pare că tânăra ţigancă şi-ar fi însuşit tainele ocultismului chiar la Paris, după cum afirmă anumite voci. Nu există însă dovezi concrete, aşa că nici noi nu ne hazardăm să susţinem aceste teorii.

Primul soţ al Lailei a fost doctorul veterinar Virgil Aloman. Acesta era uimit de frumuseţea tinerei sale soţii şi de însuşirile deosebite pe care ea le poseda. Bărbatul acceptase să primească clienţii prezicătoarei, chiar în locuinţa lor, de pe strada Bibescu Vodă, nr. 38 din Bucureşti. Majoritatea celor ce le treceau pragul sfârşeau prin a se îndrăgosti nebuneşte de Laila. Dar în spatele acestei frumuseţi se ascundea însă un suflet zbuciumat şi multă suferinţă. Autorităţile vremii, care interziceau astfel de practici ocultiste, au condamnat-o la doi ani de detenţie.

În momentul în care judecătorul a pronunţat sentinţa, Laila s-a ridicat demnă în picioare şi i-a strigat: „Când voi ieşi eu din puşcărie, dumneata vei fi mort de şase luni!”. Lumea din sală a râs în hohote, ca de o glumă bună, iar Laila a fost aruncată în temniţă. Dar, exact cum i-a fost prezis judecătorului, aşa s-a întâmplat. Înainte ca prezicătoarea să iasă din puşcărie, judecătorul a fost călcat de o maşină şi a murit în chinuri groaznice la spital. Oamenii au început s-o privească de atunci cu frică. Soţul ei, Virgil Aloman, a fost şi el arestat în acea perioadă, pe motive politice. La scurt timp după ce a ieșit din pușcărie, Laila a divorţat.

Citește și:
Unul dintre cele mai stranii fenomene din lume a fost descifrat. De ce urca obiectele singure la deal? - explicatie VIDEO

Au mai trecut 15 ani de la această întâmplare şi lucrurile păreau că reintră în făgaşul lor normal. În toată această vreme, ghicitul a fost, pentru Laila Păduraru, singura sursă de venit. Era permanent hăițuită de Securitate şi deseori obligată să colaboreze, pentru a beneficia de anumite…graţieri.

La un moment dat, aflându-se într-o anchetă efectuată în beciurile poliţiei, femeia i-a spus ofiţerului: „Pe mine tot aici mă găseşti, însă acu’ du-te acasă, că ţi-o murit nevasta!”. Poliţaiul, ştiind ce-i poate pielea Lailei, a alergat într-un suflet la domiciliu. Când a deschis uşa, a rămas înţepenit în prag. Laila nu minţise. Nevastă-sa tocmai avusese un infarct. Era moartă…

Printre puţinii care mai pot depune mărturie astăzi în privinţa capacităţior uluitoare ale Lailei, s-a aflat şi doamna Livia Rau din București: „Mama a cunoscut-o pe Laila în casa unor prieteni. La început era neîncrezătoare în puterile vrăjitoarei şi era mai mult atrasă de neobişnuita frumuseţe a acesteia. Când a văzut-o pe mama mea, Laila i-a spus, încă de la început, că va creşte un copil străin şi că va muri de o boală rară. Cred că îi plăcea teribil să șocheze. Mama a rămas stupefiată, dar cei prezenţi au zâmbit.

A trecut o vreme şi mama părea că a uitat de preziceri. După doi ani, sora mamei şi soţul acesteia au murit într-un accident de circulaţie, lăsând orfan un nou-născut. Eu aveam şase ani pe atunci. Părinţii mei au fost nevoiţi să-l înfieze pe verişorul meu. După zece ani, tata a plecat în Irak, împreună cu brigada de constructori pe care o conducea. A stat acolo trei luni, timp în care mama mea l-a vizitat o singură dată. La întoarcerea în ţară, ea s-a îmbolnăvit şi nici un medic n-a reuşit să afle de ce suferea. S-a bănuit, totuşi, că fusese vorba de o febră tifoidă, dar într-o formă gravă. A zăcut şapte luni de zile, apoi, la capătul puterilor, şi-a dat obştescul sfârşit. Prezicerile Lailei se adeveriseră. Mama înfiase un copil și murise, biata, din cauza unei boli rare și cumplite.”

Foto – Libertatea.ro

Ioan Ilie avea 82 de ani, când l-am cunoscut eu în 1999. Acum nu cred că mai este printre noi. Locuia într-un imobil de pe bulevardul Magheru, chiar vis-a-vis de hotelul Intercontinental. Bătrânul mi-a povestit că a cunoscut-o personal pe Laila: „Nu-mi aduc aminte exact în ce lună eram. Dar anul e sigur: 1959. În seara aceea eram cu o amică şi, din cauza ploii torenţiale, ne-am adăpostit la barul „Zori de zi”, care se afla pe locul actualului Teatru Naţional. Nu frecventam acest local, aşa că nu prea ştiam cine îşi face veacul pe acolo.

Printre cei prezenţi am remarcat o frumoasă doamnă, pe care mi-a prezentat-o chiar prietena mea. Aproape toată noaptea am rămas în compania lor. Atunci am aflat de cabinetul particular pe care aceasta şi-l deschisese, undeva pe cheiul Dâmboviţei. În acele timpuri, un astfel de cabinet era un act de curaj sau însemna că ai mari relații. La un moment dat, Laila ne-a făcut o demonstraţie pe loc: Îi vedeţi pe tinerii de la masa aia?, ne-a întrebat ea. Ăla din dreapta va face scandal şi vor fi daţi afară din local cu toţii. Cele spuse s-au întâmplat după câteva minute. Am rămas stupefiat. Aşa ceva nu era posibil! Începuse să mi se facă frică de ea! Chiar la început voiam s-o întreb ce va fi cu mine, dar am renunțat. Am preferat să nu aflu!”

După noaptea aceea, Ioan Ilie a început să frecventeze acel bar, timp în care a întâlnit-o de mai multe ori pe Laila. Au devenit amici, chiar dacă lui îi era teamă de ea. „Pentru că niciodată nu îi ceream să-mi spună ceva despre mine, Laila m-a rugat într-o seară să scriu ceva pe o bucată de hârtie. Indiferent ce. Zicea că mie nu poate să-mi ghicească decât în scris. După ce s-a uitat câteva minute, mi-a spus că voi pleca în străinătate şi voi lăsa în urmă o mamă bolnavă, dar nu ea va muri, ci tatăl meu.

” M-am ridicat de la masă şi am fugit speriat. Credeam că e nebună. Nu aveam cum să merg în străinătate, iar mama şi tata nu erau bolnavi deloc.” Dar, din păcate, tot ceea ce îi prezise Laila s-a şi întâmplat. După o săptămână, Ilie a fost trimis într-o delegaţie în Polonia, pe neaşteptate. Mama lui s-a îmbolnăvit brusc, iar tatăl lui a murit după o lună.

I-a spus Elenei Ceauşescu: „Veţi avea o moarte violentă într-o zi de sărbătoare”

Profesorul Tudor Coman, cel care a pus bazele şcolii de parapsoihologie, îşi aminteşte cu plăcere de perioada când a cunoscut-o pe Laila. El a intuit imediat însuşirile ţigăncii.

„Era în 1958, îşi aminteşte prof. Coman. Femeia aceasta avea harul înnăscut şi nimeni nu putea explica felul în care ea vedea sau simţea. Chiar eu am apelat o dată la ajutorul ei, într-o problemă. După moartea soţiei mele mi s-a întâmplat ceva groaznic, iar Laila m-a ajutat să trec peste acest necaz. Sufeream foarte mult şi voiam să mă sinucid. Pur şi simplu nu mai iubeam viaţa. Femeia aceasta mi-a întins o mână. Astfel am ajuns să colaborăm. Eu am învăţat-o tainele iridiologiei, ghicitul în irisul ochiului. Mi-aduc aminte că cea mai mare obsesie a ei era legată de propria moarte, pe care şi-o prezisese singură. Ştia că nu se poate împotrivi destinului.

În ultima perioadă a vieţii, Laila intrase în contact chiar cu Elena Ceauşescu. După cum se ştie, soţia dictatorului avea preocupări oculte şi amândoi erau interesaţi de viitorul lor. Prezicătoarea a fost invitată într-o zi la cabinetul II şi i s-a cerut să ghicească. Ţiganca nu a ezitat nici o clipă să-i spună Elenei Ceauşescu: „Dumneavoastră şi soţul veţi avea o moarte violentă într-o zi de mare sărbătoare…” Elena s-a întunecat la faţă, dar nu i-a zis absolut nimic Lailei. Vreo 12 ani mai târziu, Ceauşeştii erau ucişi, prin împuşcare, pe 25 decembrie 1989, de Crăciun.

Pe o străduţă din cartierul Baicului locuiau soţii Popovici. Ea, asistentă medicală, el, tehnician dentar. Împreună agonisiseră o sumedenie de bunuri, bijuterii, blănuri, obiecte de artă de mare valoare. Familia era invidiată de toţi cunoscuţii pentru prosperitatea în care trăia. Nenorocirea a venit într-una din zile când, întorcându-se de la serviciu, soţii Popovici au constatat că locuinţa le-a fost spartă. Curios era faptul că hoţul furase mai mult din lucrurile femeii şi doar un pardesiu al soţului. Miliţia nu a putut da de nici un fir. După o lună şi jumătate, casa soţilor Popovici era din nou prădată, fără ca miliţienii să poată da de urma făptaşului. Timp de nouă luni după aceea, casa le-a fost jefuită de şase ori. Ajunsă la capătul răbdării, doamna Popovici a chemat un preot, să facă o sfeştanie. După cum este obicieiul, preotul a aprins trei lumânări şi a umplut un vas cu apă. În timpul slujbei, acesta a scăpat, nu se ştie de ce, crucea grea din argint peste vas, care s-a spart în două. Luna următoare, însă, casa a mai fost prădată încă o dată. Atunci, doamna Popovici a apelat la prezicătoarea Laila. Ţiganca i-a spus că îşi va recupera în curând toate bunurile. Ea le-a explicat soţilor Popovici că averea lor a fost furată de un bărbat cu „viaţa împărţită în două” şi care tot aşa va pleca pe lumea cealaltă. Femeia n-a înţeles mare lucru din prezicerile Lailei, însă într-o după amiază a fost chemată de miliţie să identifice la Institutul Medico-Legal, un cadavru.

Ajunsă la faţa locului l-a recunoscut pe soţul ei, care fusese tăiat în două de un tren marfar ce circula în zona Baicului. Trupul era despicat exact pe verticală! După acest accident, casa femeii n-a mai fost jefuită. Trecuseră câteva luni de la tragicul eveniment şi într-o noapte, doamna Popovici a fost chemată să facă o injecţie unei bolnave, ce se zbătea între viaţă şi moarte. Când bolnava a adormit, asistenta s-a aşezat într-un fotoliu alături. Starea pacientei era cu adevărat gravă. La un moment dat a putut observa că muribunda purta pe degete şi la gât, chiar bijuteriile ei, dispărute cu ceva vreme în urmă. Uluită, doamna Popovici şi-a aruncat privirea prin casă, recunoscând tablourile ce-i fuseseră furate. A deschis uşa unui şifonier, unde şi-a găsit blănurile. Atunci a înţeles că hoţul era, de fapt, fostul ei soţ, pe care îl bănuia de multă vreme că duce o existenţă dublă. Împreună cu mai mulţi martori şi cu poliţia, asistenta a reuşit să-şi recupereze integral bunurile furate. Amanta defunctului soţ s-a stins şi ea, după câteva zile, fiind bolnavă de două boli grave: ciroză şi tuberculoză. Şi în privinţa ei, cifra doi avea o semnificaţie. Din nou, prezicerile Lailei se adeveriseră…

În 1977, Laila s-a recăsătorit, de data aceasta cu un inginer pe nume Rotariu şi s-a mutat pe strada Glinka la nr. 3. Din nu se ştie ce motive, femeia s-a apucat de băut şi curând a început să aibă grave probleme de sănătate. Soţul ei o iubea nebuneşte şi ar fi făcut orice ca să o facă fericită, însă, după un timp, el a fost nevoit să o interneze la dezalcoolizare. Pentru Laila a urmat o perioadă de tristeţe şi singurătate. Apoi, a făcut o criză puternică cardiacă şi nimeni nu-i mai dădea şanse de recuperare. A ajuns la spial.

Citește și:
''Căpușa teribilă a lui Dracula'' sugea sângele dinozaurilor și își mărea volumul de opt ori

Pentru inginerul Rotariu era ultima dată când îşi vedea nevasta în viaţă. În salonul de reanimare, Laila a deschis ochii larg, ca şi cum ar fi vrut să cuprindă cu privirea întreaga lume, apoi i-a închis pentru totdeauna. Era data de 16 noiembrie 1979. Pentru inginerul Rotariu moartea soţiei a fost cea mai grea lovitură pe care i-o dăduse viaţa. După câteva zile, el a fost găsit decedat într-un şanţ. Medicii legişti i-au descoperit într-unul dintre buzunare un bilet pe care bărbatul mâzgălise câteva cuvinte cu greu de desluşit: „Laila te-ai dus, dar pentru mine vei fi nemuritoare…”

Articol redactat de Dana Fodor Mateescu, pentru edituramateescu.ro

Sursa: descoperalumea.net

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Dezvăluiri

În sfârșit NASA recunoaște că extratereștrii au vizitat Terra, însă ei arată diferit față de ceea ce ne așteptăm noi

Published

on

Un om de știință din cadrul NASA admite că este foarte posibil ca extratereștrii să fi vizitat deja Terra, dar nu i-am observat niciodată. Profesorul Silvano P. Colombano, expert în domeniul OZN-urilor și în identificarea vieții extraterestre din cadrul NASA a subliniat că toate vizionările cu OZN-uri nu pot fi „ respinse” chiar dacă nu pot fi explicate şi că oamenii de știință ar trebui să fie mai deschişi în privința aceasta, titrează The Sun.

Nu putem spune dacă NASA încearcă să-și facă reclamă sau chiar vrea să scoată în evidență o teorie la care întreaga umanitate ar trebui să fie atentă, dar ideea despre viața extraterestră a fost mereu prezentă printre oamenii de știință din domeniu.

Într-un articol recent de pe SETI Institute, profesorul Colombano a sugerat că viața extraterestră poate să ne fi vizitat deja, el sugerând că extratereștrii ar putea arăta atât de diferiți faţă de ceea ce ne așteptăm și că ar putea fi capabili să călătorească distanțe uriașe – pentru că pur și simplu nu înțelegem compoziția şi tehnologia lor”.

Potrivit profesorului Colombano, oamenii de știință sunt prea preocupați de tehnologia umană modernă. Acest lucru, spune el, ne împiedică să ne imaginăm o tehnologie care ar fi putut fi produsă de extratereștri care locuiau pe planete mai vechi decât Pământul. El a spus că „trebuie să revedem orice ipoteză şi să nu mai spunem: „călătoria interstelară este imposibilă sau foarte improbabilă”. „Chiar dacă viteza luminii continuă să fie o barieră impasibilă, de mii de ani, civilizațiile ar putea face probabil călătorii interstelare”.

În articolul său, „ Noi ipoteze pentru ghidul SETI Research , profesorul Colombano a declarat că descoperirile recente ale planetelor telurice oferite de Telescopul Spațial Kepler oferă speranță: acest lucru ar trebui să încurajeze NASA şi să concentreze atenţia asupra detectării semnalelor vieţii şi tehnologiei extraterestre”.

„Cred că trebuie să fim mai flexibili cu ipotezele noastre”, a spus profesorul. „Deși e încă precaut să presupunem că viața extraterestră a apărut probabil în condiții similare cu cea de pe Pământ, diferențele temporale mari ne despart din punct de vedere al tehnologiilor”.

Cu toate că teoria lui este greu de crezut, trebuie să fii atent la nuanțele gândirii sale. Dacă mai faci parte și dintre sceptici și crezi că NASA ne ascunde multe secrete, atunci, deja începi să privești altfel viața extraterestră.

Profesorul Colombano pledează pentru o abordare mai „agresivă” în căutarea vieții extraterestre şi că oamenii de știință nu ar trebui să excludă posibilele „semnale” de viață extraterestră din cauza propriilor prejudecăți.

„Avem o cantitate mare de rapoarte despre OZN-uri, unde pot exista „semnale” cât de mici, ceea ce indică anumite fenomene care nu pot fi explicate dar nici respinse”, a scris profesorul. „Dacă vom adopta un nou set de ipoteze despre formele superioare de inteligență și tehnologie pe care le-am putea găsi, am putea începe o anchetă serioasă”, concluzionează profesorul Colombano, potrivit thesun.

Profesorul nu se referă la microorganisme venite din spațiu în mod involuntar prin meteoriți și alte corpuri cerești. El are în vedere ființe inteligente, poate chiar mai evoluate decât noi, capabile de călătorii interstelare.

Deși omului îi place să creadă despre el că e cea mai deșteaptă ființă din univers, trebuie să ținem cont că umanitatea este relativ tânără. Omenirea și-a început dezvoltarea tehnologică abia în urmă cu 10.000 de ani. Mă refer la confecționarea primelor unelte și obiecte primitive, care și ele semnifică evoluția intelectului uman. Totul a început cu inventarea primelor cuțite din piatră și a roții, până ce s-a ajuns azi la computere și megaconstrucții.

Apoi, abia în urmă cu 500 de ani am început să folosim metodologia științifică pentru a cunoaște lumea. Prin urmare, nu trebuie să-ți imaginezi că suntem atât de deștepți pe cât ne-am crede, chiar dacă secolul trecut omul a pășit pe Lună, iar azi, e capabil să trimită în spațiu sonde de cercetare a Soarelui.

Citește și:
O nouă formă de viaţă, diferită de oricare altele, descoperită de cercetători: „Nu știm nimic care să semene cu ea”

Umanitatea mai are nevoie de câteva mii, poate chiar zeci de mii de ani, până ce va putea spune despre sine că e capabilă să identifice orice fel de civilizație extraterestră. Noi nu putem spune despre noi decât că suntem avansați în raport cu celelalte reprezentante ale regnului animal și ale regnului vegetal. Dar, ce dorește omul? Să fie avansat în raport cu un porc sau un cățel sau în raport cu alte (posibile) ființe extraterestre rivale?

Surse selective: evz.ro; a1.ro

Dacă vă plac articolele noastre și vreți sa vă ținem la curent cu cele mai recente noutăți, puteți seta sa primiți actualizările noastre în newsfeed-ul dvs de Facebook. Vă recomandam sa dați LIKE paginii noastre de Facebook AICI , apoi să apăsați pe Urmărește și sa selectați opțiunea 'Vezi mai întâi' , ca în poza de mai jos.
Citește mai departe>>

Articole recente

Facebook

Cele mai citite articole de astăzi

Copyright © 2018*stiinta-mister.ro* Unele drepturi rezervate Stiinta si Mister este un site ce va propune sa parcurgeți articole, speram noi interesante, din toate domeniile științei, sa aflați lucruri pe care nimeni nu vi le-a spus pana acum si astfel sa va lărgiți cat mai mult domeniul cunoașterii. Sub sloganul celebrului EInstein, "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul, vă invităm să intrați în această lume necunoscută multora dintre noi. Pentru eventuale idei, sugestii și de ce nu critici vă invităm să ne lăsați mesajele dumneavoastră la contact@stiinta-mister.ro De asemenea puteți accesa si pagina noastre de Facebook www.facebook.com/stiintasimister